Structura sistemului de fisiere Linux Dupa instalare ne trezim cu discul plin de fisiere structurate intr-un mod care, daca a

fost intentionat, pare cel putin ezoteric. Cu timpul vom invata ca organizarea acestor fisiere nu numai ca nu are nimic
intamplator, ci ca, de fapt, ne aflam intr-un domeniu jalonat pe de o parte de o lunga si gelos conser-vata traditie, iar pe de
alta de formalismul riguros al standardelor. 1. Standardizarea sistemului de fisiere Una din contributiile importante ale
UNIX-ului este incercarea de standardizare a sistemelor de operare. Pe langa standardizarea serviciilor sistem si a
comenzilor utilizator, un efort particular a fost depus si in domeniul sistemului de fisiere. In cazul Linux-ului, acest efort
s-a concretizat intr-un document numit Linux Filesystem Standard (standar- dul sistemului de fisiere Linux), prescurtat
FSSTND, ajuns la versiunea 1.2. Standardizarea se adreseaza in primul rand celor care implementeaza sistemul de
operare si celor care impacheteaza si distribuie aplicatii. El reprezinta baza de comunicare intre acestia, dar si intre
administratori de sistem sau utilizatori experimentati. Chiar si in cazul unui sistem personal, acest standard poate constitui
motivul de a pune un fisier intr-un anumit loc, daca nu avem motive serioase sa facem altfel. In ce ne priveste, am preferat
referinta la acest standard in locul tra-ditiei orale, pentru o prezentare cat mai coerenta a sistemului de fisiere Linux. 2.
Caracteristici de baza Cea mai pregnanta caracteristica a sistemului de fisiere Linux este alura sa arborescenta, cu o
radacina unica. Partitia ramane baza pentru gestiunea spatiului pe discul magnetic, asa cum o cunoastem din DOS sau din
alte sisteme de operare. Prin formatare, o partitie poate fi organizata ca sistem de fisiere, adica poate memora directoare si
fisiere. Structura fi-sierelor intr-o partitie este tot arborescenta, posedand o radacina. Pana aici lu-crurile seamana destul
de bine cu DOS. In continuare, DOS rezolva problema considerand fiecare partitie un disc logic si atribuindu-i traditionala
litera. Un fisier va fi regasit specificand litera discului logic si calea in partitie. Sub Linux, o partitie devine disponibila
utilizatorilor numai prin integrarea in arborele unic al ierarhiei de fisiere al unui calculator. Acest lucru se realizeaza prin
montare. Montarea asociaza radacina unei partitii cu o cale din sistemul de fi-siere existent, cale ce se numeste punct de
montare. Din acel moment, radacina partitiei este referita prin intermediul punctului de montare. Orice cale din partitie va
fi localizata prefixand-o cu punctul de montare. La pornire, sistemul de operare monteaza o partitie in punctul de montare
/, radacina absoluta a ierarhiei de fisiere a calculatorului. Aceasta partitie gazduies-te deci sistemul de fisiere radacina.
Sistemul de fisiere radacina trebuie sa contina unele directoare, programe si fisiere de configurare necesare pornirii corecte
a sistemului. Altfel, Linux permite o configurare extrem de flexibila: nucleul Linux si sistemul de fisiere radacina se pot
gasi oriunde: pe discheta, pe o partitie DOS sau in retea, fara conditionari reciproce. Singura problema este ca nucleul sa
stie unde este aceasta partitie. In continuare, modul in care este partitionat discul precum si punctele de montare ale
partitiilor depind in buna masura de gustul utilizatorului, si ca punct de plecare este bine sa se considere o organizare cu
toate fisierele intr-o singura partitie (pe langa cea de swap), cea cu sistemul radacina. In instalatii complexe, cu multe
calculatoare interconectate in retea, considerentele de utilizare sigura si eficienta a spatiului vor prima. Ori de cate ori vom
avea ocazia, vom face sugestii utile pentru administrarea spatiului pe harddisk. 3. Sistemul de fisiere radacina Sistemul
de fisiere radacina trebuie sa contina suficiente date pentru a putea lansa sistemul de operare, a-l restaura, a-l reface sau a-l
repara. Lansarea sistemului presupune, de exemplu montarea altor componente ale sistemului de fisiere. Restul functiilor
presupune prezenta unor programe utilitare adecvate. Directorul radacina are doua caracteristici importante pentru
partitia care il contine. Prima este ca in acest director sunt si date variabile, asadar partitia va trebui sa poata fi scrisa.
