Sunteți pe pagina 1din 26

CERNOBÎL

CEA MAI GRAVĂ CATASTROFĂ DIN


ISTORIA ENERGIEI NUCLEARE

Studentul an.II gr.IV Căinărean Denis


Verificat. Prisăcaru Veronica
 Cernobîl (Cernobâl, ucraineană Чорнобиль / Ciornobil, rusă
Чернобыль / Cernobîl) este un oraș părăsit din Ucraina
nordică, în regiunea Kiev, în apropiere de frontiera cu Belarus, la
51°16′N, 30°13′E.
 Orașul a fost părăsit în anul 1986 din cauza calamității nucleare de
la Centrala Atomoelectrică Cernobîl, care se află la 14,5 km spre
nord-vest de localitate. Centrala electrică a fost denumită după oraș
și s-a aflat în raionul Cernobîl, iar locatitatea și centrala n-au fost
conectate direct. În timpul construirii centralei, un oraș denumit
Pripiat a fost construit pentru lucrători.
 Chiar dacă orașul este în principal nelocuit, câțiva oameni trăiesc
încă acolo. Case ocupate nu sunt diferite față de cele nelocuite, însă
pe ele se află scrieri care declară că „proprietarul acestei case
trăiește aici”. De asemenea, lucrători în patrulă și personalul
administrativ al zonei de alienație sunt staționați în oraș pentru
paza temporară.
 Înainte de accident, orașul a avut o populație de aproximativ 14.000
locuitori.
 Улица Кирова, Чернобыль
 9 mai, 2009
URMARILE SE RESIMT SI ASTAZI.

 Pe 26 aprilie 1986, Reactorul 4 al


centralei atomoelectrice de la Cernobal
(110 km nord de Kiev) a explodat. Cel
mai grav accident nuclear civil din
istorie s-a produs intr-o zi de sambata,
la ora locala 1.23, pe teritoriul fostei
Republici Sovietice Ucrainene, in
apropiere de frontiera cu Belarus.
 . Aceasta a reprezentat cea mai mare
catastrofă tehnologică din istoria
omenirii. AIEA şi OMS au atribuit 56 de
decese directe, dar studiile arată că
aproape un milion de oameni au murit
din cauza efectelor radioactive.
UN TEST ESUAT A DUS LA EXPLOZIA
CENTRALEI

 La început a fost un test de securitate. Era 26 aprilie 1986,


ora 01:23:04, când inginerii fostei centrale nucleare sovietice
au decis să profite de oprirea programată a unuia dintre
reactoarele centralei de la Cernobîl pentru a face un test de
securitate. După câteva zeci de secunde, în reactorul numărul
4 se produc două explozii, urmate de incendii puternice, din
cauza creşterii bruşte a presiunii în reactor. La ora "01:24:
explozii puternice. Tijele sistemului de gestiune şi protecţie s-
au oprit", scrie unul dintre inginerii centralei în jurnalul său,
citat de AFP. Miezul reactorului sovietic de tip RBMK este
distrus şi un nor puternic radioactiv se ridică spre cer. O
parte acoperă zonele din jurul centralei, dar rafalele de vânt
duc elementele radioactive spre alte regiuni din Ucraina şi
din fosta URSS, dar şi spre Europa Occidentală.
 Amploarea tragediei a fost marita de lipsa de
pregatire a administratiei locale si de lipsa de
echipamente. Lipsite de instrumente de masura a
radioactivitatii cu o scala suficient de larga, echipa
de tehnicieni care se afla in centrala nu a realizat
gravitatea avariei si a ramas in cladirea
reactorului pana dimineata, incercand sa pompeze
apa in reactor.

 Niciunul dintre ei nu purta echipament de


protectie. In urmatoarele trei saptamani,
majoritatea au murit din cauza expunerii la
radiatii.
 La scurt timp dupa accident, au sosit pompierii
pentru a stinge incendiile. Focul a fost lichidat pana
la ora 5.00 dimineata, insa multi pompieri au fost
expusi radiatiilor. Potrivit unui martor care a discutat
cu un pompier inainte sa moara, acesta i-a povestit ca
experienta expunerii la radiatii era de "gust metalic in
gura" si o senzatie ca si cand fata i-ar fi fost intepata
de mii de ace.

