Banatul Severinului
este menționat în 1233, în timpul regelui Andrei al II-
Banatul Severinului, cu rolul de marcă, a fost, inițial, o
formațiune politică, militară și administrativă a regalității
maghiare instituită în vederea readucerii bulgarilor (tre-
cuți din motive politice de la catolicism la ortodoxie) în
frontierele latine ale Apusului. Banatul Severinului va fi
piatra de temelie al efemerului Banat de Vidin. Ulterior,
Banatul Severinului este avanpostul sistemului defensiv
antiotoman al regatului maghiar și, deopotrivă, al voievo-
zilor din Tara Românească.
La maxima lui întindere a cuprins teritorii din vestul
Olteniei și din estul Banatului. Era condus de un ban,
cu reședința în Cetatea Severinului. Banatul Severinului
a fost disputat politic între Țara Românească și Ungaria
iar religios între catolici, ortodocșii bulgari, greci și sârbi.
După bătălia de la Mohács, din 1526, Banatul Severi-
nului a fost divizat. Partea răsăriteană (începând de la
Vârciorova) a trecut sub jurisdicția domnitorilor munte-
ni (cu sediul Băniei la Craiova), iar în partea Apuseană
(începând de la Orșova, inclusiv) s-a constituit, treptat,
Banatul de Lugoj-Caransebeș iar apoi în Banatul de Ti-
misoara.
1 Banatul Severinului
Banatul Severinului, Banatus Zewriniensis, “Terra Zeuri-
no” sau "Țara Severinului”, cuprindea Carașul cu o fâșie
din Ardeal, țara Hațegului, ținutul Amlașului și o parte
limitrofă din Oltenia (Mehedinți), o parte din Gorj și din
Vâlcea, întinzându-se pe ambele laturi ale munților) de
la Dunăre până la Olt. Primul Ban de Severin, Luca,
1
lea al Ungariei (1205–1235). Anul 1233 – în rezonan-
ță cu anul 1833 când noul oraș modern a fost înregistrat
– poate fi considerat ca dată de naștere oficială a cetă-
ții. După Luca se cunoaște numele altui ban maghiar de
Severin, Ștefan. Numit de Regele Béla al IV-lea (1235–
1270), funcția sa va fi preluată de Ioan. Ca urmare a or-
ganizării teritoriale în bănie și cum noua cetate a Seve-
rinului conform unui document pontifical din 1234 atra-
ge într-un scurt timp în regiune un număr considerabil de
cumani, valahi, maghiari și saxoni deopotrivă, și implicit,
un amestec confesional grec și latin, pentru prima oară,
Béla al IV solicită Papei Grigore al IX-lea în 1238 înfi-
ințarea unei Episcopii latine a Severinului care însă va fi
instituită abia în 1382. În anul 1238 Papa Grigore al IX-
lea îl excomunică pe Ioan Asan al II-lea și îl cheamă pe
regele Ungariei să întreprindă o expediție cruciată împo-
triva «schismaticului» Asan, iar țara ce o va cuceri de la
el să fie unită cu Regatul Maghiar.
Anul 1241 este un an teribil pentru Severin din cauza in-
vaziei tătarilor care până în 1242 incendiază și despopu-
lează regiunea. Reorganizând zona distrusă de pustiirea
mongolă, Bela al IV-lea încredințează regiunea Severi-
nului guvernării lui Litovoi. Anul 1247 aduce deopotrivă
recunoașterea importanței rolului militar și economic al
populației valahe din regiune. Înaintea cumanilor, valahii
severineni sunt înregistrați în arhivele Coroanei maghiare
ai anilor 1256, 1262, și 1293, ca principalii contribuabili
în constituirea zonei de apărare dunărene. Tot în 1247,
printr-o diplomă, regele Béla al IV-lea îi aduce în regiune
pe Cavalerii ioaniți, dându-le reședința de misiune religi-
oasă. Această diplomă din 1247 în care este numit Ba-
nul de Severin, este totodată și primul document în care
regele Ungariei poartă și titlul de rege al Bulgariei. Ra-
portul dintre acest titlu și donația făcută de Béla al IV-lea
cavalerilor călugari ai Ordinului “Sf Ioan” de Ierusalim
(din 1247 apoi reconfirmată de Papa Inocențiu al IV-lea
în 1248), și înființarea Banatului de Severin este în strân-
să legătură cu șirul de războaie permanent pentru stăpâni-
rea Cetății și a regiunii Severinului. Conceput ca o marcă
de graniță a regatului maghiar, Banatul de Severin avea
drept scop apărarea, consolidarea și extinderea autorității
coroanei maghiare la sud de Dunăre. În timpul războiu-
lui lui Bela al IV-lea cu Ottokar al II-lea al Boemiei din
1260, bulgarii sub conducerea țarului Constantin I Asan
(1257-1277), și bizantinii conduși de Împăratul Mihail
al VIII-lea Paleologul (1259-1282), vor trece Dunărea și
vor ocupa cetatea și Banatul de Severin până când ma-
gistrul Laurențiu, fiind numit Ban, recucerește cetatea și
regiunea care sunt restituite Ungariei. Cavalerii ioaniți, a
2 2 EPISCOPIA LATINĂ A SEVERINULUI

căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, se vede . În Cetatea Severinului cele douǎ biserici (cea din rui-
că părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai nele castrului Drobetei și cea din cetatea medievală), și
înainte. În 1268 Banul Alexandru, împreună cu garni- în plus, cea de a treia (în modesta capelă cimitirului din
zoana Cetății, participă la mai multe războaie victorioase acele timpuri) au slujit activitatea misionară a călugări-
împotriva bulgarilor și bizantinilor. lor dominicani, franciscani și ioaniți. Până la fondarea
Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu politică a Țării Românești Arhiepiscopia de Kalocsa a
alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa a fost cea care a dirijat activitatea misionară de creștinare
fost preponderent militar, comerțul aducător de bunăsta- catolică în ținutul Severinului în rândurile cumanilor și
românilor olteni, iar la sud de Dunăre în rândurile bulga-
re fiind dificil din pricina poziției geografice și a faptului
că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă, când regii rilor bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii
ortodoxe a domnilor munteni, în Banatul de Severin și
maghiari, când voievozii din Muntenia. La fel era și cu
cele trei biserici medievale existente care o dată cu schim- întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia și ac-
tivitatea misionară era dirijată în majoritate de la Roma
barea stăpânitorilor, își schimbau închinarea confesiona-
lă devenind Latine sau Ortodoxe în funcție de momentul (prin arhiepiscopii de Kalocsa), iar politica de la Eszter-
gom (unde arhiepiscopia nu era întotdeauna de acord cu
respectiv. În 1301 este pomenit Ban de Severin Teodor
Voitici care împreună cu fiul său Ioan, profitând de stinge- Roma). Misionarii franciscani au fost prezenți în regiune
rea dinastiei Arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, deja dinaintea fondării Cetății Severinului, biserica lor
Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol aflându-se în incinta ruinelor castrului roman al Drobe-
Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stă- tei. După scurt timp li s-au alăturat călugării dominicani,
pânire munteană. În lupta pentru Cetatea Severinului a a căror biserică a fost ridicată în interiorul zidurilor Ce-
murit Litovoi în 1272, când refuză să mai fie vasal Rege- tății. Episcopia latină a Severinului a numărat un șir de
lui Ladislau al IV-lea, zis “Cumanul”. Basarab I pierde 12 episcopi:
cetatea Severinului în septembrie 1330, recucerind-o din
• Gregorius (1382) OP
nou după victoria dela Posada în același an. Este rân-
dul lui Vladislav I Basarab (1364-1372) să fie numit Ban • Lucas Ioannis OFM (1390–1394)
de Severin până când refuzând să mai fie vasal al rege-
• Franciscus OFM (1394–1398)
lui Ludovic I de Anjou (1342-1382), Cetatea Severinu-
lui trece din nou sub stăpânire maghiară în 1365 când • Nicolaus Demetrios (1399)
Bulgaria, condusă de cumnatul lui Vladislav, Ivan Srați-
• Iacobus de Cavallis (1412)
mir, este învinsă într-un nou război în urma căreia in anul
1365 este înființat Banatul bulgăresc. Vladislav este între • Lucas (1431)
timp iertat de Ludovic I de Anjou și în 1368 primește din
nou titlul de Ban al Cetății Severinului. În timpul stăpâni- • Dionysius (?)
rii muntene este înființată vremelnic Mitropolia ortodoxă • Dominicus (1437)
a Severinului, având ca mitropolit pe Antim Critopolos
(1370), mitropolie care în 1375, va fi mutată la Strehaia, • Benedictus (1439)
ajungând în cele din urmă la Râmnicul (Vâlcea) unde va • Stephanus OSB (1447)
ființa cu numele de Episcopia Râmnicului și Noului Seve-
rin. În 1373, în timpul regelui Ludovic I, Severinul trece • Stephanus (1499)
din nou în stăpânirea coroanei maghiare. Între 1376 și • Gregorius Thakaro (1500–1502).
1377 Severinul reintră în stăpânire munteană pentru ca
în 1378 Regatul maghiar să fie din nou în posesia cetății. Primul Episcop catolic al Severinului, Grigore, a fost un
călugăr dominican (Ordinul fraților predicatori - Ordo
fratrum predicatorum - OP). Al doilea și al treilea epi-
2 Episcopia latină a Severinului scop catolic severinean, Luca și respectiv, Francisc, au
aparținut ordinului franciscan (Ordo fratrum minorum -
OFM). În evul mediu severinean, în regiunea Cetății, au
Provincia mitropolitană de Kalocsa la începutul sec. XX. existat două biserici și o capelă (toate trei latine la origi-
Pe hartă sunt marcate ca desființate episcopiile catolice ne). Cimitirul, împreună cu capela medievală a Severinu-
de Argeș și de Severin, foste sufragane ale Arhiepiscopiei lui, erau situate în ceea ce astăzi a mai rămas din grădina
de Kalocsa Liceului “Traian” (situată între Castrul roman Drobeta și
Între timp, în 1382, este înființată Episcopia latină a Se- Cetatea Severinului). Ruinele bisericii latine, devenită
verinului care va dăinui cu întreruperi până în 1502. La catedrală, se află în incinta Cetății Severinului iar urmele
fel ca și Episcopia Catolică a Argeșului, Episcopia Cato- primei biserici latine sunt în grădina Muzeului “Porțile de
lică a Severinului a fost sufragană (aflată sub jurisdicția) Fier”, fiind prezentate drept “Ruinele Mitropoliei (orto-
Arhiepiscopiei de Kalocsa, ea însăși sub obediență pa- doxe a) Severinului”, ruine care, de fapt, sunt la origine o
pală directă. (În Ungaria medievală de începuturi erau biserică catolică franciscană, zidită inițial în stil romanic
două arhidioceze istorice și rivale: Kalocsa și Esztergom și modificată ulterior în stil gotic.

