Sunteți pe pagina 1din 6

Dezmembrarea Imperiului Roman

i formarea regatelor barbare de neam germanic


1. Dezmembrarea Imperiului Roman
2. Marile migraii
3. Formarea regatelor barbare de neam germanic
La mijlocul secolului al III-lea d.Hr. Imperiul Roman se ntindea din Britania
pn la cataractele Nilului, de la Oceanul Atlantic la Eufrat. Dar, dup acest secol, statul
roman aflat ntr-o continu transformare i reorganizare, a nceput s decad. Trei secole
mai trziu din acest imperiu nu a mai rmas dect jumtatea sa oriental (Imperiul Roman
de Rsrit/Imperiul Bizantin), iar n Occident dispruse orice urm de stat roman,
formndu-se pe ruinele Imperiului Roman de Apus regatele germanice (vizigot, ostrogot,
vandal, longobard, franc). n aceste trei secole se ntlnesc dou societi total diferite:
cea a romanilor i cea a germanilor. Dar treptat, diferenele se atenueaz: pe de o parte
lumea roman se barbarizeaz, iar germanii se civilizeaz. Din fuziunea celor dou
civilizaii va aprea o nou societate, proprie lumii medievale i noile popoare europene.
n teritoriile romanizate puternic i ireversibil s-au constituit popoare de origine roman
(spaniol, portughez, italian, francez i romn), iar n teritoriile unde s-au aezat migratorii
de origine german, iar cultura i civilizaia roman nu a supravieuit s-au format popoare
de origine germanic (german, englez, olandez, danez, norvegian, suedez).
1. Dezmembrarea Imperiului Roman (395, 476)
ncercrile de reform ale unor mprai romani (Aurelian, Diocleian, Constantin
cel Mare ) nu au dat roade pe termen lung. n continuare criza intern s-a accentuat, iar
aceasta este dublat de atacurile populaiilor migratoare de origine germanic, slav sau
asiatic (precum ttarii). Acestea produc panic i distrugeri, iar populaia se retrage din
calea lor n zonele mai sigure (mediul rural, zonele muntoase, oraele ntrite).
Retragerea locuitorilor din mediul urban n mediul rural determin decderea economiei,
n special a comerului. Economia se bazeaz din ce n ce mai mult pe agricultur, iar
schimburile se diminueaz.
Tot n aceast perioad, conducerea roman devine din ce n ce mai ineficient.
Funcionarii statului nu mai apr binele public, ci binele personal. n aceast
atmosfer de insecuritate, populaia imperiului pierde treptat sentimentul apartenenei la
comunitatea roman. Statul roman este tot mai mult dislocat de particularitile regionale.
O alt cauz a decderii satului roman o constituie organizarea armatei. Aceasta era
numeroas, dar costisitoare i ineficient. Ea era format din mercenari barbari i condus
de generali romani. Limes-ul dintre romani i barbari nu mai este eficient. Oraele se
fortific, dar aceste fortificaii nu-i mpiedic pe barbari s le cucereasc i s le prade.
Dup ce se restabilise n timpul lui Constantin cel Mare conducerea unic, n 395
mpratul Theodosie cel Mare mparte imperiul celor doi fii ai si, Arcadius i Honorius.
Aceast mprire a fost definitiv. mpraii Imp. Roman de Apus au ajuns s triasc n
umbra celor de la Constantinopo i s fie simple instrumente ale generalilor germanici,
stpni pe destinele Imp. Rom. de Apus. Numai originea obscur a acestor generali i
opinia comun roman ce privea persoana mpratului i mpiedica pe aceti generali
germani s-i ia coroana mpratului din Apus. Odoacru nvinge aceast prejudecat i
pune capt, n 476, unui imperiu fantom. Ultimul mprat din Occident, Romulus
Augustulus, este nlturat de Odoacru care trimite nsemnele imperiale la Constantinopol

i preia conducerea statului. De fapt, ultimul mprat nu mai controla dect Italia, restul
provinciilor aflndu-se n minile generalilor germani.
2. Marile migraii
Timp de un mileniu Europa a fost acat n mod constant de popoare de origine
germanic, slav, asiatic provocnd numeroase pagube i genernd un sentiment de
insecuritate.
Cauzele care au determinat aceste migraii sunt multiple:
schimbarea climei produs n secolele II-V a determinat o rcire treptat,
simit de populaia ce locuia n zonele nordice i euro-asiatice;
evoluia demografic;
principalele ocupaii ale acestor migratori erau vntoarea i creterea
animalelor, de aceea erau n permanent micare deoarece aveau nevoie de
puni i pduri;
diferenierele economice i sociale au stimulat tendinele expansioniste ale
cpeteniilor militare;
presiunea exercitat de ali migratori.
Contextul favorabil migraiilor l-a constituit adncirea crizei Imp. Rom. i
incapacitatea militar.
Trei mari grupuri de populai s-au pus n micare n sec.II-VII:
germanii care au venit din Pen. Scandinav n regiunea din jurul M. Baltice i
apoi au ocupat ntreaga Europ; cele mai importante triburi germanice erau:
francii, alamanii, anglii, saxonii, suabii, goii, vandalii, gepizii, danezii,
suedezii.
slavii au venit din zona dintre M. Baltic i fuviile Oder, Nipru, Volga,
asezndu-se apoi n Europa Central i Estic; dup locul unde s-au stabilit
vorbim de trei grupe; slavii de est, de vest i de sud.
popoarele de origine asiatic: hunii, avarii, ttarii, care au atacat n special
Europa Rsriteani i Central.
3. Formarea regatelor barbare de neam germanic
n vreme ce statul roman trecea printr-o criz major, popoarele germanice se
puneau n micare. Ctre anul 300 goii (cu cele dou ramuri ostrogoii i vizigoii)
stpneau zonele nord-pontice i din nordul Dunrii inferioare. Presiunea lor din aceast
zon a determinat prsirea Daciei de ctre mpratul Aurelian. Situaia se agraveaz
dup venirea hunilor, n 376, care mping spre vest toate neamurile germanice. Vizigoii
ptrund primii n imperiu, apoi vandalii, burgunzii,francii.
Prin aezarea lor n Imperiul Roman de Apus s-au format regatele barbare. n
aceste teritorii, popoarele germanice i romanii s-au influenat reciproc, dar, pentru c
romanii se aflau pe o treapt de dezvoltare superioar putem vorbi de asimilarea
migratorilor germani i formarea popoarelor neolatine. Unde romanizarea nu a fost
puternic, germanicii i-au pus amprenta.
n vestul Europei s-au format mai multe regate barbare:regatul vizigot, ostrogot,
longobard, vandal, franc.
Regatul vizigot(Spania)
Vizigoii reprezint ramura apusean a goilor. Sub presiunea hunilor ei s-au
deplasat din sudul M. Baltice spre sudul Europei, aezndu-se n Imperiul Roman de
Rsrit (376). Abuzurile administraiei romane asupra vizigoilor au dus la izbucnirea

unei revolte, n urma creia armata roman a fost nfrnt. Ulterior vizigoii s-au aazat n
Panonia. Sub conducerea lui Alaric ei au cucerit Roma, dup care au trecut n sudul
Galiei i Spania i au pus bazele unui regat. Ei au confiscat domeniilor funciare ale
romanilor din Spania, aristocraia vizigot mbogindu-se n urma acestor confiscri. n
711 arabii i-au nfrnt pe vizigoi n Spania i au reuit s cucereasc ntreaga Peninsul
Iberic
Regatul ostrogot(Italia)
Ostrogoii formau ramura estic a goilor. Ei s-au aezat iniial n Panonia i Moesia, apoi
n timpul regelui Teodoric n Italia. El a asigurat aristocraiei ostrogote rolul principal n
conducerea statului roman. Nemulumirea aristocraiei romane determin izbucnirea unei
revolte, romanii din Imperiul Roman de Apus cernd ajutorul Imp. Rom. de Rsrit, care
a reuit s recucereasc Italia pentru o scurt perioad.
Regatul longobard(n nordul Italiei)
Longobarzii s-au aezat iniial n Panonia, apoi n nordul Italiei. i ei au confiscat
pmntul aristocraiei romane, favoriznd apariia relaiilor feudale (de la numele lor vine
denumirea de Lombardia).
Regatul vandal(n nordul Africii)
Vandalii s-au aezat iniial n Galia, apoi n Spania, apoi sub conducerea lui Genseric n
nordul Africii. Ei au creat un regat efemer n nordul Africii cu centrul n regiunea
Cartaginei. n 554 regatul vandal a fost cucerit de Imp. Roman de Rsrit.
Regatul franc(n Frana/Galia)
La sfritul secolului al V-lea francii s-au aezat n N-E Galiei. Cpetenia
acestora, Clovis, a devenit primul rege al tuturor francilor. Clovis a reuit s cucereasc
ntreaga Galie, inclusiv teritoriile locuite de alamani, burgunzi, vizigoi. Clovis a trecut la
cretinism obinnd sprijinul bisericii i nobilimii galo-romane. Dup moartea lui Clovis
statul a cunoscut o perioad de tulburri interne cauzate de practicile dreptului germanic
(conform acestei legi la moartea regelui, statul se mprea tuturor fiilor). n timpul
dinastiei carolingiene statul a renscut, Carol cel Mare (768-814) punnd bazele unui
ntins imperiu, de la Ebru(Spania) la Elba, de la M. Nordului pn n Italia de mijloc.
Lecia

