Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești

Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

FORMAREA STATULUI NAȚIONAL UNITAR

1. Context
2. Unirea Basarabiei
3. Unirea Bucovinei
4. Unirea Transilvaniei
5. Consecințe

1. Context
Realizarea Marii Uniri din anul 1918 a fost favorizată de următorii factori:
- sfârșitul Primului Război Mondial: România se regăsește în tabăra învingătoare;
- prăbușirea marilor imperii: revoluția bolșevică din Rusia care a dus la prăbușirea Imperiului Rus și la
afirmarea ideii de autodeterminare a popoarelor; declanșarea proceselor revoluționare la Viena și
Budapesta din toamna anului 1919 – respingerea de către popoarele oprimate a încercării împăratului
Carol I de federalizare a Imperiului.
- afirmarea dreptului popoarelor de autodeterminare: în ianuarie 1918, președintele american Woodrow
Wilson a adoptat documentul „Cele 14 puncte“ care a stat la baza negocierilor de pace. Documentul
prevedea principiul autodeterminării (dreptul fiecărui stat de a-și hotărî singur soarta) și principiul
naționalităților.

2. Unirea Basarabiei
În februarie 1917 în Rusia are loc revoluţia soldată cu înlăturarea ţarului. S-a constituit un
guvern condus de Kerenski, care a menţinut Rusia în război. În vara lui 1917 armatele ruse participă
alături de cele româneşti la bătăliile de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz. Ulterior apar primele semne ale
dezordinii, iar această tendinţă s-a accentuat în perioada lui septembrie – octombrie 1917.
Haosul care se instalase la est de Prut punea în pericol securitatea spațiului basarabean unde se
aflau depozite ale armatei române și căi de comunicație prin care soseau munițiile și materialul de război
furnizate de Antanta. Fruntașii români din Basarabia au înțeles că, în condițiile noi create, apărea
posibilitatea unirii Basarabiei cu România.
În aprilie 1917 s-au pus bazele Partidului Naţional Moldovenesc în frunte cu Vasile Stroescu
care s-a aflat în fruntea luptei pentru emanciparea națională și autonomia Basarabiei. Organul de presă
era Cuvântul românesc, condus de Onisifor Ghibu.

Pagină 1 din 7
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

Sept/ 8 Octombrie/ 2-7 noiembrie 1917 când s-a întrunit

la Chişinău Congresul Ostaşilor/soldaților Moldoveni unde:
- s-a proclamat autonomia provinciei;
- era ales organul legislativ (cu rol de Parlament) condus de Ion
Inculeț iar vicepreședinte Pantelimon Halipa numit Sfatul Ţării;
- ca organism executiv se va forma Consiliul Directorilor în
frunte cu Petre Erhan iar ca fruntaș al mișcării este numit Ion
Inculeț (în fotografie)

În 2 decembrie 1917 Sfatul Țării a proclamat Basarabia cu denumirea oficială de Republica

Democratică Moldovenească, autonomă în cadrul Republicii Federative Democratice Ruse. Deoarece
trupele sovietice provocau distrugeri iar forțele bolșevie amenințau să ia puterea la Chișinău, Sfatul Țării
a cerut intervenția armatei române.
La 12 ianurie 1918 armata română intervine cu 4 divizii și a restabilit ordinea, moment în care
guvernul sovietic rupe relațiile diplomatice cu România și confiscă tezaurul (13 ianuarie).

La 24 ianuarie 1918/6 februarie 1918 Sfatul

Țării a proclamat independența Basarabiei și
separarea de Republica Federativă Rusă.
27 martie 1918 – Sfatul Ţării a votat în
majoritate Declarația de Unire a Basarbiei cu
România, prin puterea dreptului istoric și a
dreptului de neam. Primul ministru al
României, Alexandru Marghiloman invitat la
Chișinău de către Sfatul Țării, a luat act în
numele Regelui Ferdinand I și poporului
român de această decizie.

La 22 aprilie 1918 regele Ferdinand a promulgat unirea Basarabiei cu România. Pentru

administrarea provizorie a Basarabiei a fost desemnat Consiliul Directorilor până la preluarea acesteia
de către guvernul de la București.

