Represiuni politice a

stalinismului
Elaborat de: Garbuz Dorin
Profesor de Istorie a Românilor și Universală, Educație pentru Societate
garbuz.dorin@ialoveni.edu.md
La Congresul al XVII-lea din 1934, membrii partidului au oferit mai multe voturi oponentului lui
Stalin, Kirov. Ca urmare, din totalul de 1966 de membri, 1108 sunt executați până în 1937, iar din cei
139 de membri a Comitetului Central, doar 40 supraviețuiesc. Kirov de asemenea nu a scăpat cu viață,
fiind asasinat la 1 decembrie 1934. După aceasta, începe perioada epurării. Imediat sunt executate 114
persoane considerate infidele lui Stalin, este executat Nikolaev, asasinul lui Kirov, urmează arestarea
adepților lui G. Zinoviev și L. Kamenev și deportarea a zeci de mii de oameni din Leningrad.
Numele lui real a fost Serghei Mironovici Kostrikov. A ales
pseudonimul Kirov în timpul activității sale politice clandestine.
Asasinarea lui din 1934 a marcat începutul epurărilor staliniste,
care i-au eliminat pe aproape toți vechii bolșevici din PCUS și
din guvernul URSS.
Leonid Nikolaev Grigori Zinoviev Lev Kamenev
După masacrele din 1934-1935, Stalin devin conducătorul absolut. În anii 1936-1939, URSS a fost
cuprinsă de marea epurare. „Eroii de altădată ai revoluției din 1917 și ai războiului civil au fost arestați,
judecați și executați ca dușmani ai statului.” În 1936, CC comunică organizațiilor locale că există un
pericol troțkist iar misiunea activiștilor este demascarea acestora. După torturi fizice și psihice, liderii
suspectați de partid își confirmau vinovăția. După Zinoviev și Kamenev, în 1937-1938 vine rândul lui
Buharin, Rîkov, Tomski, Sokolnikov ș.a., învinuiți de troțkism, de spionaj în favoarea Germaniei
naziste și de conspirație pentru asasinarea lui Stalin.
Nikolai Buharin Mihail Tomski Grigorie Sokolnikov
Buharin a fost creatorul Constituției din 1936 pe care Stalin
o numea cea mai democratică din lume, aceasta proclama
drepturile civile fundamentale, precum libertatea de
exprimare, de întrunire și de credință. Constituția însă, prin
lipsa menționării rolului partidului, îi oferea controlul
absolut lui Stalin. Armata constituia în sine un aspect ce
trebuia subjugat. Astfel, sub pericolul unei conspirații
gigantice în rândurile armatei, mareșalul Tuhacevski cu alți 7
generali sunt arestați în mai 1937, iar în iunie executați.
După executarea lui Tuhacevski începe epurarea în rândurile armatei.
75 de membri din totalul de 80 a Consiliului Militar Suprem au fost
executați; 14 din 16 comandanți de armată și 2/3 din cei 280 de
comandanți de divizie au fost schimbați; jumătate din membrii
corpului de ofiței, 35 mii în total, au fost fie împușcați, fie întemnițați.
Această teroare a cuprins întreg teritoriu a URSS, și s-a desfășurat în
toate republicile unionale. Și comuniștii străini aflați în URSS au
căzut regimului, un exemplu ar fi Bela Kun, liderul revoluției din
Ungaria din 1919, arestat și executat în 1936. Până și soția lui
Kalinin, Președintele Sovietului Suprem a URSS, a fost condamnată
la ani grei de pușcărie, fără nici un motiv. Conform unor estimări, în
1934 au fost arestate și executate 1 mln de persoane. Până în 1937,
17-18 mln de oameni au fost transportați în lagăre de muncă, 10 mln
au murit acolo.
Înfometarea populației a fost o altă metodă de control aplicată de
Stalin, metodă creată de Lenin prin ideea „monopolului asupra
pâinii”. În august 1932 este aplicată legea cu privire la apărarea
propietății socialiste, în istorie cunoscută drept „istoria celor
cinci spice”. Pentru încălcarea legii, oamenii erau fie împușcați
fie condamnați la 10 de închisoare. În perioada 1932-1933, 11
milioane de oameni au fost nimiciți.
După război, intelectualitatea este persecutată de regimul stalinist. Revistele Zvezda și Leningrad sunt
invinuite de publicații apolitice și dăunătoare ideologic. Promoterul acestei politici a fost Andrei Jdanov,
care criticase autorii edițiilor respective. Jdanov îl atacă pe autorul Mihail Zoșcenko că în cartea sa,
Aventurile unei maimuțe, acesta s-ar exprima cum că animalele din grădinele zoologice au o viață mai
bună decât oamenii din URSS. Ulterior, Jdanov atacă regizorii și compozitorii, în special pe S.
Prokofiev și D. Șostakovici, care nu consacraseră nici o lucrare cu prilejul aniversării a 30 de ani a
revoluției bolșevice.
Andrei Aleksandrovici Jdanov  a fost un politician sovietic,
având un rol determinant în definirea ideologiei Partidului
Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice. Andrei Jdanov juca
rolul de legătură între Stalin și scriitorii epocii, cărora li se
interzicea să scrie în afara normelor. Aceștia erau considerați
„ingineri ai sufletelor omenești”. Li se cerea să fie soldați în
slujba Partidului Comunist, iar eroii operelor erau doar
muncitori, membri de partid, ingineri, pionieri. De asemenea,
trebuiau să aibă o viziune optimistă, triumfalistă asupra vieții,
fiind excluse stările de angoasă, moarte. Cei care nu respectau
aceste reguli erau considerați dușmani ai poporului și erau
pedepsiți cu închisoarea sau chiar cu moartea.
Dmitri Șostakovici Serghei Prokofiev Mihail Zoșcenko
În timpul războiului este constituit Comitetul evreiesc
antifascist aprobat de Stalin. În noiembrie 1946, Mihail
Suslov (secretar de stat al PCUS) îl informează pe Stalin
că organizația ar fi dăunătoare statului. Se începe un
proces antisemit în societatea antisovietică, care ajunge la
punctul culminant în 1953 când Comitetul este desființat,
iar liderul acesteia, Solomon Losovski ar fi arestat și
împușcat. Soția lui Molotov, Polina, a fost de asemenea
ulterior arestată pe învinuirea că era evreică și deporată în
lagăr de exterminare din Asia Mijlocie.