Sunteți pe pagina 1din 11

Regina Maria a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Maria a României

Regină a României
Domnie 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927
Încoronare 15 octombrie 1922
Predecesor Regina Elisabeta
Succesor Regina Elena
Căsătorită Ferdinand I
Urmași
Carol
Elisabeta
Maria
Nicolae
Ileana
Mircea
Nume complet
Marie Alexandra Victoria
Casa regală Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen
Imn regal Trăiască Regele
Tată Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha
Mamă Maria Alexandrovna
Naștere 29 octombrie 1875
Eastwell Park, Kent, Anglia
Deces 18 iulie 1938 (62 ani)

1
Sinaia

Semnătură

2
Casa regală de
Hohenzollern-
-Sigmaringen

Carol I
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Regina soție
Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Regina Elisabeta
Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 29 octombrie
Copii
1875, Eastwell Park, Kent, Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul
României), a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, consoarta Principesa Maria
regelui Ferdinand și regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Ferdinand
Marii Britanii. Regina soție

Regina Maria
Cuprins Copii

Prințul Carol
• 1 Biografie
• 2 Regina soldat și diplomat Prințul Nicolae
• 3 Regina diplomat Principesa Elisabeta
• 4 Inima reginei Maria Principesa Maria
o 4.1 Regina Maria, artistă și colecționară de artă
Principesa Ileana
• 5 Arbore genealogic
• 6 Opera literară Prințul Mircea
• 7 Vezi și Carol al II-lea
• 8 Bibliografie Regina soție

Regina Elena
• 9 Legături externe
Copii

Biografie Prințul Mihai


Mihai I

Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent, și a fost Regina soție
inițial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Regina Ana
Coburg și Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, mama sa a fost Copii
Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Țarului Alexandru al
Principesa Margareta
II-lea al Rusiei. În consecință, Prințesa Maria este nepoata Regelui
Edward al VII-lea și verișoara primară a Țarului Nicolae al II-lea și a Principesa Elena
Regelui George al V-lea. Regina Maria a fost supranumită de popor Principesa Irina
"Mama răniților", "Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul
Principesa Sofia
Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat
Principesa Maria

3
direct pe front în spitale de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate. Maria
Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitor al
tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Unul dintre exponatele Muzeului
Național al României,o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, amintește de acest
eveniment; piesa are gravată inscripția: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei
cinstire. Ianuarie 1893“.

Regina soldat și diplomat


Celebra sa bunică, Regina Victoria, a caracterizat România ca fiind o țară „foarte instabilă și
având populația destul de coruptă“. În timpul Primului Razboi, aceste cuvinte s-au dovedit a fi
premonitorii căci România neîntregită, care se unificase în 1859, a fost ocupată după o serie de
înfrângeri militare de armata germană ce atacase dinspre Ungaria și din Bulgaria și obligată să se
restrângă în Moldova. Pe această suprafață restrânsă, cu capitala la Iași, s-a retras familia regală,
aici s-au refugiat toate instituțiile publice ale statului român, în timp ce în Rusia, aliata de la
Răsărit a României, familia țarilor ruși Romanov au fost executată și la granița de est a izbucnit
Revoluția Bolșevică. Dilema politică a României în perioada dintre 1914 și 1916 a fost dacă să
participe în Primul Război Mondial alături de aliați sau alături de germani, și țara rămăsese într-o
poziție de neutralitate timp de doi ani, nu în ultimul rând datorită prim-ministrului I.C. Brătianu.
Dar alături de acesta, o influență deosebită în a determina pe regele Ferdinand (după 1914) să
intre în război de partea Antantei în 1916 l-a avut Regina României, Maria. Armata română,
antrenată de francezi, a luptat cu vitejie în Munții Carpați și a învins o armată germană superior
dotată, dar în cele din urmă a fost forțată să se retragă la sfârșitul războiului. Au intrat acum în
scenă diplomații care au obținut o victorie și recunoașterea acestor eforturi și fapte de vitejie prin
includerea sa de partea taberei victorioase în momentul semnării tratatului de la Versailles.

Regina diplomat

Regina Maria

4
Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinței de Pace și s-a instalat cu fiicele sale,
extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez
Clemenceau, un fost ofițer de armată cu maniere impecabile și cu o înclinație spre femei
frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa.
Frumusețea ei era dublată de o inteligență ieșită din comun. Ea a pledat pentru cauza
românilor, reamintindu-le aliaților occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române.
Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deși puțin înțeles. Când
negociatorul-șef al delegației românești, primul ministru Brătianu, a început să piardă
teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială
la Paris și la Londra.

A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei,
Moldovei, Basarabiei și Munteniei. Deși rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost
sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În momentul în care fiul său a
moștenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viața publică până la moartea
ei, în 1938. După 1990 a fost publicat jurnalul ei și au început să circule tot mai multe
povești legate de viața ei amoroasă extrem de agitată.

În 1924 a construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, și a făcut din acesta un loc de
întâlnire pentru artiștii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul și se găsește
acum pe teritoriul țării vecine.

Inima reginei Maria


A murit în 1938 după ce fusese împușcată (din greșeală) de Prințul Nicolae (fiul ei mai mic,
fratele lui Carol al II-lea) în 1937 în timpul unei petreceri de la Palatul Cotroceni!1

Contextul a fost următorul: Înainte de preluarea conducerii ţării de către Carol, România a fost la
un moment dat pe punctul de fi guvernată prin regenţă de către prinţul Nicolae. În urma unui
consiliu de coroană, însă, în 1937, Carol reuşeşte chiar expulzarea prinţului Nicolae din familia
regală şi din ţară. Este adevărat, totuşi, că prinţul Nicolae făcea parte şi din mişcarea legionară,
care se opunea activităţii evreieşti din România, împrejurările îndepărtării sale din familie au fost
ţinute în secret de către casa regală, însă revista Time relata astfel faptele: “Ruptura finală dintre
Carol şi Nicolae s-a întâmplat la o petrecere în familie, la Palatul Cotroceni, când Carol a propus

1
Textul scris cu culoarea roșie este preluat și inserat de Marian COVLEA din:
http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/28/regele-amanta-si-legiunea-arhanghelului-
mihail/ Această versiune apare și în (cred) vol. III din seria de 4 volume “Fapte din umbră”
apărută în 1977 la Editura Politică (autori: C. Neagu, D. Marinescu, R. Georgescu) și nu a fost
niciodată dezmințită (contestată) de familia regală.

5
un toast în cinstea roşcovanei intruse, madame Lupescu [Grunberg]. Prinţul de 16 ani, Mihai, a
scăpat jos paharul de şampanie. Carol i-a tras un picior. Nicolae a intervenit. O armă, se pare că a
lui Nicolae, a detunat. Regina Maria, care a primit glonţul în piept, a început să scuipe sânge”.
După un an de zile, regina mamă Maria a încetat din viaţă, fără a se da publicităţii cauza morţii.

Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reședința sa de pe malul Mării Negre.
Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorință ca trupul să-i fie înmormântat la
mănăstirea Curtea de Argeș, iar inima la reședința de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului
(1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reședință a Reginei Maria. În anul 1968,
comuniștii au spart cu răngile sarcofagul de marmură și au luat caseta cu inima. Caseta a fost
trecută în Tezaurul Istoric al României, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul Național de
Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.
In testamentul Reginei Maria se gaseste o ultima adresare catre poporul roman si catre tara :"
Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul
Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am
purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea
mormantului.[...] Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie
vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita
Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei
carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost
ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic
falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa. Am credinta ca v'am priceput: n'am
judecat, am iubit... "

Regina Maria, artistă și colecționară de artă

Regina Maria a iubit arta, poezia și filosofia. Ea a continuat tradiția Reginei Elisabeta de
susținere a acestora, ajutând cu burse de studiu și bani o seamă de personalități din lumea literară
și artistică. A scris la rândul ei Povestiri pentru copii, poezii, a pictat , florile ei preferate fiind
crinii si macii. A colecționat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuți precum Arthur
Verona, Ștefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuțescu Storck, Nicolae Vermont, Eustațiu
Stoenescu.

Multe din obiectele personale pot fi văzute la Maryhill Museum, inițial locuința unui om de
afaceri feroviare american din Washington, DC, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o
îndelungată corespondență. Muzeul, situat în statul Washington, parte a Statelor Unite ale
Americii, la nordul fluviului Columbia, expune o mare parte din garderoba regală, mobilier
precum și alte obiecte, inclusiv coroana reginei. Insa obiectele de mobilier apartinand reginei pot
fi vazute si in interiorul castelului Bran , acolo unde Regina Maria si-a pus amprenta pregnant in
decorarea acestuia si unde si-a petrecut o parte frumoasa a vietii.