 Comisia guvernamentala formata pentru investigarea


cauzelor accidentului a sosit la Cernobal pe 26 aprilie.
Pana atunci, doi oameni murisera si 52 fusesera
spitalizati.

 In noaptea dintre 26 si 27 aprilie, la peste 24 de ore


dupa explozie, comisia, confruntata cu nivelurile mari
de radiatii si numarul mare de expuneri, a fost
nevoita sa constate distrugerea reactorului si sa
ordone masuri pentru inchiderea focarului de
radiatie.
CONDAMNATI LA IRADIERE DE
SECRETOMANIA MOSCOVEI SOVIETICE
 Initial, Moscova a trecut sub tacere incidentul, incercand sa opreasca
incendiul si emisia de material radioactiv fara a alerta macar tarile
vecine.

 Masiva emanatie de particule radioactive a fost detectata abia dupa


doua zile de la producerea exploziei, in Suedia, dar autoritatile de la
Moscova au refuzat initial sa admita ca s-a intamplat ceva iesit din
comun.

 Abia dupa ce diplomatii suedezi au instiintat ca vor emite o alerta


oficiala catre Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA),
sovieticii au dat un comunicat laconic: "La centrala nucleara de la
Cernobal s-a produs un accident. Unul dintre reactoarele atomice a fost
avariat. Sunt luate masuri de eliminare a consecintelor accidentului".

 Cuvantul "avariat" era departe de a reflecta adevarul despre un reactor


topit, deschis in aer liber, cu barele de grafit arzand la 2.500 de grade
Celsius si care continua sa trimita in atmosfera o masiva coloana de
particule radioactive.
 Dupa doua saptamani de la explozie, un oficial sovietic
a recunoscut dezastrul. "O mare cantitate de
combustibil si de grafit din reactor a fost in stare
incandescenta", a spus fizicianul Evgheni Velihov.

 Nimeni nu a fost tinut intr-un val de nestiinta mai dens


decat cetatenii sovietici cei mai afectati. Initial, viata a
decurs ca in mod obisnuit in Pripiat, orasul construit
pentru a-i gazdui pe angajatii centralei si familiile
acestora, situat la doar doi kilometri distanta de
Cernobal.

 Orasul a fost evacuat abia la 36 de ore dupa accident,


iar localitatile invecinate peste cateva zile. In Kiev,
oamenii s-au bucurat de sarbatoarea de 1 Mai, fara a
avea idee la ce nivel de radiatii sunt expusi.
EUROPA OTRAVITA
NOR MORTAL
 Raspandirea particulelor radioactive ale accidentului
de la Cernobal a fost detectata in anii urmatori in
intreaga lume. Totusi, in afara zonelor direct afectate
de explozie, tarile Europei de Est si Scandinavia au fost
cele mai expuse in prima saptamana de dupa accident,
de unde si ingrijorarea cu privire la efectele pe termen
lung asupra sanatatii oamenilor. Cei mai periculosi
izotopi eliberati in atmosfera au fost Cs-137, I-131 si Sr-
90.

 Acesti izotopi au timpul de injumatatire suficient de


mare pentru a se acumula in corpul uman sau, in cazul
iodului, in glanda tiroida. Norul radioactiv a migrat
initial catre nord-vest, spre Suedia, Finlanda si Europa
de Est, expunand populatia acestor zone la radiatii de
100 de ori mai mari decat cele normale.
 Deloc de neglijat a fost contaminarea recoltelor de
cereale si a laptelui de consum. Atat strontiul (Sr-90),
cat si iodul (I-131) se localizeaza in organe vitale ale
corpului, de unde sunt imposibil de eliminat, devenind o
sursa constanta de radiatii si cauzand cancerul sau alte
boli. Cel mai mare pericol este reprezentat de
acumularea izotopului I-131 in glanda tiroida.

