Intemeierea Micii Intelegeri este strans legata de lupta celor trei popoare care si-au desavarsit

in anul 1919 unitatea nationala (Iugoslavia si Romania) si statul national (Cehoslvacia)

Intr-un moment dificil pe plan international, in care Marile Puteri din Antanta faceau
presiuni asupra statelor mici, cele trei state au hotarat sa se uneasca pentru a impune
respectarea tratatelor de pace. Lucrurile au fost grabite de proiectul francez de realizare a unei
confederatii danubiene, dar si a incercarilor de restaurare intreprinse de Carol de Habsburg.
Avand ca scop principiul egalitatii si respectarii sistemului de tratate de la Versailles,
Mica Intelegere a devenit si o colaboratoare a Societatii Natiunilor, recent infiintata. Pe durata
existentei sale a incercat sa ajute la mentinerea echilibrului in Europa Centrala si atragerea
Poloniei in organizatie. Pe plan economic s-a incercat atragerea Austriei si Ungariei.
Criza economica, dar si politica de revizuire a tratatelor dusa de statele fasciste a
impus Micii Intelegeri sa recurga la masuri menite sa mentina statu-quo-ul teritorial al celor
trei state. Planul Germaniei de realizare a uniunii vamale cu Austria, dar si planul Tardieu au
reprezentat motive de ingrijorare pentru mica organizatie.
In anul 1933, cand in Germania s-a instalat nazismul, iar actiunile revizioniste au
crescut, Mica Intelegere a fost supusa unei noi organizari, in cadrul careia s-a semnat un pact
cu program comun, ce avea ca obiectiv consolidarea rezistentei in fata hitlerismului si
revizionismului horthyst. In perioada anilor 1933-1936, Mica Intelegere s-a integrat foarte
bine in planul de securitate colectiva promovata de URSS si de Franta, determinand o
apropiere de marea putere din Est.
Pana la desfiintare, Mica Intelegere a luptat impreuna cu Intelegerea Balcanica pentru
mentinerea pacii, respectarea noilor frontiere, decise la Versailles, si a egalitatilor si
drepturilor tuturor statelor indiferent de marime, precum si pentru Societatea Natiunilor care
era permanent atacata de statele fasciste.
Greutatile in lupta lor s-a vazut in momentul in care Marea Britanie si Franta au trecut
la o politica de concesii fata de Germania si Italia, sperand astfel sa evite un nou conflict de
mare amploare. Probleme s-au creat si in interiorul organizatiei dupa ce Iugoslavia incalcase
pactul, semnand tratat cu Italia si Bulgaria.
Cel care a pus sfarsit acestei organizatii a fost acordul de la Munchen, care parafa
impartirea Cehoslovaciei.
Prin semnarea tratatului de la Trianon se recunosteau oficial toate actele nationale
savarsite in anii 1918-1919.
Primei probleme careia Mica Intelegere, i-a raspuns negativ a fost proiectul danubian
francez care cuprindea Austria, Ungaria si cele trei state, si avea ca scop oprirea Germaniei de
a inainta spre Mediterana. Grija celor trei state a fost de ordin economic, dar si teritorial, mai
ales ca proiectul avantaja oarecum Ungaria. Mai mult s-a incheiat intre Iugoslavia si
Cehoslovacia un acord defensiv, constituind primul tratat de alcatuire a Micii Intelegeri (14
aug. 1920). In vizita sa la Bucuresti, reprezentantul Cehoslovaciei, Benes a afirmat dorinta ca
si Romania sa adere la intelegere, lucru acceptat, dar cu dorinta de extindere la Polonia si
Grecia.
Realizarea acestei organizatii, a fost bine primita in Franta si Marea Britanie, desi
ultima avea rezerve fata de Polonia.
In anul 1921 cele trei state au ajuns la o noua formula de realizare a Micii Intelegeri in
5 state prin 5 etape: prima etapa avea sa fie cea romano-polona. Toate tratativele s-au
desfasurat sub observatia Cehoslovaciei si Frantei. La inceputul lunii martie 1921, se semnau
intre cele doua state conventiile militara si defensiva.
A II-a etapa a fost intre Romania si Cehoslovacia, care spera sa-si rezolve probleme cu
Polonia prin intermediul Romaniei. Alianta dintre cele doua state s-a incheiat la Bucuresti, iar
acordul economic la Praga la 22 aprilie 1921.
