Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hohenzollern
PROIECT REALIZAT DE: CRISTI BUZILA, OLTEAN VALENTIN, OLTEANU RAZVAN
Carol I de Hohenzollern
În vremea lui Carol I, s-a înființat Banca Națională, s-au dezvoltat Universitățile și
Academia și s-a construit o rețea de căi ferate și drumuri echivalentă cu cea din
statele occidentale.
Disciplinat, rezervat și cu o extraordinară putere de muncă, Carol I s-a dovedit a fi
exact omul de care avea nevoie România ca să reducă decalajul de secole ce o
separa de Europa Occidentală. Elitele politice românești i-au oferit lui Carol I de
Hohenzollern Coroana României împreună cu o misiune foarte dificilă. Împreună
au reușit
Carol I de Hohenzollern
Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul,
a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului
modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în Munții Carpați Castelul Peleș,
care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării.
După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut
sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești
și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.
Carol I de Hohenzollern
Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de
prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, regina Elisabeta, îl caracteriza ca
„o persoană care își poartă coroana și în somn”.
Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl
înconjura. Deși era foarte devotat sarcinilor sale de rege al României, niciodată nu
și-a uitat rădăcinile germane. În 1870, cu ocazia războiului franco-prusac,
germanofilia lui Carol I a fost de altfel pe punctul de a-l costa coroana,
preferințele românilor în acel moment fiind în contradicție cu cele ale suveranului.
Carol I de Hohenzollern
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui
în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării
problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei
populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După urcarea pe
tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe
măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică
continuu nivelul de exploatare al țărănimii.