FIŞIERE ŞI DIRECTOARE.

UNITĂŢI EXTERNE

În calculatoarele moderne programele şi informaţia supusă prelucrării se păstrează pe suporturi de

memorie externă: benzi şi discuri magnetice, discuri optice etc. Întrucât un calculator poate avea mai multe
unităţi de memorie externă, fiecare dintre ele are o denumire individuală:
A: - prima unitate de disc flexibil;
B: - a doua unitate de disc flexibil;
Unităţile de disc flexibil la ziua de astăzi nu se mai folosesc)
C: - unitatea de disc rigid 1;
D: - Unitate de disc rigid 2;
E: - discul optic sau altă unitate de disc rigid etc.

Componentele suporturilor de memorie externă a sistemului de calcul pot fi afişate prin intermediul
ferestrei de navigare Calculatorul meu.

Un dispozitiv de stocare a datelor pe calculator poate găzdui în general mai mulți purtători de date,
fiecare cu mai multe fișiere, chiar de ordinul a sutelor de mii. Pentru folosirea lor (creare, încărcare cu date,
citire, modificare, renumire, relocare în cadrul ierarhiei, ștergerea conținutului, ștergerea fișierului și alte
operații) ele sunt organizate de obicei într-un sistem ierarhic.

Fişier – este o colecţie organizată de date care ocupă un anumit spaţiu pe disc sau pe un alt suport de
memorie externă.

Natura datelor dintr-un fișier poate fi foarte variată: text, tabele, desene, fotografii, partituri, animații,
filme, liste, sunete, voce sau combinații dintre ele, dar mereu datele se reduc la reprezentarea lor codificată
binar cu ajutorul cifrelor 0 și 1. Pentru a putea fi stocate digital (numeric) în fișiere, informațiile de intrare,
ca de ex. imaginile și sunetele, trebuie întâi digitalizate (codificate).
 De obicei, fişierele se creează cu ajutorul programelor de aplicaţii. Pictograma care simbolizează un
fişier este preluată de la programul care l-a creat. La execuţia unui dublu-clic pe pictograma unui fişier,
aplicaţia respectivă este lansată în execuţie.
În momentul creării, fiecărui fişier i se atribuie în mod obligatoriu un nume, care poate să conţină
până la 255 de caractere imprimabile, cu excepţia caracterelor: \, /, :, *, ?, “, <, >, |.
Fișierele mai pot conține și programe în formă de text sau codificate cu cifre, în sistemul binar.
Pentru a fi executate programele trebuiesc întâi încărcate de pe dispozitivul de stocare în memoria de lucru a
calculatorului respectiv și, la nevoie, transformate în cod executabil.
În acest sens, deosebim trei tipuri de informaţii pe care le poate stoca un fişier:
 programe de aplicaţie – unde un fişier poate conţine instrucţiuni pe care calculatorul le
poate citi, pentru a fi determinat să funcţioneze într-un anumit mod;
 documente – unde un fişier poate conţine orice informaţii pe care le creaţi (exemplu: text
scris, imagini grafice, sunete);
 date de configurare a programelor - unde unele programe au asociate fişiere de date care
conţin informaţii pe care un expert în calculatoare le poate modifica pentru a schimba modul
de funcţionare al acestora;
În funcție de scopul și semnificația datelor unui fișier, dar și de organizarea lor internă, fișierele se
creează într-unul dintre numeroasele formate predefinite. În lumea lui MS Windows numele fișierelor conțin
de obicei și un sufix numit extensie de fișier.
Extensiile spun computerului ce aplicație a creat fișierul sau poate deschide fișierul și ce pictogramă
să utilizeze pentru acesta. De exemplu, extensia docx spune computerului că Microsoft Word poate deschide
fișierul și să afișeze o pictogramă Word.

Director (dosar) - este o structură de catalogare a unui sistem de fișiere care conține referințe la alte
fișiere din calculator și, eventual, alte directoare.

Dosar - numim dosar o colecţie organizată de obiecte care are un nume.

