Pericolul

depozitării
deșeurilor
radioactive
A realizat eleva clasei a IX-a: Fortuna Victoria
 Deșeurile radioactive sunt materiale rezultate din activități nucleare
sau nenucleare pentru care nu s-a prevăzut nici o întrebuințare și care
conțin sau sunt contaminate cu radionuclizi. Deșeurile rezultate din
activități nucleare (pe scurt, deșeuri nucleare) sunt deșeuri
radioactive. În schimb, nu toate deșeurile radioactive sunt îns ă deșeuri
nucleare, putând proveni din activități nenucleare.
De la descoperirea radioactivității, omul a dezvoltat activit ăți nucleare în
scopuri civile (cercetare, medicină, producere de energie electric ă etc.)
sau militare (arma nucleară). Una dintre consecințele acestor activități a
fost apariția deșeurilor radioactive rezultate din activități nucleare care
adaugă noi componente la fondul natural de radiații.
 Deșeurile radioactive rezultate din activități nucleare sunt deci un rezultat al
erei atomice și reprezintă practic problema cea mai mare a energeticii nucleare
(lăsând la o parte radiofobia dezvoltată în cadrul populației ca urmare
a testelor și accidentelor nucleare).
 Deșeurile radioactive brute cuprind reziduurile care provin din laboratoarele în
care se lucrează cu substanțe marcate în toate stările de agregare. Tot deșeuri
radioactive brute sunt considerate materialele solide și lichide (inclusiv apele de
spălare) care sunt contaminate radioactiv în timpul lucrului cu izotopi
radioactivi. Marea majoritate a deșeurilor radioactive brute provin din instala țiile
corespunzătoare etapelor tehnologice ale ciclului combustibilului nuclear: ob ținerea
combustibilului nuclear pur, producerea elementelor de ardere, precum și
reprocesarea acestora după un anumit timp de iradiere în reactor, dezafectarea

facilităților nucleare .
 Deșeuri radioactive de activitate scăzută (sub 0,1 Ci/m3): sunt deșeuri
industriale sau din cercetare contaminate radioactiv (hârtii, cârpe, saci de
plastic, mănuși etc.). De asemeni, orice tip de deșeu radioactiv ce nu
poate fi încadrat în una din următoarele clase: combustibil nuclear
epuizat (ca deșeu radioactiv de activitate mare), deșeuri ce
conțin elemente transuraniene sau deșeuri rezultate în urma
prelucrării minereului uranifer.
 Deșeurile radioactive pot avea efecte nefaste asupra organismelor vii prin contaminarea
internă sau externă pe care o pot produce. În concordanță cu Normele fundamentale de
securitate radiologică protecția împotriva efectelor negative ale radia țiilor ionizante asupra
omului și a mediului înconjurător se realizează prin:
• interzicerea transferării în mediu a deșeurilor radioactive solide
• interzicerea transferării în mediu a deșeurilor radioactive lichide și gazoase cu activit ăți
totale sau concentrații ale activităților superioare concentrațiilor maxime admise
Depozitarea deşeurilor nucleare este o problemă mondială. Acestea î şi
păstrează proprietăţile radioactive mii de ani. Deşeurile radioactive
rezultă în urma activităţilor zilnice de întreţinere sau de repara ţii sau
în momentul opririlor programate sau neprogramate ale unei centrale
nucleare şi trebuie depozitate separat de deşeurile obişnuite
Filtrele de purificare sau cele de la sistemele de
ventilaţie, uleiurile, solvenţii sau amestecurile
inflamabile reprezintă câteva dintre tipurile de
deşeuri radioactive, iar colectarea şi sortarea
lor se face după reguli şi după criterii fixe.
Depozitarea se face în containere speciale de inox care trebuie
să garanteze faptul că, cel puţin 300 de ani, acestea nu vor
avea impact asupra mediului înconjurător.
 Stocarea acestor recipiente trebuie făcută în depozite geologice s ăpate în
straturi de rocă la adâncimi foarte mari sau în adâncul mărilor şi oceanelor.
Sunt însă soluţii de moment, deoarece, în urma încălzirii puternice determinate
de dezintegrarea radioactivă a deşeurilor din interior, materialul din care sunt
confecţionate containerele se deteriorează cu timpul, iar solul este contaminat.
Carbunele contine o cantitate mica de nuclizi radioactivi, cum ar fi uraniu si
toriu, dar la o concentratie mult mai mica decât cea a respectivelor radio-
elemente aflate în crusta terestra. Aceste deseuri radioactive devin mai
concentrate în cenusa deoarece ele "nu ard bine" (nu oxideaza). Totusi
radioactivitatea cenusii ramâne foarte mica. Ea este de aceeasi valoare ca a
sisturilor negre si mai mica decât a rocilor fosfatice, dar prezinta interes
deoarece cenusa ajunsa în atmosfera poate fi inhalata
Reziduurile industriale de petrol si gaze
naturale contin uneori radiu si compusi
ai acestuia. Familia sulfatilor din petrol
poate fi foarte bogata în radiu, si, în
general, apa, petrolul si gazele naturale
pot contine radon. Radonul se
dezintegreaza pentru a forma
radioizotopi solizi care intra în
compozitia depunerilor din interiorul
conductelor. Într-un combinat de
procesare a petrolului (combinat
petrochimic) zona unde este procesat
propanul este cea mai contaminata
deoarece radonul are acelasi punct de
fierbere ca si propanul.
Deseurile radioactive medicale tind sa contina
emitatori de raze beta si gamma. În
diagnosticarea medicala prin metode
radioactive se folosesc emitatori gamma cu
viata scurta cum ar fi 99mTc. Alti
radioizotopi folositi în medicina sunt: 90Y
(t1/2 = 2,7 zile) folosit în tratarea limfei;
131I (t1/2 = 8,0 zile) folosit pentru teste
functionale ale tiroidei si tratarea cancerului;
tiroidei; 89Sr (t1/2 = 52 zile) folosit
pentru tratarea cancerului osos si injectii
intravenoase; 192Ir (t1/2 = 74 zile) folosit
pentru braho-terapie; 60Co (t1/2 = 5,3
ani) folosit pentru braho-terapie si
radioterapie externa; 137Cs (t1/2 = 30 ani)
folosit de asemenea pentru braho-terapie si
radioterapie externa.