Arhivă (informatică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arhivă în informatică este un fișier creat cu ajutorul unui program de arhivare numit arhivator. O arhivă
poate conține unul sau mai multe fișiere și dosare comprimate, păstrând nealterată structura ierarhică a
conținutului ei.

Arhivele sunt folosite pentru reducerea volumului de date la transmiterea datelor prin Internet sau la
stocarea datelor pe diferite medii de stocare cu capacitate limitată (Dischetă, CD, Memory Stick) pentru
realizarea unor copii de rezervă, pentru economisirea spațiului pe hard-disk, sau pur și simplu pentru
împachetarea unei structuri ample cu multe directoare și fișiere în vederea transferului prin rețea fără
overheadul necesar fiecărui fișier sau director.

Cuprins
Caracteristici
Arhivare cu comprimare
Arhivare fără comprimare
Dezarhivarea
Avantaje și dezavantaje
Formate și programe
Arhivare electronică
Note
Vezi și
Legături externe

Caracteristici

Arhivare cu comprimare

Arhivarea presupune de cele mai multe ori și compresia datelor fără pierderi. Compresia fișierelor se
realizează prin micșorarea dimensiunii fișierelor și folosirea unor algoritmi, care elimină o parte din date,
fără a afecta informația.
Compresia este realizată prin eliminarea secvențelor de date care se repetã de mai multe ori și codificate în
semne asociate unui dicționar. Câștigul de spațiu este evident mai ales la documente text de dimensiuni
mari, sau la imagini raster de tip bitmap și mai puțin sau aproape deloc la fișiere audio-video care sunt deja
comprimate cu ajutorul unui codec.

Rata de compresie a unui fișier este raportul procentual dintre mărimea fișierului în arhivă și mărimea
acestuia în afara arhivei. Cu cât rata de compresie este mai mică, cu atât arhivarea este mai eficientă.
Arhivare fără comprimare

Arhivarea nu presupune însă automat și o compresie. De exemplu, arhivatorul tar⁠(en) nu face decât să
serializeze o structură de directoare într-un singur fișier, sau rata de compresie poate fi supraunitară dacă se
încearcă comprimarea unui fișier deja comprimat cu același algoritm. Scopul însă nu este întotdeauna
reducerea volumului de date, ci poate fi doar reducerea unei structuri complexe de directoare la un singur
fișier, mai ușor de manevrat.

Dezarhivarea

Dezarhivarea este reversul arhivării și constă în extragerea fișierelor din arhivă și plasarea lor într-un
director. Dezarhivarea se face cu același program care a realizat arhivarea, sau cu altul compatibil.

Avantaje și dezavantaje
Principalele avantaje ale folosirii arhivelor sunt:

se economisește spațiu pe dispozitivele de stocare

timpul de copiere al arhivelor este mai mic
transportul datelor se face mai ușor
fișierele din arhivă sunt protejate împotriva virușilor
se pot crea arhive executabile
protejarea arhivei cu parolă
realizarea unei copii de rezervă (backup) a datelor. [1]

Principalul dezavantaj este că fișierele conținute nu pot fi folosite în mod direct, ci numai în urma
decompresiei care uneori durează mult timp.

Formate și programe
Există mai multe formate de arhivă, suportate pe multiple platforme de utilitare specializate, între acestea
numărându-se rar⁠(en), tar⁠(en), zip, gzip, bzip2, ace⁠(en). Unele formate, cum ar fi rar și ace, sunt proprietar, în
timp ce altele, ca gzip sau tar sunt libere. Formatul zip, de exemplu, este liber, dar are unele extensii care
sunt proprietar.

În special pentru formatele libere, există multiple programe care le implementează, cum ar fi WinZip,
WinRAR, WinAce pe Windows, dar există și programe universale de arhivare, care implementează multipli
algoritmi, sau care agregă utilitare dedicate. Exemple de astfel de programe sunt 7-Zip care rulează pe mai
multe platforme, sau utilitarul arK⁠(en), în cadrul KDE.

În limbajele de programare de nivel înalt există APIuri care permit crearea, despachetarea sau manipularea
datelor din interiorul unor arhive în formate libere.

Arhivare electronică
Arhivarea electronică reprezintă gestionarea tuturor categoriilor de documente, date și informații existente
într-o firmă și stocare securizată în format electronic a acestora.
Realizarea arhivei electronice se face prin preluarea de imagini ale documentelor din arhiva fizică existentă
urmată de scanarea acestora cu echipament specializat, prelucrarea imaginilor obținute și organizarea
acestora. â

Imaginile pentru documente se realizează în formate de fișiere rapid accesibile, ca PDF, JPEG, TIFF, la
rezoluții cuprinse între 150 – 300 dpi, de obicei monocrom.[2]

Note
1. ^ it.lufo.ro: arhitectura calculatoarelor-protejarea fișierelor (http://it.lufo.ro/lectii/arhitectura-cal
culatoarelor-protejarea-fisierelor.pdf)
2. ^ Ordin MCSI 493/2009 privind normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr.
135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică (http://www.legi-internet.ro/legi
slatie-itc/semnatura-electronica/legea-arhivarii-electronice-1352007/normele-de-aplicare-ale
-legii-privind-arhivarea-electronica.html).

Vezi și
Extensie de fișier
Listă de programe de arhivare.

Legături externe
Compresia și arhivarea fișierelor (http://euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/birotica-practic/multime
dia/2-3.htm)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arhivă_(informatică)&oldid=14291514

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 august 2021, ora 09:13.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.