Formarea și rostul geopolitic al R.A.S.S.

1.Formarea R.A.S.S.M

După încheierea tratativelor de la Viena, negocieri care au eşuat lamentabil, dar şi eşecul
„revoltei” de la Tătar-Bunar i-au determinat pe sovietici să incearce destabilizarea României
printr-o altă metodă. Conducerea sovietică a hotărât înfiinţarea unei entităţi statale pe malul drept
al Nistrului. Evenimentul este cunoscut în istoriografia românească ca şi formarea Republicii
Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti din cadrul RSS Ucrainesti, republica ce avea drept
obiectiv promovarea intereselor teritoriale pe care le avea Uniunea Sovietică faţă de România.
De la început RASSM va deveni laboratorul unde erau experimentate tezele bolșevice ce
aveau ca scop deznaționalizarea românilor prin implementarea tezei moldovenismului, ştergerea
memoriei româneşti şi inventarea unei noi limbi şi a unui “nou popor, moldovenesc”, diferit de
românii din dreapta Prutului.
În perioada de dominaţie rusească, 1792-1917, teritoriul dintre Bug şi Nistru, numit
ulterior Transnistria, a făcut parte din diferite unităţi administrative teritoriale: oblasti, gubernii,
dar nu a constituit niciodată un teritoriu separat şi nu a avut vreodată o populaţie majoritară
atribuită unei etnii1. Zona era un amestec de popoare la periferia marelui Imperiu Rus puternic
rusificată, foarte săracă, cu majoritatea populaţiei analfabetă. Deci prin urmare Moscova
hotărăşte înfiinţarea unei republici acolo unde nu a existat niciodată. Decizia vine după ce
România a refuzat categoric pretenţiile sovieticilor asupra Basarabiei, bolşevicii ruşi şi-au dat
seama că trebuie să recurgă la alte mijloace de agitaţie şi înființarea unei republici în coasta
României părea ideia cea mai bună, la fel cum a fost creată şi o Republica Bielorusă în coasta
Poloniei şi una Carelie(înfiinţată în 1923) în coasta Finlandei.
Se pare că pentru prima dată problema(Formarea RASSM) a fost pusă de grupul în
frunte cu Kotovski, Tkacenko, Timov, emigranţi din Basarabia dar şi de alţi emigranţi politici
din România şi adepţi al regimului comunist2. Ideea se pare că a fost pe placul Moscovei care a
susţinut iniţiativa. La începutul lunii februarie Tkacenko şi Kotovski trimit o scrisoare către C.C
al PC din Rusia şi Ucraina prin care „în numele maselor populare din Moldova cereau
înfiinţarea RASS Moldoveneşti”. În această problemă este consultat Mihail Frunze3, care era un
„remarcabil om de partid ce vizitase de nenumărate ori raioanele Moldovei de pe malul stâng al

1
Filip Corneliu, Transnistria: istoria unui conflict înghețat, Timpul, Iași , 2011, p 23.
2
Ibidem,p.33
3
(n. 2 februarie 1885 — d. 31 octombrie 1925) a fost un lider bolșevic rus în timpul Revoluției Ruse din 1917.S-a
născut la Bișkek (atunci în Imperiul Rus, azi capitala Kîrgîzstanului), tatăl său fiind de origine moldoveană
(provenind de la est de Nistru dintr-o localitate din regiunea Odesa numită în anii sovietici Frunzovca)
Nistrului şi cunoştea bine obiceiurile şi viaţă poporului” 4. Mihail Frunze „a susţinut cu căldură
ideea constituirii RASS Moldoveneşti în componentă RSS Ucrainești”5.
Decizia de înfiinţare a noii entităţi statale a trenat, ea fiind discutată şi amânată de 4 ori în
şedinţele Biroului Politic al CC al PC din Ucraina. Încă din februarie 1924 s-a elaborat un
„comitet de iniţiativa”, care avea datoria să elaboreze Memoriul ce argumenta necesitatea creării
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Documentul cu pricina afirmă că
“Republica Moldoveneascǎ ar putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic pe care îl
joacǎ republica Bielorusǎ fătǎ de Polonia şi cea a Kareliei fătǎ de Finlanda. Ea ar focaliza
atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi ar crea pretexte evidente în pretenţiile alipirii la
Republica Moldoveneascǎ a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasǎ
necesitatea de a crea o anume republicǎ socialistǎ şi nu o regiune autonomǎ în componentă
URSS. Unirea teritoriilor de pe ambele pǎrti ale Nistrului ar servi drept bresǎ strategicǎ a URSS
fătǎ de Balcani (prin Dobrogea) şi fătǎ de Europa Centralǎ (prin Bucovina şi Galiţia), pe care
URSS le-ar folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice” 6.
La 29 iulie 1924 a fost adopta Hotărârea biroului Politic al Comitetului Central al
Partidului Comunist al URSS cu privire la crearea RASSM. Pe baza acestei Hotărâri, la 19
septembrie, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina a decis
constituirea RASSM. Se preciza că graniţa de apus a noii republici era pe Prut, prin aceasta se
subînțelege că nu recunoştea Unirea Basarabiei cu România. Într-un sfârșit, pe 12 octombrie,
este îndeplinită „voinţă ferm exprimată a muncitorilor şi ţăranilor din Moldova Sovietică” şi se
„hotărăşte să se înfiinţeze în graniţele republicii socialiste sovietice ucrainene o Republica
Autonomă Socialistă Moldovenească”7. În Decizia Comitetului Executiv Cetral al Ucrainei din
12 octombrie se mai preciza că există un popor moldovenesc pe ambele maluri ale Nistrului, cei
mai mulţi dintre moldoveni „sunt aruncaţi cu forţă sub puterea burgeziei române care a cotropit
Basarabia”8, promiţând că acesta teritoriu va fi eliberat şi integrat în noul stat moldovenesc.

