Elaborarea și rezolvarea unei relații de cauzalitate sau interdependență referitoare la unirea

Basarabiei cu România în 1918.

Soarta vitregă și brutalitatea muscălească ne-au răpit de la sânul patriei mume. Dar nici vitregia
soartei, nici brutalitatea regimului rusesc n-au putut smulge din noi nici amintirile unui trecut de
glorie și libertate românească, nici dorul realipirei de România.
Încercarea rușilor de a desnaționaliza Basarabia a fost o luptă ce s-a încins între democratism și
autocratism, între noile idei democratice și între vechea forță stăpânitoare. Sufletul român s-a
împotrivit unei asemenea tendințe, arătând prin asta că mulțimile doreau altceva și că biruința
vremelnică a celor ce în mod arbitrar dețineau puterea, avea să se înmormânteze după un timp
oarecare, prin manifestări dornice de viață liberă, pe bază națională, începând rusificarea forțată a
Basarabiei, ale cărei mijloace erau: colonizarea, școala și biserica. Cei mai strașnici rusificatori
erau guvernatorii, arhireii și directorii de școli. Națiunea română a fost așa de îngenunchiată,
încât guvernul rusesc ajunsese la convingerea că nu mai există acolo o limbă, literatură și cultură
românească.
Dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din februarie 1917 a
însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au accelerat lupta pentru afirmarea
identităţii naţionale şi pentru propria organizare în state naţionale proprii, pe baza principiului
autodeterminării.. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în cei 100 de ani de
dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine
de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia
a urmărit mai întâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România.
În pofida modalităţilor de interpretare a evenimentelor istorice din Basarabia şi a situaţiei social
– economice precare, în problema succeselor obţinute de românii basarabeni, mai ales, în
domeniile cultură, ştiinţă, educaţie afirm cu hotărâre că au fost obţinute rezultate considerabile.
Numeroşi activişti şi intelectuali s-au integrat în instituţiile politice ale statului unitar.Integrarea
Basarabiei a înregistrat sub aspect cultural. Este evidentă ridicarea nivelului de cultură al
poporului, formarea şi cultivarea elitelor intelectuale, politice. . Învăţământul şi-a adus propria-i
contribuţie în acest domeniu, de aceea cele mai importante acţiuni vizau în special diminuarea
analfabetismului. Eforturile cele mai mari au fost îndreptate spre reducerea analfabetismului.
Legea învăţământului din 1924 stabilea un sistem unitar de organizare al acestuia pe întreg
teritoriul ţării. Astfel Legea cu privire la învăţământul primar şi secundar în statul românesc,
promulgată la 26 iulie 1924, prevedea acordarea dreptului la învăţătură pentru toţi copiii,
indiferent de sexul, naţionalitatea şi rasa lor, se introducea învăţământul primar şi secundar
obligatoriu.
În concluzie, cu certitudine pot afirma că unirea Basarabiei cu România la 1918, a avut
consecințe plenare din punct de vedere politic, deoarece s-a constituit un sistem naţional modern
de învăţământ,astfel era asigurat dreptul la studii în limba maternă pentru reprezentanţii
minorităţilor naţionale care beneficiau de şcoli cu predare în limba maternă, limba şi literatura
română devenind o disciplină obligatorie în toate şcolile.