 Izotopii pot intra in organism prin inhalare, absorbtie


prin piele sau prin consum de legume contaminate, dar
si de lapte sau carne de la animale care au pascut iarba
contaminata.

 In drumul sau, norul radioactiv a intalnit diverse


fronturi atmosferice, iar precipitatiile au creat asa-
numite "zone fierbinti" unde depunerile si radiatiile
asociate erau de 10 pana la 100 de ori mai mari decat
in zonele uscate invecinate.
EXPLOZIA A UCIS 30 DE OAMENI IN PRIMA FAZA

 Explozia Reactorului 4 a ucis in prima instanta 30


de oameni, din care 28 prin expunere la radiatii.
Alte 209 persoane, implicate in operatiunile de
combatere a efectelor catastrofei au fost tratate
pentru iradiere acuta; 19 din cele 134 de cazuri
confirmate nu au supravietuit. Pana in 2004, 56 de
oameni au murit din cauze legate de accidentul de
la Cernobal.
TRAGEDIA ERORILOR IN LANT
 La producerea accidentului au contribuit mai
multe cauze, cea mai importanta fiind proiectul
deficitar al reactorului. In ziua tragediei,
personalul centralei se pregatea pentru un test
destul de banal, spre a determina cat timp se vor
mai invarti turbinele si vor mai genera
electricitate, in conditiile intreruperii alimentarii
ansamblului.

 Astfel de teste se mai facusera atat la Cernobal, cat


si la alte centrale similare, in pofida faptului ca se
stia ca reactoarele devin instabile dupa scaderea
nivelului de alimentare.
 O serie de actiuni ale operatorilor, intre care dezactivarea
mecanismelor de oprire automata, au precedat initierea
testului, in prima parte a zilei de 26 aprilie. Pe masura ce
operatorii diminuau fluxul de racire cu apa a reactorului,
productia de energie sporea.

 Cand s-a incercat oprirea reactorului, care-si pierduse


stabilitatea din cauza erorilor precedente, un viciu de
proiectare a provocat o crestere dramatica a energiei.
Elementii de combustibil radioactiv s-au rupt si o masiva
explozie de abur a pulverizat scutul protector de deasupra
reactorului, eliberand particule radioactive in atmosfera.

 O a doua explozie, produsa aproape imediat, a aruncat in


aer fragmente de combustibil incandescent si grafit din miez,
permitand totodata patrunderea oxigenului, care a
determinat aprinderea grafitului. Expertii inca mai disputa
caracterul celei de-a doua explozii.
MIEZUL INCANDESCENT, O AMENINTARE
LATENTA
 In zilele urmatoare, emisiile de radiatii au inceput din nou sa
se intensifice, nascand, printre altele, temerea ca miezul topit
al reactorului va distruge fundatia, permitand
combustibilului nuclear incandescent sa intre in contact
direct cu un rezervor de apa existent dedesubtul structurii.

 Expertii se mai temeau ca miezul va continua sa coboare in


sol, putand sa contamineze apa care alimenta Kievul, un
oras cu 2,5 milioane de locuitori.

 Grafitul a ars timp de noua zile, cauzand principala emisie


de particule radioactive in atmosfera. Cea mai mare parte a
materialelor eliberate - tot gazul xenon, jumatate din cesiul si
iodul existent, precum si cel putin 5% din restul materiei
radioactive din miezul Reactorului 4 - a cazut in jurul
centralei.
UN COSMAR CARE NU SE MAI TERMINA
BOLI, SUFERINTA SI O AMENINTARE PENTRU
GENERATIILE URMATOARE
 Cancerul tiroidian si afectiunile neurologice au devenit boli obisnuite in
zonele contaminate din Ucraina, Rusia si Belarus. Astazi se adauga un
"val" de cancer al sanului, cataracte sau depresii.

 In Ucraina, speranta de viata a scazut cu 4%pentru barbati si


1,5%pentru femei in urma accidentului. Cei mai afectati au fost
lichidatorii, rata de mortalitate in randul acestora inmultindu-se de
zece ori in perioada 1988-2002.