Montarea partitiei in directorul radacina se face cu posibilitate de scriere. A doua caracteristica este faptul ca are multa
informatie de configurare si deci este un director nepartajabil. Aceasta nu inseamna ca directorul radacina trebuie sa se
afle pe un disc local: sta-tiile de lucru fara disc (la care merita sa va ganditi) pot monta directorul radacina de pe alt
calculator conectat la aceeasi retea. Daca intentionam sa cream o partitie separata pentru directorul radacina, regula
trebuie sa fie: cat mai mica posibil. Pentru ca strictul necesar difera mult de la sistem la sistem,iar desemnarea acestuia
necesita cunostinte speciale, nu vom intra aici in detalii. Vom prefera ca, ori de cate ori este cazul, sa indicam directoarele
care ar putea fi sau este recomandabil sa fie plasate intr-o partitie separata. Structura subdirectoarelor din directorul
radacina este urmatoarea: / — directorul radacina | +-bin _ Programele pentru comenzile esentiale +-boot _ Fisierele
statice ale incarca-torului +-dev _ Fisierele speciale pentru acces la periferice +-etc _ Fisierele de configurare locale +-
home _ Directoarele de baza ale utilizatorilor +-lib _ Biblioteci partajate +-mnt _ Punct de montare temporara a altor
partitii diverse +-proc _ Pseudo-sistem de fisiere cu informatii ale sistemului de operare +-root _ Directorul de baza
pentru utilizatorul root +-sbin _ Comenzile esentiale sistem +-tmp _ Director pentru fisiere temporare +-usr _ Alte
utilitare si biblioteci; va fi tratat separat +-var _ Date variabile Cand nucleul sistemului de operare se afla in partitia
radacina, se recomanda sa fie plasat fie direct in /, fie in subdirectorul /boot. Daca se gaseste in / se recomanda sa poarte
una din denumirile consacrate vmlinux sau vmlinuz, asa cum se procedeaza in distributiile recente de Linux. 4.
Subirectorul /bin Subdirectorul /bin contine comenzi ce pot fi folosite atat de administrator cat si de utilizatori, dar care
sunt necesare in modul mono-utilizator. Poate contine si comenzi folosite indirect in script-uri (fi-siere de comenzi). Nu
are subdirectoare Comenzile care nu sunt esentiale vor merge in /usr/bin. De exemplu, programe folosite de utilizatorii
obisnuiti cum este mail sau chsh nu sunt esentiale si nu trebuie sa fie plasate in partitia radacina. Se vor pune in /bin
A.Comenzi generale. Comenzile urmatoare au fost incluse pentru ca sunt esentiale. Cateva apar aici din traditie. arch _
afiseaza arhitectura procesorului, ca si uname -m (i386, i486 etc.); cat _ concateneaza fisiere catre iesirea standard; chgrp
_ schimba grupul proprietar al unui fisier; chmod _ schimba permisiunile de acces la un fisier; chown _ schimba
utilizatorul si grupul de proprietari ai unui fisier; cp _ copiaza fisiere; date _ afiseaza sau modifica data sistem; dd _
copiaza fisiere din intrare in ie-sire cu posibilitati de conversie; df _ afiseaza situatia spatiului pe disc; dmesg _ afiseaza
mesajele nucleului in momentul incarcarii; echo _ afiseaza o linie de text; ed _ editor orientat pe linii; false _ nu face