Aparitia noilor popoare


1. Etnogeneza europeana
2. Studiu comparativ : romanii si portughezii

Procesul de formare a popoarelor si limbilor europene se desfasoara in a doua


jumatate a mileniului I. Acest proces se desfasoara in paralel cu alte transformari care au
loc in perioada de trecere de la lumea antica la cea medievala. Principala transformare
este reprezentata de acetparea religiei crestine care implica impunerea unor valori diferite
de cele greco-romane.
Nasterea popoarelor europene s-a realizat in timp, cei mai multi istorici
considerand ca ea s-a incheiat in sec.VIII-IX. In functie de originea lor si de elementele
etno-lingvistice dominante putem clasifica popoarele si limbile indo-europene in mai
multe grupe : popoare romanice (portughez, spaniol, francez, roman, italian), germanice
(englez, german, olandez, danez, norvegian, suedez), slave (croati, sarbi, bulgari, sloveni,
slovaci, cehi, polonezi, bielorusi, ucrainieni, rusi), celtice (irlandez, scotian, galez,

breton), fino-ugrice (finlandez, eston, maghiar), baltice (leton, lituanian) si alte popoare la
care substratul s-a mentinut (albanez, grec).
Toate aceste popoare se incadreaza in aria crestinitatii ceea ce le individualizeaza
in raport cu alte popoare extraeuropene, indiferent de originea si de evolutia lor.
Doua evenimente au jucat un rol important in formarea popoarelor europene :
opera de cucerire si civilizatoare a Romei si marile migratii.
Prin expansiunea sa, Roma a pus bazele unei vaste comunitati politice
mediteraniene. Valorile civilizatiei ei au fost preluate de toate populatile ce se bucurau de
pax romana : ideea de republica, dreptul, cultura, religia crestina, si chiar limba,
abandonand limba stamosilor.
Fiecare popor romanic are un nucleu format din populatia preromana, cucerita de
acestia. Dupa caderea imperiului, patrunderea germanilor si
slavilor a sporit
etrerogenitatea structurilor fiecarui popor. Unele popoare reomanice din Occident
francezi, spaniolii si portughezii- au la baza substratul format din celtii care si-au insusit
limba latina. Migratia popoarelor si cucerirea islamica a teritoriului aflat la sud de Pirinei
au adaugat aporturi germnaice (franci, burgunzi., vizigoti, suevi) si arabe. In Italia, Roma
a asimilat popoarele stravechi aflate aici : italici, etrusci, gali, greci. Migratiile au adus
elemente germanice (longobarzi, ostrogoti) absorbite mai tarziu de populatia romanica.
Romanii au ca substrat elementul daco-moesic de pe ambele maluri ale Dunarii. In Evul
Mediu, romanii au asimilat neamurile migratoare, in special slavii, dar si neamurile
turcice tarzii, pecengi si cumani.
Dintre popoarele europene aflate sub stapanirea Romei, numai grecii si albanezii
si-au pastrat identitatea lingvistica : grecii datorita superioritatii civilizatiei, si albanezii
datorita retragerii in zonele inalte ale muntilor Balcani.
Marile migratii au adus in lumea romana stravechi populatii indo-europene, care
de milenii traiau in regiunile retrase ale continentului european. Primele care se pun in
miscare sunt neamurile germanice ce locuiau in Scandinavia, sudul Marii Baltice si
Marea Nordului. Deplasarea se face spre vest si sud presand frontierele romane. Unele au
format regate in regiunile occidentale, dar au sfarsit prin a fi asimilati de populatiile
romane, superioare ca numar si civilizatie. Dupa anul 1000 s-au ctristalizat si principalele
popoare germanice.
Slavii formeaza ultimul grup al indo-eurpopenilor. Leaganul vechilor slavi a fost
cursul superior al Niprului, pana la Vistula. Din acest spatiu migreaza, incepand cu
secolele VI-VII, in trei directii : sud, vest, est, acoperind, treptat, jumatate din continent.
Ei se vor imparti in trei grupuri : slavii de sud, ce se aseaza in regiunea balcanica si
asimileaza populatiile romanice, modificand infatisarea etnico-lingvistica a regiunii
(bulgari, sarbi, croati, sloveni). Slavii de apus se stabilesc in Europa Centrala, unde
inglobeaza grupuri de germani si populatie romanica (cehi, slovaci, polonezi). Salvii de
rasarit se extind pana la Marea Neagra si Volga, unde asimileaza neamurile turcomonngole (rusi, ucrainieni, bielorusi).
Lectia

Etnogeneza romneasca

Etnogeneza romneasc (definiie; unde, cum si cnd s-a formmat poporul


romn si limba romn)

Ca si in cazul celorlalte popoare neolatine, etnogeneza romaneasca s-a realizat


prin asimilarea de catre autohtoni a culturii romane si a limbii latine populare, sigiliul
Romei cum a numit-o N. Iorga. Sub aspect cronologic etnogeneza incepe odata cu
influentele romane si continu dupa abandonarea Daciei de romani(271) in conditiile
marilor migratii. La sfarsitul secolului VIII in spatiul carpato-dunarean era format
poporul romn.
Formarea poporului i a limbii romne (etnogeneza romneasc ) se nscriu n
procesul general de formare a popoarelor i a limbilor neolatine, alturi de poporul i
limba italian, francez, spaniol, portughez.
Etnogeneza romnesc se desfoar n mileniul I, dar nu mai trziu de secolul
VIII, n spaiul romanitii rsritene, la nord i la sud de Dunre ( n vechea Dacie, aa
cum era delimitat teritorial n timpul lui Burebista). Procesul de formare a poporului si
limbii are la baz o dubla sinteza:
-sinteza daco-romana realizata in urma procesului de romanizare
-asimilarea de catre daco-romani a migratorilor care s-au perindat prin spatiul
romanesc
Etnogeneza reprezint procesul complex i ndelungat de formare a limbii i a
poporului romn n perioada de trecere de la lumea antic la lumea medieval.
n cadrul procesului de etnogenez, putem vorbi de 3 componente etnolingvistice :
-componenta dacic (substrat)
-componenta roman (strat)
-componenta slav (adstrat)
Prima componenta este cea geto-dacic deoarece cei mai vechi locuitori ai
acestui teritoriu au fost geto-dacii, popor de origine tracic, care s-a diferentiat in epoca
fierului de tracii sudici. Spaiul geto-dacic era locuit cu multe secole nainte de cucerirea
roman. Dup cucerirea traian, dacii au dinuit, integrndu-se n viaa economic,
social i politic a provinciei: ei au lucrat n ateliere meteugreti, alturi de romani, sau nrolat n trupe auxiliare, au fcut parte din administraia provinciei Dacia. Aceast
coabitare i colaborare a contribuit la intensificarea procesului lor de romanizare.
Cucerirea roman a determinat multe schimbri de ordin politic, economic, social, etnodemografic cultural, dar nu se poate vorbi de dispariia autohtonilor geto-daci.
Cultura si civilizatia dacic se modific n cei 165 de ani de ocupaie roman, dar
a rmas destul de puternic n zona dacilor liberi (Muntenia, Moldova, Maramure,
Criana). i aceti daci au suferit influena roman, dar n mai mic msur dect dacii
aflai sub ocupaie roman din provincia Dacia.
Componenta roman constituie
principala component a procesului de formare a limbii i a poporului romn. nainte de
ocupaia roman (106) dacii se nvecinau cu poporul roman, fceau schimburi
comerciale, unii romani se stabileau la nord de Dunare. Deci primele influente ale culturii
i civilizaiei romane dateaz de dinainte de cucerirea roman. Procesul de romanizare
oficiala de desfoar intre 106-271, perioada in care actioneaza mai multi factori ce
contribuie la romanizare (administraia, armata, veteranii, colonitii, urbanizarea, justiia,
nvmntul). Componenta lingvistica, nvarea limbii latine, este esentiala in procesul
de romanizare. Aceasta se invata prin contactul direct, dar si in coli.
Romanizarea continu i dup retragerea aurelian (271). Acum sunt antrenai n
acest proces i dacii liberi, care nu intraser sub stpnire roman. Legturile cu Imperiul

Roman continu, iar unii mprai doresc reintegrarea acestor teritorii n


imperiu(Constantin cel Mare, Justinian).
Rspndirea cretinismului n limba latin a contribuit n mod hotrtor la
procesul de romanizare (cuvintele cruce, biseric, preot, Pati, nger, Dumnezeu,
duminic, a boteza, rugciune sunt de origine latina).
Componenta slav se refer la influena populaiei migratoare de acest neam.
Dei n spaiul carpato-danubiano-pontic s-au perindat mai multe popoare migratoare
precum goii, gepizii, lomgobarzii, hunii, avarii, slavii, bulgarii doar slavii au influnat
constituirea poporului romn. Dup ce au stat o perioad la nord de Dunre, n 602 slavii
au trecut la sudul Dunrii, iar comunitile mici, care au rmas, au fost asimilate.
Influene slave se observ mai ales n limb. Cu toate acestea, limba romn a rmas o
limb latin, pentru c romanizarea a fost puternic i ireversibil.
Forarea limbii romne este un proces care de desfoar n paralel cu cel al
formrii poporului, avnd la baz trei componente, cea mai important fiind cea latin.
Dacii au nvat limba latin treptat i au uitat idiomul autohton. Limba latin care se
implanteaz n acest spaiu e limba latin popular (vulgar), nu latina scris (clasic).
Pn la retragerea aurelian limba latin era nvat, aa cum dovedesc numeroasele
inscriptii descoperite in spatiul carpato-danubiano-pontic.
.
Limba romn are 60% din fondul lexical de baz de origine latin. Cele mai
multe cuvinte latine se refer la forme de relief (cmpie, munte) resurse minerale (argint,
aur, sare), cereale (gru, orz, secar). Cuvintele dacice pstrate pn astzi sunt de ~160170. Individualizarea limbii romne este determinat de adstratul slav. Se pstreaz
~1470 elemente slave vechi, ceea ce reprezint 20% din vocabularul limbii romne: n
toponimie, activiti economice(vam, precupe), religie(stare, vecernie, maslu, a
blagoslovi), social(jude este latinesc, dar cneaz este slav).
Influenele slave nu au modificat caracterul fundamental romanic al limbii
romne, acest lucru este dovedit de fondul principal de cuvinte i de structura
gramatical.
Pn in sec.XVIII istoricii europeni erau de acord cu descendena roman a
poporului romn. O schimbare radicala s-a produs prin aparitia lucrarii lui Franz Sulzer
Istoria Daciei transalpine in care sustine teoria imigraionist. Conform acestei teorii
poporul romn s-a format la sud de Dunare de unde a migrat in secolul XIII la nord de
Dunre, unde i-au gasit pe unguri si sai deja stabiliti in Transilvania. Lucrarea a aparut in
contextul radicalizarii luptei de eliberare a romnilor din aceast provincie. Ideile sale vor
fi reluate un secol mai tarziu de Robert Roesler, in lucrarea Studii romanesti, aducand si o
serie de argumente. Ambele teorii sunt false, fiind scrise din interes politic.