Cultura Chișinău- Corlăteni

Din punct de vedere chronologic Cultura Chișinău-Corlăteni poate fi schițată în câteva etape. Etapa veche
timpurie, a doua jumătate a fzei HaA1, secolul XII î.hr, etapa mijlocie clasică, sfârțitul fazei HaA1, și a doua
jumătate a fazei HaA2, și finală, adică sfârșitul fazei HaA2, mijlocul fazei HaB1
Purtătorii culturii Chișinău-Corlăteni au trait în arealul geografic cuprins între interfluviul Prut-Nistru, adică
regiunea de silvostepă. Istoricul cercetărilor a dterminat că în mare parte, Cultura Chișinău-Corlăteni s-a
format printr-un proces de sinteză cu alte culturi, cum ar fi Cruceni-Belegis, sau Balta-Sărată. Corelația cu aceste
culturi a contribuit în anumite măsuri la hallstatizarea culturii specifică spațiului carpato-nistrean.
Așezările culturii erau de tip deschis, amplasate în locuri joase, în apropierea surselor de apă, pe terenuri
prielnice activităților gospodărești. Așezările aveau arealul dimensional de 19-40 ha. Ca așezare sunt specifice
sisteme defensive de fortificații cu val de pământ și șanț adiacent.
Riturile funerare specfice culturii reprezintă necropole plane, amplasate în apropierea așezărilor, pe loc înalt
(Mândrești), și înmormântări sub tumuli (Braniște, frunzeni), totuși este de remarcat ritul funerar cunoscut ca
cremația cu depunerea resturilor cinerare în urne, și mai rar în gropi simple. În urne, împreuna cu aosele
calcinate se puneau podoabe mici, și piese vestimentare de bronz, iar în preajma lor vasele de ofrandă,
incininerațiile depuse în gropi fiind lipsite de inventar. Tumulii ridicați din piatră și acopriși cu un strat de
pământ erau destinați pentru o singură înmormântare.
Ceramica reprezintă un component principal al culturii. Se utilizau vase de ceramică, modelate în mare parte
de mână, și purtau diferite ornamente în dependența de destinașia lor. În general vasele erau utilizate pentru
pregatirea hranei, servirea și păstrarea ei. Pentru pregătirea hranei sunt utiilizate vase-borcan și oale cu suprfețe
mai puțin îngrijit lucrate. Pentru păstrarea produselor sunt specifice vase bitronconice cu margine evazată și
fundul relativ îngust, iar pentru utilizarea zilnică ca vase mai mici se utiliza veselă fină lustruită pe ambele părți,
în specail străchini de formă trnconică cu marginea ușor frântă în interior
Armele nu sunt un element din abundență pentru cuktura Chișinău- Corlăteni. În agricultură principalul
instrument de prelucrare este plugul primitiv de lemn, iar în grădinărit se utilizează săpăliga, sunt puse în
aplicare pentru pereelucrarea pământului și curbe de silex, sau săpăligi de bronz
Ocupațiile principlae erau legate de crelterea animalelor și meșteșugărit Meșteșugăritul are un caracter casnic,
însă totuși sunt meșterite o serie de unelte și ustensile din os, piatră, ceramică, sau lemn, necesare activităților
cotidiene. Creșterea animalelor se baza în mare parte pe domesticire, se renunță în mare parte la vânat, se
furnizează creșterea animalelor pentru piei, utilizate pentru îmbrăcăminte, și produse alimentare, iar oasele sunt
utilizate în confecționarea instrumentelor.
Sfârșitul culturii este determinat de către cercetători în mijlocul fazei HaB1 (secolul X Î.Hr), fiind întrerupt ăn
urma apariției în spațiul est-acrpatic a purtătorilor culturii Cozia-Saharna-Solonceni.

Cultura Babadag
Istoricul cercetărilor privind cultura babadag cuprinde os erie de menționări care au permis în ansamblu
stabilirea unor trăsături precise privind arealul de răspândire, și altele. În 1955 R,. Vulpe aminteșete
pentruprima dată de aceastp cultură. Apoi S.Morintz publică anumite rezultate în 1962-1963, ceea ce apermis în
esență introducerea oficială a termenului de cultura Babadag.
Cronologic cultura Babadag a fost montitorizată de S.Morintz. Astfel aceasta v-a fi clasată în trei faze, Faza 1
HaA2(sec XI a.Chr), faza II HaB1-b2(sec X-Ixa.chr), și faza III Ha B3-C (sec VII-VIII a. Chr.)
Din punct de vedere geogrfic arealul culturii Babadag este cirmuscris zonei de sud-est a Românieie, partea de
este Munteniei, sudul Moldovei și teritoriul Dobrogei.
Tipologia așezărilor acestei culturi este de tip nefortificat cu amplasare pe terase și promoterii înalte, se
remarcă așezări cu valuri și șanțiri, însă totuși predomină amplasarea pe terase joase, în imediata apropiere a
unor cursuri de apă, considerate așezări deschise, precum cele de la Brăilița, Bălteni, Coslogeni.
Locuințele principale caracteristice culturii sunt locuințele de suprafața, aceastea sunt descoperite sub forma
unor lentile de lut galben, cu anumite aglomerări, considerate peretele locuinței. Dimnesiunile nu depășesc
5x3,50 m. Printre numeroasele descoperiri poate fi remarcată cea de la Enisala ,,Cetatea medievală’’
 Locuințele aveau o serie de anexe, reprezentate de vetre, cuptoare, gropi de privizie și menajere, complexe de
cult.
Ritul Funerar nu determină existența unor morminte după canoanele calsice, în majoritatea cazurilor este
evidentă folosirea unor gropi tranconice . Nu se sesizează nici o tendință de a mobila spațiul din jurul
defunctului.
Din Invenatarul material particular culurii este ceramica. E a fost clasată în Ceramică fină, ceștile și unele
căni, pentru ceramica fină este caracteristică factura lutului maestecat cu nisip, ce oferea totuși rigiditate vaselor.
Ceramica de factură bună ce include vase bitronconice, și ceramica groasă, care cuprinde vasele borcan
Uneltele de muncă caracteristice culturii babadag sunt săpăligile, străpungătoatarele, răzuitoare,ciocane,
săpăligi.Ca armă principală sunt remarcate vârfurile de săgeți, care sunt de tip tubular, cu crop plat, sau cu două
muchii. Dasemenea sunt descoperite o serie de bijuterii, brățări, lucrate din foiță de bronz, panadtive de formă
conică, sau nasturi și butoni
Sfârștul culturii este încă încă în decurs de cercetare, se presupune că dipariția culturii ar fi fost problema unor
posibile tangențe cu grecii, totuși este clar că cultura își încheie evoluția înainte de venirea primilor coloniști
greci.