Accidentul nuclear de la Cernobîl

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe

data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată
de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N
30°5′58″E / 51.38972°N 30.09944°E, în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru
este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor
de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și
părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost
puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din
precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară,
încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin
secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost
supuse decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al
victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a
îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au
interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. O eventuală tentativă de
decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în
populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici
măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în
mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.[1] Pernicioasei și
proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica și mai mult
o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate,
în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți
factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente
demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată
populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au
putut proteja, rămânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea
geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de
dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în
populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca
urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației:
după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării
comerțului și publicității la articole gen alcool și tutun, incidența maladiilor sociale gen
alcoolismul și a comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care a condus în
mod natural și la creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și
cancerele (oral, gastric și hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba
despre fumat). La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului
(așa-numiții lichidatori), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori
comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de
iradierea în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort
de ciroză, după 24 de ani de la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a
consumului excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).