Negocierile dintre Iugoslavia si Romania au fost ceva mai lente, datorate unor litigii
din timpul Conferintei de Pace de la Paris. In iunie 1921 avea sa semneze conventia de alianta
intre cele 2 state. Pentru statul roman, acest tratat reprezenatase in fapt ultima etapa a
inchegarii Micii Intelegeri.
Asa cum era de asteptat, toate aceste evenimente au fost primite cu ostilitate in statele
revizioniste, mai ales in Germania.
In cadrul Micii Intelegeri, prioritate s-a acordat relatiilor cu Polonia. La 6 noiembrie se
incheia intre Cehoslovacia si Polonia o conventie defensiva, pentru ca in 1922, relatiile sa fie
si mai apropiate. Relatiile romano-polone s-au imbunatatit, semnandu-se o noua conventie
militara.
Un alt moment dificil a fost semnarea tratatelor de la Locarno, in urma carora Italiei ii
crescuse prestigiul in Europa Centrala, care ca si Germania, incerca sa dezbine Mica
Intelegere, inlaturand Franta din zona. Primul pas a fost incercarea de izolare a Iugoslaviei,
care ajutata in continuare de Franta.
Intre 13-15 mai 1927, a avut loc Conferinta de la Iachimov, convocata de statele Micii
Intelegeri. Avand in vedere intentiile Italiei, s-a incercat apropierea Ungariei de blocul
antirevizionist. S-a mai hotarat consolidarea relatiilor dintre cele trei state in domeniul
economic.
 Anii 1929-1933, au reprezentat atat criza economica cat si o ingrijorare, mai ales ca
Germania reluase planul de dominare a Mitteleuropa. Pentru a contracara planul de uniune
vamala austro-german, Mica Intelegere a propus Ungariei si Austriei o apropiere, sperand ca
va reusi sa le indeparteze de Germania.
La 20 februarie 1929 s-au pus in discutie atat probleme de ordin economic cat si
problema reorganizarii Europei Centrale pentru a se evita Anschluss-ul. Mica Intelegere a fost
nemultumita de planul anglo-francez de refacere a unitatii economice a Imperiului
Habsburgic.
Pe de alta parte, Italia a inceput prin intermediul Poloniei sa apropie Romania de
Ungaria, cu scopul de a rupe relatiile primei cu Mica Intelegere. La 21 mai 1929 s-a semnat la
Belgrad un act de conciliere, arbitraj si de reglementare judiciara, menit sa consolideze Mica
Intelegere.
Pericolul revizionist a determinat cele trei state sa semneze la 11 mai 1931 o noua
conventie militara, mult mai bine elaborata si cu planuri de masuri de colaborare economica.
Marea Britanie a propus Germaniei un proiect de uniune vamala intre statele
danubiene, fara participarea sa, insa planul nu a functionat. Planul francez al lui Tardieu avea
ca scop oprirea expansiunii germane, insa favoriza influenta Frantei in statele din Europa
Centrala. A fost prezentat sub o forma economica si includea Mica Intelegere plus Austria si
Ungaria. Urmau sa se ancheie acorduri care garanta egalitatea intre statele semnatare.
In mai 1932 (sesiunea de la Belgrad) Mica Intelegere a sustinut planul francez, dar cu
rezerve, dar Austria si Ungaria l-au respins. In cele din urma s-a renuntat la el, din cauza
divergentelor angol-franceze.
In cadrul Conferintei de la Londra, Germania se oferise sa ajute financiar Austria,
Ungaria, Iugoslavia si Romania, insa nementionarea si a Cehoslovaciei a produs ingrijorare.
Mica Intelegere si-a exprimat pozitia si fata de cererea Germaniei de a avea drepturi de
inarmare. Faptul ca Anglia si Franta dadusera curs acestei cereri, a determinat Mica Intelegere
sa recurga la masuri de consolidare, mai ales ca si planul de organizare a Europei Centrale in
dauna Micii Intelegeri, propus de Italia, se conturase inca din 1932.
Scurt istoric al reorganzarii Micii Intelegeri:
La 21 mai 1929 s-a semnat la Belgrad protocoale de prelungire a aliantei celor 3 state,
iar un an mai tarziu, la Strbske Plesso, s-a semnat un acord complementar la tratatele de
amicitie, dar care nu a mai fost pus in aplicare din cauza evenimentelor ulterioare.