nimic, dar are cod de retur eroare; kill _ termina un proces; ln _ creeaza legaturi intre fisiere; login _ folosit pentru
obtinerea accesului la un sistem; ls _ afiseaza continutul unui director; mkdir _ creeaza directoare; mknod _ creeaza
fisiere speciale pentru acces la periferice; more _ permite vizualizarea unui fisier pe ecran; e preferat less; mount _
monteaza partitii de disc in sistemul de fisiere curent; mv _ redenumeste sau muta fisiere; ps _ afiseaza starea proceselor;
pwd _ afiseaza directorul curent, de lucru; rm _ sterge fisiere; rmdir _ sterge directoare; sed _ editeaza intrarea standard
si copiaza rezultatul in iesire; Gestiunea sistemelor de fisiere se poate face editand /etc/fstab sau grafic, folosind panoul
de comanda. setserial _ afiseaza sau modifica starea porturilor seriale; sh _ interpretorul de comenzi de baza in UNIX;
stty _ modifica sau afiseaza starea li-niilor pentru terminale; su _ executa un interpretor de comenzi cu alt utilizator si
grup; sync _ forteaza scrierea pe disc a modificarilor din memorie; true _ nu face nimic, are cod de retur succes; umount
_ demonteaza sisteme de fisiere; uname _ afiseaza informatii despre sistemul de operare. B. Comenzi de restaurare.
Comenzile urmatoare fac posibila restaurarea unui sistem in conditiile in care sistemul de fisiere / este intact. tar _
utilitarul de arhivare standard Unix; gzip _ utilitar de compresie; gunzip _ utilitar de decompresie (legatura la gzip);
zcat _ utilitar de decompresie (legatura la gzip); Tandemul tar + gzip este foarte frecvent utilizat pentru salvare, restaurare
sau distribuire de pachete de fisiere. Un alt utilitar de salvare folosit sub UNIX este cpio. Daca nu se intentioneaza operatii
de salvare restaurare, aceste utilitare pot fi omise. Daca in schimb se intentioneaza restaurarea de pe un alt calculator
conectat la o retea, pot aparea aici programe de transfer de fisiere cum sunt ftp sau tftp, impreuna cu tot ceea ce este
necesar pentru folosirea acestora. Comenzile de restaurare pot aparea in /usr/bin in unele sisteme Linux. C. Comenzi de
retea. Singurele comenzi esentiale pe care atat supervizorul cat si ceilalti utilizatori au nevoie sa le execute. domainname
_ afiseaza sau modifica numele domeniului NIS/YP; hostname _ afiseaza numele sistemului; netstat _ afiseaza diverse
informatii despre retea; ping _ transmite unui alt calculator cereri de ecou. 5. Subdirectorul /boot Subdirectorul /boot
contine fisierele statice ale incarcatorului de sistem, adica toate informatiile necesare procesului de boot cu exceptia
fisierelor de configuratie. Acestea din urma se gasesc in /etc. Nucleul se poate gasi aici, in cazul in care nu este amplasat
in / si atunci este recomandabil sa poarte un nume mai des-criptiv. 6. Subdirectorul /dev Fisierele speciale utilizate pentru
accesul la echipamentele periferice se gasesc aici. Toate echipamentele suportate de nucleu au aici un fisier corespondent.