RASSM avea o formă triungiulara se întindea în lungul Nistrului, de la sud de Soroca

până spre liman. În interiorul Ucrainei se învecina la nord cu „ocrugul”(judeţ) Tulcinsk, iar la
est cu ocrugul Pervomaisk şi Odesa. Suprafaţa republicii a evoluat de la 7 516 km2(1925) până
la 8 434 km2(1934). Republica era constituită din 11 raioane: Camenca, Crutii, Balta, Rîbniţa,
Bîrzula, Ananiev, Ocna, Dubăsari, Tiraspol, Grigoriopol, Slobozia. Capitala a fost iniţial stabilită

4
Grosu Iachim, N.Mohov, Istoria RSS Moldovenești, vol II, Editura Cartea Moldovenească, Chișinău, 1970, p 152.
5
Ibidem.
6
O.S. Galushchenko, Naselenie Maldavskoi ASSR 1924-1940(Populația RASSM), ”Tipografia Academii Nauk”,
Chișinău, 2001, p.5.
7
Rotaru Florin, Românitatea Transnistriană, Editura Semne, București, 1996, p 246.
8
O.S. Galushchenko, ibidem.
la Balta iar din 1929 la Tiraspol.9(Harta la Anexa 1). Formarea RASSM a stabilit un obiectiv clar,
asumat și de guvernanții sovietici, și anume refacerea poporului moldovenesc. În îndeplinirea
acestui scop au acționat guvernul bolșevic și Internaționala a III-a, Federația Comunistă
Balcanică dar și Partidul Comunist Român, care dupa cum am mai spus pleda pentru
autodeterminarea „popoarelor din România „ până la fărâmițarea ei.
În aprilie 1925 a fost constituit organul legislativ suprem –Comitetul Executiv Central al
RASSM si Sovietul Comisarilor Norodnici al RASSM. Președinte al Prezidiului CEC al RASSM
a fost ales I.Starâi, iar președinte al SCN al RASSM a fost numit A.Stroeiv. Autoritațile
ucrainești au fost total opuse creării RASSM, motivând aceasta opoziție prin faptul că nu
locuiește destulă populație moldovenească în stânga Nistrului. 10Ținem să susținem părerile
autorităților ucrainești. Comform statisticilor sovietice RASSM număra, 547 598 loc(1920),
569 983 loc(1926), din care moldovenii erau 174 266 loc(circa 32 %), ucraineni 248 942
loc(circa 45 %), ruși 47 487 loc(circa 8,5%), evrei 49 514(circa 9%), restul 5,5%(bulgari,
polonezi, găgăuzi, germani și alții) în 1920 și în 1926 moldoveni 172 419 (circa 30%), ucraineni
277 515(circa 49%), ruși 48 mii(circa 8%) etc.11
Analizând aceste date putem face următoarele concluzii: că moldovenii erau o minoritate
în așa zisa republică moldovenească și faptul că deși scopul formării acestei republici este de
conservare a tradițiilor și obiceiurilor „poporului moldovenesc”, numărul moldovenilor scade cu
circa 2000 în decursul a 6 ani deși populația RASSM are o creștere semnificativă de peste 20 de
mii. Un alt aspect care demonstrează ce rol aveau moldovenii în această republică este faptul că
majoritatea moldovenilor trăiau la sate, 166 de mii din 172 de mii de moldoveni care locuiau în
RASSM în 192812, din aceasta rezultă că majoritatea functiilor de conducere le aveau rusofonii.
Deci după cum am vazut în momentul constituirii RASSM moldovenii numărau cca 30%
din totalul populației, majoritatea trăind la sate iar circa 80% din populație era analfabetă. Prin
urmare în noua republică formată puterea era în mâinile comuniștilor bolșevici, a sovietelor.
În 1924 în cele 12 raioane activau 169 soviete, dintre care 4 de orașe și unul orașenesc.
Folosind proporția populației au fost aleși 1320 deputați moldoveni din numarul total de 5238,
asta în condițiile în care se specifică mereu că este o republică a moldovenilor. Statisticile arată
că la constituirea regionalei de partid din RASSM, numarul comuniștilor era de 6870, uniți în
147 organizații primare. Nu cunoaștem exact naționalitațile acestor comuniști dar știm că din
peste 2500 de comuniști doar 107 cunoșteau noua limbă, botezată moldovenească. Trebuie să
mai precizăm că în perioada 1924-1940 au sosit în RASSM peste 3000 de lucrători de partid. 13.
9
Rotaru Florin, ibidem.
10
O.S. Galushchenko, op.cit, p 6.
11
Rotaru Florin, ibidem.
12
O.S. Galushchenko, op.cit, p 41.
13
Moraru Anton, Istoria românilor: Basarabia și Transnistria(1812-1993), Chișinău, 1995, pp 287-288.
De asemenea din cei 7 membri care formau guvernul republicii, întitulat Sovietul Comisarilor
Poporului, doar 2 erau români (dintre acești doi români una era Ecaterina Arbore, proaspăt
expulzată din România pentru agitație comunistă), restul membrilor comisiei fiind 4 ruși și un
bulgar14. Un alt factor interesant este că deși după cum am vazut ucrainenii constituiau cel mai
mare procent din populația RASSM aceștia nu aveau nici un reprezentant în asa numitul guvern.
Cu scopul de a justifica crearea RASSM și de a promova politica de moldovenizare,
autoritațile bolșevice au încercat să demonstreze că numărul moldovenilor în RASS
Moldovenească era cu mult mai mare decât cel înregistrat de recensămintele efectuate de
autoritațile țariste. Astfel, la Congresul 2 al Sovietelor din RASSM, G. Starâi menționa că atunci
când se vorbește de componenta națională a republicii moldovenești trebuie să se țină cont de
două momente: "întâi: statistica... îi facuta în vremea veche, eu nu țin minte anume în ce an, dar
îi facuta în regimul tarist. Veneau la oarecare moldovan în casa si-l întrebau: "tu esti rus?".
Moldovanul gândea, odată ce țarul rus cârmuiește, însamnă că și eu îs rus. Apoi cum îi altfel de
spus, și îi bine înțăles, că cu mare greutate putaei să știi de îi moldovan el sau rus". Tot Starâi
menționa că "dar dacă el statisticul era patriot, da moldovanul îi raspunde într-un grai
amestecat că el îi rus, apoi cel care făcea statistica numai se neteza la pântece și gândea, oare
câți ani trebuie să mai treacă, ca să nu ramâie nici un moldovan". Cu așa statistică, conchidea
Starâi, "s-o putut de gasit nu 32% de moldoveni, da numai 2%". Pe lângă aceasta, sublinia Starâi,
moldovenii, obișnuindu-se cu o asemenea statistică, căutau să-și ascundă naționalitatea.15
Scopurile sovieticilor erau de la inceput clare, ei dorind sa formeze aici o pepiniera de
comuniști români care vor fi folosiți mai apoi la comunizarea României. Crearea RASSM şi
plăzmuirea „linghii şî nărodului maldavenesc” au fost nişte acţiuni criminale ale sovieticilor pe
care le îndreptau cu bună ştiinţă împotriva poporului şi statului român. Aceste acţiuni nu au
nimic în comun cu „grija” declarată pentru binele „poporului-frate moldovenesc”. Aşa zisele
„eliberări” din anii 1812 („de sub jugul otoman”) şi 1940 („de sub jugul boierilor români”) şi
delimitările teritoriale cu „Ucraina-soră” din anii 1924-1929 şi 1940 au dus, în realitate, nu la
conservarea poporului moldovenesc dar la etnocidul românilor moldoveni de pe ambele maluri
ale Nistrului. Dispariţia lor ar fi permis unirea prin filiera dobrogeană a celor două masive slave
(de miazăzi şi răsărit) în unul singur. Scopul geostrategic al acestei acţiuni a fost dezenclavizarea
Rusiei spre mările calde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele.

Aceste concluzie pe care le-am făcut sunt alimentate de declarațiile făcute de oficialii
prezenți la prima ședintă a CC din 9 noiembrie 1924, a Sovietului Suprem al RASSM.
Președintele ei Grigorii Ivanovici Borisov-Starâi, care era rus și nu moldovean cu ar fi fost
14
Filip Corneliu,op.cit, p.46.
15
Gribincea Argentina, Gribincea Mihai, Șișcanu Ion, Politica de moldovenizare, Civitas, Chisinau, 2004, pp.6-7.
normal, declara că „Noi nu vom uita niciodata de frații noștri care gem sub jugul boieresc” iar
la finalul discursului exclamând „Trăiască Republica Socialistă Sovietică Autonomă
Moldovenească, leagănul României Socialiste!”, iar trimisul Kievului sublinia că „Dorința
populației moldovenești de a se separa într-o republică autonomă.....nu este rezultatul unei
cauze interne, ci este un fel de protest contra politicii teroriste si asupritoare a României fața de
populația basarabeană”.16 Importantă și la fel de sugestivă este si afirmația tovarășului Stalin
imediat după formarea RASSM : „Dacă Basarabia va fi sub aspect propagandistic pregatită
pentru unirea cu RASSM și dacă se va realiza efortul necesar, ocuparea acestei provincii de
către Armata Roșie poate fi realizată cu rapiditate. Aprob planul alăturat spre analizarea si
comfirmarea lui de către Biroul Politic”.17
Apariția RASSM a atras atenția și în afară fiind comentată de către diverși oameni politici
și răscolită în presă. Astfel prestigiosul cotidian italian „Coriere de la Serra” specifica „faptul că
Rusia găsește necesară și posibilă o republică moldovenească dincolo de Nistru, dovedește și
mai mult moldovenismul Basarabiei și deci românismul ei incontestabil”. Un alt cunoscut ziar al
vremii, „Times”, scria în unul din numerele sale din 1924( când încă se discuta despre o
eventuală apariție a unei republici moldovenești dincolo de Nistru) că „Sovietele au elaborat noi
planuri pentru a ațâța necontenit dezordinea în Basarabia. Aceste planuri cuprind si crearea
unei noi republici moldovenești pe malul Nistrului. Această republică va servi astfel ca centru de
agitație, de exemplu atractiv pentru Basarabia si România”.18
Am văzut opinia atât a oficialilor sovietici cât și a presei străine vizavi de acest
eveniment. Importantă este însa și reacția guvenului româniei la acea vreme, opinie care a fost
exprimată prin persoana lui Vintilă Brătianu(ministru de finanțe la acea vreme) într-un interviu
acordat cotidianului francez „Le Temps”, în luna septembrie a anului contemporan
evenimentului, în care relata:”România e fericită de a vedea guvernul Sovietelor recunoscând
astăzi într-un chip concret că și la răsăritul Nistrului, trăiește încă o populație de 400 mii de
români...creând chiar un nou stat, o adevărată republică moldovenească adică românească și
aceasta după ce guvernul de la Moscova contestase acest caracter național românesc
Basarabiei, provincie situată totuși la vest de Nistru, adică într-o regiune și mai omogenă încă,
deoarece face corp cu masa compactă a poporului român. Este această comfirmare cea mai
evidentă a întinderii rasei noastre în această regiune. Aceasta dovedește încă odată
înțelepciunea politicii românesti care, deși cunoaște existența a 400 mii dintre naționalii săi în
regiunea ce se întinde dincolo de Nistru, până la răsărit de Cherson, n-a avut totuși niciodata
valeitatea de a voi să înglobeze această populație în frontierele sale politice, precum au

16
I.S. Nistor, ,,Istoria românilor din Transnistria, Bucureşti 1995, pp 66-67.
17
Filip Corneliu, op.cit, p 36.
18
I.S. Nistor, ibidem, pp 67-69.
declarat-o de altfel delegații români la diferitele conferințe internaționale, și în special la
Conferința păcii intrunită la Versailles”.19
Crearea RASSM în anul 1924 a reprezentat un jalon important nu doar în destinul
românilor transnistreni şi al celor basarabeni, dar şi în destinul românilor de pretutindeni. Acest
eveniment are o semnificaţie contradictorie în special din cauza consecinţelor sale imediate,
precum şi a celor cu efecte de lungă durată. Formarea RASSM a însemnat crearea unei statalităţi
româneşti (moldoveneşti) acolo unde aceasta nu a existat niciodată – pe malul stâng al Nistrului.
Contrar intenţiilor adevărate ale Moscovei, formarea acestei autonomii a contribuit într-o
oarecare măsură la conservarea şi emanciparea elementului românesc (moldovenesc) într-o
regiune unde aceasta, deşi era autohton, se afla în pragul dispariţiei. În RASSM, indiferent de
atitudinea pe care o manifestăm faţă de acest fapt istoric, a servit drept bază pentru crearea
statului moldovenesc contemporan. Consecinţele pozitive ale evenimentului sunt însă umbrite de
mult mai multe consecințe rele care au succedat evenimentului în cauză.
Dacă autorii din România, Republica Moldova, Rusia sau Ucraina pot fi acuzaţi de
subiectivitate, fie de natură politică, fie din prea mare naţionalism, vom prezenta în lucrarea de
față şi opiniile unui cercetător britanic, care nu poate fi acuzat de parțialitate. Este vorba despre
Charles King, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Georgetown. Profesorul King
este specialist în probleme recente ale relaţiilor naţionale din fosta URSS, titular al catedrei de
istorie din 1996. După cca 10 ani de cercetare, timp în care a cercetat biblioteci, arhive, institute
de cercetări istorice şi politice din Republica Moldova, România, Germania, Marea Britanie şi
SUA, el publică în anul 2000 un volum la Universitatea Sanford din California, la editura
Hoover Institutiuon Press, intitulată „The Moldovans”, lucrare tradusă şi tipărită la Chişinău în
2002 şi o nouă ediţie în 2005.
Chiar la începutul capitolului patru intitulat „Contrafacerea unei naţiuni moldovene
sovietice”, King notează „Înfiinţarea RASSM în 1924 a servit două ţeluri importante în nouă
politică a Uniunii Sovietice. În primul rând noua politică facilita pătrunderea propagandei
comuniste în regatul României, netezind astfel drumul revoluţiei comuniste româneşti. În al
doilea rând a menţinut problema Basarabiei în centrul politicii internaţionale, ca un spin în
coasta diplomaţilor români în Liga Naţiunilor. Însă originile acestui efort de a construi o
entitate moldovenească distinctă nu era doar rezultatul necesităţilor politicii externe sovietice.
Constituirea noţiunii RASSM nu a apărut doar că rezultat al expansionismului sovietic, ci mai
mult ca o combinaţie dintre ţelurile politicii externe centrale, formele de identitate existente şi
acţiunile aflate pe agenda elitelor politice şi culturale din interiorul republicii însăşi. Arhitecţii
culturii sovietice erau conştienţi de importantă politică a ceea ce avea să primească numele de

19
Ibidem, p.68.
„moldovenizare”, dar ei nu erau doar simpli executanţi ai politicii sovietice elaborate de la
centru. Disputele personale dintre lingvişti şi istorici precum şi credinţă autentică a multora că
ajută la eliberarea moldovenilor de sub jugul burgezo-moşieresc de la Bucureşti au jucat un rol
important în ideologia diferendelor din 1920”.20
După 1924 s-a dus o intensă propagandă antiromânească, propagandă ce îşi are rădăcinile
odată cu apariţia problemei Basarabene. Atunci(în perioada interbelică) dar şi acum sunt destui
istorici care aduc fel de fel de teorii care argumentează existenţa a două popoare şi două limbi
diferite: moldoveni şi români. Această dispută porneşte din cauza că aceşti pseudoistorici nu
înţeleg noţiunile: neam, popor, naţiune. Deci după cum cunoaştem noţiunea de naţiune apare
abia în sec XIX-lea, care este numit şi „secolul naţiunilor”. Prin urmare în perioada feudală
populaţia se definea după alte criterii din cauza fărmițării terititoriale, a apartenenţei religioase
sau a celui care stăpânea un teritoriu, caracteristi ce au fost specifice în toată Europa. Atunci nu
existau italienii, francezi sau germani ci erau genovezi şi veneţieni, bavarezi sau prusaci,
burgunzi sau provasali. Aşa era şi la noi la români: ardeleni, moldoveni, olteni, munteni, ect.

II.2.Inventarea limbii moldovenești

Totuşi principalul scop urmărit de către conducerea sovietică a fost izolarea românilor
din stânga Nistrului faţă de ceilanţi români care atunci creau o unitate naţională. Această izolare
s-a produs în primul rând prin inventarea unei noii limbi, cea moldovenească. În actul de
constituire a republicii nistrene se menţiona existenţa a trei limbi oficiale: moldovenească,
ucraineană şi rusă. În 1924 se introduce grafia chirilică ca mai apoi în 1925 să fie întocmită şi
„gramatică limbii moldoveneşti”, alcătuită din cuvinte româneşti arhaice şi cuvinte din rusă sau
traduse mot-a-mot.21
Prima problema a elitelor locale, după crearea RASSM, a fost aceea de a crea o limbă
moldovenească literară distinctă. Specialiştii occidentali, printre care etnograful neamţ Gustav
Weigand, scriau la începutul secolului că limba română vorbită în Basarabia şi Bucovina se
diferienția de limba vorbită în vechiul regat, dar că şi aceste diferenţe nu erau cu mult mai
semnificative decât variantele regionale întâlnite în tot Regatul României.22

În 1926, un grup de intelectuali în frunte cu cel mai cunoscut lingvist al epocii, L.A.
Madan, şcolit la Kiev şi promotor al moldovenismului, şi-a început activitatea de elaborare a

20
Charles King, Moldovenii: România, Rusia și politica culturală, trad. Diana Stanciu, Editura ARC, Chișinău,
2002, p. 62.
21
Scurtu Ioan,op.cit.
22
Charles King, op.cit, p. 63.
normelor “limbii moldoveneşti”. Ca baza a “noii” limbi literare a fost luat graiul popular al
moldovenilor transnistrieni, ucrainizat şi rusificat. L.A. Madan a renunţat la normele gramaticale
şi ortografice ale limbii române şi a organizat veritabile campanii în satele româneşti din
RASSM şi Ucraina, denumite “marşul în popor”, pentru a culege cuvinte specifice graiului
moldovenesc. 23
El avea să decreteze: “Limba moldoveneascî, în care grăești amu norodu moldovnesc,
este limbî sinistătătoari, diosăghiti di limba româneascî, şî şî diosăghești şi di limba tuturor
cărţilor moldovnești, tipăriţi pân la organizarea RASSM”.Într-un articol publicat la 24
noiembrie 1926 în oficiosul “Plugarul Roş” din RASSM, L.A. Madan proclamă:
“Nu oaminii grăesc după vr’o gramaticî anumiţi, dar gramatică s’alcătuești după vorba
oamenilor… Gramatică pentru om, dar nu omul pentru gramaticî”, astfel că această să fie “cît
mai usoarî şi mai intăleasî di masîli largi”. O altă personalitate importantă din RASSM ,Pavel
Chior,comisar popular pentru educaţie în perioada 1928-1930, a declarat că este foarte important
din punct de vedere politic standardizarea lingvistică a limbii moldoveneşti.El declara că
burgezia română ,care este la conducerea statului se orientează tot mai mult spre Franţa,astfel se
produce un împrumut masiv de cuvinte din fanceza, iar din această cauza era considerată
neinteligibilă pentru majoritatea populaţiei de la sate atât pentru ţăranii din RASSM cât şi din
întreagă Românie. Astfel, la Conferinţă a IV-a regională a Organizaţiei moldoveneşti a PC din
Ucraina (10-16 noiembrie 1927) Pavel Chior cerea participanţilor la Conferinţă să fie
intensificate ritmurile moldovenizării, "nu numai pentru că, în legătură cu pericolul războiului,
perspectivele asupra Basarabiei au devenit mai reale, dar şi pentru că termenele prevăzute pentru
rezolvarea chestiunii naţionale interne s-au redus. Ceea ce noi intenţionăm să realizăm în
domeniul moldovenizării în 10 ani, acum trebuie să facem în viitorii 2-3 ani. Noi avem nevoie că
moldoveanul, care odinioară, intrând în armata, întreba în primul rând "undi-i plenu?", acum, în
caz de război, să se bată cu străşnicie pentru pământul şi republica să" 24.
Pornind de la astfel de principii, moldoveniștii au născocit echivalentul “mai pă înțăles”
pentru neologisme sau cuvintele prea românești și au ajuns într-un final să “înbogățească”
fondul lexical al așa numitei limbi moldovenești cu arhaisme, traduceri din rusă ori invenții
precum: dicționar-cuvântelnic, ghilimele-lăbiuțî, ixigen-aeronăscător, barometru-aeromăsurător,
aeroplan-sângurzburător, sufragerie-mâncătorie, etc. Cu astfel de caraghioslâcuri au fost editate
un dicţionar (cuvîntelnic) moldovenesc-rus şi rus-moldovenesc. În 1930 s-a început şi întocmirea
unui “cuvântelnic academicesc al limbii moldoveneşti”. Folosirea numelui de moldoveni și
limbă moldovenească este strict bazată pe criterii politice neavând nici un argument științific.

