Formarea Republicii Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească

Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească a fost o republică socialistă

sovietică autonomă creată de autoritățile sovietice în componența Ucrainei sovietice la 12
octombrie 1924, pe teritoriul dintre râul Nistru și râul Bug. Rusia niciodată nu a recunoscut unirea
Basarabiei cu România de la 1918, din această cauză după instaurarea regimului totalitar comunist
din Rusia și crearea URSS(1922), a promovat o politică expansionistă de recuperare a fostelor
teritorii ale Imperiului Rus.

După eşuarea tratativelor sovieto-române de la Viena din martie-aprilie 1924 în problema

Basarabiei şi a diversiunii bolşevice de la Tatarbunar, din septembrie 1924, autorităţile
comuniste au hotărât să creeze o republică autonomă moldovenească în teritoriul din stânga
Nistrului. Drept motiv al creării acestei republici era prezentată grija autorităţilor sovietice faţă de
dezvoltarea naţională a diferitelor minorităţi etnice din Uniunea Sovietică, dar adevăratul
obiectiv era, de fapt, cel de ordin politic şi ideologic. Prin crearea acestei republici se urmărea
scopul de a crea un „popor moldovenesc” diferit de cel român; de a provoca o stare de tensiune
şi instabilitate politică la hotarul de est al României; de a pregăti terenul pentru o exportare a
revoluției comuniste în România şi în alte ţări din Balcani şi de a justifica o ulterioară reanexare
a Basarabiei..
Specificul politicii naţionale din URSS consta în diseminarea unei logici de imperiu, în care
urmau să fie unificate un şir de popoare, dar care în esenţă nu formau o naţiune monolită. Acest
caracter imperial al modelului de stat-naţional era recunoscut de însuşi Stalin, care percepea
Uniunea drept un „conglomerat de naţiuni sovietice”. După aceeaşi logică a fost 26 decretată şi
înfiinţarea, pe parcursul anilor 1920, a unui şir de republici unionale și autonome, cărora urma
să li se atribuie câte un popor titular.
Începând cu anul 1924, când era creată RASS Moldoveneascâ, regimul totalitar
comunist a urmărit să alcătuiască după tiparele sovietice o ,,naţiune moldovenească” teritorială,
cu propriul său aparat de stat şi elite conducătoare. Acest fapt a fost rezultatul unei interacţiuni
între obiectivele politicii externe sovietice, anumite forme de identitate indigenă existentă şi
anumite aspiraţii ale elitelor politice şi culturale locale, generate de sistemul sovietic.
Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Kotovski, dar în scurtă
vreme a devenit un motiv de dispută cu Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al
URSS, Gheorghi Cicerin, care considera înființarea acestei regiuni administrative ca prematură. În
plus, Cicerin considera că astfel se dă o mână de ajutor „expansionismului șovinismului românesc”.
În schimb, Kotovski susținea că această nouă republică ar fi propagat comunismul
în Basarabia învecinată, existând șanse să aducă revoluția comunistă în România și chiar și
în Balcani.
La început, pe 7 martie 1924, s-a luat decizia prudentă de creare a unei regiuni „autonome”
moldovenești în cadrul RSS Ucrainene, dar până în cele din urmă, punctul de vedere al lui Kotovski
a avut câștig de cauză și regiunea a fost ridicată la rangul de republică autonomă pe 12 octombrie.
Capitala oficială a fost proclamat „orașul vremelnic ocupat Chișinău”, capitala executivă fiind până
în 1929 orașul Balta și după această dată și până la desființare (1940), orașul Tiraspol.
 Inițial, RASSM a fost constituită din raioanele Camenca și Veliko-Kosnițki din cadrul guberniei
Podolia; și raioanele Ananiev, Bârzula, Cruteni, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia, Stavrov
și Tiraspol din gubernia Odesa precum și dintr-o parte a raioanelor Valea-
Hoțului și Balta (satele Pasițel, Ghidirim, Baital). La începutul lunii decembrie 1924 a fost adăugat și
restul raionului Balta, cu orașul omonim și satele Grădinița și Iaschi.
Crearea RASSM urma o tendință generală din Uniunea Sovietică a acelor vremuri, de creare
a autonomiilor teritoriale și acordare a unor drepturi culturale pentru diferite naționalități. Prin crearea
RASSM conducerea sovietică a sperat să încurajeze iredentismul pro-sovietic în Basarabia și să-și
sporească influența în România, efectul scontat nefiind însă atins.
Două tendințe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldovenești: crearea unei
„limbi moldovenești” separate de limba română, pentru a feri„ truditorii moldoveni” de influența
nefastă a culturii românești „burgheze”, sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni
și români, cu speranța că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii.
Teoria „limbii moldovenești” își are locul de naștere aici. Această teorie pseudoștiințifică
pretinde că moldovenii sunt o națiune diferită de cea a „românilor imperialiști opresori”. După al
doilea război mondial, această teorie va deveni parte a ideologiei oficiale deznaționalizatoare a
Partidului Comunist din RSS Moldovenească.
Pentru românii din RASS Moldovenească, efectul pozitiv al creării acesteia a fost posibilitatea
de a beneficia de învățământ în limba maternă. S-a dezvoltat și o literatură sovietică
moldovenească, care, datorită cenzurii ideologice, schimbărilor frecvente în ceea ce se considera
limbă literară și exterminării unora dintre creatori, nu a putut dezvolta opere de valoare.
Lingvistul Leonid Madan a alcătuit o nouă limbă literară, pe baza graiurilor moldovenești din
Transnistria și Basarabia, împrumuturilor din rusă și unor neologisme născocite de el însuși.
Constituția RASS Moldovenești din 1925 prevedea ca limbi oficiale moldoveneasca, ucraineana și
rusa. Deși autoritățile sovietice au efectuat periodic campanii de „moldovenizare”, propunînd (dar
nepunînd în practică) sancțiuni pentru activiștii de partid care nu vorbeau moldovenește sau
stimulente financiare pentru cei care cunoșteau limba, în întreaga perioadă de existență a RASS
Moldovenești adevărata limbă oficială a fost rusa, etnicii români fiind subreprezentați în conducerea
RASSM.
În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2
august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS
Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Partea răsăriteană a RASSM,
inclusiv prima ei capitală, Balta, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii
români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice.