.

MIHAI VITEAZUL
Țara Românească
Anii de viață: 1558 – 9/19 august
1601
Anii de domnie: 1593 – 1600
Funcții de stat: domn al Țării
Românești, stolnic domnesc, ban al
Craiovei

I. În plan politic :
Mihai Viteazul este cunoscut drept un conducător iscusit, manifestându-se
victorios în luptele antiotomane, o dată cu aderarea Țării Românești la ,,Liga
Sfântă , acesta a învins în Războiul cel Lung, atacând cetățile turcilor de pe
ambele maluri ale Dunării și obținând un șir de victorii la Putineiu, lângă satul
Stănești, dar reușind și să-i îndepărteze pe otomani din Târgoviște la 5–8
octombrie 1595 și apoi București la 12 octombrie 1595, după care le-a provocat
pierderi grele în retragerea lor disperată peste Dunăre la Giurgiu (15–20
octombrie 1595), datorită sprijinului oferit de către Moldova și Transilvania.
Acesta, de asemenea, și-a obținut titlul de strateg desăvârșit, reușind să
extindă teritoriile Țării Românești, prin intermediul campaniei sale militare în
sudul Dunării, cucerind cetățile
Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și
chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin.
Mihai Viteazul se manifestă și ca un diplomat înțelept, reușind să negocieze
un tratat de pace cu otomanii în favoarea statului său, astfel în schimbul
acceptării suzeranității otomane și a plății tributului, Înalta Poartă a recunoscut
domnia voievodului pe întreaga durată a vieții sale și i-a trimis steag de domnie.
II. În plan social :
Mihai Viteazul s-a manifestat ca un reformator inedit, realizând un șir de
reforme și măsuri în scopul înfăptuirii primei Uniri a Țărilor Române (1600),
acesta adoptă aceeași stemă pentru toate teritoriile, construiește o biserică
ortodoxă la Alba-Iulia, acordă anumite înlesniri preoților și iobagilor români și
numește ca Mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.
III. În plan cultural :
M. Viteazul își aduce aportul la dezvoltarea culturii româneaști, fiind un
mare ctitor și ocrotitor al bisericii creștine, ridicând și recontruind un șir de
biserici și mănăstiri, care și astăzi sunt cunoscute ca fiind zidite la dorința
marelui domnitor, cum ar fi biserica de la Lujerdiu, motropolia ortodoxă de la
Alba-Iulia,  mănăstirea cu hramul Sfântul Nicolae din București, cunoscută azi
sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, Mănăstirea Clocociov de lângă Slatina,
ridicată în anul 1594, biserică de la Ocna Sibiului, una la Lușărdea și una la
marginea cetății Făgăraș, acesta a reparat biserica din Șcheii Brașovului
și Mănăstirea Râmeț.