CAROL I - ,,ALTEŢĂ REGALĂ”

Demersurile istoriei ascund sau trezesc realităţi,se cufundă în

ideologii şi se pregătesc pentru toate exprimările ce urmează să-i
însoţească paşii.
Istoria românilor are pagini măreţe şi într-una din cetatea acestora
străluceşte şi imaginea întâiului rege al României întregite, Carol I de
Hohenzollern Sigmaringen,pe numele său complet Carol Eitel Fridrich
Zephyrinus Ludwing Hohenzoller –Sigmaringen,cel de-al doilea fiu al
prinţului prusac Carol Anton.
Tânărul prinţ păşeşte cu deosebit curaj şi o încredere nestrămutată
pe tronul ţării noastre, ţărişoară mica dar zdruncinată de atâtea suferinţe
şi lupte pentru libertate.
Moment energic cu o plenitudine de situaţii-acţiunea Mişcărilor
Separatiste ,turcii la granite Ţărilor Române în urma abdicării forţate a
lui Cuza-este depăşit cu o eleganţă demnă de capacitatea oamenilor
politici ce au încununat acele timpuri.
O minte strălucită şi un spirit adaptat vremurilor I. C. Brătianu, un
politician abil reuşeşte să aducă pe tronul României un print străin astfel
încăt tot ce dobândiseră până atunci să nu fie în zadar. Un ajutor real l-a
oferit Franţa prin Napoleon III şi totodată şi cancelarul Otto Von
Bismark care îl sfătuieşte pe Carol la pornirea sa spre România astfel.
De ce să nu încerci?Dacă reuşeşti ,cu atât mai bine pentru tine! Dacă
eşuezi,o să te întorci cu amintiri interesante.” Alegerea unui prinţ străin
oprea orice intervenţie asupra Ţărilor Române şi deschidea orizonturi
spre o evoluţie incontestabilă.
Soseşte în ţară la 8 mai 1866,la Turnu Severin,după ce a călătorit
clandestin,Carol intră în Bucureşti la 10 mai 1866 întâmpinat de peste
30.000 de locuitori.Primul cuvânt spus în limba română a fost ,,JUR”.
Rigoare ,sobrietate,tenacitate-acestea au fost cuvintele de ordine
pentru primul Rege al României,militar,diplomat,abil cu o pleiadă de
oameni politici străluciţi Carol a străbătut istoria aducând într-o nouă
lumină poporul roman. Carol I al României sau ,,Regele de Oţel” cum i
se mai spunea a obţinut independenţa definitivă şi irevocabilă a ţării pe
care a condus-o şi a iubit-o ca fiind propria sa ţară.
Intrarea României în războiul ruso-turc dovedeşte capacitatea sa de
strateg şi de om politic ,ştiind să perceapă momentul cel mai prielnic de
a dovedi necesitatea ţării sale şi totodată atingerea scopului său
definitivat prin proclamarea la 28 aprilie 1877 a independenţei statului
român.
Armata română a dat dovadă de un eroism ce a impresionat pe turcii
care ,conduşi de Osman Paşa, s-au predat ofiţerului român Mihai
Cerchez.
Eroismul românilor cât şi al conducătorului lor a fost imortalizat în
timp de marele poet,George Coşbuc;,,Domnitorul a plecat la tabără
îndată ce s-a auzit că ruşilor le merge rău cu războiul şi li s-a pus Osman
Paşa de-a curmezişul în drum. La tabăra de la Calafat a plecat Domnul
cam pe la începutul lui iulie şi a stat acolo vreo şase săptămâni. Nu s-a
mai întors acasă ,după căderea Plevnei,El a fost între oştenii săi şi a
îndurat neajunsurile şi greutăţile războiului douăzeci şi şase de
săptămâni, fără întrerupere. Mai bine de jumătate de an a zăbovit pe
câmpiile de luptă bătut de ploi şi de vânturi, şi primejduindu-şi viaţa
pentru binele ţării.”
Carol I a fost încoronat rege în 1881 punându-şi pe frunte coroana de
oţel turnată din metalul unuia din tunurile capturate la Griviţa la 30
august 1877. A adăugat României Dobrogea (1878) şi Cadrilaterul
(1913).
Regretul său exprimat înainte de a muri a fost de a nu fi intrat România
sa în război alaturi de patria sa de origine în 1914.
Un om,un destin de care ne-am legat cu straşnicie,un suflet ce a
devenit un suflet de român, Carol I este o figură marcantă a istoriei
românilor şi va rămâne în memoria acestui popor ca un adevărat rege.