7.

Sisteme de operare, File System

7.1. Definiţie
Sistemul de operare este componenta logică a unui calculator, reprezentată de un
ansamblu de programe, care pun la dispoziţia utilizatorului resursele fizice ale
calculatorului, asigurând înlănţuirea proceselor de prelucrare şi interfaţa cu utilizatorul.
7.2. Livrare şi instalare
Livrarea se face pe suport magnetic sau optic, fără sau cu proceduri automate de instalare.
Instalarea are drept scop personalizarea în funcţie de configuraţia hardware şi de tipurile
de aplicaţii abordate. Locul instalării este partiţia activă a unui hard disk.
Tendinţa este ca anumite funcţii esenţiale ale sistemului de operare să fie implementate în
memorii de tip ROM, alcătuind firmware-ul calculatorului.
7.3. Funcţiile sistemului de operare
Principalele funcţii sunt următoarele:
1. Gestiunea procesorului constând din:
 lansarea în execuţie a programelor;
 planificarea task-urilor;
 gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire;
 depistarea erorilor şi tratarea lor.
2. Managementul memoriei centrale.
3. Gestiunea datelor – funcţie îndeplinită de Sistemul de Gestiune a Fişierelor.
4. Gestiunea dialogului cu utilizatorul prin interpretorul de comenzi sau printr-o interfaţă
grafică – GUI (Graphic User Interface).
7.4. Evoluţia sistemelor de operare
Aceasta este paralelă cu evoluţia calculatoarelor. Astfel se pot distinge următoarele tipuri
de sisteme de operare:
 Generaţia II-a de calculatoare funcţionau cu sisteme de operare monotasking,
monouser.
 Generaţia III-a de calculatoare vine cu sisteme de operare care asigură înlănţuirea
task-urilor (batch-processing) şi rularea simultană a mai multor programe
(multitasking). De fapt, este vorba de o pseudo-simultaneitate; execuţia unui task se
face în timp ce altele sunt în aşteptarea terminării unei operaţii de intrare ieşire sau
întrerupte, având o prioritate mai mică. Sunt sisteme de operare monouser. De
remarcat faptul că multitasking-ul (multiprogramarea) asigură alocarea optimă a
resurselor şi protecţia între utilizatori.

Tipurile de sisteme de operare asociate calculatoarelor din generaţiile II şi III nu permit

decât intervenţia limitată a utilizatorului în timpul derulării programelor.
 Generaţia minicalculatoarelor aduce sisteme de operare multiuser, multitasking şi
interactive.
 Calculatoarele personale actuale funcţionează cu sisteme de operare multiuser,
multitasking şi interactive. În plus, prin prezenţa unor procesoare speciale sau a mai
multor procesoare, un PC poate asigura multiprocessing-ul.
 Sistemele de operare în timp real sunt prezente pe calculatoare utilzate în transporturi
pentru rezervarea locurilor, în activitatea bancară etc.

Din punctul de vedere al exploatării sistemele de operare pot fi pentru calculatoare

individuale (workstations) sau pentru supervizarea reţelei (servers).

1
 7.5. Nivelul fizic şi nivelul logic al unui sistem de operare
 Nivelul fizic este reprezentat de programe care controlează componentele fizice ale
calculatorului, stocate într-o memorie ROM sub numele de BIOS (Basic Input/Output
System).
 Nivelul logic (superior) este sistemul de operare propriu-zis, care comunică cu
utilizatorul printr-o interfaţă de tip linie de comandă sau una de tip GUI.
7.6. Lansarea sistemului de operare
Aceasta se face prin parcurgerea următoarelor etape:
1. Execuţia componentei BIOS, presupunând operaţiile:
 verificarea componentelor calculatorului;
 determinarea unităţii pe care se află sistemul de operare, pe baza informaţiilor
stocate în memoria CMOS;
 încărcarea în memoria centrală a programului LOADER (înregistrat în sectorul 0 al
discului sistem la instalarea sistemului de operare) şi lansarea lui în execuţie.
2. Încărcarea, de către LOADER, în memoria centrală, a nucleului sistemului de
operare, memorat în fişierele IO.SYS şi MSDOS.SYS la instalare.
3. Configurarea particulară a sistemului de operare conform parametrilor din fişierul
Config.sys (etapă opţională).
4. Încărcarea interpretorului de comenzi memorat în fişierul Command.com şi lansarea
lui în execuţie. Interpretorul de comenzi caută în directorul rădăcină al discului sistem
fişierul Autoexec.bat, fişier cu comenzi pe care interpretorul le execută.
5. Încărcarea şi lansarea în execuţie a Windows-ului, interfaţă grafică şi sistem de
operare.
7.7. File System
7.7.1. Partiţionarea hard disk-ului
Un hard disk poate fi împărţit fizic în mai multe zone numite partiţii. Fiecarei partiţii i se
asociază un nume alcătuit dintr-o literă, începând cu litera C, urmată de semnul (:). Astfel
hard disk-ul fizic este împărţit în mai multe drive-uri logice (C: D: etc). Dintre partiţiile create
numai una este activă, şi anume, cea care conţine sistemul de operare.
Pe fiecare drive logic distingem patru zone:
 Boot sector-ul (primul sector al partiţiei) conţine LOADER-ul numai dacă aparţine
partiţiei active;
 Root Directory este zona care conţine numele fişierelor şi directoarelor alocate pe
discul logic, împreună cu atributele, datele de creare şi pointer-ii de legătură în FAT;
 File Allocation Table (FAT) conţine pointer-i de alocare a fişierelor în zona Files;
 Files – zona de alocare a datelor în spaţii contigue sau necontigue.
7.7.2. Fişiere şi directoare
Un fişier este o colecţie de date organizate, căreia i se alocă un spaţiu pe disc şi i se
asociază un nume şi o extensie.
Numele este la alegerea utilizatorului. Extensia, formată din trei caractere, este sugestivă
privind conţinutul fişierului. Câteva extensii mai importante sunt următoarele:
 EXE, COM - fişiere care conţin aplicaţii;
 DLL - fişiere extensii ale aplicaţiilor;
 SYS - fişiere sistem;
 BAT - fişiere de comenzi;
 ZIP, RAR - fişiere arhivă;
 DOC, XLS, PPT - fişiere cu documente, foi de calcul, prezentări;
 CDA, MP3 - fişiere cu sunet;

