Carol I de Hohenzollern

(n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 27 septembrie 1914, Sinaia)

Domnitorul României: 10 mai 1866 - 10 mai 1881

Regele României: 10 mai 1881 - 27 septembrie
1914

Prezentare de Crina Maria Iordache

 Pe numele complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-
Sigmaringen, Carol I s-a născut într-o familie cu tradiţie dinastică pe 10
aprilie 1839, la Sigmaringen (regiunea Baden-Württemberg, Germania). Era cel
de-al doilea fiu al principelui Karl Anton de Hohenzollern -Sigmaringen (ramura
catolică a familiei Hohenzollern), fost ministru-prezident al Prusiei în anii 1858-
1862, și al soției sale, principesa Josephine de Baden.

Originea. Studiile.
După ce Carol finalizează studiile elementare din Dresda, se înscrie la şcoala de
cadeţi din Münster, pe care a absolvit-o cu calificativul bine, devenind sublocotenent
de dragoni. În 1857, termină cursurile Şcolii de Artilerie din Berlin cu gradul de
locotenent, iar până în 1866 va fi ofiţer al armatei germane cu gradul de căpitan.
Întreprinde călătorii în mai multe ţări europene pentru a lua cunoştinţă la faţa
locului cu progresele înregistrate în arta militară. Apoi, după această perioadă, îşi
completează studiile teoretice la Universitatea din Bönn, urmând cursuri de
literatură franceză şi istorie.
 Recomandarea de către împăratul Franţei Napoleon al III-lea a prinţului Carol
Venirea în România. şi rudenia de sânge a acestuia cu regele Prusiei Wilhelm I a valorat mult în
ochii politicienilor români in alegerea lui ca domnitor al României.
După refuzul lui Filip de Flandra al Belgiei de a ocupa tronul României, pe 19
martie 1866, Ion C. Brătianu este trimis de urgenţă la Düsseldorf pentru a
obţine consimţământul venirii în România din partea tânărului principe, a
familiei sale şi a regelui Prusiei Wilhelm I.
În anul 1866, când Brătianu îi oferă coroana României lui Carol, acesta se afla
la Coburg, în calitate de căpitan în Regimentul 1 dragoni din gardă. Avea
reputaţia unui ofiţer distins şi era considerat un exemplu de virtute atât în
viaţa personală, cât şi în cea publică.
La Bucureşti , în ziua de30 martie 1866, Locotenenţa Domnească publică o
proclamaţie către popor, recomandând alegerea prin plebiscit a prinţului
Carol de Hohenzollern ca domnitor al românilor, cu drept de moştenire, care
va domni sub numele de Carol I.
În urma plebiscitului, printul Carol a fost ales domnitor al românilor cu
685.869 voturi pentru, 224 voturi contra şi 12.837 abţineri. Totodată, în
urma dezbaterilor Adunării Constituante, 109 deputaţi s-au pronunţat
pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce numai 6 s-au abţinut.

* plebiscit = consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui
proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită
Intrarea în București a Principelui Carol I - 10 Mai 1866
Depunerea jurământului
Pe 10 mai 1866 principele Carol I soseste incognito* la Bucureşti, la solicitarea
guvernului României, si este invitat la Palatul Mitropoliei, sediul Adunării
Constituante, să depună jurământul în noua sa calitate de domnitor al Principatelor
Unite Române.
Tânărul Carol a trebuit să călătorească deghizat, sub numele de Karl Hettingen, cu
trenul pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta, datorită
conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac.
La Palatul Mitropoliei are loc o şedinţă extraordinară a guvernului, a Locotenenţei
Domneşti şi a Înaltului Cler.
Carol este întâmpinat de preşedintele Adunării, Emanoil Costache Epureanu, care îl
conduce la tronul princiar ridicat pe tribună. Mitropolitul Nifon pune crucea şi
Evanghelia pe masa aşezată în faţa tronului, iar colonelul Nicolae Haralambie
citeşte formula de jurământ românească, care îi este tradusă principelui în
franceză: “Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păzi religiunea românilor, precum
şi integritatea teritoriului ei şi a domni ca domn consituţional”. Carol pune mâna
dreaptă pe Evanghelie şi rosteşte cu voce fermă în româneşte: „Jur!”
Astfel, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen devine domnitorul Principatelor Unite
Române. Totodată, în momentul depunerii jurământului în faţa Reprezentanţei
Naţionale, tânărul domnitor rosteşte o frază ce va fi emblematică în dezvoltarea
personalităţii sale pe tronul României: „Punând picioarele pe acest pământ, am şi
devenit român!”

*Incognito= (În legătură cu o persoană aflată în călătorie) Fără să fie cunoscut; în ascuns; cu nume fals.
Aspecte personale
•Înainte de a deveni Principe al României, Carol a fost trimis de tatăl
său, Carl-Anton să facă un voiaj de studii în Franța și Algeria în ianuarie
1862, însoțit de locotenentul von Schrötter. În Algeria a stat două luni.
•Când a fost ales Principe al României, Carol nu era căsătorit și,
conform constituției române, aprobată de el însuși, nu avea voie să se
căsătorească cu o femeie de origine română.
•În 1869, principele a inițiat o călătorie în Europa și mai ales în
Germania, pentru a-și găsi o mireasă. A întâlnit-o pe Elisabeta,
principesă de Wied, pe care a văzut-o „harnică, iubitoare de oameni,
cultă și talentată”. După o convorbire care nu a ținut mai mult de o oră,
prințul a cerut-o de soție și în aceeași zi s-a întors ca logodnic al ei. În
final, s-a căsătorit cu Elisabeta de Neuwied la 3 noiembrie 1869.
•Căsătoria lor a fost unul dintre cele mai puțin potrivite, el fiind un
bărbat rece și calculat, iar ea o visătoare notorie. Au avut doar un copil,
principesa Maria, născută pe 27 august/8 septembrie 1870 și decedată
pe 28 martie/9 aprilie 1874. Aceasta a dus la o înstrăinare a celor doi
membri ai cuplului regal, Elisabeta nereușind să-și revină complet din
trauma pierderii unicului copil.
Proclamarea regatului
La 9 septembrie 1878, Consiliul de
miniştri a hotărât ca domnitorul
Carol I să poarte titlul de „Alteţă
regală”. Prin aceasta se urmărea
afirmarea României pe scena
internaţională ca stat suveran şi
independent, care a rupt definitv
trecutul de vasalitate faţă de Poartă,
şi consolidarea poziţiei lui Carol
concomitent cu ridicarea prestigiului
dinastiei de Hohenzollern în faţa
celorlalte monarhii europene.

La 14 martie 1881, Parlamentul îl

proclamă în unanimitate pe Carol I,
ca Rege al României. Festivităţile de
Incoronare au avut loc la 10 mai
1881. Încoronarea lui Carol I şi a
soţiei sale, Elisabeta, s-a desfăşurat
la Bucureşti. Coroana purtată cu
acest prilej de Carol I fiind turnată
din oţelul unui tun otoman capturat
de armata română la Plevna, în
noiembrie 1877.
Domiciliul familiei regale
Castelul Peleș din Sinaia a fost construit între
anii 1873 și 1914, la dorința regelui Carol I al
României, ca reședință de vară a regilor
României.
Castelul Peleș este unul dintre cele mai
importante edificii de tip istoric din România,
având caracter de unicat și este, prin valoarea sa
istorică și artistică, unul din cele mai importante
monumente de acest fel din Europa celei de-a
doua jumătăți a secolului al XIX-lea.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au
trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor;
în tot acest timp, domnitorul a supravegheat
personal, în detaliu, lucrările. În 1875 s-a pus
piatra de temelie a castelului, sub care sunt
îngropate câteva zeci de monede de aur de 20
de lei, primele monede românești cu chipul lui
Carol I.
În prezent, castelul se află în proprietatea
Familiei Regale a României și adăpostește
Muzeul Național Peleș.
 Personalitatea lui Carol I
Pentru a evita atacurile antidinastice, dar şi în conformitate cu propria-i fire, Carol I a căutat
să se impună printr-o viaţă personală exemplară, prin exactitate şi corectitudine. El nu a
îngăduit existenţa unei camarile regale şi a interzis reginei Elisabeta să se amestece în
treburile politice ale ţării. De aceea, regina mamă se ocupa mai ales cu arta populară,
muzica şi literatura, publicând mai multe poezii şi traduceri semnate cu pseudonimul „
Carmen Sylva”.
Convingerea lui Carol era că avea un rol civilizator în această parte a Europei, cultivând
membrilor familiei regale o asemenea mentalitate.
Carol I era o persoana foarte disciplinată cu o extraordinară putere de muncă. În familia
regală, disciplină și rigoarea au fost impuse de către monarh. Persoana regelui inspira
respect, rigiditatea dusă la extrem, spiritul de ordine ce părea unora a fi disciplină militară,
se manifesta în viaţa de zi cu zi, ca şi în momentele solemne.
Carol I avea o mare reticenţă în relaţiile cu oamenii politici români. El a introdus maniere
„nemţeşti” rigide care nu o dată i-au adus critici vehemente*.
Prin personalitatea sa, regele Carol I a ştiut să menţină ordinea în stat şi să cultive un
climat de rigoare, absolut necesar într-un proces de modernizare.
Permanent preocupat de asigurarea prestigiului monarhiei, Carol s-a aflat în situaţia, tragică
pentru un om, de a fi mereu izolat, de a nu avea nici un prieten. Soţia sa mărturisea că "şi
în somn el poartă Coroana pe cap" .

