Marele Război 1914-1918.

O scurtă privire

Anunțat de o serie de crize politico-diplomatice sau de scurte ră zboaie care s-au

desfă șurat în primul deceniu al secolului XX, Marele Ră zboi a avut la origine o
multitudine de cauze, precum formarea unor alianțe politico-militare cum ar fi
Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia) și Antanta
(Franța, Rusia și Anglia, că rora aveau să li se adauge România și Italia), dorința
Germaniei de „a avea un loc sub soare”, înțelegând prin aceasta nemulțumirile
sale legate de coloniile din Africa (majoritatea deținute de Anglia și Franța),
precum și ambiția sa de a continua să fie hegemonul Europei.Se poate adă uga și
manifestarea unei adevă rate crize a conștiinței civilizației europene, ca urmare a
contestă rii din partea unui segment important al societă ții a modelului economic
și social specific liberalismului clasic. Vorbim despre un eșec al așa-numitei
generații „La Belle Epoque”.
Pretextul izbucnirii ră zboiului a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand,
moștenitorul Imperiului Austro-Ungar și a soției sale, moment în care s-a
declanșat cel mai mare conflict militar cunoscut până atunci de omenire.

Marele Ră zboi a produs cea mai mare distrugere umană și de bunuri culturale
din Europa, amploarea sa fiind comparabilă cu cea a Ră zboiului de 30 de ani
(1618-1648), așa cum apreciază istoricul irlandez Alan Krammer. Este suficient
să argumentă m că 13% dintre bă rbații nă scuți în Germania între 1870 și 1899
și-au pierdut viața în conflict, iar în Marea Britanie și Franţa cifrele sunt
similare, fapt care a determinat cultura occidentală să postuleze ideea unei
„generații pierdute”, ca urmare a milioanelor de morți din timpul ră zboiului.
Paradoxal, explozia descoperirilor tehnice de la sfârșitul secolului al XIX-lea a
creat cadrul (prin utilizarea acestora în scopuri militare) pentru uciderea în
masă , un rol decisiv avându-l inventarea unor arme noi precum mitraliere,
tunuri de mare calibru, gaze de luptă , explozibili, avioane, submarine, tancuri,
trenuri blindate etc.

Marele Ră zboi a fost primul conflict de anvergură globală , luptele

desfă șurându-se în Europa, Asia și Africa. Mă rturiile de pe front, dincolo de
clasicele memorii, relată ri și documente de arhivă , au fost transpuse sub forma
fotografiilor, a filmă rilor și a înregistră rilor audio.

Ne vom concentra asupra unor dimensiuni mai puțin explorate și asupra

descrierii evenimentelor, considerând că prezentarea unei cronologii – ce-i
drept, selective – a operațiunilor militare ale anilor 1914-1918 desfă șurate pe
cele două fronturi principale din vest și est, dar și pe fronturi secundare precum
cel din Africa, ne va ajuta să înțelegem mai bine fenomenul.

A doua dimensiune a prezentă rii ră zboiului, cea cantitativă și care se referă la

descrierea evenimentelor, este cea a bă tă liilor relevante. Acestea s-au desfă șurat
pe două mari fronturi. Cel mai important a fost Frontul de Vest, care a cuprins
în cea mai mare parte teritoriile Belgiei și Franței și parțial pe cel de la granița
Italiei cu Austro-Ungaria. Frontul de Est a fost mult mai întins ca spațiu,
cuprinzând teritoriile dintre Marea Baltică și Marea Neagră . Au existat și
fronturi de o însemnă tate mai mică : în Africa, Orientul Mijlociu și Extremul
Orient.

1914
După atentat, Consiliul de Miniștri Austro-Ungar a dat Serbiei un ultimatum,
deoarece era considerată responsabilă de cele întâmplate. În fapt, acesta era un
motiv prin care Imperiul Austro-Ungar își putea extinde influența asupra
zonelor din Balcani. Având în vedere faptul că ultimatumul nu a fost acceptat,
la 28 iulie 1914 Serbia a fost atacată . Aceasta s-a aliat cu Imperiul Ț arist.

În august 1914, Germania (care era aliata Austro-Ungariei) a declarat ră zboi

Belgiei și Franței, atacând Belgia, pentru a-și asigura traseul spre Franța. Marea
Britanie a ales să intre în ră zboi ală turi de dominioanele sale, Australia, Canada,
India, Noua Zeelandă și Uniunea Africii de Sud, împotriva Germaniei. S-a
ală turat ră zboiului și Japonia, aliată a Marii Britanii, acesta fiind momentul în
care conflagrația a devenit mondială .

La 3 august 1914 a avut loc Consiliul de Coroană , întrunit la Castelul Peleș de

la Sinaia în prezența regelui Carol I, a principelui moștenitor Ferdinand, a
primului ministru Ion I.C. Bră tianu, a tuturor membrilor guvernului și a foștilor
prim-miniștri conservatori și liberali. Regele Carol I s-a pronunțat pentru
intrarea României în ră zboi ală turi de Puterile Centrale. Ideea a fost sprijinită
numai de Petre P. Carp, care considera acest ră zboi ca fiind o nouă înfruntare
între germanism şi panslavism. În opinia lui Petre P. Carp expansiunea Rusiei
reprezenta pentru România primejdia cea mai mare. În urma unor aprinse
dezbateri, Consiliul de Coroană a respins intrarea ţă rii noastre în ră zboi ală turi
de Puterile Centrale, întrucât acestea, prin agresiunea asupra Serbiei, încă lcaseră
caracterul defensiv al Tratatului din 1883. Astfel, s-a hotă rât adoptarea unei
politici de neutralitate armată , decizie în concordanță cu interesele naționale ale
României. Regele Carol I, monarh constituțional, s-a supus voinței generale.

Au urmat o serie de presiuni diplomatice exercitate asupra României de că tre

puterile beligerante pentru a intra în ră zboi. Antanta a promis sprijin pentru
unirea cu statul român a provinciilor românești aflate sub ocupaţia Austro-
Ungariei, iar Puterile Centrale susțineau recunoașterea granițelor Moldovei
dinainte de anul 1812.
Sursă: Muzeul Național de Istorie al României
În luna octombrie, Imperiul Otoman se ală tura Germaniei și Austro-Ungariei,
declarând astfel ră zboi Antantei.

Cele mai importante operațiuni militare din anul 1914 de pe Frontul de Vest au
fost asediul Liège-ului între 4-16 august, bă tă lia frontierelor între 14-25 august,
bă tă liile de pe Marna și asediul Anversului în perioada septembrie-noiembrie
din Ypres.

Sfârșitul anului 1914 a consemnat finalul planurilor ră zboiului-fulger. Acesta a

fost înlocuit cu ră zboiul de tranșee, care avea să macine forțele beligeranților în
anii urmă tori.

1915

În mai 1915, Italia declara ră zboi Austro-Ungariei, după ce la 26 aprilie 1915

încheiase un Tratat de Alianță cu Antanta. Acest moment este urmat de intrarea
în ră zboi a Bulgariei în luna octombrie, care își începea parcursul militar ală turi
de Puterile Centrale.

Frontul de Vest

Operațiuni: pe 1 ianuarie, un vas englezesc era scufundat în Canalul Mânecii de

că tre un submarin german. Începea astfel o nouă dimensiune a ră zboiului, cea a
ră zboiului submarin. Întrucât, din 1914, Anglia, posesoarea unei impresionante
flote navale, a supus Germania unei blocade de tipul celei impuse cu un secol în
urmă Franței lui Napoleon, germanii au ră spuns prin metoda
ră zboiului submarin, atacând navele englezești și nu numai.

Pe frontul de Vest, cele mai importante bă tă lii au avut loc la Neuve Chapelle
(10-13 martie), Ypres (22 aprilie – 25 mai) și Artois (mai-octombrie).

În urma declarației de ră zboi a Italiei la adresa Austro-Ungariei, se deschidea un

nou front, cel italian, unde au avut loc patru bă tă lii (23 iunie – 2 decembrie
1915).