6
Arbore genealogic

16. Francisc, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld

8. Ernest I, Duce de Saxa-Coburg


și Gotha

17. Prințesa Augusta Reuss de Ebersdorf

4. Albert, Prinț Consort

18. Augustus, Duce de Saxa-Gotha-


Altenburg

9. Prințesa Louise de Saxa-


Gotha-Altenburg

19. Ducesa Louise Charlotte de


Mecklenburg-Schwerin

2. Alfred, Duce de Saxa-Coburg și


Gotha

20. George al III-lea al Regatului Unit

10. Prințul Edward, Duce de


Kent și Strathearn

21. Charlotte de Mecklenburg-Strelitz

7
5. Victoria a Regatului Unit

22. Francisc, Duce de Saxe-Coburg-Saalfeld


(= 16)

11. Prințesa Victoria de Saxa-


Coburg-Saalfeld

23. Prințesa Augusta Reuss de Ebersdorf (=


17)

1. Maria de
Edinburgh

24. Paul I al Rusiei

12. Nicolae I al Rusiei

25. Sophie Dorothea de Württemberg

6. Alexandru al II-lea al Rusiei

26. Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei

13. Charlotte a Prusiei

27. Louise de Mecklenburg-Strelitz

3. Marea Ducesă Maria Alexandrovna


a Rusiei

8
28. Louis I, Mare Duce de Hesse

14. Louis al II-lea, Mare Duce de


Hesse

29. Landgravine Louise de Hesse-Darmstadt

7. Maria de Hesse

30. Charles Louis, Prinț Ereditar


de Baden

15. Prințesa Wilhelmine de


Baden

31. Landgravine Amalie de Hesse-


Darmstadt

Opera literară
• The Lily of Life, Crinul Vieții, 1912
• The Dreamer of dreams, Visătorul de vise, 1912
• Ilderim, 1915
• Patru anotimpuri, 1915
• Povestea unei inimi, 1915
• Why? A Story of Great Longing, Povestea unui dor nestins, 1915
• The Stealers of Night, 1916, Londra
• Regina cea rea, 1918
• The Story of Naughty Kildeen, Povestea neastâmpăratei Kildeen, 1917
• O poveste de la Sfântul Munte, 1917
• My country, Țara mea, 1921 versiune digitală
• Minola, 1918
• Gânduri și icoane din timpul războiului, Sibiu, 1919
• Peeping Pansy, Londra, 1920
• The Queen’s of Romania Fairy Book, Cartea de basme a reginei României, 1923

9
• The Voice on the Mountain, Glasul de pe munte, 1923
• The Lost Princess, Londra, 1924
• Înainte și după războiu, 1925
• The Magic Doll of Romania, New York, 1929
• Lulaloo, 1929
• Casele mele de vis, 1930
• Copila cu ochi albaștri, 1930
• Crowned Queens, Regine încoronate, 1930
• Stella Maris, 1933
• The Story of My Life, Povestea vieții mele, 1934, ed. a II-a, Editura Eminescu, 1991.

Vezi și
• Casa regală de România
• Cronologia monarhiei în România
• Genealogia M.S.R. Mihai I al României, numerotația Sosa-Stradonitz
• Hohenzollern-Sigmaringen
• Regii României
• Reginele României
• Monarhia în România
• Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit

Bibliografie
• Maria, Regină a României, Țara mea, Hodder & Stoughton, London, 1916
• Maria, Regină a României (1934): Povestea vieții mele,
• Martineau, Mrs. P., România și conducătorii ei, Stanley Paul, London, 1927
• Pakula, H., Ultima romantică – O biografie a Reginei Maria a României, Weidenfeld &
Nicolson, London, 1984
• Des Cars, Guy, Les Reines de Coeur de Roumanie, Lafon, Paris, 1991
• Taylor, L.W., The Sourdough and the Queen - The many Lives of Klondyke Joe Boyle,
Metheuen, Toronto, 1983 .
• Nicolae Pepene, Emil Stoian, Inima Reginei Maria, Ilustratis, Brașov, 2005.
• "Dicționar biografic de istorie a României", MERONIA - 2008.(Stan Stoica).

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Maria a României

10
La Wikicitat găsiți citate legate de Maria a României.

• Galerii de imagini cu Regina Maria la încoronarea de la Alba Iulia


• Galerie foto a Reginei Maria și articole autobiografice în limba engleză
• Fotografii și informații despre Regina Maria
• Ars Reginae. Reginele-Scriitoare ale României

Categorii: Nașteri în 1875 | Decese în 1938 | Regine ale României | Prințese engleze și britanice |
Prințese române | Casa de Saxa-Coburg și Gotha | Casa de Hohenzollern-Sigmaringen | Înaintașii
regelui Mihai I

Ultima modificare efectuată la 21:41, 23 aprilie 2011.

11