Lista cu aceste fisiere, numita Registrul de Echipamente Linux, este standardizata si ea, este intretinuta de Peter Alvin,
<Peter.Alvin@linux.org>, si poate fi obtinuta prin ftp de la ftp.yggdrasil.com/pub/device-list. 7. Subdirectorul /etc Acest
subdirector contine fisierele si directoarele de configuratie locale sistemului curent. Nu contine programe. /etc — Fisierele
de configuratie locale | +-X11 Configuratia pentru sistemul X-Window +-skel Scheletul fisierelor utilizator /etc/skel este
locul in care se gaseste asa numitul schelet al fisierele utilizator. Acest schelet este alcatuit din fisierele care sunt puse
implicit in catalogul de baza al unui utilizator cand acestuia i se creeaza contul. Acest director poate avea la randul sau
subdirectoare separate pentru grupuri de utilizatori, cum ar fi /etc/skel/admin sau /etc/skel/stud. /etc/X11 este locul
recomandat pentru toata configuratia locala a sistemului de ferestre X11. Fisiere care trebuie sa se afle aici sunt Xconfig si
Xmodmap. Subdirectoarele din /etc/X11 includ subdirectorul /etc/X11/xdm pentru configuratia xdm si pe cele ale
programelor gestionare de ferestre. Fisiere necesare in /etc: a. Fisiere generale, necesare in cele mai multe sisteme Linux:
adjtime, csh.login, disktab, fdprm, fstab, gettydefs, group, inittab, issue, ld.so.conf, lilo.conf, magic, motd, mtab, mtools,
passwd, profile, psdatabase, securetty, shells, syslog.conf, termcap, ttytype. b. Fisiere pentru retea: exports, ftpusers,
gateways, hosts, host.conf, hosts.equiv, hosts.lpd, inetd. conf, networks, printcap, protocols, resolv.conf, rpc, services.
Script-urile executate la incarcarea sistemului de catre programul init se afla tot aici: fie in subdirectorul /etc/rc.d/, dupa
modelul System V (practicat si in distributia Slackware), Atributele sistemelor de fisiere afisate de panoul de comanda pot
fi selectate dupa gust In acest subdirector sunt stocate directoarele de baza ale utilizatorilor, directoarele implicite de lucru
din momentul inceperii unei sesiuni. Sistemele mici obisnuiesc cate un subdirector pentru fiecare utilizator: /usr/torvalds
sau /usr/oproiu. Cele cu mai multi utilizatori vor prefera sa creeze subdirectoare pentru grupuri, cum ar fi
/home/programatori sau /home/studenti. In instalatii mari, cu calculatoare legate in retea, directoarele de baza se pot afla
pe un server de fisiere. Modul cel mai sigur de aflare a directorului de baza al unui utilizator este functia de biblioteca
getpwent. 9. Subdirectorul /lib Acest subdirector contine bibliotecile partajate esentiale, necesare incarcarii sistemului de
operare si executiei comenzilor in sistemul de fisiere radacina. Contine un singur subdirector, /lib/modules, in care se afla
modulele nucleului. In /lib gasim: libc.so.* _ biblioteca standard C libm.so.* _ biblioteca matematica ld.so _ biblioteca
partajata pentru legare dinamica precum si alte biblioteci necesare executiei programelor din /bin si /sbin. 10.
Subdirectorul /mnt Este destinat montarii temporare a altor sisteme de fisiere. Nu se recomanda sa fie folosit de
distributii. 11. Subdirectorul /proc Subdirectorul /proc este un sistem de fisiere virtual (datele gasite aici nu sunt
memorate pe ceva asemanator unui disc) ale carui subdirectoare si fisiere reprezinta modalitatea standard de facto prin
care se manipuleaza informatie despre sistem: starea proceselor, a memoriei si alte informatii despre kernel. Puteti afisa
fisiere de aici, de exemplu cat /proc/cpuinfo pentru a va face o idee despre tipul de informatii care se gasesc aici. 12.
