CAUZELE ȘI ÎNCEPUTUL

WWI
Elaborat de: Garbuz Dorin
Profesor de Istorie a Românilor și Universală, Educație pentru Societate
dorin.garbuz.1996@gmail.com
 ASPECTUL POLITIC
1. Odată ce este realizată trecerea la capitalismul monopolist,
politica statelor devine mult mai agresivă, în sensul
activității acestora pe plan expansionist, aceasta fiind
explicată de necesitatea de a asigura organizațiile
monopoliste cu materie primă, piețe de desfacere, export de
capital, brațe de muncă ieftine etc.;
2. Anglia nu mai este puterea dominantă, aceasta va pune
accentul pe expansionismul colonial pentru a reveni în
cursă;
3. Germania, noua putere economică, își va consolida forțele în
Europa Centrală și de Sud-Est, căutând lărgirea coloniilor în
Africa;
4. Franța își va lărgi considerabil teritoriile coloniale și dorea
revanșa pentru înfrângerea în războiul franco-prusac;
1. Autro-Ungaria încă urmărea supremația în Balcani, impedimentul principal fiind Rusia;
2. Italia, mai slabă din punct de vedere economic, nu plănuia să rămână în urmă, dorind supremația în
Mediterană și Africa de Nord;
3. Toate înfrângerile Rusiei nu o scot din luptă pe aceasta, ea de asemenea vă căuta calea
expansionismului;
4. SUA dorea supremația în întrega Americă, în acest sens luptând cu spaniolii în 1898, și să-și
consolideze forțele în Asia de Sud-Est;
5. Japonia va apărea ca o putere fulger în Asia și va oferi o concurență pe măsură Marilor Puteri, în
special în China, care devenise o nouă zonă „turistică” pentru aceștia;
6. Lumea fusese deja împărțită căte sfârșitul secolului XIX, fiecare Mare Putere deținând controlul
asupra unor regiuni;
7. „Din plictiseală” Marile Puteri încep un proces de reorganizare a lumii, motivele fiind dictate
desigur de oligarhii financiari, și nicidecum din motive naționale sau evoluative;
8. Certurile frecvente care deseori nu puteau fi aplanate pe cale diplomatică obligau statele să înceapă
goana înarmărilor, asigurându-și o armată puternică ce ar face față oricărui pericol, activitate cu
care desigur se ocupa orice stat ce făcea parte din Marile Puteri.
 SCOPURI COMUNE, BLOCURI MILITARE
• Politica externă agresivă a Marilor Puteri nu putea fi dusă pe cont propriu, astfel, era nevoie de a fi
realizate alianțe, tratate, să fie întreținute anumite relații de prietenie, sau, cel puțin, de comun acord;
• Bismarck va fi primul ce va merge pe calea respectivă, inițiind Alianța celor 3 împărați (se are în
vedere Germania, Rusia și Austro-Ungaria);
• Alianța aceasta însă nu va fi de durată datorită faptului că aveau interese diferite, inclusiv care
presupuneau influența în Balcani;
• Perioada 1875-1878 va fi una foarte tensionată, datorită tendinței expansionismului de influență a
Germaniei și de a ataca Franța, precum și de războiul ruso-otoman, circumstanțe care au pus Europa
într-o perioadă de instabilitate, perioadă de frică pentru micile state;
• După Congresul de la Berlin, Germania va semna în 1879 un tratat secret de alianță cu Austro-
Ungaria iar în 1882 la această alianță va adera Italia, astfel, se formează blocul Tripla-Alianță, fiind
un bloc anti-rus și anti-francez;
• Răspunsul nu s-a lăsat mult așteptat, Franța va semna cu Rusia în 1893 un tratat, care la început
presupunea organizarea colonială în Asia, dar în 1898, prin ultima ractificare a acestuia, se prevedea
crearea unei coaliții politico-militare;
• În anul 1904, din frica pierderii întâității maritime, Anglia va semna un acord cu Franța, mai apoi, în
1907, va fi semnată alianța cu Rusia, formându-se astfel al doilea bloc politico-militar, Antanta;
• Formarea acestor blocuri nu era o soluție diplomatică de aplanare a situației, ci un anunț direct de
război;
• Va fi început procesul de atragere în blocurile respective a statelor mici europene și înrolarea acestora
în ulteriorul război care nu era peste munți, astfel, Europa ajunge într-o stare de profundă nesiguranță.