Frontul de Est

Operațiuni: Austro-Ungaria cucerea Serbia, iar armata sârbă era nevoită să se

refugieze în Albania. O altă componentă importantă pe acest front a fost
desfă șurarea celei de-a doua bă tă lii de la Lacurile Mazuriene.

Frontul secundar de la Gallipoli

A fost deschis în februarie 1915 de trupele aliate anglo-franceze, corpul Anzac

(format din australieni și neozeelandezi). Anul 1915 a fost caracterizat de
ră zboiul de poziții, forțele beligerante fiind înconjurate de rețele de sârmă
ghimpată , iar kilometri de tranșee au devenit adă posturi pentru soldați,
mitralierele și artileria secerând sute de mii de vieți.

1916

Între 4 iunie și 13 august avea loc o puternică ofensivă a armatei ruse, încheiată
cu stră pungerea frontului austro-german la Luțk.

La 27 august 1916, România declara ră zboi Puterilor Centrale. La 28 august

1916, Germania declara ră zboi României, urmată de Turcia și Bulgaria.
Frontul de Vest

Pe Frontul de Vest, cele mai importante bă tă lii au fost cele desfă șurate la
Verdun și pe Somme. Bă tă lia de la Verdun (21 februarie – 18 decembrie) a fost
o bă tă lie de artilerie, în care s-au lansat de ambele pă rți 60 de milioane de
obuze. Unele bombardamente au durat 21 de ore, distanța până la care se
auzeau fiind și de la peste 100 de km. În cele 10 luni de bă tă lie și-au pierdut
viața aproape un milion de soldați.

Bă tă lia de pe Somme (1 iulie – 18 noiembrie) a fost o încleștare dură între

armata engleză și cea germană , englezii pierzând doar în prima zi a bă tă liei
58.000 de oameni. În timpul acestei bă tă lii, ei au folosit pentru prima dată
tancurile (15-22 septembrie).

Sursă: Muzeul Național de Istorie a României

Frontul de Est

În luna iunie, Rusia lansează așa-numita ofensivă Brusilov (denumită după

conducă torul ei, generalul Aleksei Brusilov), care se dovedea a fi una dintre
operațiunile de mare anvergură și de succes ale armatei ruse din timpul
ră zboiului. La data de 27 august intra în ră zboi și Armata Română .

Bătălia maritimă din Iutlanda (31 mai – 1 iunie)

A fost cea mai mare bă tă lie maritimă din Primul Ră zboi Mondial, în timpul
că reia 150 de nave britanice s-au ciocnit cu 100 de nave germane, fă ră ca nici
una dintre pă rți să obțină o victorie decisivă .

Frontul de la Gallipoli

Acesta marchează eșecul operațiunii britanice în Turcia, înfrângere care a

obligat armatele aliate să se retragă . Evenimentul are conotații importante,
întrucât Mustafa Kemal Atatürk, viitorul fondator al Republicii turce, este
considerat artizanul acestei victorii.

Alte lupte au avut loc pe frontul din Mesopotamia (deschis la sfârșitul anului
1914), unde armata turcă s-a înfruntat cu cea a Angliei în șapte bă tă lii.

Intrarea României în ră zboi a fost urmată de mobilizarea generală a armatei

române și de intrarea acesteia în Transilvania. Campania din anul 1916 nu a
avut succesul scontat, iar după ocuparea Bucureștiului de că tre germani, urma o
amplă campanie de reorganizare a armatei în zona Moldovei. Aceasta a fost
condusă de Constantin Prezan cu ajutorul misiunii militare franceze în fruntea
că reia se afla generalul Berthelot.

Anul 1916 a fost unul al ră zboiului de uzură , în care ambele tabere și-au
mă cinat reciproc forțele, fă ră a fi obținute victorii sau rezultate care să încline
decisiv balanța.

1917

Frontul de Vest

Cele mai importante operațiuni desfă șurate pe Frontul de Vest au fost bă tă liile
de la Champagne și Artois, Arras (aprilie-mai) și Ypres (iulie-octombrie). O
mențiune specială merită fă cută referitor la bă tă lia de la Cambrai (20 noiembrie
– 7 decembrie), aici având loc cea mai mare ofensivă a tancurilor din Primului
Ră zboi Mondial, englezii atacând liniile germane cu 450 de tancuri.