Subdirectorul /root Directorul de baza al supervizorului (root) este /. In multe sisteme Linux si in unele sisteme UNIX este
folosit /root. O alta posibilitate este /home/root. Revenim cu recomandarea ca utilizatorul root sa nu fie folosit decat atunci
cand este necesar. Mai mult, este bine ca posta electronica pentru supervizor sa fie indreptata catre alti utilizatori, si deci
subfisiere ca Mail si News nu ar trebui sa apara in directorul de baza al acestuia. 13. Subdirectorul /sbin Utilitarele
necesare administrarii sistemului se memoreaza in /sbin, /usr/sbin si /usr/local/sbin. In /sbin se gasesc numai utilitarele
necesare incarcarii sistemului, pe langa programele din /bin. Orice alt program care se executa dupa ce directorul /usr
devine cunoscut in sistem (este montat) trebuie plasate in /usr/sbin. Daca un program se executa de catre un utilizator
obisnuit, atunci el nu trebuie sa se afle aici. Utilizatorii obisnuiti pot avea drepturi de citire si de executie asupra fisierelor
din sbin, dar nu este re-comandat sa fie obligati sa execute aceste programe. Programe din /sbin: - utilitare generale
clock _ afiseaza/modifica ceasul sistem; getty _ controleaza liniile de terminal; init _ primul proces, tatal tuturor
celorlalte procese; update _ scrie buffer-ele din memorie pe disk; mkswap _ formateaza o partitie de swap; swapon _
activeaza o partitie de swap; swapoff _ dezactiveaza o partitie de swap; telinit _ comunica procesului init un nou nivel
(configuratie) de executie; - oprirea sau repornirea sistemului fastboot, fasthalt, halt, reboot, shutdown. - gestiunea
sistemului de fisiere fdisk _ editarea tabelei de partitii; fsck _ verificare/reparare sistem de fi-siere; fsck.* _
verificare/reparare sistem de fisiere * (= ext, ext2, ...); mkfs _ creare sistem de fisiere (formatare partitie); mkfs.* _ creare
sistem de fisiere * (= ext, ext2, minix, msdos, ...); - gestiunea sistemului de fisiere ex-tins secund (ext2fs) badblocks _
cauta blocurile defecte pe un disc; dumpe2fs _ afiseaza informatii despre sistemul de fisiere; e2fsck _ verifica un sistem
de fisiere (partitie); mke2fs _ creeaza un sistem intr-o par-titie; mklost+found _ creeaza directorul lost+found intr-un
sistem de fisiere; tune2fs _ ajusteaza unii parametri ai sistemului de fisiere; - lilo (LInux LOader, incarcatorul) -
comenzi de retea arp _ editeaza tabela sistem de rezolvare de adrese; ifconfig _ configureaza o interfata de retea; route _
editeaza tabela de rutare IP; - optionale Mai exista cateva programe folositoare care se gasesc in /sbin. Trei din ele,
ldconfig, sln si ssync, sunt necesare repararii unor probleme cauzate de biblioteci. Ultimele doua sunt versiunile statice ale
programelor ln si sync. Alte programe sunt: kbdrate _ modifica intirzierea si rata de raspuns a tastaturii; ctraltdel _
specifica modul de tratare a combinatiei Ctrl+Alt+Del. 14. Subdirectorul /tmp Fisierele temporare se pot memora in doua
locuri: in /tmp si in /var/tmp. Fisiere-le temporare sunt fisiere care nu sunt re-folosite. Asadar ele pot fi sterse imediat dupa
inchidere. Cu toate acestea, fisierele din /var/tmp pot dura mai mult decat cele din /tmp: de exemplu, /tmp poate fi plasat
intr-un disc RAM in timp ce /var/tmp nu. 15. Sectiunea /usr O parte importanta a sistemului de fisiere este /usr.