23
Ibidem, p.66.
24
Gribincea Argentina, Gribincea Mihai, Șișcanu Ion, op.cit, p.7.
Acest fapt a fost sesizat si de Ion Dic-Dicescu, 25cel care semnase memoriul privind înființarea
RASSM. Astfel el nota în 1925: „Noi am constatat că limba moldovenească este totodată și
limba româna iar limba româna este și limba moldovenească prelucrată științific. Limba
română este limba scriitorilor moldoveni.” ,mai precizând că “Noi trebuie sǎ utilizǎm acest
tezaur, deoarece suntem moştenitorii lui. Noi nu avem nici timp şi nici forţǎ pentru a crea o nouǎ
limbǎ şi literaturǎ. Noi trebuie sǎ ne însuşim cultura româneascǎ şi s-o sovietizǎm, sǎ-i insuflǎm
spirit comunist, sovietic şi revoluţionar”.26Importantă, cu privire la limba moldovenească este și
declarația lui L. A. Madan, care a început sa-și elaboreze teoria cu privire la "limba
moldovenească" și gramatica ei în anul 1924. Fiind student la Kiev, el face "întîea cunostintî cu
lucrarili ob’ectivnici stiintîinici asupra linghilor romani" si se convinge de faptul ca "Limba
moldovneascî, tragîndu-sî în trecutu dipartat din mesticatura linghii Dacilor (Ghetîlor) cu limba
norodnicî latineascî, în curgirea multor veacuri s’o schimbat sub înrîurîrea linghilor a multor
noroadi (hotîi, gunii, antîi, bulgarii, avarii, slaveniiulucii, ungurii, pecenejîi, polovtîi, tatarii,
polecii, turcii, grecii-fanarioti, ucrainenii, rusîi sî altîi), cu cari o avut atingiri norodu
moldovnesc, si s’o prifacut într’o limbî, diosaghitî di celilanti linghi romani sî di alti linghi a
noroadelor megiesî, în cari limbî amu multîmea cuvintilor îi din radacini latinesti sî slavinesti."27
Mai constata apoi ca "Limba moldovneascî, în cari graesti amu norodu moldovnesc, esti limbî
sînistatatoari, diosaghitî di limba romîneascî, sî sî diosaghesti sî di limba tuturor cartîlor
moldovnesti, tipariti pan la organizarea RASSM.” L.A.Madan considera ca drept bază pentru
dezvoltarea "limbii moldovenesti" trebuie sa stea "graiu cela în cari în vremea di-amu grăești
mulțîmea moldovenilor din RASSM șî Basarabia. Ca așa grai haracternic șî socoati graiu
moldovenilor din nijlocu Basarabiii". El "dezvolta" acest grai și doreste sa-l ridice la rangul de
limba culta, dar numai "dupa învatarea adînca si din toati partîli a graiului giu a-ntregului
norod moldovenesc, dupa culegirea si clasîficarea tuturor facturilor si ivirilor a linghii
moldovenesti".Eugeniu Coseriu 28
declara că “A promova sub orice formă o limbă
moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o
greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o

25
Ion Dic-Dicescu(Mai 1893 – Januarie 4, 1938), a fost un jurnalist socialist român și ofițer și mai târziu activist
bolșevic care au deținut funcții de comandă în Armata Roșie în timpul războiului civil rus. După război, el a deținut
poziții de cercetare în domeniul economic la mai multe universități sovietice și institute de cercetare, înainte de a fi
executat pe acuzații de spionaj în timpul Marii Epurări.
26
Scurtu Ioan, op.cit..
27
Gribincea Argentina, Gribincea Mihai, Șișcanu Ion, op.cit, p. 9.
28
Eugeniu Coșeriu ( n. 27 iulie 1921, comuna Mihăileni, județul interbelic județul Bălți, în Republica Moldova  – d.
7 septembrie 2002, Tübingen, Germania) a fost un lingvist român din exil, membru de onoare al Academiei Române
(din 1991). Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen.
Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai
secolului XX.
utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi,
deci, un act de genocid etnicocultural”29.