Pe frontul italian au avut loc bă tă lii la Isonzo și Caporetto, unde armata italiană
a suferit o mare înfrângere. Un eveniment cu o deosebită însemnă tate, care avea
să schimbe echilibrul de forțe, a fost intrarea SUA în ră zboi și trimiterea
primelor trupe pe frontul din Franța.
Frontul de Est

În iunie-septembrie 1917, pe frontul din Moldova, Armata Română a respins

ofensiva germană . În luptele de la Mă ră ști, Mă ră șești și Oituz, armata reușește
să își recapete simpatia și admirația celorlalte ță ri beligerante, mulțumită
planurilor de luptă și tacticilor militare stră lucite. Situația Frontului de Est a
devenit dramatică din cauza faptului că Rusia fusese profund afectată de
mișcă rile revoluționare. Victoria revoluției bolșevice a însemnat venirea la
putere a partidului condus de V.I. Lenin. Noua putere avea să negocieze pacea,
ceea ce a condus la pră bușirea Frontului de Est.

1918

Frontul de Vest

Era anul în care au avut loc două mari operațiuni militare: ofensiva germană (21
martie – 5 august), desfă șurată la Ypres, Flandra, Marna, Aisne și Somme, prin
care germanii au sperat să -i surprindă pe aliați și să obțină o victorie decisivă
(fapt care nu s-a întâmplat), și cea a aliaților, care a constat într-o ofensivă de
100 de zile (8 august – 11 noiembrie). Rezultatul acesteia din urmă a obligat
Germania să solicite semnarea armistițiului de la Compiègne, din 11 noiembrie
1918.

Frontul de Est

Rusia iese din ră zboi, iar pe 3 martie noua putere reprezentată de partidul
comunist încheia tratativele de pace cu Germania, la Brest-Litovsk. Consecința
acestui fapt a fost că și România a fost forțată să încheie un astfel de tratat cu
Germania, pacea de la Buftea-București, semnată la 7 mai 1918, care însă nu a
fost ratificată de Parlament și nici promulgată de Regele României, Ferdinand I.

Din vara anului 1918, soarta ră zboiului s-a schimbat decisiv în favoarea
Antantei. Contraofensiva declanşată de aceasta a silit armata germană din
Franţa şi din Belgia să cedeze, iar în sud a repurtat importante victorii. În timp
ce germanii se retră geau de peste tot, aliaţii lor au ieşit din ră zboi rând pe rând:
Bulgaria în septembrie, Turcia în octombrie, iar Austro-Ungaria în primele zile
ale lunii noiembrie. La 11 noiembrie, lângă Compiegne, Germania a semnat şi
ea armistiţiul. Reintrată în ră zboi la 10 noiembrie 1918, România prindea
sfârşitul ră zboiului ală turi de Antanta.
Participarea României în Primul Război Mondial

Detaliu de pe Mausoleul de la Mărășești

 1914-1916: de la neutralitate la participare

Sursă: Muzeul Național de Istorie al României
În vara anului 1914, întreaga Europă a fost cuprinsă de flă că rile ră zboiului.
Asasinarea la Sarajevo a prințului moștenitor al tronului Imperiului Austro-
Ungar, Franz Ferdinand, și a soției sale Sofia, a condus la o serie de declarații
de ră zboi prin care marile puteri europene, grupate în două blocuri militare,
Antanta (Franța, Anglia și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și Austro-
Ungaria), s-au înscris în logica unui conflict de mari proporții, așa cum
omenirea nu mai cunoscuse până atunci. Acest context a pus statul român în
situația de a opta pentru ală turarea la o alianță sau la alta. Inițial, în 1883, de
teama Rusiei, un mare imperiu și un stat cu o politică potențial ostilă la adresa
României, dar în baza afinită ților filogermane ale regelui Carol I, statul român a
încheiat o alianță secretă cu Puterile Centrale. În plus, ideea unirii cu
Transilvania, deși considerată imposibilă în epocă , era foarte vehiculată în
cercurile intelectuale ale vechiului regat.

