Sistemul de tratate Versailles

Elaborat de: Garbuz Dorin

Profesor de Istorie a Românilor și Universală, Educație pentru Societate
dorin.garbuz.1996@gmail.com
• Proiectul de pace cu Germania, ce a fost elaborat în mai 1919, a fost privit negativ de germani,
dar obiecțiile înaintate au fost refuzate;
• Au fost acceptate doar plebiscitele în Silezia Superioară, Prusia Orientală și zona Saar;
• Germanii semnează Tratatul de pace la 28 iunie 1919, Alsacia și Lorena îi sunt restituite
Franței, hotarele dintre cele două revin la situația din 1870.
 Urmările Tratatului

• Saar este preluat de SN;

• Zona carboniferă trece sub controlul francezilor pentru 15 ani;
• Instituirea zonei demilitarizată de-a lungul Rinului;
• Danemarca recuperă Schelswigul;
• Germania recunoaște statul polonez, îi cedează o parte a Sileziei Superioare și o parte din Prusia
Orientală;
• Danzig este declarat oraș liber sub controlul SN;
• Memel este luată de sub conducerea Germaniei, în 1923 i se cedează Lituaniei.
 Condiții militare

• Pierderea teritoriilor coloniale;

• Interzicerea unirii Austriei cu Germania;
• Se interziceau submarine;
• Se interziceau nave de linie;
• Se interziceau avioane;
• Se interziceau tancuri;
• Se interzicea serviciul militar obligatoriu;
• Nu se permitea mai mult de 100.000 de soldaț
și ofițeri.
• Germania era unica vinovată de startul războiului, astfel, va suporta singură despăgubirile de război;
• Francezii au fost elaboratorii proiectelor de pace cu statele aliate a Germaniei;
• Aceste tratate, umilințele francezilor, au dus la puternice sentimente de ură din partea germanilor, unul
dintre motivele războiului ulterior.
Tratatul de pace cu Austria este
Pacea cu Austria
semnat la Saint-Germain în data
de 10 septembrie 1919.
Consecințele acestuia pentru
statul austriac sunt:
1. Pierderile teritoariale din
Balcani, din centrul Europei
și a Bucovinei;
2. Austria se obliga să
plătească o mică sumă din
totalul reparațiilor de război;
3. Armata trebuia să fie
constituită din maxim 30 de
mii soldați;
4. Aceasta va ceda aliaților
navele maritime,
submarinele iar flota aeriană
va fi desființată.
Pacea cu Bulgaria

Pacea cu Bulgaria este semnată la

Neuilly-Sur-Seine în data de 27
noiembrie 1919. Urmările
tratatului au fost:
1. Cedarea Traciei de Vest
grecilor;
2. Regatul Sârbo-Croato-Sloven
primea careva teritorii mici;
3. Este lipsită de majoritatea
navelor de război;
4. Armata nu trebuia să treacă
numărul de 33 mii;
5. Trebuia să achite 2,25 mlrd
franci-aur.
 Tratatul cu Ungaria
Pacea cu Ungaria a fost semnată
la Trianon în data de 4 iunie
1920. Prevederile tratatului au
fost:
1. Pierderi teritoriale în
favoarea Italiei, regatului
Sârbo-Croato-Sloven,
României, Cehoslovaciei și
Austriei;
2. Armata nu putea depăși
cifra de 30000 de ostași;
3. Navele de război erau
predate aliaților;
4. Despăgubiri de război.
Pacea cu Imperiul Otoman
Pacea cu Imperiul Otoman a fost
semnată la Sevres în data de 10 august
1920, consființind dezmembrarea
acestuia. Prevederile tratatului au fost:
1. Cedări teritoriale;
2. Armată de până la 50000 ostași și
ofițeri;
3. I se interzicea flotă navală și
maritimă.
Condițiile date au fost dezastruoase, în
teritoriu apărând mișcări revoluționare
împotriva sultanului. Mustafa-Kemal-
Ataturk avea să semneze repetat tratatul
de pace, la Lausanne în data de 24 iulie
1923, astfel, Turcia își va primi
independența.
Aceasta este convocată pentru a atenua
Conferința de la Washington
contradicțiile în Orientul Îndepărtat și Pacific,
are loc în perioada 12 noiembrie 1921 – 6
februarie 1922 cu participarea SUA, Marii
Britanii, Japoniei, Franței, Italiei, Belgiei,
Olandei, Portugaliei și Chinei, fiind semnate
câteva tratate:
1. Tratatul celor patru puteri (SUA, Marea
Britanie, Franța și Japonia) care prevedea
acordarea garanțiilor reciproce privitor la
posesiunile coloniale din Pacific;
2. Tratatul celor nouă puteri semnat în
februarie 1922 privitor la suveranitatea
Chinei și a liberului schimb pe teritoriul
acesteia;
3. Tot în februarie este semnat tratatul celor
cinci puteri (SUA, Marea Britanie, Japonia,
Franța și Italia) cu privire la limitarea
înarmărilor maritime.
Cele 14 puncte
ale lui W.
Wilson.
Formarea SN
Proiectul de formare a Societății Națiunilor a fost semnat la data de 28 aprilie 1919, oficial începându-și
activitatea la 10 ianuarie 1920, cu sediul la Geneva. Structura organizatorică cuprinde:
1. Adunarea Generală ce se întrunea în fiecare an;
2. Consiliu, compus inițial din 5 membri permanenți și patru membri temporari aleși de Adunarea
Generală;
3. Secretariat General
Membrii SN inițial au fost statele aliate și statele invitate, neutre în război. Componența acesteia însă pe
perioada interbelică a fost adesea schimbată, unele intrând în componența Societății, altele ieșind, iar unele
au fost excluse din forumul de la Geneva precum URSS datorită agresiunii împotriva Finlandei.
Scopul principal a societății a fost de a menține și de a consolida pacea globală, iar activitatea sa o putem
numi eficientă în anumite cazuri, precum scoaterea războiului în afara legii, să conducă spre cooperare și
securitate, bunăoară:
1. Pactul Briand-Kellog (semnat la Paris 27 august 1928);
2. Actul general de arbitraj (Geneva, 28 septembrie 1928);
3. Conferința pentru dezarmare (Geneva, 2 februarie 1932 – 11 iunie 1935).
Insusccesele națiunii au fost vizibile încă din anii `20, și s-a manifestat în special prin agresiunea japoneză
contra Chinei în 1931, a Italiei împotriva Abisiniei și actele de forță și agresiune a Germaniei în perioada
1935-1939.
Sfârșitul acesteia are loc ofical la data de 19 aprilie 1946, încetându-și complet existența la 31 iulie 1947.
 Tema pentru acasă

• De studiat și povestit subiectul;

• De realizat sarcina 3 din Manualul de Istorie Universală pentru clasa a 12-a pagina 74.