Pagină 2 din 7
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

3. Unirea Bucovinei

Bucovina s-a desprins de Imperiul Austro-Ungar în condițiile destrămării acestuia și era

amenințată cu divizarea și alipirea la Ucraina (la Galiția). Ucraina urmărea să anexeze teritoriul dintre
Prut și Nistru și chiar și unele teritorii dintre Prut și Siret, inițiative susținute de ucrainienii din provincie
organizați în formațiuni parlamentare. Unii membri ai grupului parlamentarilor români de la Viena
pledau pentru un stat bucovinean autonom în cadrul unui imperiu federelizat.
La 3 octombrie 1918 împăratul Carol I a lansat un manifest intitulat Către popoarele mele
credincioase prin care solicita naţiunilor din imperiu să rămână în cadrul lui, urmând să li se acorde
drepturi politice.
La 22 oct 1918 fruntași români bucovineni, între care Iancu Flondor și Sextil Pușcariu, și ziarul
”Glasul Bucovinei” condus de cel de-al doilea susțineau autonomia și alipirea Bucovinei la ceilalți frați
români.
În octombrie 1981 s-a înființat un Consiliu Național Român în frunte cu Ion Nistor, Constantin
Iosipescu, George Grigorovivi și un guvern local. Membrii proveneau și din deputații români din
Parlamentul de la Viena. La 9 octombrie CNR a cerut, în numele națiunii, dreptul la autodeterminare și
a exprimat dorința de separare.

La 14/27 octombrie 1918 a avut loc o

Adunare Constituantă la Cernăuţi coordonată de
CNR şi de cei doi conducători ai luptei de
emancipare naţională (Iancu Flondor şi Sextil
Puşcariu). Adunarea Constituantă a declarat în
numele suveranității naționale dorința de unire a
Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-
un stat național independent. Președintele Adunării
a fost ales Iancu Flondor.
La 31 octombrie/ 12 noiembrie 1918 s-a
format și un Guvern condus de Iancu Flondor și un
Consiliu Național.

Pagină 3 din 7
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

În 15/28 noiembrie a avut loc Congresul General

al Bucovinei, a cărui presedinte a fost ales Iancu Flondor
(foto), la care au participat atât români, cât şi
reprezentanţii ai altor naţionalităţi din provincie.
S-a votat în unanimitate ”unirea necondiționată și
pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la
Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”. La
acestă hotărâre au aderat și locuitorii germani și
polonezi. Evreii și ucrainienii au refuzat să participe.

Unirea Bucovinei cu România a fost promulgată de regele Ferdinand prin decretul-lege din 18
decembrie 1918.

4. Unirea Transilvaniei
După 1916 lupta pentru unire s-a radicalizat, în condițiile în care autoritățile maghiare au luat
măsuri represive contra populației românești. Astfel, mișcarea pentru autodeterminare, în contextul
prăbușirii Imperiului, s-a bucurat de adeziunea unanimă a populației românești.
În aprilie 1918 Congresul națiunilor din Imperiu, desfășurat la Roma, adoptase hotărârea ca
fiecare dintre națiuni să se constituie în stat național independent sau să se unească cu statul național
existent.
La 12 octombrie 1918 Partidul Național Român (PNR) a adoptat Declaraţia de la Oradea, o
adevărată proclamație de independență/autodeterminare. Prin aceasta Transilvania respingea ideea de a
rămâne în Austro-Ungaria, deci separarea de Ungaria, cerea o largă autonomie și dorința de a se alătura
celorlalți frați români.
La 16 octombrie 1918 împăratul austro-ungar Carol I de Habsburg a lansat manifestul ”Către
popoarele mele credincioase”, prin care dore asă federalizeze imperial în 6 regate autonome. Promitea
autonomie provinciilor, printre care și Transilvaniei. Ca urmare la 18 octombrie 1918 Declarația de la
Oradea a fost citită de Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta dar întâmpinată cu
ostilitate de deputații maghiari.
În cadrul procesului pentru unitatea națională la 31 octombrie 1918 s-au pus bazele Consiliului
Naţional Român Central (CNRC) cu sediul la Arad. Era un organism politic alcătuit din 12 membri (6
din Partidul Naţional Român; 6 din Partidul Social Democrat) şi a trecut la organizarea pe principii