In decembrie 1932, Mica Intelegere se reunea la Belgrad, pe fondul agravarii situatiei
pe plan international, cu scopul reorganizarii statutului blocului antirevizionist. S-a decis
crearea unui Consiliu pentru interese comune (reunit de 3-4 ori pe an) si a unui secretariat cu
sediul la Geneva. Benes a mai propus schimbarea numelui in "Liga pentru Europa Centrala" si
sa fie deschisa relatiilor cu alte state, mai ales cu Polonia.
Intre 15-16 februarie 1933, au avut loc la Geneva, discutiile privind schimbarea Micii
Intelegeri, intr-un organism international unificat "deschis eventual si altor state". Totodata se
mai crea si un Consiliu economic. Pactul prevedea o unificare a politicii lor generale, si nu se
luau masuri decat cu acordul celorlalte parti. Se mai stabilea principiul egalitatii absolute intre
cele 3 state, care reinnoiau actele pe termen nelimitat. S-a realizat si un plan economic, care
prevedea in cele mai importante domenii (agricol, industrial, militar) sa se practice tarife
preferentiale, unificarea tarifelor la caile ferate etc. In fond se avea in vedere o mai buna
legatura pe plan economic intre cele 3 state.
Ostilitatea Germaniei si Italiei a fost rapida, ultima considerand ca noul statut are un
caracter antiitalian. Ca raspuns, Mussolini a elaborat un plan de reorganizare a Europei ce
includea 4 state. In fapt dorea impartirea in 4 sfere de influente a Europei, si implicit
departarea Frantei de Mica Intelegere. La 18 martie 1933, Italia prezenta planul Angliei, care
era convinsa ca la baza sta principiul pacii. In schimb Franta l-a considerat un plan de 3 la 1,
indreptat impotriva ei si a inceput sa dea inapoi, nelinistind Germania si Italia.
La 30 mai 1933, a avut loc prima sedinta a Consiliului Micii Intelegeri, care a dezbatut
tocmai acest pact, exprimandu-si nemultumirea si ingrijorarea, fiind sustinuta si de URSS. La
7 iunie era parafat pactul la Roma, dar clauza antirevizionista a nemultumit statele fasciste,
care l-au considerat imediat nul.
La 26 iunie 1934, Germania a semnat cu Polonia un act de neagresiune, fortand
departarea de Franta.
La 6 febr. 1933, la Conferinta dezarmarii de la Geneva, Litvinov (reprez. URSS-ului)
a expus "defintia agresorului", care arata trasaturile unui stat agresor. Intre 3-4 iulie, la Londra
s-au semnat conventii pentru definirea agresorului intre URSS, Mica Intelegere si alte state.
Agravarea situatiei pe plan european prin iesirea Germaniei din Societatea Natiunilor,
a determinat o noua reunire a Micii Intelegeri. Titulescu afirmase din nou ca Mica Intelegere
militeaza pentru o pace demna, aratand vointa de pace a acestei organizatiei.
La Zagreb s-au luat decizii cu privire la crearea pactului balcanic, iar la Geneva s-a
hotarat reluarea relatiilor oficiale cu URSS. La pactul oriental si-au mai dat acordul de
participare si tarile baltice si cele din Intelegerea Balcanica.
Pe fondul intensificarii politicii fasciste dusa de Italia si Germania, a avut loc atentatul
de la Marsilia, unde au fost asasinati Louis Barthou si regele Alexandru I, reprezentantii
Frantei si respectiv Iugoslaviei. Ca urmare, Iugoslavia a dat vina pe Ungaria horthysta, cerand
sanctionarea ei la Societatea Natiunilor. Important pentru Mica Intelegere au fost atitudinile
Angliei si Frantei. Laval, urmasul lui Barthou, dorea izolarea Germaniei cu sprijin italian. De
aceea, Italia nici nu fusese mentionata la Societatea Natiunilor, in urma atentatului. Discutiile
dintre Laval si Mussolini au dus la semnarea acordurilor de la Roma (7 ian. 1935), care, in
opinia Micii Intelegeri nu erau suficiente pentru garantarea pacii.
Cele doua blocuri antirevizioniste erau constiente ca o politica buna
contra fascistilor se putea duce doar printr-o alianta franco-sovietica.