 CONFLICTELE PREMERGĂTOARE
RĂZBOIULUI
1. Un moment vital în înțelegerea WWI este faptul că luptele dintre
Marile Puteri, inclusiv cele 2 blocuri politico-militare, încep ceva
mai timpuriu;
2. În acest sens avem contradicțiile care apar între Germania și
Franța privitor la teritoriul Marocului, creând în 1905 și 1911
cele două crize marocane;
3. Italia va reuși să se afirme pe plan colonial, cucerind Cirenaica și
Tripolitania de la turci;
4. Anexarea Bosniei și a Herțegovinei de către austro-ungari avea
să declanșeze războiul între cele două blocuri, dar slăbirea Rusiei
în urma războiului ruso-japonez a amânat pentru puțin timp
evenimentul dat;
5. În final, avem războaiele balcanice din 1912-1913, reorganizarea
balcanilor în urma acestora avea să creeze inima dezlănțuirii
conflagrației mondiale.
 ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI
• Scânteia care a aprins Primul Război Mondial a fost dată la Sarajevo, Bosnia, unde arhiducele Franz
Ferdinand - moștenitorul Imperiului Austro-Ungar - a fost împușcat mortal împreună cu soția sa,
Sophie, de către naționalistul sârb Gavrilo Princip la 28 iunie 1914. Princip și alți naționaliști se
luptau să pună capăt dominației austro-ungare asupra Bosniei și Herțegovinei;
• Asasinarea lui Franz Ferdinand a declanșat un lanț de evenimente care escaladează rapid: Austro-
Ungaria, la fel ca multe țări din întreaga lume, a dat vina pe guvernul sârb pentru atac și a sperat să
folosească incidentul ca justificare pentru soluționarea problemei naționalismului sârb odată pentru
totdeauna;
• "Asasinatul a scos în evidență naționalismul care destrăma Imperiul Austro-Ungar", explică Fogarty,
menționând că extremiștii sârbi îl doreau de fapt mort pe Franz Ferdinand deoarece se temeau că
acesta era prea moderat și că va promova un acord de împărțire a puterii care să mențină popoarele
slave în imperiu;
• "Asasinarea sa a ucis ideea, indiferent dacă a fost sau nu realistă de la început, și a radicalizat sfidarea
Serbiei și determinarea Austriei de a soluționa definitiv problema naționalismului, cel puțin în ceea ce
privește Serbia", declară Fogarty
• În schimb, tensiunea dintre puterile europene a crescut, deoarece acestea au luat diferite părți în criză.
După notele Muzeului Imperial de Război al Regatului Unit, crimele au pus atât Austro-Ungaria, cât și
Rusia, care se vedeau ca protectoarea sârbilor, într-o încurcătură. Niciunul dintre ei nu a vrut să dea
înapoi și să pară slab;
• Temându-se de o luptă care va atrage Rusia, Austro-Ungaria a apelat la ajutorul Germaniei, care a
promis sprijin dacă austro-ungurii vor folosi forța împotriva sârbilor. Sprijinul german a încurajat
Austro-Ungaria să declare război Serbiei pe 28 iulie;
• Două zile mai târziu, armata Rusiei s-a mobilizat, iar germanii au văzut că și ei erau într-o încurcătură.
Ei nu au vrut să lupte atât cu Rusia, cât și cu aliatul său, Franța pe două fronturi simultan, așa că a
devenit imperativ scoaterea armatei franceze din război înainte ca Rusia să fie pregătită să lupte;
• Germania a declarat război Rusiei la 1 august, iar două zile mai târziu a declarat război Franței. Forțele
germane s-au adunat la granița Belgiei neutre, pe care intenționau să o traverseze pentru a invada
Franța. Belgia a cerut ajutor, iar pe 4 august, Marea Britanie a declarat război Germaniei. 
 TEMA PENTRU ACASĂ
De studiat și de povestit tema.