ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1

RIZEA ANDREEA GEORGIANA

ROMÂNIA ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

În acest referat subiectul principal este Al Doilea Război Mondial, conflictul armat
generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare parte a globului,
fiind considerat cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. A
fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi, incluzând bomba atomică, au
fost folosite la scară largă împotriva militarilor şi civililor, deopotrivă.
După doi ani de neutralitate1, (în decursul căreia Regatul României a permis
evacuarea guvernului, tezaurului și forțelor poloneze spre Egiptul britanic, dar a pierdut
importante teritorii în profitul aliaților de atunci ai Germaniei naziste, anume URSS,
Ungaria și Bulgaria), România își schimbă alianțele odată cu sosirea la putere a lui Ion
Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 și intră în război de partea
acestora în iunie 1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS :
Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.
După trei ani și două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc armata
română până în stepa din nordul Caucazului și înapoi, la data de 23 august 1944, armata
sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, Regele Mihai își dă acordul
pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea
armistițiului cu Națiunile Unite.
În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar
România a trecut de partea Aliaților. Participarea României la cel de-al doilea război
mondial s-a caracterizat așadar prin două campanii: cea din est pentru eliberarea
Basarabiei și Bucovinei, pierdută, și cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei,
câștigată.
La încheierea războiului, pe planul diplomatic doar participarea de partea Axei a
fost luată în cont, și România a semnat Tratatul de pace de la Paris (1946) ca stat dușman
învins.
A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de
milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat

1
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 175.

1
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de

„război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare.
Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși
aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor
industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul
cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la
între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât orice alt conflict din istoria omenirii.2
Începutul celui de Al Doilea Război Mondial.
Pe 23 august 1939 Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Hitler-
Stalin, al cărui protocol secret prevedea împărțirea Poloniei și României între cele două
puteri totalitare. În România, URSS revendica Bucovina de Nord și Basarabia. În
septembrie, Polonia este invadată și împărțită conform pactului. România a rămas oficial
o țară neutră, dar a adăpostit refugiații polonezi și mai ales a transportat armata, guvernul
și tezaurul băncii poloneze de la frontiera din Bucovina până în teritoriul britanic
(Alexandria din Egipt) prin căile ferate, șoselele și porturile românești de la Marea
Neagră, mulțumită mobilizării CFR,SMR și LARES.
În 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, România a fost
nevoită în iunie 1940 să evacueze și cedeze Basarabia și Bucovina de Nord. Pe lângă
aceste teritorii, a mai fost răpit și Ținutul Herța care nu făcea parte nici din Bucovina, nici
din Basarabia, și nu fusese revendicat de URSS. Evacuarea armatei și administrației
române a fost însoțită de acțiuni antiromânești ale sovieticilor și grupurilor de comuniști
evrei civili (jafuri, ucideri, violuri). Două treimi din Basarabia au fost alipite unei mici
republici sovietice autonome pre-existente, formând Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească, restul fiind anexate Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Ocupația
sovietică a desfășurat o campanie de distrugere a ființei naționale românești prin deportări
în masă și prin interzicerea valorilor românești.
Instalat la 4 iulie 1940 în speranța de a câștiga bunăvoința Germaniei hitleriste,
guvernul Ion Gigurtu a introdus o legislație antisemită după modelul german, potrivit cu
ideologia de extremă dreapta care îl călăuzea. El însă nu a reușit să obțină sprijinul
Germaniei, deoarece aceasta îi sprijinea pe cei care pierduseră primul război mondial și
care solicitau din ce în ce mai tare revizuirea granițelor.

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial , accesat în data de 12.05.2021.