Pagină 4 din 7
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

româneşti a provinciei pornind de la ideea autodeterminării. După modelul CNRC se vor forma consilii
locale și gărzi naționale în multe localități din Transilvania.
La 7 noiembrie 1918 a fost lansat de CNRC manifestul ”Istoria ne cheamă la fapte”, care anunța
convocarea Marii Adunări naționale a Românilor de la Alba Iulia. Orașul trebuia să amintească de
unirea lui Mihai Viteazul și martiriul lui Horea și Cloșca. CNRC va coordona lupta pentru unire și va
organiza Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Negocierile purtate de CNRC, la 13-14 noiembrie 1918, la Arad cu guvernul maghiar condus
de contele Tizsa au eșuat. Guvernul maghiar a propus doar un statut de autonomie administrativă pentru
Transilvania, în cadrul Ungariei. Propunerea a fost respinsă, Iuliu Maniu declarând categoric că dorința
românilor era despărțirea totală.
Organizată la 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Național de la Alba Iulia au participat 1228
delegați oficiali aleși prin vot universal din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș și peste 100.000
de oameni din Transilvania. Președintele adunării a fost ales Gheorghe Pop de Băsești, unul din veteranii
mișcării naționale românești din Transilvania care a deschis adunarea. În cadrul acesteia a fost citită de
către Vasile Goldiş Declaraţia de Unire. Erau formulate cerințe referitoare la: respectarea drepturilor
minorităților naționale, democratizarea vieții politice prin introducerea votului universal pentru ambele
sexe în vârstă de 21 de ani, înfăptuirea unei reforme agrare radicale, legislație muncitorească după
odelul statelor industrializate din Apus, drepturile pentru toate confesiunile de stat, libertatea presei, de
asociere, de întrunire, regim curat democratic.
Marea Adunare Națională a aprobat în unanimitate rezoluția CNRC de unire a Transilvaniei cu
România.
La 11/24 decembrie 1918 regele Ferdinand a emis decretul de unire. La 29 decembrie 1918
primul Parlament al României Mari a votat legile prin care era ratificată unirea Basarabiei, Bucovinei,
Transilvaniei cu România.

La15 octombrie 1922 Alba Iulia, a avut

loc încoronarea regelui Ferdinand și a reginei
Maria. La coroană au fost adăugate însemnele
Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei.

Pagină 5 din 7
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

Până la integrarea în structurilor statului român Transilvania a

fost condusă de organisme locale:
- Marele Sfat Naţional (legislativ, 250 membrii, condus de
Gheorghe Pop de Băseşti);
- Consiliul Dirigent (executiv, 15 membrii, condus de Iuliu
Maniu, PNR);
- președintele a fost ales Iuliu Maniu (foto)
Acestea au condus Transilvania până la integrarea reală în
statul român.

5. Consecințe
România Mare se deosebea de cea existentă înainte de război. Suprafața țării crescuse de la 137
000 km2 la 295 049 km2. Din punct de vedere demografic s-a iviti o situație nouă: alături de români
există și un procent destul de important de alte naționalități. Totuși, majoritatea populației era
reprezentată de români: 71,9%.

Harta Româinei Mari din 1918

Pagină 6 din 7
Liceul Tehnologic Nicolae Iorga, Negrești
Momente și personalități istorice la începutul secolului al XX-lea – Concurs județean

După 1918, societatea românească avea de rezolvat problema integrării noilor provincii în
structurile și insituțiile unui stat național modern, mai perfecționat. Ca urmare au fost adoptate o serie de
reforme:
➢ În plan economic:
o Reforma financiară;
o Reforma agrară (1921).
➢ În plan politic:
o Votul universal (1919);
o legea electorală – legea primei electorale (1926);
o Constituția din 1923.
➢ În plan administrativ:
o Legea administrativă (1925).
➢ În plan religios:
o Legea pentru înființarea Patriarhatului;
o Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române.
➢ În plan educațional:
o Legea pentru învățământul primar (1924).

Principalele consecințe ale reformelor au fost:

➢ În plan economic are loc:
o Desființarea marii proprietăți;
o Lichidarea puterii economice a marii moșierimi;
o Predominarea micii proprietăți.
➢ În plan social:
o Crește rolul burgheziei pe plan economic și politic;
o Crește importanța țărănimii și muncitorilor industriali;
➢ În plan politic:
o Dispare Partidul Conservator;
o Apar noi partide, principalul partid de opoziție fiind Partidul Național Țărănist.

Pagină 7 din 7