Clasa politică românească avea atunci trei opțiuni:

 să se ală ture Germaniei și Austro-Ungariei, cu toate că Tratatul de

Alianță stipula faptul că ajutorul militar se acorda în caz de agresiune
asupra acestor state, pe când situația era inversă (Austro-Ungaria
declarase ră zboi Serbiei și o atacase, iar Germania își dă duse acordul din
acest punct de vedere);
 să ră mână neutră ;
 să se situeze de partea Antantei.

În ciuda presiunilor stră zii și a opiniei publice, care considera că țara trebuia să
se ală ture Antantei, Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914 a decis
ca România să ră mână neutră . Deși neutralitatea însemna un moment de ră gaz,
în speranța că ră zboiul se va încheia în câteva luni, statul a luat câteva mă suri
pentru eventualitatea unei participă ri a României la marea conflagrație. Moartea
regelui Carol I la 10 octombrie 1914 avea să schimbe, la rândul ei, realită țile
politice românești.
 Noul rege, Ferdinand I (1914-1927), avea să se
ală ture în cele din urmă taberei proantantiste și să devină , așa cum l-a numit
publicația The Illustrated London News din 2 septembrie 1916, „cel mai mare
anglofil din Estul Europei”. În această ecuație a contat foarte mult și
personalitatea puternică a Reginei Maria, care s-a pronunțat în permanență
pentru intrarea României în ră zboi de partea Antantei.

Cei doi ani de neutralitate au însemnat pregă tirea armatei pentru o potențială
implicare în conflict (au fost luate mă suri pentru instruirea și pregă tirea
soldaților și a ofițerilor, pentru producția internă de muniție, pentru achiziția de
armament și tehnică militară din stră ină tate), negocieri intense cu Antanta și
Puterile Centrale, precum și manifestă ri ale opiniei publice filoantantiste pentru
ca România să intre în ră zboi pentru realizarea unirii cu Transilvania.
 Sur
să: Muzeul Național de Istorie al României
Ocazia s-a ivit în vara anului 1916, când pe fundalul puternicei presiuni
exercitate de germani pe frontul de vest, la Verdun, forțele Antantei i-au cerut
României să li se ală ture și să declanșeze o ofensivă asupra Austro-Ungariei. În
viziunea aliaților, România avea un mare atu, și anume faptul că putea să
mobilizeze o forță militară numeroasă (aproximativ 800 000 de oameni), iar
germanii aveau să deplaseze de pe frontul de vest numeroase divizii pentru a
contracara ofensiva română din Transilvania. Calculul liderilor militari și
politici ai Antantei a fost că acest fapt va slă bi presiunea uriașă exercitată la
Verdun asupra armatei franceze. Acest lucru s-a și întâmplat, pentru că germanii
au fost nevoiți să deplaseze câteva divizii de pe frontul de vest spre cel de est,
din Transilvania.

Sursă: Muzeul Național de Istorie al României

Analizând oportunitatea istorică și bazându-se pe promisiunile din cadrul
tratativelor purtate cu reprezentanții Franței, Rusiei și Angliei, Consiliul de
Coroană de la Cotroceni din 27 august 1916 a decis intrarea în ră zboi a
României de partea Antantei. În seara zilei de 27 august, la Viena,
reprezentantul României a înmânat declarația de ră zboi a României autorită ților
austro-ungare. Într-o atmosferă de mare entuziasm social, România avea să se
angajeze într-un conflict cu implicații majore asupra istoriei sale.
Sursă: Muzeul Național de Istorie al României
Din pă cate, situația înzestră rii Armatei Române a fost un factor care avea să
conteze mult în privința evenimentelor din 1916. Dezvoltarea economică
insuficientă și lipsa industriei producă toare de mașini și utilaje, precum și starea
precară a industriei de apă rare au fost factori care aveau să se reflecte decisiv
asupra a ceea ce avea să urmeze.

 De la extaz la agonie. Campania din 1916

2.1. Armata Română – planuri, efective și tehnică militară