i p o l a r e . R ă zb o i u l R ec e .

Formare a l u mi i b
in
Elaborat de: Garbuz Dor

și U niv ers a lă , E duc aț ie pentru Societate

ânilor
Profesor de Istorie a Rom
du.md
garbuz.dorin@ialoveni.e
 Explicații
Războiul Rece simbolizează perioda anilor 1947-1991, a fost o confruntare deschisă, nonmilitară
(deși a cauzat cursa înarmării, în special nucleară) și limitată, care s-a dezvoltat după Al Doilea
Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme diametral opuse (URSS
cu aliații săi sau Blocul Răsăritean și SUA cu aliații lor, cărora li se spunea Blocul Occidental.
 La nivel militaro-politic a fost o confruntare între NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de
Nord) și Pactul de la Varșovia. La nivel economic, este înregistrată confruntarea între capitalism și
socialism. La nivel ideologico-politic, lupta este dusă între democrațiile liberale occidentale și
regimurile comuniste totalitariste.
Au fost utilizate diverse metode, moderne, care corespundeau unei noi epoci, și reprezintă un
adevărat moment al imaginației umane (din perspectivă negativă desigur): presiunea economică,
ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul etc.
 Cauze

1. Tendințele expansionismului ideologic promovat de ambele state, crearea unei lumi

democratice și capitaliste (SUA), crearea unei lumi comuniste și socialiste (URSS);
2. Înfrângerea ideologiei rivale și lichidarea acesteia;
3. Supremația globală.
 Participanți
Blocul Răsăritean Blocul Occidental Țări neutre
1. URSS; 1. SUA; 1. Austria;

2. Albania; 2. Belgia; 2. Elveția;

3. Bulgaria; 3. Danemarca; 3. Finlanda;

4. Cehoslovacia; 4. Franța; 4. Iugoslavia;
5. Polonia; 5. Grecia; 5. Suedia.
6. RDG; 6. Irlanda;

7. România; 7. RFG;

8. Ungaria etc. 8. Turcia etc.

Termenul „Cortina de fier” fusese folosit încă din 1819 cu sensul de barieră impenetrabilă, iar din
1920 a început să fie asociat cu limita vestică a sferei de infleunțe a Uniuniunii Sovietice. Însă
Cortina de fier nu a intrat în uz curent decât după celebrul discurs al lui Winston Churchill de pe 5
martie 1946, în care a remarcat: „De la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică,
o cortină de fier a coborât de-a curmezișul continentului”.
Un simbol a Războiului Rece l-a constituit zidul de la Berlin, construit în 1961 la decizia
guvernului RDG. Acesta a fost construit pentru a stopa extinderea fascismului din vest în partea de
Est a Berlinului și a Germaniei în general. Acest lucra era propagandat de URSS a fi împotriva
voinței poporului Est-germanic și mergea împotriva formării statului socialist aici.
 Doctrina Truman. Planul Marshall

Pentru a evita instaurarea unor regimuri democrat populare (comuniste) în Turcia și Grecia și,
totodată, pentru a nu pierde influența în bazinul răsăritean al Mediteranei, SUA acorda un ajutor de
400 mln dolari acestor țări prin așa-numita Doctrină Truman. În același scop, prin Planul Marshall,
care a constituit un mare succes economic, politic și diplomatic, în anii 1948-1951 SUA acorda
ajutor economic statelor occidentale în vederea refacerii lor. Cât privește Germania, ajutorul a
cuprins partea de Vest a acesteia.
Doctrina Truman este o politică externă americană care a luat naștere
cu scopul principal de a limita expansiunea geopolitică sovietică în
timpul Războiului Rece. A fost anunțată Congresului de către
președintele Harry S. Truman la 12 martie 1947 și dezvoltată în
continuare la 4 iulie 1948, când a promis că va opri
revoltele comuniste din Grecia și Turcia. De obicei, forța militară
americană directă nu a fost implicată, dar Congresul și-a alocat ajutor
financiar pentru a sprijini economiile și armatele Greciei și Turciei. În
general, Doctrina Truman a implicat sprijinul american pentru alte
națiuni despre care se credea că sunt amenințate de comunismul
sovietic. Doctrina Truman a devenit fundamentul politicii externe
americane și a condus, în 1949, la formarea NATO, o alianță militară
care încă există. Istoricii folosesc adesea discursul lui Truman pentru a
data începutul Războiului Rece.
Un moment special al Războiului constituie blocada Berlinului, instaurată în martie 1948, când
sovieticii nu mai permit accesul spre oraș al trenurilor occidentale. Imediat, trupele sovietice
insituie o blocadă totală, interzicând accesul feroviar, rutier și aerian spre Berlin. Americanii
răspund prin crearea unui pod aerian, în septembrie circa 895 de zboruri aterizează la Berlin timp
de 24 de ore. Sovieticii renunță la blocadă în mai 1949.
Prin începutul Războiului Rece se formează de
asemenea o lume bipolară, o lume în care există 2
puteri globale, cu viziuni diferite și contrapuse.
Din punct de vedere militar, puterea acestora era
reprezentată de aspectual nuclear pe care din 1947
le posedă ambele state. Din punct de vedere
economic, acestea dețineau resurse imense, SUA
pe calea evoluției economice, în special a
industriei, pe când URSS, deși avea un anumit
nivel al industriei, o bună parte a bugetului de stat
era format din colectivizările realizate pe perioada
anilor 30-40 a secolului trecut.