In aprilie 1935, intre Franta, Marea Britanie si Italia s-a realizat frontul de la Stressa,
unde s-a acceptat o politica de concesii. Una din masuri vizate era revizuirea tratatelor de la
Saint-Germain, Neuilly si Trianon, recomandandu-i-se Micii Intelegeri sa ia in calcul cererile
Ungariei, Austriei si Bulgariei. La 2 mai 1935 se incheia si pactul franco-sovietic, care dadea
un pic de siguranta Micii Intelegeri.
Italia se intelesese in acelasi timp cu Franta asupra unui pact danubian la care era
invitata si Mica Intelegere, care si-a dat acordul la conferinta de la Bled (22-30 aug. 1935).
Proiectul nu a mai avut finalitate pentru ca Italia obtinuse tot ceea ce voia.
Cehoslovacia a reluat planul de apropiere a Micii Intelegeri de Austria si Ungaria prin
Milan Hozda, care a propus legarea celor 5 state printr-o colaborare economica. Planul a fost
privit cu ostilitate in Germania si Italia, chiar daca Hozda a incercat sa scoata in evidenta
caracterul economic al proiectului. Mai mult se realizase o apropiere intre Cehoslovacia si
Austria, dar aceasta a dat inapoi de frica Ungariei si a Germaniei.
Campania Italiei din Abisinia si atacarea zonei demilitarizata a Rinului de Germania, a
produs din nou ingrijorare in cadrul Micii Intelegeri si Intelegerii Balcanice. Amandoua au
protestat, insa fara rezultat. Intre 13-14 septembrie 1936 a avut loc o noua conferinta intrunita
la Bratislava, unde Cehoslovacia a propus un pact bazat pe asistenta mutuala. Planul nu a fost
respins, dar cum Franta si Marea Britanie nu au dat garantii in caz de atac german sau italian,
statele Micii Intelegeri au ramas rezervate.
Totusi, Italia parea ca luase o atitudine mai buna fata de Mica Intelegere, insa dupa
intalnirea lui Ciano cu Hitler, politica sa s-a schimbat complet, considerand ca actiunile Axei,
erau mai importante si mai puternice. Nesiguranta in sanul Micii Intelegeri s-a datorat si
politicii de dezbinare a organizatiei dusa de Germania, prin relatiile sale cu Iugoslavia si
Romania.
La 27 ianuarie 1937, semnarea pactului intre Bulgaria si Iugoslavia, sub influenta
Italiei a reprezentat primul pas in ruperea Micii Intelegeri. Romania a acceptat pactul doar la
insistentele Frantei, sperand ca un astfel de acord sa fie semnat si cu ea si cu Grecia. Doua
luni mai tarziu, Iugoslavia incalca din nou pactul Micii Intelegeri semnand un pact cu Italia.
La Belgrad, si-a motivat gestul ca fiind necesar, iar celelalte doua state nu au vrut sa rupa
relatiile cu Iugoslavia.
In legaturile cu Ungaria, acestea au progresat singura care s-a opus concesiilor fata de
horthysti a fost Romania.
In urmatorul an, situatia a devenit critica, dupa ce Austria fusese invadata de
Germania, iar puterile occidentale nu au protestat deloc, ceea ce a dus la cresterea pericolului
fata de Cehoslovacia. Incercarile de atragere a Ungariei au esuat, iar Iugoslavia se simtea in
siguranta doar cu promisiunile date nemti ca nu ii va fi invadat teritoriul. La sesiunea din mai
1938, (Sinaia), s-a reafirmat solidaritatea celor 3 state hotarandu-se mentinerea tratativelor cu
Ungaria.
Ultima sesiune a Micii Intelegeri s-a tinut la Bled, unde s-au incheiat acorduri rom-
iugosl-maghiare, dar care aveau sa intre in vigoare abia dupa semnarea acordului dintre
Cehoslovacia si Ungaria.
In fata dezmembrarii Cehoslovaciei, doar Romania si-a sustinut aliata, insa a fost
sfatuita sa isi vada de propriile interese. Polonia a fost amenintata cu ruperea pactului de
neagresiune cu URSS, daca se amesteca in impartirea Cehoslovaciei.
Sfarsitul Micii Intelegeri a venit imediat dupa semnarea acordului de la Munchen,
unde Franta si Anglia au acceptat sa faca noi concesii Germaniei, de aceasta data pe seama
Cehoslovaciei.