Învăţătorul Gh.Bucicșanu susţine că „moldovenii reprezintă o naţiune aparte” şi că „din

punct de vedere cultural, moldoveanul este superior romanului, că s-a alimentat din cultura
rusă”, totuşi se recunoaşte că limba moldovenească este primitivă, astfel motivându-se crearea
limbii literare moldoveneşti cu împrumuturi masive sau traduceri mot-a-mot din rusă.30

Carte de gramatica „lindii moldovenești”

Pentru a răspândi mai repede noua limbă autorităţile vor deschide un număr mare de şcoli
moldoveneşti. Dacă în 1925 erau 11 şcoli moldoveneşti şi 240 ucrainene; în 1926 numărul
şcolilor moldoveneşti va creşte până la 95 iar cele ucrainesti vor scădea la 208. Această creştere
importantă a numărul şcolilor moldoveneşti nu a ridicat totuşi cu mult nivelul alfabetizării
populaţiei băştinaşe şi asta din cauza condiţiilor rele din localurile şcolare, faptul că profesorii
erau slab pregătiţi sau străini de ceea ce înseamnă moldoveni şi frecvenţa şcolară de abia 7% din

29
Gribincea Argentina, Gribincea Mihai, Șișcanu Ion, op.cit, p.9.
30
Rotarul Florin, op.cit., p.248.
copii în vârstă de carte.31 Cât despre rezultatele sistemului de învăţământ din RASSM sugestive
ne sunt numirea la conducerea culturii republicii, ca secretar al Comitetului Ştiinţific
Moldovenesc, pe profesorul Ocinschi, care nu era de loc specialist în studii româneşti, el nefiind
nici măcar băştinaş. De asemenea la secţia de istorie a fost numit Nauman Andronovici Nartov,
zis Nuham, un evreu originar din Berezovka, raionul Balta, fiind de profesie tinichigiu şi cojocar.
Nuham va deveni în 1930 profesor universitar, şef al catedrei de istorie la Institutul Pedagogic
din Tiraspol, în 1933 va deveni rector, iar mai apoi directorul şcolii superioare de Istoria
Partidului Comunist din Moldova şi conducătorul secţiei de istorie a Institutului moldovenesc.32
În decembrie 1926 este înfiinţată, la Balta „Editura di stat a Moldovii” care tipăreşte în chirilică
toate cărţile care sunt necesare. Cărţile pentru şcoală erau îmbibate cu ideii şi propagandă
comunistă, nu se pomenea de loc despre existenţa lui Dumnezeu şi despre originea
moldovenilor.33
În mod oarecum surprinzător, printr-o rezoluţie adoptată la 2 februarie 1932, Biroul
Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist (b) din Ucraina aprobă “trecerea RASSM
la alfabetul latin” şi editarea clasicilor marxism-leninismului (Marx, Lenin, Stalin) în “limba
moldovenească”. Acum are loc si o schimbare a atitudinii față de limba moldovească, născocirile
lingvistice ale grupului Madan au fost respinse, reproşându-se printre altele că nu a introdus în
noul vocabular “cuvintele create de revoluţie”, precum “colhoz”, “orânduială colhoznică” sau
“Puterea Sovietică”34. Principala cauză pentru care se revine la alfabetul latin este se pare aceea
de a favoriza oarecum influenţa sovietică în România şi apropia ziua în care puterea sovietică se
va extinde nu doar în Basarabia dar şi dincolo de Prut.35 Introducerea alfabetului latin şi
latinizare limbii moldoveneşti au scopul de a întări legăturile dintre cele două maluri ale
Nistrului deşi toată literatură din RASSM, chiar şi cea ştiinţifică era îndreptată împotriva
României.36
Dar peste șase ani asistăm la o nouă schimbare a politicii; s-a trecut din nou la grafia
chirilica, considerându-se că din cauza folosirii alfabetului latin duce la „românizarea limbii
moldovenești”. La 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al PC(b)U a pus
în discuţie hotărârea “Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la grafia latină la cea
rusă”, fiind de părere că “elementele burghezo-naţionaliste, camuflate în diverse instituţii, sub
stindardul latinizării grafiei promovau românizarea limbii moldoveneşti”.37 În luna mai 1938,