2
  AVI, MPG - fişiere cu sunet şi imagine.
Extensia fişierului este pentru sistemul de operare un indiciu în legătură cu programul care
asigură accesul la conţinutul fişierului.
Directorul (dosar sau folder) este o entitate a sistemului de operare, căreia i se asociază
un nume, fără să i se aloce şi spaţiu pe disc. Este un element de structurare a datelor memorate
pe disc. Acestea sunt organizate într-o structură arborescentă, formată dintr-un director
rădăcină (Root Directory) şi mai multe dosare, subordonate pe mai multe nivele ierarhice.
Directorul rădăcină se confundă cu unitatea de disc pe care se află şi este reprezentat prin
simbolul backslash (\). I se pot subordona alte directoare, conţinând la rândul lor directoare ş.a.m.d.
Elementul de identificare a unui fişier este specificatorul fişierului format din:
 unitatea de disc (ex: C:\);
 calea formată din numele tuturor directoarelor, începând de la rădăcină până la
directorul în care se află fişierul, separate prin simbolul (\);
 numele şi extensia fişierului.
Exemplu: E:\My Dir\Facultate\Labs\Cons\2006\Rest.doc.
Fişierelor şi directoarelor li se asociază atribute. Dintre acestea amintim:
 R - Read Only - permite accesul la fişier sau dosar numai pentru citire;
 H - Hidden - fişierele şi/sau dosarele care au atributul activat pot fi ascunse,
evitându-se ştergerea accidentală a acestora;
 S - System - declară statutul special al fişierul sau dosarului.

8. Reţele de calculatoare
8.1. Tipuri de reţele
Se realizează prin interconectarea calculatoarelor direct sau cu ajutorul echipamentelor
specializate.
În funcţie de mărime reţelele pot fi:
 Reţele locale (LAN – Local Area Networks) acoperă spaţiul unei organizaţii;
 Reţele metropolitane (MAN – Metropolitan Area Networks) se întinde pe aria unui
oraş;
 Reţele mari (WAN – Wide Area Networks) acoperă un continent sau planeta;
 Reţele private (VAN – Value Added Networks) acoperă arii extinse pentru transferuri
de date.
8.2. Reţele locale
Sunt alcătuite din:
 Ansamblu de calculatore (staţii);
 Dispozitive periferice (imprimante, scanner-e, plotter-e);
 Elemente de conectare:
- dispozitive nodale: hub-uri, switch-uri, router-e;
- cabluri;
- interfeţe.
8.3. Calculatoare
O reţea este alcătuită din două tipuri de calculatoare:
 Servers – supervizează activitatea reţelei şi realizează copii de siguranţă pentru date;
sunt controlate de specialişti, numiţi administratori de sistem;
 Workstations – sunt calculatoarele pe care se execută aplicaţii de interes pentru
organizaţie şi sunt accesibile utilizatorilor obişnuiţi.
8.4. Topologie

3
 Sunt trei configuraţii consacrate şi anume:
 Stea (Star) – standard ARCNET – este reţeaua cu server-ul în centrul reţelei;
 Inel (Ring) – standard TOKEN RING – este modelul simplu de reţea;
calea de comunicaţie formează un inel complet;
 Magistrală (Bus) – standard ETHERNET – este modelul cu calculatoare conectate
îşi împart un canal unic de comunicare.
În cazul topologiilor Ring şi Bus deranjamentele canalelor de comunicare afectează
activitatea întregii reţele, motiv pentru care topologia Star este preferată.