Astfel, directoarele sunt cunoscute sub numele de dosare sau foldere, în mod analog unei bănci de
lucru sau unui dulap de depozitare tradițional dintr-un birou şi se folosesc pentru a tine grupate împreuna
obiecte înrudite, adică fişiere, într-un loc convenabil. Un director poate conţine orice tip de fişiere, precum si
alte directoare.
De obicei, dosarele se creează cu ajutorul comenzii Folder nou din meniurile derulante sau
meniurile contextuale.
Evident, în momentul creării, fiecărui dosar i se atribuie în mod obligatoriu un nume. În principiu,
toate fişierele unui disc pot fi păstrate într-un singur dosar. Însă o atare soluţie este lentă şi provoacă
confuzii, deoarece mai mulţi utilizatori pot da acelaşi nume diferitor fişiere.
O altă soluţie constă în crearea mai multor dosare. În sistemul de operare Windows fiecare disc este
interpretat ca un dosar special, fără denumire, notat prin simbolul “\”. În acest dosar utilizatorul poate crea
fişiere sau alte dosare.
În interiorul oricărui dosar pot fi create alte fişiere şi dosare etc. Prin urmare, dosarele unui disc
formează un arbore care are la “rădăcină” dosarul “\”. Fiind foarte sugestivi, arborii se utilizeazăşi pentru
reprezentarea celorlalte componente ale sistemului de calcul: suprafaţa de lucru, calculatorul propriu-zis;
unităţile de memorie externă; calculatoarele din reţea etc.
Ferestrele de explorare permit vizualizarea structurii arborescente a sistemului de calcul şi a
dosarelor de pe discuri. Aceste ferestre sunt afişate de programul Windows Explorer. Programul poate fi
lansat în execuţie din meniul Toate programele, sau din unele meniuri contextuale. Pentru exemplificare se
reprezintă fereastra programului Windows Explorer:
 În acest context, directorul este o modalitate de
grupare de fişiere pe un disc, iar această grupare este
făcută de utilizator, în funcţie de dorinţa proprie (se pot
face grupări tematice, grupări după tipul de fişiere, grupări
după tipuri de activităţi…).
Cum aceste directoare pot fi în număr mare pe un
suport de informaţie, este necesară identificarea lor prin
nume. Un nume de director respecta toate regulile de la
numele de fişier (aceasta pentru avea o regulă
consecventă). Modalitatea de organizare a directoarelor
este cea arborescentă, punctul de plecare se numeşte
rădăcina discului, este notată cu numele discului (care este
o literă urmată de semnul :) după care se pune caracterul
backslash ( \ ).
Exemple de rădăcini:
 C:\ este rădăcina discului dur C:
 A:\ este rădăcina discului flexibil A:
 E:\ este rădăcina discului E:
Din rădăcină se ramifică directoare. Fiecare director poate avea subdirectoare. În rădăcină şi în
directoare putem să avem, sau să nu avem fişiere.
Atenţie, directorul nu face decât să grupeze fişiere, el nu conţine informaţie. Informaţia se află numai
în fişiere!
Atunci apare întrebarea multora, cum o să deosebim fişierele de directoare, având în vedere că
regulile de denumire sunt identice?
Le vom deosebi tocmai prin faptul că informaţia se află doar în fişiere!
Pentru a indica cu precizie un fişier este necesar să descriem unitatea de disc pe care se află, care este
calea (lanţul de directoare) de la rădăcina discului până la directorul în care se află şi în final numele
fişierului. Toate aceste informaţii se pot înşirui într-o scriere în care caracterul \ (backslash) este separatorul.
Spre exemplu şirul de caractere:
C:\director1\director2\ana.doc
Se citeşte: fişierul ana.doc, din directorul cu numele director2, derivat din directorul cu numele
director1, derivat din rădăcina discului C:.
Este o descrie lungă, dar care ne precizează corect numele şi locul în care se află fişierul.
Atenţie, citirea este corectă, dacă există fişierul ana.doc în directorul director2! Şirul de caractere
exemplificat poate fi şi o cale către directorul ana.doc, dacă ana.doc este un nume de director, derivat din
director2.
Ca derutarea să intervină de la început, în acelaşi director nu pot exista un director şi un fişier cu
acelaşi nume! Deci fie ana.doc e fişier, fie e director!

Ex: Completaţi răspunsul:

1. Dosarul-rădăcină al discului flexibil din fereastra Windows explorer de mai sus conţine dosarele:
……………………………………………………………………………………………………..
2. La rândul său, dosarul Documentele mele conţine dosarele: ………………………………………
3. Dosarul Documente scanate conţine dosarul:..…………………………………………………….
4. Dosarul Documents conţine dosarul: ………………………………………………………………
5. Dosarul Documents conţine fişierul: ..……………….…………...………………………………..