31
Ibidem.
32
Filip Corneliu, op.cit, p.46.
33
Ibidem.
34
Dramele Basarabiei:limba moldoveneasca promovata cu de-a sila, http://foaienationala.ro/dramele-basarabiei-
limba-moldoveneasc-promovat-cu-dea-sila.html, 16.02.2014.
35
Filip Corneliu, op.cit, p.44.
36
Rotaru Florin, op.cit, p.249.
37
Dramele Basarabiei:limba moldoveneasca promovata cu de-a sila, ibidem.
conferinţa a XI-a regională de partid Moldova a adoptat o rezoluţie care condamna “duşmanii
poporului” deoarece “înlocuiau limba moldovenească cu cea română… pentru a despărţi
Moldova sovietică de URSS”. La scurt timp, Comitetul orăşenesc de partid Tiraspol era informat
că hotărârea de revenire la alfabetul rus a fost susţinută de CC al PC(b) din Ucraina, în special de
către N.S. Hruşciov, “pentru a pune capăt pentru totdeauna cu românizarea”.
Măsurile ce s-au luat împotriva limbii române nu s-au limitat doar la persecutarea celor
care promovau grafia latina (în anii 1938-1939, majoritatea funcţionarilor publici, cunoscători ai
limbii române, au fost executaţi), ci au luat şi forma unei resurecţii medievale împotriva cărţilor.
În lunile octombrie-decembrie 1938, toată literatura social-economică, artistică şi
didactică cu caractere latine a fost confiscată, distrusă şi trecută la “pierderi” sau “maculatură”.
Furiei distructive bolşevice nu i-a scăpat nici “literatura editată cu caractere ruseşti în anii
1926-1934, îngunoioşată cu cuvinte româneşti”, precum şi literatura social-economică tipărită în
limba română la Moscova.
De regulă, începînd cu anii ′20 Basarabia trecea printr-o serie de reforme politice şi
sociale, iar scopul central al partidului bolşevic şi al aliaţilor de la Moscova era moldovenizarea
românilor de pe malul stâng al Nistrului. Prin politica de moldovenizare se subînțelege infiltrarea
terminologiei si mentalitații ruse în comunicarea oficială și în cea neoficială, în cultură și
învățămînt, dar și în aparatul administrativ, „moldoveneasca” fiind un hibrid lingvistic dintre
limba româna și limba rusă. Prin procesul de moldovenizare, autoritățile sovietice urmăreau
„educarea” populației române din Transnistria „în spiritul valorilor noi impuse de regimul
bolșevic, de sporire a sentimentului lor de loialitate față de regimul sovietic”.
Politica de moldovenizare a RASSM, la fel ca si ideea creării RASSM, a fost inspirată de
conducerea de partid și sovietică a URSS, precum și de Internaționala Comunista. Un exemplu
elocvent se produce în aprilie 1925, atunci când Internaționala a III-a a Comunistă recomandă
partidelor comuniste din toată lumea să susțină "prin toate mijloacele posibile aspiratiile
nationale ale moldovenilor, care se consideră un popor aparte față de români și recunosc limba
de sine stătătoare față de cea română". Scopurile declarate ale moldovenizării erau urmatoarele:
trecerea lucrarilor de cancelarie în aparatul de stat la "limba moldovenească", sporirea numarului
moldovenilor în aparatul administrativ și de stat, atragerea moldovenilor în partidul bolșevic, în
comsomol și în sindicate, crearea condițiilor necesare pentru ca populația moldovenească să
poată studia în limba maternă în școli și în instituțiile de învățământ superior, dezvoltarea
"culturii și a limbii moldovenești".38

38
Gribincea Argentina, Gribincea Mihai, Șișcanu Ion, op.cit, p.5.
 Instituţiile de învăţat din RASSM duceau o propagandă intensă. O direcţie majoră de
conţinut a propagandei o constituia implantarea românofobiei printre băştinaşi, educarea
oamenilor muncii în spiritul duşmăniei faţă de România, înjosirea poporului român. Acest lucru
ne este demonstrat de editarea şi răspândirea revistei „Krasnaia Bessarabia”, dar şi numeroase
broşuri, articole şi monografii cu caracter antiromânesc. Pe toată perioada în care Basarabia s-a
aflat în componența României au apărut numeroase cărţi și informaţii false cu caracter
denigrador la adresa României: Basarabia în lupta împotriva apucătorilor(1928), Jugul
Boieresc(1926), Intervenţia română în Basarabia(1933) etc. Presa comunistă propagă insistent
miturile antiromâneşti, despre lupta de clasă teroare, românizare etc. Această propagandă îşi avea
scopul de a opri valurile de refugiaţi fugiţi care treceau Nistru. Mii de moldoveni treceau Nistrul
pentru a scapă de „raiul socialist”. La început fugeau intelectualii, mai apoi ţăranii fugeau
pentru a evada din comunism, culminând cu perioada foametei cumplite din 1931-1932, atunci
avâd loc practic un exod al românilor de după Nistru.39
După cum menţionam mai sus, în anii 1924-1940, în serviciul moldovenizării a fost pusă
ştiinţă din RASSM, iar „intelectualitatea” din republică a fost angrenată într-o luptă totală
împotriva românismului. Teza existenţei unui popor moldovenesc în Transnistria şi Basarabia
deosebit de poporul român, precum şi a unei "limbi moldoveneşti" deosebită de cea română a
devenit o provocare irezistibilă pentru mai mulţi "savanţi", care s-au întrecut în teorii care mai de
care mai năstruşnice. Din amalganu de „oameni de ştiinţă” s-au remarcat mai ales, prin teorii
"originale" istoricul Goian şi lingvistul L.A.Madan. În aprilie 1928, la Plenară Comitetului
Ştiinţific Moldovenesc (CSM) "naţionaliştii locali - Buciuscanu, Comisar Norodnic al
Învăţământului, Goian s.a., în căutarea unei argumentări ştiinţifice a deosebirii dintre
moldoveni şi români că naţiune, propuneau să se cerceteze sângele şi dimensiunile
antropologice la 20 moldoveni şi români "pur sânge". Istoricul Goian încerca să demonstreze
"puritatea de sânge" a moldovenilor, prezentând genealogia acestora drept deosebită de cea a
românilor încă din timpurile de până la era noastră.40
Paradoxul este că crearea RASSM în 1924 a dus la aprofundarea asimilării românilor din
dreapta Nistrului deși practic aceasta era o republică a lor, a moldovenilor/românilor.
Plăzmuirea „linghii şî nărodului maldavenesc” au fost nişte acţiuni criminale ale Moscovei
îndreptate cu bună ştiinţă împotriva poporului şi statului român. Aceste acţiuni nu au nimic în
comun cu „grija” declarată pentru binele „poporului-frate moldovenesc”.Toate aceste acțiuni au
dus la crearea unei pseudo-conștiințe „naționale”.

39
Moraru Anton, op.cit, p.293.
40
Gribincea Argentina, Gribincea Mihai, Șișcanu Ion, op.cit, p.8.