Informatiile din /usr sunt partajabile intre masinile dintr-o retea si accesibile numai in citire. Orice informatie dependenta
de masina locala sau care se modifica in timp va fi memorata in alta parte. Subdirectoarele lui /usr sunt: X11R6 _
sistemul X-Window, versiunea 11 editia 6; X386 _ sistemul X-Window pentru platforme Intel; bin _ comenzi utilizator;
dict _ liste de cuvinte; doc _ documentatie; etc _ configuratie locala; games _ programe educationale si jocuri; include _
fisiere antet (.h) care se in-clud in programe C; info _ directorul primar pentru sistemul info; lib _ biblioteci; local _
ierarhia locala; man _ manuale on-line; sbin _ programe administrative care nu sunt esentiale; share _ date
independente de arhitectura; src _ sursele unor programe. Pachetele mari ca TeX sau Emacs nu trebuie sa foloseasca
subdirect oare directe ale lui /usr. Ele se vor gasi in sub-directoare ca /usr/lib sau /usr/local/lib. Singura exceptie o
constituie sistemul X-Window, asa cum se vede si mai sus. Urmatoarele legaturi simbolice sunt create in scopul
compatibilitatii cu sisteme mai vechi: /usr/adm -> /var/adm /usr/preserve -> /var/preserve /usr/spool -> /var/spool
/usr/tmp -> /var/tmp /var/spool/locks -> /var/lock 16. Subdirectorul /usr/X11R6 Acest subdirector are o structura tipica
de pachet: bin _ programele; doc _ documentatia; include _ fisierele antet (.h); lib _ bibliotecile; man _ paginile de
manual. Pentru compatibilitate se folosesc urmatoarele legaturi simbolice /usr/bin/X11 -> /usr/X11R6/bin /usr/lib/X11 ->
/usr/X11R6/lib/X11 /usr/include/X11 -> /usr/X11R6/include/X11 Subdirectorul /usr/X386 are de obicei o structura
identica cu cea a lui /usr/X11R6 si de multe ori este doar o legatu-ra simbolica la acesta din urma. 17. Subdirectorul
/usr/bin Cele mai multe comenzi utilizator se afla in subdirectorul /usr/bin. Aici exista doua subdirectoare: /usr/bin/mh,
pentru sistemul de posta MH si /usr/bin/X11, legatura simbolica la /usr/X11R6/bin. Este bine sa urmam regula de a stoca
aici interpretoarele de comenzi ca Perl, Python sau Tcl sau macar sa avem aici legaturi simbolice catre locul in care se
gasesc acestea. Exceptiile sunt sh si csh care se gasesc in mod traditional in /bin. 18. Subdirectorul /usr/dict Acest
subdirector contine numai fisierul /usr/dict/words, cu cuvinte in limba engleza, folosite de utilitare ca look sau de alte
programe de verificare a ortografiei. Astazi, acest fisier poate fi o legatura la /usr/dict/british-english sau la
/usr/dict/american-english. Aici pot fi incluse si alte liste de cuvinte, ca /usr/dict/romanian. 19. Subdirectorul /usr/etc
Existenta lui este recomandata, dar nu exista indicatii specifice despre utilizarea lui. Pot fi stocate aici fisiere de
configurare locala care nu sunt necesare inainte ca /usr sa devina accesibil. 20. Subdirectorul /usr/include Toate fisierele
antet (header, .h) de interes general pentru programarea in C/C++ se gasesc aici si in subdirectoarele de aici: X11 _
legatura simbolica la /usr/X11 R6/include/X11 arpa _ definitii pentru protocolul ARPAnet asm _ legatura simbolica la
/usr/src/linux/include/asm-i386 bsd _ fisiere de compatibilitate BSD g++ _ fisiere standard pentru GNU C++ gnu _
fisiere standard pentru GNU linux _ legatura simbolica la /usr/src/linux/include/linux net _ definitii generice legate de
retea netax25 _ definitii pentru retea AARL AX.25 (radio) netinet _ definitii specifice TCP/IP netipx _ definitii IPX/SPX
protocols _ definitii de protocoale (bazate pe INET) readline _ biblioteca readline rpc _ definitii pentru RPC (remote
procedure call) al lui Sun Microsystems rpcsvc _ definirea serviciilor RPC sys _ fisiere necesare pentru generarea
sistemului 21. Subdirectorul /usr/lib Sunt incluse aici biblioteci obiect si alte date statice de diverse naturi. Structura