3 Severinul în cruciada antiotoma-
nă
Mircea cel Bătrân a purtat și el titlul de Ban de Severin, iar
în anul 1406, în fața pericolului otoman, încheie un tra-
tat de alianță cu Sigismund I de Luxemburg (1387-1437)
chiar în cetatea Severinului. În 1417 Sultanul Mohamed
I, (1413-1421), ocupă Severinul luând prizonieri trei din
fiii lui Mircea care se vede obligat sa ceară pace plătind
tribut. În noiembrie 1419 Sigismund recucerește cetatea
cu ajutorul fiului lui Mircea, Mihail I (1418-1420). În
1408, Sigismund îl numește Ban de Severin pe renumi-
tul Filippo Buondelmonti degli Scolari, cunoscut cu nu-
mele de Pipo di Ozora, cavaler al Ordinului Dragonului
ca și Vlad Dracul, tatal lui Vlad Țepeș. În 1427, Murad
al II-lea cucerește și incendiază cetatea. În 1429 Sigis-
mund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub
conducerea lui Nicolae Radwitz, care este înobilat baron
și numit Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea
cetății și a Banatului de Severin. În acest răstimp, toate
cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la
Belgrad, sunt reântărite. În 1430-1431, alături de cava-
lerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de
oșteni și 40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea
cavalerilor teutoni din cetate de către turci conduși de ca-
tre Vlad Dracul. În 1436 cetatea reintră în posesiune ma-
ghiară sub apărarea Banului Ladislau. Între 1438–1439,
sub stăpânirea lui Albert I de Habsburg, (1438-1439), Se-
verinul este apărat din nou de atacurile turcilor în persoa-
na Banului Francisc Talloci (cavaler al Ordinului Drago-
nului). Din anul 1439 până în 1445, Iancu de Hunedoara
este numit Ban de Severin de către regele Ladislau al VI-
lea Iagelon (1439-1444). Între 18 și 22 septembrie 1444,
Severinul sprijină trecerea unei părți ale armatelor cruci-
ate la sud de Dunăre, în vederea atacării Varnei.
În timpul domniei lui Ladislau al VII-lea (1444-1457) și
a lui Matei Corvin (1458-1490), urmează o perioadă în
care printre Banii Cetății Severinului sunt nobili maghia-
rizați și catolicizați de origină română: Mihail de Cerna
care a avut o continuitate de opt ani în funcție, între 1446
și 1454, fiind dublat în 1449 de vărul său Vasile de Cerna,
iar între 1452 și 1454 de un alt nobil român bănățean, Pe-
tru Danciu de Caransebeș. La fel, Ștefan și Mihail de Mâ-
tnic în 1459 și respectiv 1467 vor contiuna șirul Banilor
de Severin. Alți Bani severineni de origine română sunt:
Ladislau Ficior de Hațeg și Gheorghe Mare, care pen-
tru buna guvernare a Severinului este numit ulterior Ban
de Belgrad. Cetatea Severinului este una dintre cetățile
cheie ale sistemului defensiv dunărean împotriva turcilor.
Titlul de “Ban”, acordat neîntrerupt pe parcursul a 300 de
ani în istoria Severinului atâtor personaje importante din
istoria europeeană, nu este o simplă titulatură onorifică ci
subliniază rolul militar și politic de excepție în apărarea
granițelor dunărene. Pe lângă autoritate, titlu de cavaler
al Ordinului Dragonului, titlul de Ban de Severin a oferit
și o serie de avantaje materiale, în primul rând prin su-
mele cu care demnitatea era remunerată. Din informații
3
datând din anii 1494-1495, se știe că Banii Severinului
Petru Vistier de Măcicaș și Iacob de Gârliște au încasat
4000 de florini, o sumă mai mică decât cea a Banului de
Belgrad, dar mai mare decât cea a omologului de Sabăț.
La începutul anului 1492 Banul Filip, ajutat de fratele său
George îi invinge pe turci care începuseră să invadaze Ba-
natul de Severin. Amândoi vor pleca la Buda, unde avea
loc adunarea generală regală, întrunită pentru a lua mă-
suri de apărare împotriva turcilor. Banul Filip de Severin
moare pe drum spre Buda, astfel că fratele său, George,
prezintă în luna Aprilie a anului 1493, situația grea în care
se găsea Cetatea și Banatul Severinului. Sultanul Baiazid
al II-lea (1481-1512) ordonă pașei din Vidin să asedieze
și să cucerească cât mai grabnic cetatea Severinului, în
anul următor. Severinul este despresurat de Pavel Chine-
zu care eliberează cetatea din mâinile turcilor. În 1501
Banul Petru Măcicaș ajutat de un alt viitor Ban de Seve-
rin, Iacob de Gârlești (Gârliște) aflând că turcii se pre-
gătesc să atace Muntenia, trec Dunărea într-o campanie
militară victorioasă ce străbate zona Cladovei, Vidinului
și Nicopolului. În 1506, Banul Iacob de Gârliște partici-
pă cu garnizoana severineană la înăbușirea răscoalei se-
cuilor la Toplița Lutița. În anul 1519, Ludovic al II-lea
Iagelon (1516-1526), prin mijlocirea Banului de Severin,
Barnabas Bélai, încheie un tratat de pace pentru trei ani
cu sultanul Soliman I Magnificul (1494-1566) care, prin-
tre altele, se obligă să nu mai atace Severinul, Timișoa-
ra și alte cetăți de graniță. Fără să reușească, sub Soli-
man turcii asediază din nou Cetatea Severinului în 1521,
aceasta fiinde apărată de Banul Nicoale de Gârliște.
După moartea lui Matei Corvin, Ladislau al VIII-lea Ia-
gelon (1490-1516) (un rege cu o autoritate slabă) și tână-
rul său urmaș Ludovic al II-lea, nu mai reușesc să acor-
de aceeași atenție cetății Severinului precum predeceso-
rii lor, deoarece Ungaria traversează o perioadă de criză,
nobilii maghiari, în lupte facționale, fiind mai interesați
în creșterea autorității lor personale decât de respingerea
pericolului otoman de pe Dunăre. Dată fiind responsabi-
litatea și riscurile mari, mulți nobili refuză să primească
funcția de Ban al Severinului, deși solda ajunsese la 6.000
de florini. În 1521 turcii cuceresc Belgradul. Orșova este
pierdută în 1522. Acest context creează o situație dificilă
pentru Cetatea Severinului. În lunile mai și iunie 1524,
au loc mai multe atacuri otomane care eșuează. După un
asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie,
turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un
sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial ceta-
tea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din
cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea.
În 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii încep
distrugerea sistematică a Cetății Severinului, pietrele de
rezistență din ziduri (ceea ce era cioplit și șlefuit), fiind
recuperate și folosite în construcția și întărirea altor cetăți
otomane la sud de Dunăre. Vor rămâne în picioare doar
rămășitele câtorva ziduri din incintă, urmele fundațiilor
celor șase turnuri printre care și un perete de aprox. 12 m
înălțime din Donjonul impunător al cetății, un perete gros
4 4 LISTA BANILOR DE SEVERIN: 1233-1524

