Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.

org/wiki/Carol_I_al_României

Carol I al României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carol I al României, Principe de Hohenzollern-
Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Carol I
Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-
Domnitor al României
Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 Rege al României
octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele
României, care a condus Principatele Române și apoi
România după abdicarea forţată de o lovitură de stat[1][2] a
lui Alexandru Ioan Cuza.

Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române,

iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare
al aceleiași instituţii.

În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor

românești), Carol I a obţinut independenţa ţării, datorită
căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a
dotat România cu o serie de instituţii specifice statului
modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munţii
Carpaţi castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele
mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc Regele Carol I al României
(1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut Date personale
sudul Basarabiei)[3], iar Carol a dispus ridicarea podului Nume la Karl Eitel Friedrich
naștere Zephyrinus Ludwig von
peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua Hohenzollern - Sigmaringen
provincie de restul ţării. Născut 20 aprilie 1839
Sigmaringen
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, Decedat 10 octombrie 1914 (75 de
ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei ani)
moderne a ţării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice Sinaia, România
unei ţări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei
Înmormântat Curtea de Argeș
Părinți Karl Anton de Hohenzollern-
populaţie era reprezentată în covârșitoare majoritate de
Sigmaringen
ţărani.[4] După suirea pe tron a lui Carol I, situaţia ţărănimii Prințesa Josephine de Baden
române începe să se degradeze serios[5], pe măsură ce
moșierimea, pentru a face faţă competiţiei pe pieţele externe, Frați și surori Stephanie de Hohenzollern-
Sigmaringen
ridică continuu nivelul de exploatare al ţărănimii.[6] Sistemul Prințesa Marie de
injust pentru covârșitoarea majoritate a populaţiei României Hohenzollern-Sigmaringen
din acea perioadă era în plus aproape o excepţie în regiune[7] Frederic de Hohenzollern-
[8][9],
Sigmaringen
fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să iniţieze Anton de Hohenzollern-
un program de reformă agrară, situaţie care a condus la Sigmaringen
repetate[10] explozii sociale în mediul rural la finele secolului Leopold de Hohenzollern-
Sigmaringen
al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rezultatul a fost
Căsătorit cu Regina Elisabeta
că principalul sector al economiei românești în epocă, în care

1 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

era antrenată majoritatea covârșitoare a populaţiei, a rămas Copii Principesa Maria de România
într-o stare primitivă.[11][12] (1870-1874)
Cetățenie Germania
România
Religie Biserica Romano-Catolică
Ocupație om politic
Cuprins Apartenență nobiliară
Tinerețea Familie Casa Regală de
nobiliară Hohenzollern-Sigmaringen
Intrarea în România
Imn regal Trăiască regele
Prima Constituție a României Domnitor, apoi Rege al României
Un rege devotat Domnie aprilie 1866 – 27
septembrie/10 octombrie
Viața politică 1914
Sfârșitul domniei Încoronare 10 mai 1866
Viața de familie Predecesor Alexandru Ioan Cuza
Succesor Ferdinand
Moștenirea lui Carol I în istoria modernă a României
Semnătură
Anecdotică
Monumente și obiective numite în cinstea lui Carol I
Statuia ecvestră

Ecranizări Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org

Jurnal /w/index.php?title=Carol_I_al_Rom%C3%A2niei&
action=edit&section=0)
Galerie de imagini
Arbore genealogic
Note Membru de onoare al
Bibliografie Academiei Române
Bibliografie suplimentară
Legături externe
Vezi și

Tinereţea
Carol s-a născut în Principatul Hohenzollern-Sigmaringen la Sigmaringen ca Prinţ Karl von Hohenzollern-
Sigmaringen. Era cel de-al doilea fiu al prinţului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen (ramura catolică a
familiei Hohenzollern) și al soţiei sale, prinţesa Josephine. Prinţul Karl Anton, tatăl lui Carol, servise ca ministru-
prezident al Prusiei în anii 1858-1862.

După finalizarea studiilor elementare din Dresda s-a înscris la școala de cadeţi din Münster, pe care a absolvit-o cu
calificativul bine, devenind sublocotenent de dragoni. La 1 ianuarie 1857 a fost numit locotenent secund în suita
unui regiment de artilerie. În 1857 a terminat cursurile Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin iar în anul 1864 a
participat ca voluntar în armata Prusiei, la Al Doilea Război al Schleswigului, mai ales la asaltul citadelelor
Fredericia și Dybbøl, experienţă care îi va fi de folos mai târziu în Războiul ruso-turc. În 1866 a fost înaintat la
gradul de căpitan.

Deși nu era de statură înaltă, Carol a fost descris drept soldatul perfect, sănătos, disciplinat și, de asemenea, un
politician excelent, cu vederi liberale. Cunoștea bine mai multe limbi europene. Familia sa, Hohenzollern-
Sigmaringen, era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea și avea relaţii excelente cu acesta. România era în acea

2 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

perioadă sub o influenţă puternică a culturii franceze, iar recomandarea de

către Napoleon al III-lea a prinţului Carol a valorat mult în ochii
politicienilor români, la fel ca și rudenia de sânge cu familia prusacă
domnitoare. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu
Carol și familia acestuia posibilitatea ca prinţul Carol să vină pe tronul
României.

În 10 aprilie 1866, o proclamaţie a guvernului provizoriu ajuns la putere

Prințul Karl de Hohenzollern
Sigmaringen
Dunărene (686.193 electori[13] din
după alungarea lui Cuza de către coaliţia formată din liberalii radicali și
conservatori, a declarat că va organiza un plebiscit prin care populaţia cu
drept de vot să accepte sau să respingă accederea lui Karl von
Hohenzollern-Sigmaringen ca principe ("domn", sau "gospodar") al
Principatelor Unite (care din 1862 purtau numele de România). Plebiscitul
a avut loc în data de 15 aprilie 1866, rezultatul arătând că 99.9% dintre
electori sprijineau propunerea. Termenul "plebiscit" trebuie, firește, înţeles
în sensul acordat acestuia în epocă, anume de consultare a populaţiei cu
drept de vot (boieri și anumite segmente ale populaţiei urbane), ceea ce în
cazul dat reprezenta mai puţin de 16% din populaţia totală a Principatelor
aproximativ 4.400.000 locuitori).

Franţa a susţinut suirea pe tron a domnitorului Carol, Marea Britanie a oscilat între temerile că Rusia s-ar vedea
invitată să intervină pentru a recaptura sudul Basarabiei (și a avansa astfel în Balcani), dacă românii continuă să
agite apele politice de abia liniștite după războiul Crimeii și o neutralitate bine-voitoare, Prusia - ţara de origine a
prinţului - a fost, firește de acord, în timp ce dușmanii păstrării unităţii administrative și politice a Principatelor au
fost Imperiul Habsburgic (Austria), care constata cu îngrijorare cum românii de la sud de Carpaţi avansează pe
drumul spre neatârnare, și, cum era de așteptat, Turcia, care înţelegea foarte bine că gestul românilor înseamnă un
pas în plus în direcţia destrămării imperiului lor colonial în Europa.[13] Turcii considerau că prinţul Karl von
Hohenzollern-Sigmaringen, acceptând cererile aristocraţilor români, s-a pus în fruntea unei insurecţii armate
contra Imperiului Otoman, drept pentru ca trupele sultanului vor invada provincia pentru a-l alunga.[13] Noul
domn român, știindu-se ameninţat de Înalta Poartă, se va grăbi, de altfel, de îndată ce a ajuns în România, să
îmbarce armata într-o serie de reforme modernizatoare inspirate, care doar într-un deceniu distanţă se vor fi
dovedit salvatoare pentru naţiune și dinastie.

Obiecţiile adversarilor întronării prinţului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respectării
articolului XII din Convenţia semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputaţii moldoveni și valahi, în adunare, să
fie cei care aleg conducătorul.[13] Elitele românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10
mai 1866, cu unanimitate de voturi ale deputaţilor din Camera Deputaţilor, prinţul prusac a fost ales domn al
Principatelor. După sosirea sa la București, la 22 mai 1866 Carol a depus în faţa Camerei jurământul că va domni
pe baze constituţionale, va numi ,imediat, un guvern de coaliţie avându-l ca prim-ministru pe conservatorul Lascăr
Catargiu.

La presiunile Franţei și Marii Britanii, Imperiul Otoman a acceptat păstrarea unităţii Principatelor, cu condiţia
însă ca principele străin să recunoască statutul de vasalitate în faţa Înaltei Porţi, ceea ce acesta a și făcut: în 23
octombrie 1866 a fost emis un firman imperial prin care Carol a fost recunoscut domn ereditar al Pincipatelor
Unite sub suzeranitatea sultanului.[13]

Intrarea în România
După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, conducătorii loviturii de stat au format un guvern provizoriu, puterea

3 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

executivă fiind încredinţată unei Locotenenţe Domnești, formată din

Nicolae Golescu, ministru de Interne și de Război sub Cuza; Lascăr
Catargiu, unul dintre fruntașii conservatori și generalul Nicolae
Haralambie, prefectul de poliţie al Bucureștilor. Ion Ghica, pașoptist și
unionist, a devenit prim-ministru și ministru de Externe. Alegerea lui Cuza
ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care
puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Ţării
Românești, iar acum ţara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri. Ion C.
Brătianu, călătorește în Germania și se întâlnește la Düsseldorf cu Carol și
cu tatăl său, obţinând acordul acestuia de a deveni principe. Brătianu a
telegrafiat guvernului provizoriu că obţinuse acordul lui Carol.

Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să

Portret al lui Carol I al României, apeleze la experienţa dobândită de Brătianu și Rosetti pe parcursul
de George P. A. Healy, 1873. revoluţiei pașoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl
Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena -
Budapesta, datorită conflictului care exista între ţara sa și Imperiul Austriac. Nici chiar în ţara sa de origine nu era
bine văzută această preluare a scaunului Principatelor, fapt afirmat de cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai
mult sau mai puţin amical că va fi nevoit să sărute "papucul Sultanului", fapt în sine care a fost ocolit de Carol și de
predecesorul acestuia). După ce a pășit pe teritoriul ţării, punând prima dată piciorul pe pământ românesc în
localitatea Drobeta-Turnu Severin (prima casă în care a intrat fiind actualmente bibliotecă), Brătianu l-a însoţit
mai departe cu trăsura până la podul Mogoșoaiei. Traseul prin ţară, de le Turnu Severin la București, a cuprins
orașele Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, vechiul drum al ţării, păstrat mai
târziu în memorie drept „Drumul lui Carol”.

Pe 10/22 mai 1866[14] Carol a intrat în București. Vestea

sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost
întâmpinat de o mulţime entuziastă de circa 30.000 de
oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa
i s-a înmânat cheia orașului. Cuplul regal a fost
binecuvântat în aceeași zi în Dealul Mitropoliei de către
Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei[15] care l-a invitat să
depună jurământul pe legile ţării.

Colonelul Haralambie citește formula de jurământ 10 mai 1866: Intrarea în București a princepelui
românesc comunicată prinţului în traducere franţuzească: Carol I.
„Jur de a păzi legile României; de a menţine drepturile
sale și integritatea teritoriului.”, după care prinţul Carol,
cu mâna dreaptă pe Evanghelie, rosti în românește, cu voce fermă: Jur[16].

Din acest moment începe domnia lui Carol I. Proclamat domnitor al României în ziua de 10/22 mai 1866, rămâne
cu acest titlu până în 14 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost
primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu regele
Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce ţara până la proclamarea Republicii Populare
Române în 1947.

Prima Constituţie a României

În aprilie 1866 au avut loc alegeri pentru o nouă Cameră a Deputaţilor ce urma să fie și Adunare Constituantă, iar

4 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

noua Adunare și-a început lucrările la 10 mai 1866. Între 14 și 20 aprilie 1866 s-a organizat plebiscitul prin care a
fost aprobată alegerea lui Carol ca domn al României.

Imediat după sosirea în ţară, parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituţie a ţării cu votul
unanim al celor 91 de deputaţi din Adunarea Electivă,[17] una dintre cele mai avansate constituţii ale timpului,
aceasta fiind inspirată din constituţia Belgiei, care dobândise independenţa din 1831. Aceasta era liberală, însă nu
și democratică.[18] Constituţia a permis dezvoltarea și modernizarea ţării. S-a decis ca aceasta să ignore
dependenţa curentă a ţării de Imperiul Otoman (în practică acest fapt a fost transpus în omiterea
constituţionalizării obligaţiilor faţă de Poartă), acţiune care s-a constituit într-un prim pas spre independenţă.

Articolul 82 specifica: „Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prinţul Carol I
de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură (primului-născut), excluzând
femeile. Descendenţii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în spiritul religiei ortodoxe”.Prin Constituţie s-a oficializat
schimbarea denumirii din "Principatele Unite" în "România".

Pentru consolidarea prestigiului personal și al ţării, pe 9 septembrie 1878 a primit titlul de „Alteţă regală”. Pe 15
martie 1881, Constituţia a fost modificată pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului
va fi numit rege. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.

Ideea de bază a tuturor constituţiilor regale din România era aceea că regele domnește fără a guverna.

Caracterul destul de autocratic[19][20][21] al lui Carol I, ca și realităţile românești (practicile politice și sociale ale
unei populaţii balcanice, fără experienţă în autoguvernare, compusă în cvasitotalitate din ţărani analfabeţi, și
tarată in materie de instituţii și practici de dominaţia multiseculară otomană) au făcut totuși literă moartă de lege,
din acest înalt principiu constituţional, ca și din prevederile democratice care făceau din Constituţia bazată pe
modelul occidental, o lege fundamentală avansată.[22] În România din perioada de domnie a regelui Carol I, ca și
în perioada de domnie a regelui Ferdinand I și cu atât mai mult în perioada de domnie a lui Carol al II-lea[23], deși
formal exista un regim de monarhie constituţională în care se organizau alegeri limitate, nu populaţia (fie ea si
doar aceea selectată pe criterii de clasă prin sistemul votului cenzitar al vremii) alegea cine și cum guvernează ţara
în ultimă instanţă, ci suveranul.[24][25][26] Nici măcar introducerea votului universal masculin, în alegerile
postbelice din noiembrie 1919, n-au alterat caracterul trucat, formal[27] și nedemocratic al sistemului politic și
electoral românesc.[28]

Un rege devotat
Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o
fondase. Soţia sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”. Era foarte
meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura. Deși era foarte devotat sarcinilor sale de
rege al României, niciodată nu și-a uitat rădăcinile germane. În 1870, cu ocazia războiului franco-prusac,
germanofilia lui Carol I a fost de altfel pe punctul de a-l costa coroana, preferinţele românilor în acel moment fiind
în contradicţie cu cele ale suveranului.[29][30]

În timpul domniei sale, ţara a obţinut independenţa deplină faţă de Imperiul Otoman, după un război efectiv
intens, modern și foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de Independenţă, dar și ca Războiul ruso-turc,
1877 - 1878), în care contribuţia României a fost decisivă.

În timpul luptelor desfășurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata română l-a avut pe Carol ca lider efectiv, regele
fiind prezent personal pe câmpul de luptă. În urma unei întrevederi între prinţul Carol, ţarul Alexandru al II-lea și
marele duce Nicolae , prinţul român a primit la 28 august 1877 comanda trupelor ruso-române aliate de la Plevna,
avându-l ca șef de stat major pe generalul rus Totleben. [31] Asediul cetăţii Plevna, puternic fortificată, a continuat

5 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

până la 10
decembrie
când Osman
Pașa a
încercat să
iasă din
încercuire
prin luptă;
încercarea
turcilor de a
sparge
încercuirea nu România 1878-1913
a izbutit, iar
Osman Pașa, rănit, a capitulat. După victoria de la Plevna, trupele lui
Carol I Carol au participat în ianuarie 1878 la luptele de la Smârdan care a fost
cucerit la 12/24 ianuarie 1878, precum și de la Vidin care a fost,și
acesta, cucerit de trupele române. România a întâmpinat anumite dificultăţi în obţinerea recunoașterii
independenţei. Astfel, mai întâi, negociatorul român desemnat, Eracle Arion, nu a fost primit la negocierile ruso-
turce încheiate cu Tratatul de la San Stefano (19 februarie/3 martie), motivul invocat fiind că România nu este o
ţară independentă. Prin tratatul respectiv, României i-a fost impus un „schimb”: astfel Dobrogea intra în
componenţa statului român, dar era cedat Rusiei sudul Basarabiei (mai exact judeţele: Cahul, Bolgrad și Ismail).
Românii au luat formal în posesiune Dobrogea în noiembrie și decembrie 1878, în momentul în care administraţia
civilă românească a înlocuit autorităţile militare ruse. [32]Marile Puteri, nemulţumite de privilegiile obţinute de
Rusia, au convocat Congresul de la Berlin din 1878, unde delegaţia română (condusă de I. C. Brătianu) nu a fost
primită iniţial, ea fiind primită însă ulterior. Lucrările congresului, finalizate prin Tratatul de la Berlin (1878), au
consfinţit nu numai independenţa absolută a României faţă de „Sublima Poartă”, dar și un imens prestigiu
internaţional datorat tuturor, de la rege (care a dovedit a fi un excelent strateg militar) până la ultimul soldat.
Totuși independenţa a fost recunoscută definitiv numai după acceptarea „schimbului” menţionat în Tratatul de la
San-Stefano și modificarea articolului 7 din Constituţie, care până în acel moment prevedea acordarea dreptului de
vot doar persoanelor de rit ortodox.

De asemenea, consolidarea unirii Moldovei cu Ţara Românească, eliminarea relativei „șubrezimi” și a pericolelor
ce ameninţau continuu măreţul act al Unirii de la 5 - 24 ianuarie 1859, precum și intrarea ţării în rândul naţiunilor
suverane, prin proclamarea României ca regat, în anul 1881, au fost toate urmări directe ale Războiului de
independenţă, confirmat de sus-numitul Tratat de la Berlin.

Prestigiul intern și internaţional a fost consolidat și de reglementarea la succesiunea tronului prin „pactul de
familie” încheiat la 17 mai 1881 (nu existau succesori, singurul descendent al familiei, Măriuca, murind la 4 ani),
prin care era declarat succesor Ferdinand, nepotul după frate al lui Carol.

Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la
București, din 1913, România obţine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul (viitoarele judeţe Durostor și Caliacra)
de la Bulgaria.

Viaţa politică
În anul 1868, guvernul liberalilor radicali a fost silit să se retragă de la putere din cauza diferendelor puternice cu
Domnitorul Carol. Radicalii își manifestaseră opoziţia faţă de planurile lui Carol de reorganizare a armatei și de
construcţie a căilor ferate și aveau intenţia de a transforma tronul într-un simplu instrument al politicii lor interne.

6 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

Relaţiile dintre Carol și conducătorii radicali și moderaţi s-au deteriorat atât de mult încât spre toamna anului
1870, acesta intenţiona să abdice. (Keith Hitchins, 2013, op. cit. p. 42). Într-o scrisoare publicată anonim în
Ausburger Zeitung din 27 ianuarie 1871, Domnitorul îi acuza pe liberali care, consemna el, fuseseră educaţi în
străinătate, de faptul că aplicau acasă, fără discernământ, ideile politice și sociale, aflate în Europa Occidentală.

La 22 martie 1871, Carol a îndepărtat guvernul liberal condus de Ion Ghica și a numit un guvern conservator
condus de Lascăr Catargiu. Venirea conservatorilor la putere a condus la sfârșitul instabilităţii guvernamentale, iar
Carol și-a recăpătat încrederea în capacitatea sa de a domni și a renunţat la gândurile de abdicare. Sub președinţia
lui Lascăr Catargiu, conservatorii au condus neîntrerupt între 1871 și 1876, cea mai lungă perioadă de guvernare de
până atunci. Guvernul conservator al lui Titu Maiorescu a dus România în cel de al doilea război balcanic, iar prin
pacea semnată la București la 10 august 1913, Bulgaria a fost obligată să renunţe la majoritatea teritoriilor pe care
le dobândise în primul război balcanic și a cedat Dobrogea de Sud României, recunoscând linia Turtucaia-Balcic
drept noua frontieră între cele două ţări.

Viaţa politică internă, încă dominată de către familiile de mari proprietari de pământ (categorie din care, începând
cu 1884, făcea parte și familia regală[33]), organizată în jurul partidelor rivale, Liberal și Conservator, a fost lovită
de două răscoale ale ţăranilor mai importante, în sudul Ţării Românești, în aprilie 1888 (care a cuprins 27 din cele
32 de judeţe ale ţării[34]) și în partea nordică a Moldovei, în februarie 1907, care a cuprins repede și sudul ţării
până în martie. Răscoala a început la 21 februarie 1907 în satul Flămânzi din nordul Moldovei, ca o răzmeriţă pur
locală, însă s-a extins în următoarele săptămâni în toată ţara, cunoscând formele cele mai violente în Muntenia și
Oltenia. Aceste convulsii sociale majore au fost provocate de faptul ca ţăranii nu posedau pământul pe care-l
lucrau, ca și de exploatarea la care aceștia erau supuși de către coroană și clasa feudală (boierească)[35] asociată
acesteia, precum și de spolierea sistematică la care ţărănimea era supusă din partea clasei comerciale străine active
în domeniul comerţului agricol.[36] Răscoalele au fost reprimate în mod sângeros, fiind folosite armata și chiar
artileria[37] împotriva ţăranilor revoltaţi. Represiunile s-au soldat cu aproximativ 10.000 de victime, după unele
surse[38][39][40][41].[42][43][44] Alte surse vorbesc însă de o cifră probabilă a morţilor de 9000 de ţărani.[45]
Perpetuarea relaţiilor feudale în agricultură au dat naștere din acea epocă începând la tendinţe republicane,
partizanii acestor idei acuzându-l pe rege pentru faptul că era cel mai mare proprietar de pământ (boier) din
ţară.[46]

Regele a promis ţăranilor în toiul răscoalei din 1907 că va înfăptui o reformă agrară, în urma căreia ţăranii să fie
împroprietăriţi, însă suveranul - care în termeni practici era cel mai mare boier al ţării[33][47] - va uita repede de
promisiunea făcută în proclamaţie, de îndată ce criza va fi soluţionată o dată cu trimiterea armatei contra ţăranilor,
prin masacru, conform uzanţelor monarhice ale vremii[48]

Regelui Carol I îi vor scăpa semnificaţiile importante ale campaniei românești din Bulgaria din timpul celui de-al
doilea război balcanic, când trupele românești, formate în covărșitoare majoritate din ţărani, vor constata în
timpul ocupării teritoriilor bulgărești de la sud de Dunăre că vecinii lor bulgari trăiesc decent și prosperi, fără
feudalismul și exploatarea la care erau ei supuși ei de către regimul feudal-monarhic românesc.[9][49]

În timpul domniei regelui Carol I a avut loc un complot împotriva regelui, pus la cale, în anul 1870, de Candiano
Popescu, care intenţiona declanșarea unei revolte în 13 capitale de judeţ. Republica de la Ploiești a durat doar
câteva ore, complotul fiind curmat în aceeași zi, când Candiano s-a predat autorităţilor. (Cristian Preda, op. cit. p.
122).

Sfârșitul domniei
Domnia îndelungată a lui Carol a ajutat dezvoltarea rapidă a statului român. Statul însuși însă – sub domnia lui
Carol s-a dezvoltat într-un mod în care administraţia era una coruptă și ineficientă, iar puterea marilor proprietari
de pământ – care-l siliseră să abdice pe Alexandru Ioan Cuza rămăsese intactă.[50][51]

7 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

Spre sfârșitul domniei sale și începutul Primului Război Mondial, regele dorea să intre în război de partea Puterilor
Centrale, în timp ce opinia publică era de partea Antantei. Carol a semnat un tratat secret în 1883, care lega
România de Tripla Alianţă și, deși tratatul trebuia activat doar în cazul în care Rusia imperialistă ar fi atacat unul
dintre membrii tratatului, Carol era convins că cel mai onorabil ar fi fost intrarea în război de partea Imperiului
German. În 21 iulie / 3 august 1914 a fost convocată o întrunire de urgenţă a Consiliului de Coroană unde Carol
le-a comunicat acestora existenţa tratatului și și-a exprimat dorinţa sa. A întâmpinat o opoziţie fermă din partea
majorităţii membrilor Consiliului de Coroană. Carol I moare pe 27 septembrie/10 octombrie 1914. Viitorul rege
Ferdinand, sub influenţa soţiei sale, regina Maria, a fost mai dispus să asculte opinia publică.

Viaţa de familie
Înainte de a deveni principe al României, Carol a fost trimis de tatăl său, Carl-Anton să facă un voiaj de studii în
Franţa și Algeria în ianuarie 1862, însoţit de locotenentul von Schrötter.[52] În Algeria a stat două luni.

Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit și, conform
constituţiei române, aprobată de el însuși, nu avea voie să se
căsătorească cu o femeie de origine română. În 1869, principele a
iniţiat o călătorie în Europa și mai ales în Germania, pentru a-și găsi o
mireasă.

A întâlnit-o pe Elisabeta, principesă de Wied, pe care a văzut-o

„harnică, iubitoare de oameni, cultă și talentată”. După o convorbire
care nu a ţinut mai mult de o oră, prinţul a cerut-o de soţie și în aceeași
zi s-a întors ca logodnic al ei. În final, s-a căsătorit cu Elisabeta de
Regele Carol și Regina Elisabeta ai Neuwied la 3 noiembrie 1869.
României
Mariajul lor a fost unul dintre cele mai puţin potrivite[53], el fiind un
bărbat rece și calculat, iar ea o visătoare notorie. Au avut doar un copil, principesa Maria, născută pe 27 august/8
septembrie 1870 și decedată pe 28 martie/9 aprilie 1874. Aceasta a dus la o înstrăinare a celor doi membri ai
cuplului regal, Elisabeta nereușind să-și revină complet din trauma pierderii unicului copil.

Spre sfârșitul vieţii lor, Carol și Elisabeta au reușit să găsească o

modalitate de a se înţelege reciproc și au fost descriși ca fiind buni
prieteni, deși regina considera, de manieră evident naivă, ca o
formă republicană de guvernare, îndepărtând regii și împăraţii de
la putere, ar scuti naţiunile de indolenţa și corupţia
conductorilor.[54].

Lipsa de urmași a cuplului regal al României a făcut ca Prinţul

Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină
următorul succesor la tronul României. În octombrie 1880,
Leopold renunţă la tronul ţării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel
mai mare. Acesta, la rândul său, în 1888 renunţă la tronul
României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand, care va
deveni principe de România, moștenitor al tronului și mai apoi
rege al României în ziua de 10 octombrie 1914, la moartea
unchiului său, Carol I, domnind până la moartea sa, survenită la
27 iulie 1927. Soţia lui Carol, Elisabeta a încercat să-l influenţeze Regele Carol I cu nepotul său, regele
pe prinţ ca să se căsătorească cu Elena Văcărescu. Conform Ferdinand, și strănepotul Carol a II-lea
constituţiei române, însă, nu avea voie să ia de soţie o româncă.

8 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

Pentru a clarifica incidentul, Elena a fost exilată pentru 2 ani, până când Ferdinand a luat-o de soţie pe Maria.

Moștenirea lui Carol I în istoria modernă a României

După detronarea lui Cuza, Carol de Hohenzollern ajunge cu mare
dificultate la conducerea românilor. În urma unui plebiscit, Carol
este ales domn în anul 1866, sub numele de Carol I. Avea numai
27 de ani când la 10 mai a fost numit domn constituţional.

Carol I provine dintr-o familie germană cu vechi tradiţii. El a fost

fiul Iosefinei și al lui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen.
Era un model de ordine și de punctualitate. Firea prinţului era în
contrast cu ţara ce i-a fost dat s-o conducă, „ţară lipsită de măsură Intrarea lui Carol în București (10 mai
și mereu în schimbare”. El a reușit să conducă ţara nu prin 1866)

îngâmfare ci prin multă înţelepciune și obiectivitate.

Domnii români au fost aleși până atunci din rândul boierilor, de aceea unii dintre acestia se considerau pe aceeași
treaptă socială cu prinţul Carol I. El a trebuit să-i facă să înţeleagă că tocmai prin nașterea sa, el stă mai presus de
supușii săi. Principalul scop al Prinţului a fost să pună pe picioare ţara, care întâmpina dificultăţi în mai toate
domeniile. În acest demers el a urmărit să fie nepărtinitor și să realizeze ce este mai bine pentru ţară, deși uneori
ceea ce considera monarhul că este "binele" ţării nu pare să fi fost și ceea ce românii înșiși considerau ca atare, un
astfel de exemplu fiind angajarea ţării în octombrie 1883 într-o alianţă secretă cu Austria (la care ulterior au aderat
și Germania cu Italia), pe care suveranul a încheiat-o și despre care au aflat în deceniile următoare doar un număr
restrâns de miniștri români. Această alianţă a făcut-o pentru a se asigura contra Rusiei de care avea, pe bună
dreptate, mult mai mare teamă[55]

Pe plan politic, Carol I a fost obligat să urmărească foarte atent situaţia politică internă. El consulta frecvent
opoziţia și urmărea presiunile exercitate cu ajutorul gazetelor asupra opiniei publice, pentru a afla când trebuie să
schimbe un premier și când poate să mai aștepte.

Anecdotică
La 15/27 mai 1877 regele Carol I a vizitat bateriile regale române de la Calafat.
Ajuns acolo, regele a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. La ora 19.30 a
fost deschis focul de către tunul 1 din bateria Carol, după care a executat foc tunul 1
din bateria Mircea, urmat de tunul 1 din bateria Elisabeta. Forţele otomane au
răspuns cu foc de artilerie după a doua lovitură românească de tun, iar schimbul de
focuri a durat o oră. La prima lovitură românească de tun regele Carol I a rostit
celebra propoziţie: „Asta-i muzica ce-mi place!” Bateria Carol s-a aflat sub comanda
directă a locotenentului Ștefan Stoika, decorat de rege cu Ordinul Steaua României Scenă din
și ulterior avansat până la gradul de general.[56] „Independența
României” (1912). La
Coroana regilor Romaniei era fabricată dintr-o ţeavă de tun turcesc capturat la mijloc, Brătianu (M.
Plevna de armata română sub comanda lui Carol I. Poetul George Coșbuc a Vîrgolici), Carol (Ar.
descris-o în volumul „Coroana de Oţel”. Demetriade) și
Kogălniceanu (I.
Niculescu)
Monumente și obiective numite în
cinstea lui Carol I

9 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

În Pordim, Bulgaria, există un muzeu dedicat regelui Carol I al României.[57]

Statuia ecvestră
Sculptorul croat Ivan Meštrović a executat statuia ecvestră a lui Carol I din București, care a fost amplasată în faţa
Bibliotecii Universitare Române. Din notaţiile contemporanilor se pare că era una din cele mai frumoase statui
ecvestre din Europa. Statuia a fost demontată de comuniști. Deși se cunoaște că, după demolare, statuia a fost
topită, iar din bronzul ei, a fost turnată Statuia lui Lenin din București [58], realizată de sculptorul Boris Caragea,
care a stat în parcul din faţa Casei Scânteii din 21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990[59], când clădirea fusese
deja rebotezată Casa Presei Libere, totuși unii istorici susţin că statuia ar fi fost îngropată în pământ dar până în
prezent nu a fost descoperită. Au existat planuri ca ea să fie reconstituită după macheta rămasă în proprietatea
urmașilor lui Meštrović, dar, în final, a fost făcută o nouă statuie, de sculptorul Florin Codre, care a fost inaugurată
în 6 decembrie 2010, fiind prezenţi principesa Margareta a României, principele Radu al României Duda și
primarul Capitalei, Sorin Oprescu.

Ecranizări
Cele mai importante ecranizări ale domniei lui Carol privesc Războiul de independenţă (1877-1878). Există două
transpuneri celebre pe ecran, Independenţa României (1912, regia Aristide Demetriade) și Războiul Independenţei
(Pentru Patrie) (1977, regia Sergiu Nicolaescu). Prima peliculă reprezintă totodată și primul film istoric realizat în
România. În rolul lui Carol joacă regizorul Aristide Demetriade. Celebra replică de pe front a regelui („Asta-i
muzica care-mi place!”) a fost inserată într-un titlu de la începutul filmului. Casa regală a sprijinit producţia cu
fonduri și cu participarea armatei. A doua producţie, realizată la centenarul Războiului, reprezintă primul film
creat în perioada comunistă care îl arată pe regele Carol într-o lumină pozitivă. Rolul său a fost jucat tot de către
regizorul filmului, de data aceasta Sergiu Nicolaescu. La 8 mai 2009 a avut loc premiera filmului Carol I - Un
destin pentru România, tot în regia lui Sergiu Nicolaescu.

Jurnal
Jurnalul intim al regelui, tradus după manuscrisul original scris cu caractere gotice, a fost restituit recent (25 iunie
2007) cititorului român de către Editura Polirom, sub ingrijirea istoricului Vasile Docea.[60][61]

Jurnalul include planurile pentru ţară cât și planurile sale personale.