2
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

Astfel că, la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au forțat
România să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania. Zona respectivă a fost cunoscută
de atunci drept „Transilvania de Nord”, pentru a fi deosebită de „Transilvania de Sud”,
care a rămas sub guvernarea românească. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la
Craiova, „Cadrilaterul” (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei.
Venirea la putere a lui Antonescu.
În septembrie 1940, Ion Antonescu a fost numit prin Decret Regal de Carol al II-
lea prim-ministru, însărcinat cu formarea unui guvern de uniune națională. Considerentele
continuării războiului i-au aparținut, în esență, lui I. Antonescu. 3 Generalul Antonescu le-
a propus țărăniștilor și liberalilor să colaboreze la guvernare însă aceștia au refuzat. După
abdicarea lui Carol al II-lea, la cererea lui Antonescu, cele două partide au refuzat în
continuare să se implice în mod direct prin liderii lor, desemnând doar niște „specialiști”
din rândurile propriilor membri, pentru a „sfătui” guvernul format de Antonescu.
În urma refuzului celor două partide istorice de a intra la guvernare, Ion Antonescu
a format guvernul din apropiați ai săi, militari și civili, și din legionari conduși în acel
moment de Horia Sima, la care s-au adăugat și consilierii desemnați de celelalte partide
politice. Prin decretul semnat de către regele Mihai I, România a fost declarată „Stat
Național Legionar”.
Ca urmare a politicii antilegionare din timpul dictaturii lui Carol al II-lea, Garda
de Fier a ajuns la guvernare fără o seamă de lideri importanți care fuseseră eliminați și
fizic la ordinul regelui. Violența membrilor Mișcării Legionare era întețită de un
sentiment de răzbunare împotriva tuturor partizanilor "carliști" sau a regimului
parlamentar anterior.
Coabitarea Gărzii cu Ion Antonescu a fost conflictuală. Socotind legionarii
fanatici, mult prea violenți fără discriminare și incontrolabili, Ion Antonescu a încercat
îndepărtarea Gărzii de Fier de la guvernare ceea ce a produs Rebeliunea legionară, prin
care Mișcarea legionară a încedrcat să-l înlăture pe Antonescu de la putere, câștigând
simpatiile ofițerilor armatei, studențimei și muncitorimii. Dar în mare majoritate aceștia
au luat partea mareșalului, astfel că în patru zile, Antonescu a înăbușit revolta legionară și

3
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 176.

3
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

a exclus Garda de Fier din guvern. Horia Sima și aproximativ 700 de demnitari legionari
s-au refugiat în Germania, alții circa 8000 fiind internați în lagăre.
Campania din URSS.
Pe 22 iunie, 1941, unități ale armatelor germană și română au început campania
din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se „Operațiunea
München”, de recucerire a Basarabiei și Bucovinei.
Armata română a început lupta împotriva forțelor sovietice în dimineața zilei de 22
iunie 1941 pe un front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră. La 5 iulie 1941
intră în Cernăuți primele trupe române. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de către
Divizia blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălți pe care o eliberează
la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unități din Divizia 5
infanterie română. Pe 16 iulie, ca urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și
Corpul 54 german, este eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general
al Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru
cucerirea masivului Cornești, “cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” și că
Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie
trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și continuă să meargă
către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.
La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru
eliberarea Basarabiei și Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub supraveghere
teritoriul dintre Nistru și Bug. Dacă până la eliberarea teritoriilor românești, Antonescu a
avut sprijin total din partea societății românești, în momentul în care s-a înfăptuit acest
lucru, a apărut întrebarea dacă să se meargă doar “până la Nistru sau până la victoria
finală”.
În continuare, trupele române au primit ordin să înainteze în interiorul U.R.S.S-
ului pe direcții diferite. Astfel, Armata a 4-a a participat la Bătălia de la Odessa, unde a
dus lupte sângeroase între 6 august și 16 octombrie 1941, însemnând pentru unitățile
acestei armate 17.792 morți, 63.345 răniți, 11.471 dispăruți, în total 92.608 oameni.
În anii 1941 și 1942, unitățile române, operând sub comandament general german,
au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului și Stalingrad. La
pierderile generale de 130.000 militari morți, răniți și dispăruți în anul 1941, s-au adăugat
marile pierderi ale Armatei a 3-a la cotul Donului și ale Armatei a 4-a în Stepa Calmucă,

4
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943, ridicâdu-se la 182.441 militari (16.566
morți, 67.182 răniți, 98.692 dispăruți), fapt care a redus considerabil capacitatea
combativă a armatei române.
După aceste înfrângeri, în februarie 1943, armatele 3 și 4 au fost trimise în țară
pentru refacere. În anul 1944, principalele acțiuni la care armata română a participat au
fost mai restrânse. În anii regimului lui Antonescu, România a alimentat economia de
război a Germaniei cu petrol, cereale, precum și produse industriale.
România a devenit o țintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943,
când au fost atacate câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal
Wave). Deși și România și Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu și-a
continuat ostilitatea diplomatică față de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei.
Demiterea și arestarea Mareșalului Antonescu.
În septembrie 1942 începutul ofensivei și încercuirii de la Stalingrad l-au convins
pe Antonescu că războiul este pierdut.
Începând cu 1944, economia României era în pragul colapsului datorită
cheltuielilor de război, iar resentimentul împotriva „bocancului german“ a crescut în
rândul celor care în primă fază au sprijinit alianța cu Germania.
La 23 august 1944 Regele Mihai și-a dat acordul pentru înlăturarea prin forță a
mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În
urma refuzului net al lui lui Antonescu la 23 august 1944, Regele Mihai l-a destituit și l-a
arestat (deoarece Antonescu a fost numit prim-ministru prin Decret-Regal al lui Carol al
II-lea a fost dreptul Regelui Mihai să abroge decretul anterior, deci, acțiunea a fost legală
și nu o lovitură se stat).
Războiul pe frontul de vest.
La 12 septembrie, România semnează Armistițiul cu Națiunile Unite, asumându-și
obligația de a contribui cu 38 de divizii la efortul de luptă antihitlerist. La 25 octombrie,
sunt eliberate ultimele localități românești: Carei și Satu-Mare. 4
România participă la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, mobilizând pentru
aceasta cca. 567.000 de soldați. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în
munții Tatra, ele fiind soldate cu mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de

4
Ibidem, pg. 179.

5
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

participare la războiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lăsând loc întăririi influenței
sovietice în România.
După război.
În ciuda actului de la 23 august 1944 (a scurtat războiul mondial cu aproape nouă
luni5), România a constituit, în ochii URSS, o pradă de război, iar în ochii aliaților
apuseni, un stat dușman învins.
Deși URSS-ului i-a fost recunoscută definitiv anexarea Basarabiei și a Nordului
Bucovinei, iar Bulgariei recuperarea Cadrilaterului (regiune locuită în majoritate de
bulgari), totuși contribuția României de partea Aliaților nu rămâne total fără urmări. În
ciuda încercărilor Ungariei de a conserva Oradea și Satu-Mare, nordul Transilvaniei a
fost, din nou, recunoscut ca parte integrantă a României, până la frontiera trasată în 1918
de comisia internațională condusă de geograful francezEmmanuel de Martonne, care este
frontiera actuală.
Nordul Bucovinei și partea de sud a Basarabiei au revenit RSS Ucrainene, iar
restul Basarabiei, împreună cu o parte din fosta Republică Sovietică Socialistă Autonomă
Moldovenească, a constituit o nouă republică a URSS denumită "RSS Moldovenească".
Aceasta a devenit independentă în 1991, sub numele de Republica Moldova.
Actul din 23 august 1944 a avut o importanță deosebită, România terminând
războiul în tabăra învingătorilor.

BIBLIOGRAFIE
1. Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și
aspecte din didactica istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014.
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial
3. Dinu C. Giurescu, România în al doilea război mondial: (1939 - 1945), Editura
ALL Educational, 1999.

5
Ibidem, pg. 180.

6
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA