ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1

RIZEA ANDREEA GEORGIANA

STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA DOMNIEI LUI CAROL I

Referatul conține informații privitoare la Carol I, primul rege al României (domnitor

din 1866, apoi rege între 1881-1914).
Detronarea lui Alexandru Ioan Cuza a surprins marile puteri punând din nou Europa
în fața faptului împlinit. Marile puteri, dar în special Imperiul Otoman și Rusia, au început să
discute despre Revenirea la situația de dinainte de Cuza, la separarea Principatelor. 1
Rusia a dirijat din umbră o mișcare separatistă în Moldova. La Iași a existat o mișcare
de stradă coordonată de mitropolitul Miclescu, la care au participat aproximativ 300 de
persoane care solicitau separarea Moldovei.
 Turcii au mobilizat armata și au trimis-o la Dunăre gata să intervină. Situația țării era
dificilă. Oamenii politici au încerca rezolvarea rapidă a situației. În grabă s-a propus tronul
României lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, acesta refuzând.
I. C. Brătianu și ceilalți oameni politici au hotărât să acționeze în secret. Cu ajutorul
împăratului Napoleon al III-lea al Franței s-a propus tronul României prințului Carol de
Hohenzollen Sigmaringen, nepotul regelui Prusiei. Acesta a acceptat propunerea.
Desemnarea lui Carol I ca domn al României a fost un act politic foarte important. 2
Poziția Internațională a României consolidându-se.
Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 20 aprilie, d. 10
octombrie 1914) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române
și apoi România după abdicarea forțată 3 a lui Alexandru Ioan Cuza în urma unei lovituri de
stat.

1
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 114.
2
Ibidem.
3
Hannah Pakula, "Ultima romantică - Viața reginei Maria a României".. Editura Lider 2003. - "Bine
intenționat, dar autoindulgent și lipsit de experiență, Cuza a devenit o țintă ușoară pentru paraziții și
"vânătorii" coroanei. […] În timp ce ceilalți conspiratori organizau lovitura de stat, liderul Partidului
Liberal și întîiul om de stat al României, Ion Brătianu, a plecat în Europa Apuseană în căutarea unui prinț
străin."
1
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

Aducerea la tronul României a principelui Carol I a fost o mișcare politică de geniu a

elitelor politice românești. Diferența modului în care statul român a început să se afirme la
nivel european în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și în timpul lui Carol I se reflectă
cu acuitate în domeniul medalistic.
Astfel, dacă dorința lui Cuza de a institui un sistem național de medalii a fost
întâmpinată cu un refuz clar, în 1872, Carol I primește dreptul de a emite două medalii și un
semn onorific.
Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de
prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană
care își poartă coroana și în somn”. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul
fiecărei persoane care îl înconjura.
Deși era foarte devotat sarcinilor sale de rege al României, niciodată nu și-a uitat
rădăcinile germane. În 1870, cu ocazia războiului franco-prusac, germanofilia lui Carol I a
fost de altfel pe punctul de a-l costa coroana, preferințele românilor în acel moment fiind în
contradicție cu cele ale suveranului.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a
obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia,
a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.
A construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai
vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat
Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei) 4, iar Carol a dispus ridicarea podului peste
Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în
perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei
țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în
covârșitoare majoritate de țărani.
După urcarea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze
serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică
continuu nivelul de exploatare al țărănimii.
Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea
perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran
să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în
4
"în 1877 România se alătură Rusiei într-un război contra Imperiului Otoman, dar în ciuda asigurărilor
rusești dinainte de război, țara pierde sudul Basarabiei la Congresul de la Berlin, fiind compensată prin
obținerea mai sărăcăcioasei Dobrogea."
2
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, inclusiv Răscoala
de la 1907. Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care
era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă. 5
Pe 10/22 mai 1866 6 Carol a intrat în București. Vestea sosirii sale fusese transmisă
prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de circa 30.000 de oameni, dornici
să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Cuplul regal a fost
binecuvântat în aceeași zi în Dealul Mitropoliei de către Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei
care l-a invitat să depună jurământul pe legile țării.
Colonelul Haralambie citește formula de jurământ românesc comunicată prințului în
traducere franțuzească: „Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și
integritatea teritoriului.”, după care prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, rosti în
românește, cu voce fermă: Jur.7
Din acest moment începe domnia lui Carol I. Proclamat domnitor al României în ziua
de 10/22 mai 1866, rămâne cu acest titlu până în data de 14 martie 1881, când este proclamat
rege, devenind astfel primul rege al României.
A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se
transformă, începând cu regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va
conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.

BIBLIOGRAFIE
1. Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte
din didactica istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014.
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Rom%C3%A2niei
3. Memoriile regelui Carol I al României de un martor ocular, vol. I 1866-1869, Editura
Scripta, București, 1992.

5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Rom%C3%A2niei , accesat în data de 23.04.2021.
6
Memoriile regelui Carol I al României de un martor ocular, vol. I 1866-1869, Editura Scripta,
București, 1992, pg. 57.
7
Idem, pg. 62.
3