 Potrivit Ministerului ucrainean al Situatiilor de Urgenta, 94% din


lichidatorii ramasi in viata sufera de diverse boli, 65.000 din ei fiind
invalizi.

 De cealalta parte a frontierei, in orasul Briansk, cifrele sunt similare. In


zona contaminata, mortalitatea e sensibil mai mare decat in restul
districtului Briansk. Din 1992 pana in 1999, cazurile de cancere
tiroidiene la copiii din zonele contaminate au fost de 20 pana la 30 de
ori mai multe decat in restul Rusiei. Cat priveste cazurile de cataracta,
acestea cresc cu 30-40% pe an.
EVALUARI CONTRADICTORII
 Cifrele oficiale ale AIEA, de numai cateva mii de victime, sunt o
grava simplificare a cantitatii de suferinta umana, considera
Greenpeace. Medicul Oxana Lozova, de la spitalul pediatric din
Rivne, 300 km vest de Cernobal, afirma ca sistemul imunitar al
celor aflati la varsta copilariei in momentul accidentului este
mult slabit fata de cel al generatiilor anterioare.

 Radiatiile afecteaza sistemul imunitar, circulator si respirator si


provoaca o crestere a incidentei malformatiilor fetale. In fine,
trebuie reamintit ca, in conditiile in care, la Cernobal,
radioactivitatea aerului nu depasesete valorile normale, exact
solul contaminat si pulberile radioactive raman cea mai mare
problema.

 Cand va disparea insa pericolul radioactiv? "Nu inainte de un


secol dupa construirea noului sarcofag", spune Iulia Marusici,
purtator de cuvant al centralei, aratand ca stocarea definitiva a
reziduurilor radioactive nici macar n-a fost luata in
considerare.
JUNGLA IN ZONA INTERZISA
 In ciuda temerilor si predictiilor
catastrofale, zona de excluziune de la
Cernobal, intinsa pe o suprafata de 4.000 de
kilometri patrati, a devenit in 20 de ani o
incredibila rezervatie naturala.

 Periculos de radioactiva, aceasta zona a fost


evacuata si inchisa, lasand natura sa-si
reintre in drepturi. In 1998, in zona de
excluziune au fost introdusi 17 cai din rasa
Prjevalski, astazi existand aici un efectiv de
circa 80-90 de capete.

 Intr-o singura zi, vizitatorii pot vedea elani,


vulpi, vidre, castori, mistreti, berze cenusii
sau acvile tipatoare, specie aflata pe cale de
disparitie. Cu cat prezenta umana este mai
redusa, cu-atat animalele sunt mai fericite si
se reproduc cu o mai mare frecventa. Este o
constatare a tuturor expertilor, biologilor,
ornitologilor si zoologilor care studiaza acest
fenomen.
 Laboratorul international de radioecologie de la
Cernobal a realizat de curand un recensamant
care a identificat 400 de specii diferite, intre care
280 de specii de pasari, multe dintre ele fiind chiar
dintre cele pe cale de disparitie. Profetiile
apocaliptice despre aparitia monstrilor mutanti
nus-au implinit.

 "Mutantii nu au semanat niciodata cu ceea ce


descria presa si au murit foarte repede", explica un
specialist ornitolog ucrainean.

 De fapt, mediul a suferit mai multe faze de


adaptare. In prima faza, care a durat un an, au
murit plantele si animalele cele mai expuse
radiatiilor. A fost cazul "padurii rosii", o padure de
pini care a fost taiata si ingropata.
SARCOFAGUL CIURUIT: 1.000 MP DE
FISURI
 In urma exploziei a fost construit un urias sarcofag, conceput ca sa
izoleze reactorul distrus si sa stopeze emisia de radiatii in atmosfera.
Totusi constructia ridicata in pripa incepe sa cedeze in anumite locuri si
sa lase loc radiatiilor letale. Gaurile si fisurile din gigantica structura
insumeaza deja 1.000 de metri patrati. Unele dintre acestea sunt
suficient de largi incat sa permita trecerea unei masini.

 Fisurile sunt alimentate si de caldura intensa din interiorul reactorului,


care a ramas la un nivel de peste 200 de grade Celsius. Peretii
sarcofagului, prost construiti, incep sa se faramiteze.

 Faptul ca doar 3-5%din materialul nuclear original a fost extras in


1986, lasand 216 tone de uraniu si plutoniu ingropate in reactor, este un
indiciu infricosator ca explozia de la Cernobal nu a fost finalul unei
catastrofe, ci doar un inceput.

 Oamenii de stiinta sunt de acord astazi ca sarcofagul se va prabusi in


cele din urma, iar atunci se va produce o si mai mare emisie de radiatii
decat in 1986. Soclul sarcofagului, construit din 20.000 de tone de
ciment, este pe cale sa se prabuseasca intr-un amestec de lava
radioactiva si pulberi.
 Lava s-a format din fuziunea combustibilului in stare lichida, a
cimentului si prafului. Mormantul de ciment a fost conceput sa dureze
pentru totdeauna, insa a inceput sa se deterioreze dupa cinci ani. Stalpii
cladirii care adapostea reactorul sunt in pericol sa se prabuseasca,
amenintand expulzarea de ramasite prin sarcofag.

 Acestea ar putea atinge Reactorul 3 alaturat, dand nastere unei reactii


in lant. In interior se afla 740.000 de metri cubi de ramasite
contaminate, de zece ori mai mult decat se credea initial. 30 de tone de
praf contaminat, 216 tone de uraniu si plutoniu si 200 de lava
radioactiva. Ploaia patrunde prin fisuri, iar cei 3.000 de metri cubi de
apa care intra anual in sarcofag devin o "supa radioactiva" extrem de
periculoasa.

 La inceputul lui 2003, echipe de ingineri au inceput sa intocmeasca


planuri pentru construirea a ceea ce ar putea fi cea mai mare structura
mobila din lume: o uriasa carcasa de otel (20.000 de tone) care sa
inlocuiasca actualul sarcofag.

 Constructia va avea inaltimea unui bloc de 35 de etaje si de doua ori


masa Turnului Eiffel. Acest semi-cilindru, cu largimea de 190 de metri si
lungimea de 200 de metri, va acoperi actualul sarcofag pentru a
permite desfasurarea in securitate a operatiunilor de izolare a
reactorului.
"CERNOBÎL, CONSECINŢELE CATASTROFEI
ASUPRA OAMENILOR ŞI MEDIULUI"
 Cartea se bazează pe informaţii solide - date din domeniul sănătăţii, studii
radiologice şi rapoarte ştiinţifice- un total de 5.000. Cartea concluzionează că,
bazându-se pe toate aceste informaţii disponibile acum, aproximativ 985.000 de
oameni au murit de cancer cauzat de accidentul de la Cernobîl. Acest lucru s-a
întâmplat între 1986 şi 2004.

 De asemenea, datele din carte prevăd că alte morţi vor urma. Cartea
discreditează informaţiile transmise pe site-ul Agenţiei Internaţionale de Energie
Atomică (AIEA) care arată că doar 4.000 de persoane ar fi fost ucise din cauza
efectului norului radioactiv de la catastrofa de la Cernobîl.

 "Informaţiile tragice dezvăluite de noul studiu care demonstrează că aproape un


milion de oameni au murit din cauza toxicităţii care a urmat accidentului de la
Cernobîl ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toţi oamenii din lume pentru
a forma o petiţie care să le ceară guvernelor să amâne industria actuală ce
urmăreşte renaşterea energiei nucleare. Ajutată de o agenţie AIEA coruptă, lumea
a fost supusă unei masive înşelăciune cu privire la daunele cauzate cu adevărat la
Cernobîl ", a spus Alice Slater, reprezentantă la New York a Fundaţiei Pacea
Erei Nucleare.
EFECTELE RADIOACTIVE RESIMŢITE LA
NIVEL GLOBAL
 Cartea oferă detalii despre răspândirea toxinelor radioactive. În acea perioadă
au fost emise de milioan de Curie, o cantitate de sute de ori mai mare decât
efectul bombei atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.

 Cele mai multe efecte au avut loc în regiunile cele mai apropiate de catastrofă -
Ucraina, Belarus şi Rusia. Totuşi, se specifică în carte, efectul a fost resimţit
peste tot în lume având în vedere că vânturile şi-au schimbat direcţia astfel că
emisiile radioactive au fost purtate pe o suprafaţă enormă a globului. Emisiile
radioactive din aer conţineau Cesiu 137, Plutoniu, Iod-131 şi Stronţiu.

 Alte ţări incluse pe harta radioactivităţii produse de accidentul de la Cernobîl


sunt: Bulgaria, Finalnda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Polonia, Suedia şi
Marea Britanie. Măsurătorile radioactive arată că aproximativ 10% din toxine
au căzut în Asia, mai multe zone din estul Turciei şi în centrul Chinei. Nord-
vestul Japoniei a fost de asmenea afectat, spune cartea.

 De asemenea, urme ale toxicităţii de la Cernobîl au fost găsite în fluviul Nil din
Africa. Zone din America de Nord au fost afectate de prima explozie care a
format un nor toxic ce s-a ridicat la aproximativ 10 km.
 Datele din carte arată că mai puţin de 20% din copiii din Ucraina,
Belarus şi Rusia sunt cu adevărat sănătoşi după accidentul nuclear
de la Cernobîl. Un studiu al impactului asupra geneticii arată că a
avut loc o creştere a "mutaţiilor cromozomiale" acolo unde a ajuns
efectul exploziei, iar acestea vor continua pentru şapte generaţii,
astfel că, se scrie în carte, consecinţele genetice ale catastrofei vor
avea impact asupra a sute de milioane de oameni.

 Cât priveşte cancerul cauzat de explozie, lista începe cu populaţia


din Belarus. "Pentru perioada 1900-2000 mortalitatea din cauza
cancerului a crescut cu 40%". Potrivit datelor legate de cancer la
nivel mondial, mortalitatea pentru perioada după 24 aprilie 1986
până la sfârşitul anului 2004 a fost estimată la 985.000 de oameni.

 Impactul norului de precipitaţii radioactive asupra florei şi faunei :


 Cartea cercetează de asmenea şi impactul catastrofei asupra
plantelor şi animalelor, efectele de la Cernobîl cauzând mutaţii ale
speciilor în teritoriile contaminate. Şi la animale s-au resimţit
aceleaşi probleme de sănătate precum la oameni - creşterea
tumorilor, imunodeficienţe şi scăderea speranţei de viaţă.
 În capitolul său final, cartea declară că explozia de la Cernobîl a
fost cea mai mare catatrofă tehnologică din istoria omenirii şi
analizează obstacolele care au stat în calea raporului adevăratelor
consecinţe ale exploziei, concentrându-se pe organizaţiile AIEA şi
OMS care, susţin autorii, protejează industria şi nu publicul.

 Cartea se sfârşeşte cu un citat al preşedintelui american John F.


Kennedy din 1963 care cere să se pună capăt testării de arme
nucleare. Autorii spun că accidentul de la Cernobîl demonstrează că
industria nucleară este pregătită să pună în pericol sănătatea
oamenilor şi mediul.
 De asemenea, doctorul Dimitro Grodzinsky, director al Comisiei
Naţionale de Protecţie Radioactivă din Ucraina a scris în prefaţa
cărţii că cei care şi-au cerut scuze pentru catastrofa energiei
nucleare au încercat să ascundă efectele reale încă din momenul în
care s-a produs accidentul. Cartea "oferă cea mai mare şi mai
completă colecţie de date privind consecinţele negative de la
Cernobîl asupra sănătăţii oamenilor şi mediului..Principala
concluzie a cărţii este aceea că este imposibil şi foarte greşit să
uităm de Cernobîl."