Galerie de imagini

Portret Portret Carol I în Războiul de Medalie cu Carol I

Independenţă

10 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia
Încoronarea lui Carol ca Efigia lui Carol I ca Regele Carol I, regina Carol I şi Elisabeta la
rege al României 10 mai Domn (1880) şi ca Rege Elisabeta
1881 (1888) pe monede de 5 Maria, 1873
lei din argint
Funeraliile regelui Carol
I, 1914
Arbore genealogic
Note
1. ^ "Ultima romantică - Viața
reginei Maria a României".
3. ^ "Carol I (1839 - 1914)".
Hannah Pakula. Editura Lider
2003. - "Bine intenționat, dar
autoindulgent și lipsit de
experiență, Cuza a devenit o
țintă ușoară pentru paraziții și
"vânătorii" coroanei. […] În timp
ce ceilalți conspiratori organizau
lovitura de stat, liderul Partidului
Liberal și întîiul om de stat al
României, Ion Brătianu, a plecat
în Europa Apuseană în căutarea
unui Prinț străin."
2. ^ "Carol I (1839 - 1914)".
Barbara and Charles Jelavich
(Indiana University).
4. ^ "Carol I, primul rege al
Encyclopedia Americana.
Grolier Online, 2013. © 2013
Scholastic Inc. (In 1866,
following a coup that removed
Prince Alexander Cuza as ruler
of the principality of Romania
(technically part of the Ottoman
11 din 21
şi
empire), Carol was chosen as
his successor.)
Barbara and Charles Jelavich
(Indiana University).
Encyclopedia Americana.
Grolier Online, 2013. © 2013
Scholastic Inc. - "în 1877
România se alătură Rusiei într-
un război contra Imperiului
Otoman, dar în ciuda
asigurărilor rusești dinainte de
război, țara pierde sudul
Basarabiei la Congresul de la
Berlin, fiind compensată prin
obținerea mai sărăcăcioasei
Dobrogea."
României, al cărei lungi domnii a
adus o importantă dezvoltare
militară și economică pe
modelul occidental, dar care a
eșuat să rezolve problemele
fundamentale ale unei țări în
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
prinţesa Sinaia
covărșitoare majoritate agrară."
("Carol I." Encyclopædia
Britannica. Encyclopædia
Britannica Online Academic
Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. - "Carol I,
original name Karl Eitel
Friedrich, Prinz Von
Hohenzollern-Sigmaringen (born
April 20, 1839, Sigmaringen,
Prussia [now in Germany] - died
Oct. 10, 1914, Sinaia, Rom.),
first king of Romania, whose
long reign (as prince, 1866-81,
and as king, 1881-1914)
brought notable military and
economic development along
Western lines but failed to solve
the basic problems of an
overwhelmingly rural country.")
5. ^ "Theorizing
Underdevelopment: Latin
America and Romania,
1860-1950". Author(s): Joseph
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
L. Love. Source: Review
(Fernand Braudel Center), Vol.
11, No. 4 (Fall, 1988), pp. 453 -
496. Published by: Research
Foundation of SUNY for and on
behalf of the Fernand Braudel
Center. "Abolirea iobăgiei a fost
un act de modernizare
simbolică, ca să folosim
sintagma lui J. K. Galbraith, iar
condițiile de viață ale țăranilor
s-a deteriorat serios din 1870
până în primii ani ai secolului al
XX-lea: moșierii români au reușit
să rămână competitivi pe piața
internațională reducând
costurile, adică muncind țăranii
din ce în ce mai mult. (Chirot,
1976: chs. 6-7; Eidelberg, 1974;
Dobrogeanu-Gherea, 1977a).
Marea răscoală țărănească din
1907, a cărei cauză stă în
caracterul malefic al unei
agriculturi organizată spre
beneficiul unor latifundiari
adesea absenți, a dus la
masacrarea de către armată a
10 000 de țărani și a stimulat
eforturile celor care încercau să
critice bazele economiei
"liberale"." ("The abolition of
serfdom had been an instance
of "symbolic modernization," in
J. K. Galbraith's phrase, and the
peasants' living conditions
seriously deteriorated from the
1870's through the early years
of the new century: Romanian
landlords had been able to
compete in the international
market by reducing costs, i.e.,
by squeezing more and more
labor out of the peasantry
(Chirot, 1976: chs. 6-7;
Eidelberg, 1974; Dobrogeanu-
Gherea, 1977a). The great
peasant revolt of 1907, arising
from the evils of latifundist (and
often absentee) agriculture,
resulted in the army's
massacring 10,000 peasants,
and stimulated the efforts of
those who sought to critique the
foundations of the "liberal"
economy.")
6. ^ p. 24 în Istoria Gărzii de Fier
1919-1941, Mistica
Ultranaționalismului, autor
Francisco Veiga, Ediția a II-a,
Humanitas, București, 1995,
ISBN 9789732803929. - "Etapa
12 din 21
ascuțirii acestor contradicții a
început de la jumătatea ultimei
treimi a secolului al XlX-lea, cînd
presiunea marilor proprietari de
pămînt asupra țăranilor s-a
agravat brusc; concurența
giganticelor grînare americane
și a vecinilor ruși a dus la
prăbușirea prețurilor grîului
românesc și unica soluție care
s-a pus în practică a fost de a se
strînge șurubul neoiobăgiei în
care trăia cea mai mare parte a
țărănimii. O lege a contractelor,
promulgată în 1893, crea
serioase probleme țăranului
care se întîmpla să caute de
lucru în alt sat decît satul natal,
iar posibilitatea de a emigra în
America a fost în același timp
restrînsă sever. În mod paralel,
moșierii au cedat exploatarea
posesiunilor, inclusiv pe țărani,
arendașilor, care și-au luat
angajamentul să obțină un
maxim de beneficii într-o
perioadă scurtă, suportînd pînă
și cheltuielile derivate din
recoltele proaste. Arendașii,
care nu manifestau mare interes
în modernizarea moșiilor, avînd
în vedere că mîna de lucru era
abundentă și ieftină, au devenit
repede o bombă socială cu
ceas: după o frază foarte
expresivă a economistului
român Madgearu, acum
țărănimea trebuia, "cu o
alimentație subumană, să facă o
muncă supraomenească". La
sate, mii de copii împlineau
chiar doisprezece ani fără să fi
ajuns să guste vreodată lapte
de vacă. Ura față de arendași
era întărită de faptul că
majoritatea erau greci și bulgari
în Muntenia și Oltenia, și evrei,
în Moldova."
7. ^ "Varieties of Unsuccessful
Industrialization: The Balkan
States Before 1914." Author(s):
John R. Lampe. Source: The
Journal of Economic History,
Vol. 35, No. 1. The Tasks of
Economic History (Mar., 1975),
pp. 56-85. Published by:
Cambridge University Press on
behalf of the Economic History
Association. - "Marile latifundii
boierești din România, unice în
Balcanii secolului al XIX-lea cu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
excepția nordului Greciei,
obțineau e adevărat
randamente mai ridicate decât
micile gospodării țărănești. Dar
asta era mai mult rezultatul
păstrării de către moșieri a
terenurilor mai bune, atunci
când s-a făcut limitata reformă
agrară în 1864, decât pentru că
foloseau metode mai avansate
de cultivare decât țăranii.
Înțelegerile de arendare tipice
bazate pe un contract annual
între capul gospodăriei țărănești
și boierul proprietar, sau din ce
în ce mai frecvent între capul
gospodăriei țărănești și arendaș,
erau cu greu de natură să
evolueze într-o agricultură
modernă pe mare suprafață."
("The large Romanian boyar
estates, unique in the
nineteenth-century Balkan
states except for northern
Greece, admittedly achieved
higher yields than peasant
smallholdings. But this was
more the result of their retaining
better quality land in the limited
land reform of 1864 that it was
of using better methods of
cultivation. The typical share-
cropping arrangement based on
an annual contract between the
head of the individual peasant
household and the boyar owner,
or increasingly his lessee
manager, was hardly conducive
to modern, large-scale
agriculture.")
8. ^ p.166-167 în "The Last
Romantic: A Biography of
Queen Marie of Roumania".
Hannah Pakula. Simon and
Schuster 1984. - "Dar asupra
moșierilor români, această
victorie a avut repercusiuni de
care nu vor mai scăpa niciodată.
Avansând prin satele bulgărești,
țăranul-soldat român a văzut cât
de bine trăia țăranul bulgar.
Ținutul de la sud de Dunăre era
plin de gospodării mici și
prospere, unde metode de
cultivare superioare produceau
recolte mai mari. Nu existau
moșieri aristocrați sau arendașii
lor, care să ia cea mai mare
parte din câștigurile obținute cu
trudă de țăran prin munca lui.
Feudalismului românesc de-o
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
parte a Dunării îi era contrapusă
prosperitatea și mândria
bulgărească de cealaltă. Deși
Regelui Carol i-au scăpat
implicațiile acestei lecții,
Brătianu, noul leader al
Partidului Liberal, a inițiat
programe politice menite să-i
îmbuneze pe țărani."
9. ^ a b p. 184 în "Born to Rule -
Five Reigning Consorts,
Granddaughters of Queen
Victoria". Julia Gelardi. Headline
Book Publishing 2005. - "Când
soldații români au pătruns în
Bulgaria, au găsit acolo niște
semeni ai lor mai prosperi, ale
căror pământuri erau mai bine
folosite decât cele din
România."
10. ^ "The Market, Tradition and
Peasant Rebellion: The Case of
Romania in 1907". Author(s):
Daniel Chirot and Charles
Ragin. Source: "American
Sociological Review", Vol. 40,
No. 4 (Aug., 1975), pp. 428-444.
Published by: American
Sociological Association. - "Au
avut loc revolte țărănești locale
în 1888, 1889 și 1900. Însă în
martie 1907, a avut loc o
răscoală majoră." ("There were
local peasant uprisings in 1888,
1889 and 1900. But in March,
1907, a massive rebellion
occurred (Roberts, 1951:4).")
11. ^ "Relații Agrare și Mișcari
Țǎrǎnești în România,
1908-1921". Author(s): Vasile
Liveanu. Review by: Philip
Eidelberg. "Slavic Review", Vol.
31, No. 2 (Jun., 1972), pp.
487-488. - "Relații agrare ajunge
la o concluzie diferită de aceea
a poziției marxist-leniniste
timpurii, care susținea că
agricultura românească dinainte
de 1918 era deja bine înscrisă
pe drumul modernizării. Autorii
subliniază, din contră, că
aceasta era încă extrem de
primitivă, opinie care este mult
mai realistă." ("Relatii agrare"
departs from the earlier Marxist-
Leninist position that pre-1918
Rumanian agriculture was
already well on its way to
modernization. The authors
stress that, on the contrary,
13 din 21
agriculture was still extremely
backward - a much more
realistic view.")
12. ^ "Romania". Author(s): Keith
Hitchins. Source: The American
Historical Review, Vol. 97, No. 4
(Oct., 1992), pp. 1064-1083.
Published by: Oxford University
Press on behalf of the American
Historical Association. -
"Trăsătura caracteristică a
rămas agricultura țărănească,
un sistem de producție bazat pe
mici exploatări agricole ale
familiilor țărănești individuale.
Global, sistemul era primitiv din
punct de vedere tehnologic și al
metodelor aplicate, fiind tarat în
plus de creșterea continuă a
numărului de membrii din familia
țărănească care exploata o
suprafață, ca și de datorii,
situație rezultată în mare
măsură din concentrarea pe
producția de cereale pentru
export. Nici măcar amplele
reforme ale anilor 1920 n-au
schimbat de manieră
semnificativă modul tradițional
de producție, în ciuda dovezilor
clare că acesta împiedica
progresul. De reformele
introduse de guvernele din
perioada interbelică, precum
sprijinul financiar pentru
cooperative, o răspândire a
creditului agricol și stimularea
cultivării plantelor industriale, au
profitat aproape în exclusivitate
numărul relativ mic al țăranilor
prosperi." ("Its characteristic
feature remained "peasant
agriculture," a system of
production carried on by
individual peasant families on
small holdings. On the whole, it
was primitive in technology and
methods and burdened by
overpopulation and debt,
conditions perpetuated in large
measure by a concentration on
the production of grain for
export. Not even the extensive
land reforms of the 1920s
significantly altered the
traditional patterns of
production, despite clear
evidence that they impeded
progress. The reforms that
governments did introduce in
the interwar period, such as
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
support for cooperatives, an
expansion of rural credit, and
the promotion of industrial
crops, benefited almost
exclusively the relatively small
number of prosperous
peasants."
13. ^ a b c d e "England, Russia and
the Rumanian Revolution of
1866". Author(s): W. E. Mosse.
Source: The Slavonic and East
European Review, Vol. 39, No.
92 (Dec., 1960), pp. 73-94.
Published by: the Modern
Humanities Research
Association and University
College London, School
ofSlavonic and East European
Studies.
14. ^ Memoriile regelui Carol I al
României de un martor ocular,
vol. I 1866-1869, Editura
Scripta, București, 1992, p. 57
15. ^ Regi catolici (http://adevarul.ro
/cultura/istorie/regi-catolici-
regine-protestante-copii-
ortodocsi-
1_50b9ea627c42d5a663acd649
/index.html), Adevărul, 25
octombrie 2012.
16. ^ Memoriile regelui Carol I al
României de un martor ocular,
vol. I 1866-1869, Editura
Scripta, București, 1992, p. 62
17. ^ Cristian Preda, Rumânii
fericiți. Vot și putere de la 1831
până în prezent. Editura
Polirom, Iași, 2011. p. 110
18. ^ Source: "Encyclopedia of
World History", 2001, p522.
(The Modern Period, 1789-1914
- The French Revolution and
Europe, 1789-1914 - Eastern
Europe and the Balkans,
1762-1914 - The Balkans -
Romania. - "Iulie. Carol
introduce o nouă constituție,
bazată pe carta belgiană din
1831 (liberală, însă nu
democratică)." ("July. Charles
introduced a new constitution,
based upon the Belgian charter
of 1831 (liberal, but not
democratic).")
19. ^ "Ultima romantică - Viața
reginei Maria a României".
Hannah Pakula. Editura Lider
2003. - " Îngrozit să-și vadă
diplomația sa secretă expusă
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
public, dar îmboldit de Germania
și Austria să declare război de
partea lor, Carol nu putea face
nimic mai decisiv decît să
convoace o ședință a Consiliului
de Coroană, o conferință la care
el a promis să susțină
mobilizarea în direcția sprijinirii
prietenilor săi. Că aceasta era
tot ceea ce a putut face el mai
bun pentru patria natală l-a
umilit pe bătrînul autocrat. […]
Dar el era mut, cumplit de mut;
nimic nu-1 putea face să-mi dea
un indiciu despre înțelegerea
secretă cu unchiul lui, despre ce
pregăteau ei pentru noi, peste
capetele noastre, fără să ne
consulte sentimentele sau să ne
îngăduie să protestăm... în cele
din urmă, neputînd face față
curentului, am trimis după
Prințul Știrbey... și l-am întrebat
dacă știa ceva precis. Nu, nu i
se spusese și nici nu fusese
consultat: și el era neliniștit, dar
nici el nu putea să confirme și
nici să-mi curme temerile."
Măria era uimită că nici măcar
Barbu, permanentă sursă de
informații, nu putea să
deslușească intențiile Regelui.
Tăcerea înnebunitoare a lui
Ferdinand se baza probabil pe
faptul că Principele Moștenitor
nu știa mai mult decît Principesa
Moștenitoare. Este puțin
probabil ca autocraticul Rege
să-și fi consultat moștenitorul cu
privire la planurile sale de viitor,
și ar fi fost greu pentru
Ferdinand să recunoască
aceasta în fața soției sale. Era
mai ușor pentru el să facă pe
mutul înțelept."
20. ^ "Carol I." Encyclopædia
Britannica. Encyclopædia
Britannica Online Academic
Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. - "Domnia
lui a adus într-o mare măsură
demnitate și stabilitate
administrației și guvernării, însă
manipularea partidelor politice
de către rege a perpetuat însă și
unele dintre cele mai negative
caracteristici ale vieții publice
românești." ("His rule brought a
great measure of dignity and
stability to the administration of
government, but his
14 din 21
manipulation of political parties
also perpetuated some of the
worst features of Romanian
public life.")
21. ^ "Social Background of
Roumanian Politics". Author(s):
Joseph S. Roucek. Source:
"Social Forces", Vol. 10, No. 3
(Mar., 1932), pp. 419-425.
Published by: Oxford University
Press. - "Mai exista un centru
important de gravitație politică,
care este încă și azi foarte
puternic. Cel mai important
factor a fost regele (Carol I),
care a practicat o politică de
absolutism arbitrar." ("There was
another central point of political
gravity, which is very strong
even today. The most important
factor was the King (Carol I),
who assumed the policy of
arbitrary absolutism.")
22. ^ "Romania", Auteur(s) : Roger
E. Hartley, Source : World
Education Encyclopedia, Ed.
Rebecca Marlow-Ferguson, Vol.
2, 2nd ed., Detroit: Gale, 2001,
p. 1115-1130. Texte intégral :
COPYRIGHT 2002 Gale,
COPYRIGHT 2006 Gale,
Cengage Learning. - România
antebelică afișa mai multe
calități tipice unei dictaturi, cu
toate că avea o monarhie
constituțională. (Pre-World War
II, Romania exhibited many of
the qualities of a dictatorship
although it had a constitutional
monarchy.)
23. ^ "Faschismus als Reflex und
Voraussetzung autoritärer
Herrschaft in Rumänien."
Author(s): Armin Heinen.
Source: Geschichte und
Gesellschaft, 12. Jahrg., H. 2,
Faschismus in autoritären
Systemen (1986), pp. 139-162.
Published by: Vandenhoeck &
Ruprecht (GmbH & Co. KG). -
"Pe 8 iunie Carol al II-lea a
devenit rege. Noul monarh
considera statul drept
proprietate personală, pe care
putea s-o administreze după
bunul plac." ("Am 8. Juni des
Jahres wurde Carol II. zum
König ernannt. Der neue
Monarch betrachtete den Staat
als ein persönliches Eigentum,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
das er nach eigenem
Gutdünken verwalten könne.")
24. ^ "The Political Evolution of
Roumania". Author(s): Joseph
S. Rouček. Source: The
Slavonic and East European
Review, Vol. 10, No. 30 (Apr.,
1932), pp. 602-615. Published
by: the Modern Humanities
Research Association and
University College London,
School of Slavonic and East
European Studies. - "Baza
personală a politicii românești
nu trebuie să escamoteze
realitatea că singurul factor cel
mai important în viața politică
românească, cu excepția scurtei
perioade a regenței, a fost
regele. Carol, Ferdinand și
acum din nou cel de-al doilea
Carol, așa cum demonstrează
evenimentele recente, au fost în
varii grade arbitrii între partide.
Puterea de veto absolut și
dreptul de dizolvare al
parlamentului, care se adaugă
puterii de a numi și demite
miniștri, au pus adesea Coroana
în poziția de a stabili dinainte
rezultatul alegerilor, asta prin
aducerea la putere a favoriților
lui pentru organizarea
procesului electoral următor.
Căci în România guvernul care
organizează alegerile n-a
pierdut încă niciodată." ("The
personal basis of Roumanian
politics must not obscure the
fact that the most important
single factor in Roumanian
political life has been, with the
exception of the brief period of
the Regency, the Crown. Carol,
Ferdinand, and now the second
Carol, as recent events point
out, have been in varying
degrees arbiters between the
parties. The power of absolute
veto and the right of dissolution,
in addition to the power to
nominate and dismiss its
Ministers, often enabled the
Crown to determine the electoral
result beforehand by appointing
its chosen favourites to office as
the Government in charge of the
elections. The Government
managing the elections has
never met defeat in Roumania.")
25. ^ "Social Background of
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
Roumanian Politics". Author(s):
Joseph S. Roucek. Source:
"Social Forces", Vol. 10, No. 3
(Mar., 1932), pp. 419-425.
Published by: Oxford University
Press. - "Cum nu exista aproape
deloc democrație în România
dinainte de (primul) razboi
(mondial), brusca tranziție de
după conflagrație se poate
spune că a fost un dar cam
otrăvit pentru leaderii asaltați de
probleme ai țării." ("As there
was hardly any democracy in
pre-war Roumania, the sudden
transition after the War was at
least a mixed blessing to her
hard-pressed leaders.")
26. ^ "Faschismus als Reflex und
Voraussetzung autoritärer
Herrschaft in Rumänien."
Author(s): Armin Heinen.
Source: Geschichte und
Gesellschaft, 12. Jahrg., H. 2,
Faschismus in autoritären
Systemen (1986), pp. 139-162.
Published by: Vandenhoeck &
Ruprecht (GmbH & Co. KG). -
"Constituția României din 1923
dădea conducerea guvernului
(executivului) în mâna regilor
(art. 88), partidele nefiind
menționate." ("Die rumänische
Konstitution von 1923 legte die
Leitung der Exekutive in die
Hand des Königs (Art. 88), die
Parteien wurden nicht
erwähnt.")
27. ^ p. 89-90 în "Ultima romantică -
Viața reginei Maria a României".
Hannah Pakula. Editura Lider
2003. - "La 11 iulie 1866, după
numai cincizeci de zile de la
sosirea sa în România, Carol a
fost în posesia unui document
care recunoștea de formă
libertatea de conștiință, a presei,
aînvățămîntului, de întrunire și
egalitatea în drepturi în virtutea
legii. Noua constituție
românească a fost o creație
abilă, menită să favorizeze
aristocrația cu un procentaj
exagerat de mare de voturi."
28. ^ "Social Background of
Roumanian Politics". Author(s):
Joseph S. Roucek. Source:
"Social Forces", Vol. 10, No. 3
(Mar., 1932), pp. 419-425.
Published by: Oxford University
15 din 21
Press. - "" ("Țăranilor le-a fost
înmânată arma democrației. Dar
autorii acestui act politic au vrut
totuși să se asigure că măsura
este nobilă, însă nu și tot atât de
utilizabilă. Așa că ce au dat cu o
mână, au luat cu cealaltă: pe
de-o parte democrația a fost
oferită pe platoul aurit, dar pe de
cealaltă aplicarea măsurii a dat
în continuare dominația politică
unui grup privilegiat al clasei de
sus. Rezultatul a fost dezastruos
din toate punctele de vedere.
[…] Contextul politic al
ciorovăielilor politice românești a
fost destul de simplu. Înainte de
primul război mondial România
era în mare măsură un stat
feudal, prin variate mijloace
țăranul fiind legat, mâini și
picioare, de pământ și cu
obligații față de stăpânul lui
feudal. Independența politică a
noului regat nu i-a adus aproape
nici un avantaj, pentru că
beneficiile independenței
n-ajungeau la el, ci la clasa
conducătoare, care era foarte
mică în număr, dar foarte mare
în privința influenței ei
atotstăpânitoare." ("The peasant
was thus given the weapon of
democracy. The makers of this
measure, however, wanted to be
sure that the gesture was noble
but not too practicable. So with
one hand, democracy was
offered on a golden platter; on
the other hand the application of
the measure was taken away
and the rule of a privileged
group of the political upper class
went merrily on. The results
were disastrous in every way.
[…] The political background of
Roumanian political squabbles
has been rather simple. Before
the World War Roumania was
largely a feudal state and there
were ways and means whereby
the peasant was bound, hand
and foot, to the soil and
obligations to the feudal lords.
The political independence of
the new Kingdom could hardly
be profitable to him, because
the benefits of independence
did not accrue to him, but to the
ruling class, very small in size,
but very large in dominating
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
influence.")
29. ^ "Carol I." Encyclopædia
Britannica. Encyclopædia
Britannica Online Academic
Edition. Encyclopædia
Britannica Inc., 2013. -
"Germanofilia l-a făcut
impopular în rândurile populației
în timpul războiului franco-
prusac (1870 - 1871), în 1871
fiind aproape forțat să abdice
din cauza tulburărilor;" ("His
Germanophile sentiments
caused him to be domestically
unpopular during the Franco-
Prussian War (1870-71), and in
1871 unrest almost forced his
abdication;"
30. ^ Source: "Encyclopedia of
World History". Peter N.
Stearns. Sixth edition (2001), p.
522. Online. (The Modern
Period, 1789-1914 - The French
Revolution and Europe,
1789-1914 - Eastern Europe
and the Balkans, 1762-1914 -
The Balkans - Romania. -
"1971. Sprijinul lui Carol pentru
Prusia în războiul ei cu Franța
se ciocnește de sentimentele
pro-franceze mai populare.
După demonstrații în seara și
noapte dintre 22 și 23 martie,
Carol se pregătește să abdice,
însă formarea unui nou cabinet
conservator sub conducerea lui
Lascăr Catargiu îl convinge să
rămână." ("1871. Charles's
support of Prussia in the
Franco-Prussian War clashed
with more popular pro-French
sentiments. After
demonstrations on the evening
of March 22-23, Charles
prepared to abdicate, but the
formation of a Conservative
govemment under Lascar
Catargiu convinced Charles to
stay.")
31. ^ Florin Constantiniu, O istorie
sinceră a poporului român, Ed.
UNIVERS ENCICLOPEDIC,
București, 1997, p. 243
32. ^ Keith Hitchins. România:
1866-1947; trad. George G.
Potra, Delia Răzdolescu. Ed. a
IV-a, București, Humanitas,
2013, p. 25 și urm.
33. ^ a b p. 84 în "The Last
Romantic: A Biography of
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
Queen Marie of Roumania".
Hannah Pakula. Simon and
Schuster 1984. - "În 1884
Constituția a fost modificată
pentru a înființa Domeniile
Regale - pământuri de pe care
profiturile obținute reveneau
Coroanei - făcând astfel din
regele Carol cel mai bogat boier
din țară."
34. ^ p. 25 în Istoria Gărzii de Fier
1919-1941, Mistica
Ultranaționalismului, autor
Francisco Veiga, Ediția a II-a,
Humanitas, București, 1995,
ISBN 9789732803929. " Primul
semn: în 1888, o răscoală în
care puteau fi deja sesizate
sisteme elementare de
organizare subversivă. Aceasta,
împreună cu violența socială
acumulată, a făcut ca tulburările
să se producă în 27 din cele 32
de județe ale țării. Totuși, marea
explozie socială a avut loc 19
ani mai tîrziu. Înrăutățirea
accentuată a situației țărănimii,
o criză economică ce s-a
prelungit din 1899 pînă în 1903
și eșecul de a crea o mișcare
cooperatistă care să-i înlăture
pe arendași, stimulată din
guvern de către liberali, au fost
ca norii care se strîng înainte de
a începe furtuna."
35. ^ "Réformes agraires et
tensions ethniques en Europe
centrale et orientale. Author(s):
Christian Giordano. Source:
Études rurales, No. 159/160,
Exclusions (Jul. - Dec., 2001),
pp. 205-228. Published by:
EHESS. - "După recâștigarea
independenței lor de stat,
Polonia și România vechiului
regat au fost confruntate cu
puternici latifundiari feudali și
patriomonialiști autohtoni -
nobilimea și boierii - care, în
afară de privilegiile politice,
posedau averi considerabile
clădite prin sistemul
neoiobăgiei. " ("Après la
reconquête de leur
indépendance, la Pologne et la
Roumanie du Vieux Royaume
furent confrontées à de
puissants propriétaires terriens
autochtones à caractère féodal
ou patrimonialiste - la noblesse
16 din 21
et les boyards - qui, outre leurs
privilèges politiques,
possédaient des fortunes
économiques considérables
bâties sur le système du second
servage.")
36. ^ Răscoala țăranilor români din
Moldova a început în martie ca
protest contra incapacității lor de
a cumpăra pământ; țăranii
potestau de asemenea contra
exploatării lor de către coroană
și comercianții de cereale
precum Leopold Louis-Dreyfus.
Aproximativ 10 000 de țărani vor
muri înainte ca regele Carol I să
poată recâștiga controlul în
aprilie. - James Trager, "1907"
The People's Chronology, 3rd
ed. Detroit: Gale, 2005. Gale
Virtual Reference Library.
Numéro du document Gale :
GALE CX3460601907
("Romanian peasants revolt in
Moldavia beginning in March to
protest their inability to buy land;
they also protest their
exploitation by the crown and by
grain merchants such as
Leopold Louis-Dreyfus. Some
10,000 die before Carol I can
regain control of the country in
April."); vezi si Mistica
Ultranaționalismului p. 24: Ura
față de arendași era întărită de
faptul că majoritatea erau greci
și bulgari în Muntenia și Oltenia,
și evrei în Moldova.
37. ^ Noul guvern liberal, format de
urgență, a acționat fără milă.
Armata română a intrat în
acțiune, reprimând cu brutalitate
țăranii practic neînarmați ; în
Oltenia, artileria a bombardat
mai multe sate. S-au înregistrat
numeroase victime. În afară de
revoluția rusă din 1905, nici o
altă revoltă socială nu a fost atât
de brutal reprimată în Europa,
după anul 1870. – Istoria Gărzii
de Fier 1919-1941, Mistica
Ultranaționalismului, ediția a
doua, Humanitas 1995, pp.
25-26
38. ^ "The issue burst to the
forefront of national affairs once
again in 1907 when Carol
suppressed a peasant rebellion
at the cost of 10,000 lives. " -
MLA Citation: "Carol I.", World
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
History: The Modern Era, ABC-
CLIO, 2010,
http://en.wikipedia.org/wiki/ABC-
CLIO
39. ^ "The first large-scale
disturbance reflecting the desire
for reform occurred in March,
1907. This was the peasant
uprising which lasted for a
month and spread throughout
Romania. About 10,000
peasants were killed in the
brutal repression and whole
villages were razed. The
peasants demanded a reduction
of rent." - The Historical Decline
of Fertility in Eastern Europe,
Author(s): J. William Leasure,
Source: European Journal of
Population / Revue Européenne
de Démographie, Vol. 8, No.
1(1992), pp. 47-75, Published
by: Springer, Stable URL:
http://www.jstor.org/stable
/20164602)
40. ^ "Romanian peasants revolt in
Moldavia beginning in March to
protest their inability to buy land;
they also protest their
exploitation by the crown and by
grain merchants such as
Leopold Louis-Dreyfus. Some
10,000 die before Carol I can
regain control of the country in
April." - James Trager, "1907"
The People's Chronology,
James Trager, 3rd ed. Detroit:
Gale, 2005. Gale Virtual
Reference Library. Numéro du
document Gale : GALE
CX3460601907).
http://www.amazon.com/The-
Peoples-Chronology-Year-By-
Year-Prehistory/dp/0805031340.
41. ^ When peace was restored at
the end of April, aided by a force
of 120,000 troops, an estimated
10,000 peasants had been
killed. - ”Rascoala: the last
peasants' revolt”, by Markus
Bauer, History Today, Sep.
2010, Vol. 60, Issue 9, p.47.
Markus Bauer is a writer and
historian of Eastern Europe
based in Berlin. He is the author
of “In Rumanien. Auf den
Spuren einer europäishchen
Verwandtschaft” (Berlin, 2009).
42. ^ The government swiftly
mobilized 140,000 soldiers who
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
during a week in which some
11,000 villagers were executed,
rescued the traditional agrarian
order from an apparently
imminent and catastrophic
collapse. - The Great Romanian
Peasant Revolt of 1907: Origins
of a Modern Jacquerie, by Philip
Gabriel Eidelberg, Studies of the
Institute on East Central Europe
at Columbia University. (Leiden:
E. J. Brill, 1974, 260 pp.)
43. ^ After the rebellion, records
were destroyed by the
government to conceal the
extent of bloodshed. It is
therefore impossible to get a
precise breakdown of deaths
and property damage. […] But
aside from the most widely
accepted estimate of 11,000
deaths, there are a number of
other estimates by reliable
observers that permit some sort
of comparison between the
coding scheme and the total
number of deaths. - The Market,
Tradition and Peasant
Rebellion: The Case of
Romania in 1907, Daniel Chirot
and Charles Ragin, Reviewed
work(s), American Sociological
Review, Vol. 40, No. 4 (Aug.,
1975), pp. 428-444, published
by American Sociological
Association.
44. ^ "Romania: A Country Study".
Federal Research Division.
Library of Congress. Edited by
Ronald D. Bachman. Research
Completed July 1989. 2002
Blackmask Online. - "în afara de
o limitată posesie a pământului,
țăranii erau deasemenea și
foarte puțin reprezentați în
guvernare. Nemulțumirea a
explodat în 1888 și a dus la o
reformă agrară ineficace. În
1907 țăranii s-au revoltat încă și
mai violent în Moldova, unde au
atacat arendașii evrei, au jefuit
marile proprietăți, s-au războit
cu armata și au încercat să se
dirijeze spre București. Guvernul
a apelat la armată pentru a
înăbuși revolta în care au murit
cel puțin 10 000 de țărani."
("Beside limited ownership,
peasants also had little
representation in government.
17 din 21
Their discontent exploded in
1888 and prompted an
ineffective land reform. In 1907
peasants revolted even more
violently in Moldavia, where they
attacked Jewish middlemen,
pillaged large estates, battled
the army, and attempted to
march on Bucharest. The
government called out the army
to quell the disorder, in which at
least 10,000 peasants died.")
45. ^ Taking our coding scheme into
account, the lowest possible
number of deaths would have
been on the order of about
2,500. The highest possible
number (assuming 4,000 deaths
in each of the four principal
centers of rebellion, 500 in the
two other counties with intense
rebellion, 75 in the county
labelled "2," and 25 each in the
other 25 counties) of deaths
would have been a bit under
18,000 deaths. A more
reasonable estimate, using the
mid-points offered in the coding
scheme, estimating about 2,000
deaths in each of the four main
counties, yields about 9,000
deaths. Since greater precision
is impossible and since this
procedure yields reasonable
results, we used it. In defense of
our procedure, we might point
out that these estimates are
based on the best judgment of
16 historians, not on the basis of
a single author. They also
correspond very closely to the
subjective evaluation of the
seriousness of the rebellion on a
county by county basis in the
other leading accounts
(Eidelberg, 1974; Tucker, 1972;
Seton-Watson, 1963:385-8;
Hurezeanu,1962:355-73;
Rosetti, 1907:611-23). - The
Market, Tradition and Peasant
Rebellion: The Case of
Romania in 1907, Daniel Chirot
and Charles Ragin, Reviewed
work(s), American Sociological
Review, Vol. 40, No. 4 (Aug.,
1975), pp. 428-444, published
by American Sociological
Association.
46. ^ "Răscoala: The Last
Peasants' Revolt". Markus
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
Bauer. "History Today", Sep.
2010, Vol. 60, Issue 9, p. 47.
(Markus Bauer is a writer and
historian of Eastern Europe
based in Berlin. He is the author
of "In Rumanien - Auf den
Spuren einer europäishchen
Verwandtschaft" (Berlin, 2009).)
- "În 1888 au avut loc
numeroase mici proteste
țărănești, care s-au răspândit
din sudul țării, din jurul
Bucureștilor, spre Moldova
septentrională, acestea făcând
din reforma agrară o problemă
politică. Ion Brătianu, figura
dominantă a politicii liberale, a
demisionat și Partidul
Conservator (fondat în 1880) a
venit la putere. Din această
perioadă începe să-și facă
simțită prezența, de asemenea,
o mișcare republicană, care îl
ataca pe rege pentru că acesta
era cel mai mare boier
(proprietar de pământ) din țară."
("In 1888 numerous small but
violent rural protests, which
spread from the south around
Bucharest to northern Moldova,
made the issue of agricultural
reforms a critical political issue.
Ion Bratianu, the dominant
figure of liberal politics, resigned
and the Conservative party
(founded in 1880) came to
power. During this period there
was also a visible republican
movement which attacked the
king for being the biggest
landowner in the country.")
47. ^ p. 146-147 în "The Last
Romantic: A Biography of
Queen Marie of Roumania".
Hannah Pakula. Simon and
Schuster 1984. - "Nobilii români
preferau să ignore toate
semnele anterioare de tulburare,
inclusiv răscoala țăranilor ruși
din vecinătate, înăbușită cu doi
ani în urmă. Feudal încă în
concepțiile sale, boierul era
interesat de dragoste și politica
locală, nepăsător la lipsurile
celor ale căror vieți îi asigurau
luxul. Nici monarhia nu era
altfel."
48. ^ p. 147 în "The Last Romantic:
A Biography of Queen Marie of
Roumania". Hannah Pakula.
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia
Simon and Schuster 1984. -
"Deși a emis o proclamație în
care promitea să înfăptuiască
reforma agrară, conform
practicilor monarhice ale vremii,
acțiunile sale numai conciliatorii
nu au fost. Regele a mobilizat
120 000 de soldați cu ordinul de
a trage fără milă. În București
s-a declarat stare de asediu și
orașul a fost înconjurat cu
santinele, în decurs de trei zile
peste zece mii de țărani au fost
uciși. Sate întregi au fost rase
de pe fața pămîntului și celor
suspectați de a simpatiza cu
țăranii li se intentau procese
penale. Nimeni nu va ști exact
ce s-a făcut pentru a înăbuși
revolta, din moment ce toate
dosarele concludente au fost
luate de la Ministerul de Război
și Ministerul de Interne."
49. ^ p.166-167 în "The Last
Romantic: A Biography of
Queen Marie of Roumania".
Hannah Pakula. Simon and
Schuster 1984. - "Cel de-al
doilea război balcanic, o
înfrîngere dezastruoasă a
bulgarilor, a durat aproape o
lună. "Pentru România", spunea
Prințesa Callimachi, "a fost o
victorie facilă și lipsită de glorie."
Pentru Regele Carol a fost un
triumf smuls din fălcile
dezonoarei. Regele a recâștigat
simpatia opiniei publice,
demonstrând că Imperiul
Austro-Ungar, oricît de
devastator pentru ceilalți mici
vecini ai săi, n-avea nici un
control asupra politicii externe
românești. Dar asupra
moșierilor români, această
victorie a avut repercusiuni de
care nu vor mai scăpa niciodată.
Avansând prin satele bulgărești,
țăranul-soldat român a văzut cât
de bine trăia țăranul bulgar.
Ținutul de la sud de Dunăre era
plin de gospodării mici și
prospere, unde metode de
cultivare superioare produceau
recolte mai mari. Nu existau
moșieri aristocrați sau arendașii
lor, care să ia cea mai mare
parte din câștigurile obținute cu
trudă de țăran prin munca lui.
Feudalismului românesc de-o
parte a Dunării îi era contrapusă
18 din 21
prosperitatea și mândria
bulgărească de cealaltă. Deși
Regelui Carol i-au scăpat
implicațiile acestei lecții,
Brătianu, noul leader al
Partidului Liberal, a inițiat
programe politice menite să-i
îmbuneze pe țărani."
50. ^ "A part of the Ottoman Empire
from the fifteenth century, the
independence of Moldavia and
Wallachia as Romania was
recognized at the Congress of
Berlin in 1878. The new state
was relatively weak, its
administration corrupt and
inefficient, and the power of the
landlords remained intact. This
led to a number of peasants'
revolts (1888, 1907), which were
brutally suppressed." - How to
cite this entry: "Romania", A
Dictionary of Contemporary
World History, Jan Palmowski,
Oxford University Press, 2008,
Oxford Reference Online
51. ^ The liberal provisions of the
1866 Constitution were
circumvented under the
authoritarian governmental
system, leaving much actual
power in the hands of the
landed aristocracy. The slowly
rising middle class and small
number of industrial
entrepreneuers were granted
some rights, but the increasing
number of industrial workers
and the great peasant majority
shared very little in the political
life of the country. A major
peasant revolt in 1907
attempted unsuccessfully to
rectify the serious social
imbalance. The uprising was
forcefully suppressed with
extensive loss of life and,
although some corrective
measures were later instituted
that improved working
conditions and resulted in the
division of more large
landholdings, the general
political strength and living
standards of the peasants and
workers were not materially
improved. " - Romania: Chapter
2A, Historical Setting, Eugene
K. Keefe, Countries of the
World, 01-01-1991, eLibrary,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României
Canada.
52. ^ Raoul Bossy, Le voyage en
Algérie du Prince Charles de
Hohenzollern-Sigmaringen
(1862). În: Revue des etudes
Roumaines, tomes V-VI,
1957-1958, Paris 1960, pp.
257-258
53. ^ p. 89-90 în "Ultima romantică -
Viața reginei Maria a României".
Hannah Pakula. Editura Lider
2003. - " Cînd, douăzeci și patru
de ani mai tîrziu, Missy sosea la
București pentru a se confrunta
cu o scenă similară, Regina
Elisabeta, singura persoană
care ar fi putut să o ajute - asta
nu înseamnă neapărat că ar fi
facut-o - nu se afla acolo,
alungată de soțul ei, care
încetase de mult să mai aibă
încredere în ea. Relațiile dintre
Carol și Elisabeta au cunoscut
punctul culminant în seara în
care a cerut-o de soție. Ulterior,
acestea s-au degradat
vertiginos. Așa cum s-a
întîmplat și cu popularitatea lui
Carol în România. "
54. ^ p. 462 în "Elisabeth - Kaiserin
Wider Willen". Brigitte Hamann.
"Piper" Verlag (Taschenbuch),
Zweite Auflage (12. November
2012). "Carmen Sylva în jurnalul
ei: Trebuie să simpatizez cu
social-democrații, în special
datorită lenei și corupției
nobililor; acești oameni simpli, în
definitiv, nu vor decât ceea ce
natura însăși ne acordă, anume
egalitatea. Forma de
guvernământ republicană este
singura formă rațională; pur și
simplu nu-i pot înțelege pe
acești nebuni care ne rabdă
încă." ("Carmen Sylva in ihrem
Tagebuch: Ich muss mit den
Sozialdemokraten
sympathisieren, besonders
anghesichts der Nichtstuerei
und Verworfenheit der
Vornehmen; diese Leutchen
wollen doch schliesslich nur was
die Natur gibt: Gleichheit. Die
republikanische Staatsform ist
der einzig rationelle; ich begreife
immer die toerichten Voelker
nicht, dass sie uns noch dulden.
")
55. ^ 1883, Oct. 30. Alliance
17.12.2017, 14:55
Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

Between Romania And Austria, 1789-1914, Eastern Europe And (http://www.asociatiabucuresti.ro

acceded to by Germany and
Italy. This continued in effect
until 1914, but was kept a strict
secret by the king, so that only a
few chosen ministers were ever
told of it. The alliance was the
result of Romanian fear of
Russia, but it failed to overcome
the basic antagonism between
Romania and Hungary over
Transylvania. - The
Encyclopedia Of World History:
Ancient, Medieval and Modern,
Sixth Edition Peter N. Stearns,
general editor. Copyright 2001
by Houghton Mifflin Company.
Maps by Mary Reilly. - The
French Revolution And Europe,
Balkans 1762-1914, The
Balkans, Romania, p.523.
56. ^ Radu Păiușan, Generalul
bănățean Ștefan Stoika, Editura
Eurostampa, Timișoara 2002.
57. ^ Un orășel din Bulgaria are un
mic muzeu dedicat Regelui
Carol I al României
(http://adevarul.ro/locale
/constanta/un-orasel-bulgaria-
mic-muzeu-dedicat-regelui-
carol-i-romaniei-
1_571f8a955ab6550cb85e6247
/index.html), 27 aprilie 2016,
Sinziana Ionescu, Adevărul,
accesat la 21 august 2016
58. ^ rezistenta
59. ^ Simboluri: Casa Presei Libere
/simboluri-casa-scanteii.htm)
60. ^ Polirom lansează Jurnalul lui
Carol I, în prezența întregii
familii regale
(http://www.gandul.info/magazin
/polirom-lanseaza-jurnalul-lui-
carol-i-in-prezenta-intregii-
familii-regale-836566), 25 iunie
2007, Gândul, accesat la 18
iunie 2013
61. ^ Jurnalul lui Carol I, lansat în
prezența familiei regale
(http://www.amosnews.ro/arhiva
/jurnalul-lui-carol-i-lansat-
prezenta-familiei-regale-
25-06-2007), 25 iunie 2007,
Amos News, accesat la 18 iunie
2013

Bibliografie
Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I, Editura Militară, 1992.
Edda Binder-Iijima, Die Institutionalisierung der rumänischen Monarchie unter Carol I. 1866-1881, R. Oldenbourg Verlag, München,
2003.
Ion Bulei, Viața în vremea lui Carol I, Editura Tritonic, București, 2005.
Ion Bulei, În vechiul Regat, Editura Tritonic, București, 2013.
Boris Crǎciun, Regii și Reginele României, Editura Porțile Orientului, Iași.
Sorin Cristescu, Carol I - Corespondența privată 1878 - 1912, Editura Tritonic, București, 2005.
Sorin Cristescu, Carol I și politica României 1878 - 1912, Editura Paideia, București, 2007.
Sorin Cristescu, Scrisorile regelui Carol I din arhiva de la Sigmaringen 1878 - 1905, Editura Paideia, București, 2011.
Sorin Cristescu (Herausgeber) Die Briefe König Karls I. an seine Familie, Band I. 1877 - 1888, Band II. 1888 - 1895, Band III. 1895 -
1912, Editura Paideia, București, 2013.
Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare 1877 - 1914, vol.I, 1878 - 1896, Editura Paideia, București,
2013.
Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare 1877 - 1914, vol.II, 1896 - 1908, Editura Paideia, București,
2014.
Sorin Liviu Damean, Carol I al României,1866-1881, Editura Paideia, București, 2000.
Vasile Docea, Carol I și monarhia constituțională. Interpretări istorice, Timișoara, Presa Universitară Română, 2001.
Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, Editura Humanitas, București, 2003 /traducere a operei omonime, F. D.
Verlagbuchhandlung, Berlin 1906.
Mite Kremnitz, Regele Carol al Romaniei. O biografie, Iași, 1995.
„Mărturii contimporane și documente inedite culese de Al. Tzigara-Samurcas”, 1939[1]
Silvia Irina Zimmermann, Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta (Carmen Sylva). La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al
României (1839-1914), imagini din Arhiva Princiară de Wied și din colecția autoarei, cuvânt înainte de ASR Principele Radu al
României, prefață de Nicolae-Șerban Tanașoca, Editura Curtea Veche Publishing, București, ISBN 978-606-588-771-8.

Bibliografie suplimentară
Ion Bulei, Stelian Țurlea, Sergiu Nicolaescu, Emil Slotea, Carol I, Editura RAO, 2009 - [1] (https://adevarul.ro/entertainment
/celebritati/carol-i-premiera-regala-cinemapro-1_50acac2c7c42d5a6638818a7/index.html)
Sorin Cristescu, Ultimele 67 de zile din domnia Regelui Carol I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016.
Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare 1877 - 1914, vol. III 1908 -1913, Editura Paideia, București,
2016

19 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C (http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=C)
Carol I (1839-1914, n. Sigmaringen), domnitor (1866-1881) și rege al României (1881-1914) (http://dexonline.ro/definitie-de/Carol),
dexonline.ro (DE (1993-2009))
Majestatea Sa Carol I de Romania (http://www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/carol1ro.html) [nefuncțională]
Carol I. Schita de portret - Sorin Liviu Damean (http://www.algoritma.ro/dilema/40/SorinLiv.htm), algoritma.ro
Carol I – Principele de oțel al României (http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5163868-carol-i-principele-de-otel-al-
romaniei), 15 decembrie 2009, Adrian Nicolae, Descoperă
Primul rege (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/primul-rege-45538.htm), 8 mai 2005, Ana-Maria Luca, Jurnalul Național
10 mai, Regalitatea - "Români! Sunt al vostru" (http://www.jurnalul.ro/special/10-mai-regalitatea-romani-sunt-al-vostru-21849.htm),
10 mai 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
10 mai, crâmpeie dintr-o mare sărbătoare (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/10-mai-crampeie-dintr-o-mare-sarbatoare-577482.html),
9 mai 2011, Loreta Popa, Jurnalul Național
Carol I, inceput de domnie (10 mai 1866) (http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/carol-i-inceput-de-domnie-74257.html), 29
aprilie 2006, Mircea Dumitriu, România liberă
Din timpul lui Carol I (http://www.jurnalul.ro/special/din-timpul-lui-carol-i-21846.htm), 10 mai 2006, Carmen Dragomir, Jurnalul
Național
Momentele monarhiei: cea mai lungă domnie din România (http://old.cotidianul.ro
/momentele_monarhiei_cea_mai_lunga_domnie_din_romania-40505.html), 4 martie 2008, Cotidianul
Carol I. Portret politic. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/carol-i-portret-politic), Cătălin Ion, Historia, accesat la 7
decembrie 2011
Carol I – Principele de oțel al României (http://www.descopera.ro/cultura/4289075-carol-i-principele-de-otel-al-romaniei), 5 mai
2009, Adrian Nicolae, Istoricul Dan Falcan, Descoperă
Pe urmele primului rege (http://www.evz.ro/detalii/stiri/pe-urmele-primului-rege-901105.html), 25 Septembrie 2009, Simona Diaconu,
Andreea Dogar, Evenimentul zilei - pagina2 (http://www.evz.ro/detalii/stiri/pe-urmele-primului-rege-869063.html)
Ziua in care a fost incoronat Carol I (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/stampe-ziua-in-care-a-fost-incoronat-carol-i-4780376/), 19
aug 2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
Curioasa și comica luptă pentru modernizarea României. Cazul „Carol I“ (http://adevarul.ro/cultura/istorie/lupta-modernizarea-
romaniei-cazulcarol-i-1_50fce15551543977a9869e27/index.html), 21 ianuarie 2013, Andrei Crăciun, Adevărul
A ajuns în România cu un pașaport FALS, călătorind DEGHIZAT ca om de AFACERI. Cel dintâi REGE al țării NOASTRE. Între
istorie și INEDIT /VIDEO (http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-ajuns-in-romania-cu-un-pasaport-fals-calatorind-deghizat-ca-om-de-afaceri-
cel-dintai-r-103.html), 10 mai 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
Carol I, la judecata istoricilor comuniști: exponent al politicii de exploatare și jefuire a poporului român (http://adevarul.ro/cultura
/istorie/carol-i-istorici-1_52c51493c7b855ff5627e39c/index.html), 2 ianuarie 2014, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro
/exclusiv_web/general/articol/carol-i-judecata-istoricilor-comunisti)

Vezi și
Cronologia monarhiei în România
Însemnele regalității române
Republica de la Ploiești
Lista șefilor de stat ai României

20 din 21 17.12.2017, 14:55

Carol I al României - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_României

Carol I al României
Casa de Hohenzollern-Sigmaringen
Ramură a Casa de Hohenzollern
Naștere: 20 aprilie 1839 Deces: 10 octombrie 1914

Titluri regale

Predecesor: Domnitor al Principatelor

a devenit rege
Locotenența Domnească 1866-1881

Rege al României Succesor:

Titlu nou
1881-1914 Ferdinand

1. ^ GENEALOGII / Familia unui aghiotant regal (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/genealogii-familia-unui-

aghiotant-regal-4432069/), 21 mai 2009, Mihai Sorin Radulescu, Ziarul de Duminică, accesat la 6 martie 2013

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Carol_I_al_României&oldid=11573671

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 16 decembrie 2017, ora 16:40.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

21 din 21 17.12.2017, 14:55