Comunicare

„Catastrofa de la Ciornobîl”
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26 aprilie 1986
la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei
înconjurătoare. Centrala electrică se afla în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru este
considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactiv s-a
îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.
Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ
336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-
sovietice oficiale. Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie
nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin
secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost supuse decontaminării continue
și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl,
deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și
ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. O eventuală
tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în
populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici măcar incidența
naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de
primitivă, atât înainte cât și după accident. Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i
se adaugă deci, pentru a complica și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie
satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu
ocazia accidentului, o serie de alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de
diversele segmente demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată
populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut
proteja, rămânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă
(migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic,
complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive
decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale
populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii
populației și ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool și tutun, incidența
maladiilor sociale gen alcoolismul și a comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care a
condus în mod natural și la creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și
cancerele (oral, gastric și hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre
fumat). La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-numiții
lichidatori), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori comportamente de risc
care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de iradierea în timpul intervenției, să apară
(cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză, după 24 de ani de la accidentul de la
Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică
(AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9
copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de
milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de
cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002. Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre
restrânse vor rămâne închise, majoritatea teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și
activitate economică.