acestui subdirector este urmatoarea: X11 _ legatura simbolica la /usr/X11 R6/lib/X11; emacs _ fisiere statice pentru
editorul Emacs; games _ fisiere statice pentru jocuri; groff _ biblioteci pentru formater-ul de texte GNU groff; gcc-lib _
fisiere si directoare specifice GNU C; kbd _ tabele de translatie pentru tastatura si alte fisiere asociate; mh _ biblioteci
pentru sistemul de posta MH; news _ sistemul de stiri Cnews/INN; smail _ agentul de transport posta electronica smail;
terminfo _ baza de date terminfo (descrie posibilitatile terminalelor); texmf _ datele pentru sistemul de for matare texte
LaTeX; zoneinfo _ informatii despre si configurarea zonei orare. Tot aici mai putem gasi legaturi catre programe
executabile ca sendmail, care se gaseau in mod traditional aici. Fisierele din aceste subdirectoare trebuie sa fie strict
statice. De exemplu, /usr/lib/games nu trebuie sa contina date despre starea jocurilor sau scoruri. 22. Ierarhia /usr/local In
acest subdirector se pun fisierele pachetelor care se instaleaza local, adica pentru o singura masina. Trebuie protejat de
modificari in software-ul de sistem. Poate fi folosit si de programele partajate intre mai multe masini, dar care nu se ga-
sesc in /usr. Structura de subdirectoare urmareste in linii mari pe aceea a lui /usr, doar ca totul se refera la date locale: bin
_ comenzi utilizator; doc _ documentatie; etc _ configuratie locala; games _ programe educationale si jocuri; info _
directorul primar pentru sistemul info; lib _ biblioteci; man _ manuale on-line; sbin _ programe administrative care nu
sunt esentiale; src _ sursele unor programe. Acest director este in mod normal gol dupa o instalare de sistem. 23.
Subdirectorul /usr/man Paginile de manual UNIX (manpages) formeaza documentatia on-line a acestui sistem de operare.
Accesul la aceste pagini se face cu comanda man. Principalul director in care programul man cauta aceste pagini (mandir)
este directorul /usr/man. Organizarea acestui subdirector poate fi mai complicata din cauza ca s-a prevazut traducerea
acestor pagini in alte limbi decat engleza si scrierea lor cu alte seturi de caractere decat ASCII. In principiu, insa,
urmatoarele subdirectoare ale lui /usr/man grupeaza paginile de manual pe sectiuni: man1 _ programe utilizator; man2 _
apeluri (functii) sistem; man3 _ subprograme de biblioteca; man4 _ echipamente periferice; man5 _ formate de fisiere
(de configuratie, jurnal etc.); din /usr/local se gasesc in /usr/local/man. Cele pentru X11 se gasesc in /usr/X11R6/man.
24. Subdirectorul /usr/sbin In acest subdirector se gasesc programe neesentiale utilizate exclusiv de administratorul de
sistem cu exceptia celor necesare pentru repararea sistemului, refacerea sistemului, montarea lui /usr si alte functii
esentiale, care se pun in /sbin. Programe tipice din /usr/sbin sunt demonii de retea, ca cei apelati de superserverul internet
inetd. Aceste servere sunt pornite in momentul in care sistemul pune la dispozitie utilizatorilor servicii cum ar fi
imprimantele sau sistemul de fisiere exportat NFS. Acest moment este denumit in varianta System V „nivelul 2 de
executie" (starea multi-utilizator) si „nivelul de executie 3" (starea conectat in retea). In varianta BSD, se numeste „modul
multiutilizator". Programele de administrare instalate local merg in /usr/local/sbin. 25. Subdirectorul /usr/share Exista
un consens cu privire la faptul ca acest director nu este necesar in majoritatea instalatiilor Linux. 25. Subdirectorul
/usr/src Sursele programelor de interes general (ne-local) se vor gasi aici. Una din aceste surse este cea a nucleului, care,
in principiu, trebuie sa se gaseasca mereu aici, in /usr/src/linux. Minimul necesar il constituie fisierele antet din
/usr/src/linux/asm-i386 si /usr/src/linux/include/linux pentru ca /usr/include contine legaturi simbolice catre acestea.