și înalt de la care întreaga structură rămasă va fi numită 26. 1280-1283 Timotei

de localnici “Turnul lui Sever”. După cucerire și distru-
gere, Cetatea Severinului (cheia de intrare spre Europa 27. 1284-1286 Mako
centrală, cum era denumită în acele timpuri) va confirma 28. 1287-1289 Rafael
importanța sa strategică, când doi ani mai târziu, tot pe
Dunăre, la Mohacs, în 1526 Ungaria va fi înfrântă și va fi 29. 1290-1293 Laurențiu
transformată în pașalâc turcesc.
30. 1294-1296 Solymosi Posa
După distrugerea definitivă a Cetății Severinului, părțile
oltene ale Banatului de Severin au ajuns sub stăpânirea 31. 1297-1299 Ladislau Rátholti
efemera a banilor craioveni, iar Banatul Severinului și-a
32. 1299-1308 Andrei Tárnok
delimitat hotarele între Orșova și Făget.
33. 1309-1314 vacant[1]
34. 1314-1318 Dominic Cernea
4 Lista Banilor de Severin: 1233-
1524 35. 1319-1323 Ladislau Rátholti
36. 1323-1329 Daniel Szécsi
1. 1233 Luca
37. 1324 Paul
2. 1243 Ștefan
38. 1330-1335 vacant
3. 1247-1254 Ioan
39. 1341 Szécsi Denis
4. 1255 Pósa Csák
40. 1342-1349 Losonci
5. 1257-1261 Ștefan
41. 1350-1355 Nicolae Szécsi
6. 1262 Ștefan
42. 1355-1359 Lațcu Denis
7. 1263-1267 Laurențiu
43. 1359-1387 vacant
8. 1268 Ugrin
44. 1387 Ladislau
9. 1268 Alexandru
45. 1387-1388 Ștefan
10. 1269 Laurențiu
46. 1388-1390 Ioan Kaplan
11. 1270 Ponit
47. 1390-1391 Nicolae Perényi
12. 1270-1271 Laurențiu 48. 1392 Gerebenci Szemere
13. 1271-1272 Paul 49. 1392-1393 Ditrău Bebek
14. 1272 Laurențiu 50. 1393-1408 vacant
15. 1272 Albert 51. 1408-1409 Pipo de Ozora
16. 1273 Paul 52. 1409 vacant
17. 1273 Laurențiu 53. 1419 Sigismund Losonci
18. 1274 Paul 54. 1428 Emeric Marcali
19. 1274-1275 Ugrin 55. 1430-1435 Nicolae Redwitz
20. 1275 Micu 56. 1429-1435 vacant
21. 1275 Paul 57. 1435 Ladislau Jakubek
22. 1275 Reinauld 58. 1436-1439 Tallóci Francisc
23. 1276-1279 Micu 59. 1439-1445 Iancu de Hunedoara
24. 1277-1278 Paul 60. 1445-1446 Blaziu
25. 1279 Laurențiu 61. 1447-1454 Miklós
 5

62. 1449 Vasile de Cerna (vice-ban) 5 Ordinul Dragonului

63. 1452-1454 Petru
Legat de istoria Cetății Severinului și de luptele de apăra-
64. 1455-57 vacant re purtate în Banatul Severinului și în regiunea Bulgariei
și a Serbiei, este Ordinul Dragonului (în latină Societas
65. 1458 Vlad și Grigore Bethlen Draconistrarum), un ordin cavaleresc cruciat sub obe-
diență religioasă, creat de împăratul Sigismund de Lu-
66. 1459-1460 vacant xemburg în 1408 în principal pentru a proteja creștină-
tatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui
67. 1460 Ladislau Doczi
ordin cavaleresc s-au numărat mai mulți Bani ai Severi-
68. 1462-1463 Nicolae nului și Vlad al II-lea Dracul (Vlad Țepeș), înnobilat în
1431 în Nürenberg de către Sigismund de Luxemburg.
69. 1464-1466 vacant La 12 decembrie 1408 este instituit în numele lui Iisus
Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care
70. 1466 Ioan Pongracz numără în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri.
71. 1467 vacant Sigismund de Luxemburg va fi Maestru magnificus, fi-
ind la rândul lui înconjurat de un număr de cinci cavaleri
72. 1467 Ștefan și Mihai de Mâtnic consilieri care vor purta gradul de Mareșali. Al Doilea
cerc, cel al Scutierilor cavalerilor din Primul cerc, nu are
73. 1468-1471 vacant un număr fix de cavaleri. Întreaga suprafață geografică
a regatului Ungariei va fi împărțită simbolic și tactic în
74. 1471-1478 Emeric Hédervári “cercuri” de apărare asemănătoare imaginii heraldice a
75. 1478 Ioan Dominic Bethlen Ordinului Dragonului, cetatea Severinului și banatul ad-
iacent făcând parte din primul cerc cruciat de apărare,
76. 1478 vacant adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului
care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amin-
77. 1479 Ambrozie și George Szenthelsebethi tiți unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund:
Nicolae Perényi, Pipo de Ozora și Tallóci Francisc.
78. 1479 Bartolomeu Pathócsy

79. 1480-1483 Francisc Haraszti

6 Note
80. 1483-1489 Francisc Haraszti și Andrei Szokoly
[1] Cuvântul vacant marchează stapânirea valahă a domnilor
81. 1490 Emeric Ozora munteni.
82. 1491 Pipo și Andei Dánfy

83. 1491-1492 Francisc Haraszti 7 Bibliografie

84. 1492-1494 George și Filip Balassa de Ciula
• George Popoviciu, Istoria românilor bănățeni, Lu-
85. 1495-1502 Petru Măcicaș goj, 1904

86. 1503 Barnaba Bela

87. 1503 Ioan Gărliște 8 Vezi și

88. 1504-1508 Ioan și Bela Gârliște; • Bănie

89. 1508-1513 Mihai și Barnaba • Ban

90. 1514 Ioan • Marea Bănie de Craiova

91. 1515-1516 Nicolae

92. 1517-1518 vacant

93. 1519 Bela Barnabas

94. 1520-1521 Nicolae Gârliște

95. 1522-1524 Ioan Kallay

6 9 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

9 Text and image sources, contributors, and licenses

9.1 Text
• Banatul Severinului Source: http://ro.wikipedia.org/wiki/Banatul_Severinului?oldid=8822430 Contributors: Radufan, Mihai Andrei, Fla-
Bot, Strainubot, Olahus2, Nelu craciun, Adrian Corvin, VolkovBot, RadufanBot, EmilyBot, Feri Goslar, Scoryllo, Solt, Ionutzmovie, PA-
NONIAN, Adrian40, EleferenBot, EmausBot, BAICAN XXX, ZéroBot, WikitanvirBot, Makecat-bot, GÜT, Ewan2, Addbot, Kolega2357-
Bot, Dan Mihai Pitea și Anonymous: 3

9.2 Images
• Fișier:Banate_of_severin.png Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b6/Banate_of_severin.png License: CC0
Contributors: Operă proprie Original artist: PANONIAN
• Fișier:StemaBanat.png Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d9/StemaBanat.png License: Public domain Contri-
butors: [1] Original artist: Hans Diplich

9.3 Content license

• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0