*vehement=(mai ales despre oameni și despre acțiunile, manifestările lor) care este violent, furtunos, impetuos; agresiv.
Un rege devotat
Regele Carol a fost descris drept o persoană
rece. Era permanent preocupat de prestigiul
dinastiei pe care o fondase. Era foarte
meticulos și încerca să își impună stilul
fiecărei persoane care îl înconjura. Deși era
foarte devotat sarcinilor sale de rege al
României, niciodată nu și-a uitat rădăcinile
germane. Întreaga domnie a lui Carol I s-a
caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate
politică, cârmuind cu măsură şi modestie
deasupra fracţiunilor şi partidelor politice. A
fost un suveran serios şi protocolar, care nu
a avut favoriţi, fiind meticulos şi exact în tot
ce făcea, căutând să impună şi
colaboratorilor săi acelaşi stil de activitate.
Totodată, era un militar desăvârşit şi un
politician abil, cu vederi liberale.
Realizări
Domnia a lui Carol I a marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic și
cultural. Sistemul de guvernare stabilit prin Constituţia din 1866 a introdus în ţara noastră regimul monarhiei
constituţionale, care a evoluat pe o linie democratică.
Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a devenit
monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea
istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea ţării
noastre pe o linie democratică şi demararea unui amplu proces de modernizare a statului.
A redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A
construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării.
Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor
economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a
culturii, precum şi pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali.
Pe plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi întărirea prestigiului internaţional al statului Român. În
timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens,
modern și foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 - 1878), în
care Carol a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare.
Realizări mai puţin cunoscute ale României în timpul domniei lui Carol I:
 La 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gara a
Bucurestilor, Gara Filaret.
 La 25 septembrie 1872 se înfiinţează Gara de Nord din Bucureşti (numită, până în anul 1888, “Gara
Târgoviştii“).
 La 26 decembrie 1872 este introdus tramvaiul cu cai.
 La 1875 se înfiinţează Fabrica de ulei vegetal din Bucureşti.
 La 15 decembrie 1875 îşi începe activitatea “Banca de Bucureşti“ (cu capital* francez).
 La 16 iulie 1876 se creează la Bucureşti “Societatea Naţională de Cruce Roşie a României“.
 La 8 iunie 1897 se pune piatra fundamentală a Palatului “Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie”
(C.E.C), în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Palatul este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a
Consiliului de Administraţie, în noul local, are loc la 15 iunie.
 În anul 1908 s-a infiinţat “Observatorul Astronomic” cu planetariu (“Observatorul Popular”).
 Sub domnia lui Carol I se construiesc, în anul 1906, 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi
astăzi.
 Sub sceptrul lui se fondează multe universităţi şi colegii naţionale (licee), edificii importante din patrimoniul
artistic al României pe întreg cuprinsul ţării, care functionează pâna în ziua de astăzi.

* Capital = Totalitatea bunurilor economice deținute de o persoană sau de un grup de persoane, care sunt utilizate în scopul producerii de bunuri și servicii
destinate vânzării și obținerii de profit.
 Sfârșitul domniei
•Domnia îndelungată a lui Carol a ajutat
dezvoltarea rapidă a statului român. Totusi, sub
domnia lui Carol statul s-a dezvoltat într-un mod
în care administrația era una coruptă și
ineficientă, iar puterea marilor proprietari de
pământ – care-l siliseră să abdice pe Alexandru
Ioan Cuza rămăsese intactă.
•Spre sfârșitul domniei sale și începutul Primului
Război Mondial, Regele dorea să intre în război de
partea Puterilor Centrale, în timp ce opinia
publică era de partea Antantei, astfel incat Carol a
semnat un tratat secret în 1883, care lega
România de Tripla Alianță.
•Carol I moare la Castelul Peleş, la vârsta de 75 de
ani, pe 27 septembrie/10 octombrie 1914, fiind
înmormântat la Curtea de Argeş, în Biserica
Episcopală. Viitorul rege Ferdinand, sub influența
soției sale, regina Maria, a fost mai dispus să
asculte opinia publică.
•„Regele de oţel“ a lăsat în urma lui un testament
impresionant scris cu gândul la românii pentru
care inima lui a bătut neîncetat.
 Link-uri utile

•http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_I_de_H
ohenzollern-Sigmaringen
•https://de.wikipedia.org/wiki/Karl_I._(Rum%C3%A
4nien)
•https://youtu.be/6dIRU_dWwwQ
•https://youtu.be/pt27fpe8p60
•https://peles.ro/personalitati/regele-carol-i/
•https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Rom%C3
%A2niei
Vă mulțumesc pentru
atenție!