/usr/src/linux poate fi o legatura catre locatia reala a surselor nucleului. 26. Ierarhia /var Datele variabile ale sistemului
(cele care se schimba in timp) se gasesc aici, in urmatoarele subdirectoare: adm _ date administrative; depasit, azi legatura
simbolica la /var/log; catman _ pagini de manual formatate local; lib _ informatie de stare de aplicatie; local _ date
variabile ale software-ului din /usr/local lock _ fisiere de blocare; log _ fisiere si directoare pentru jurnalizare; named _
fisiere DNS (Domain Name System); nis _ fisierele bazei de date NIS; preserve _ fisiere salvate dupa caderea
programelor ex sau vi; run _ fisiere legate de procesele in executie; spool _ directoare pentru prelucrari de executat
ulterior; tmp _ fisiere temporare. Ierarhia /var are drept scop principal sa faca posibil accesul la /usr numai in citire.
Unele portiuni nu sunt partajabile intre mai multe masini, cum ar fi /var/log, /var/lock sau /var/run. Altele sunt partajabile,
cele mai importante exemple in acst sens fiind /var/spoo/mail si /var/spool/news. Daca nu este posibil sa faceti /var o
partitie separata, atunci mutati-l in partitia lui /usr: creati o legatura simbolica /var -/usr/var. 27. Subdirectorul /var/adm
Este pastrat pentru compatibilitate cu programe mai vechi. Este o legatura simbolica la /var/log. 28. Subdirectorul
/var/catman Acest subdirector este optional prezent in sistemele care doresc sa monteze /usr numai pentru citire si totusi
vor sa ofere pagini de manual preformatate local. 29. Subdirectorul /var/lib Informatia de stare (variabila) a unor
aplicatii, cum ar fi emacs, news, jocurile (games) si, mai important, /var/lib/xdm pentru display manager si /var/lib/texmf
pentru TeX. Deosebit de important este directorul /var/lib/texmf/fonts, folosit de (la-)tex pentru generarea automata a
fonturilor. In acest sens este indicata o legatura simbolica din /usr/libtexmf/fonts/tmp catre acest director. 30.
Subdirectorul /var/local In acest director se gasesc datele variabile ale programelor din /usr/local. Structura acestui
director este dictata de necesitatile administratiei locale. Fisiere-le care nu isi au locul in acest subdirector trebuie mutate.
De exemplu, fisierele pentru blocari trebuie puse in /var/lock. 31. Subdirectorul /var/lock Fisierele pentru marcarea
accesului exclusiv, de exemplu la echipamentele periferice, se scriu aici, desi unele dintre ele erau plasate original in
/usr/spool/locks sau /usr/spool/uucp. Denumirea lor este prin conventie prefixata de „LCK.." si terminata de numele
fisieru-lui special din /dev care reprezinta echipamentul, de exemplu „cua0" pentru primul port serial. Formatul acestor
fisiere trebuie sa fie conform cu cel al sistemului uucp HDB: ele contin identificatorul procesului care le detine reprezentat
pe 10 pozitii si terminat cu caracterul „linie noua". 32. Subdirectorul /var/log /var/log si subdirectoarele lui contin fisiere
jurnal, importante pentru monitorizarea activitatii sistemului. De exemplu: lastlog _ inregistreaza ultimul acces al fiecarui
utilizator; messages _ mesajele sistem scrise de demon-ul syslogd; wtm _ inregistreaza toate intrarile si iesirile
utilizatorilor. Se mai practica o legatura simbolica /var/log/utmp -> /var/adm/utmp pana cand programele nu vor mai
referi /var/adm/utmp (/var/adm este ea insasi o legatura la /var/log pe cale de disparitie). 33. Subdirectorul /var/named
Acest director contine toate fisierele de lucru ale serverului de nume Internet named. Cum fisierul implicit de pornire
este /etc/named.boot, se recomanda o legatura simbolica in /etc catre /var/named/named.boo Pentru administrarea unui
sistem de programe consistent RPM este ideal. Glint este interfata pentru administrarea pachetelor de programe si poate fi
lansat si din panoul de comanda. 35. Subdirectorul /var/preserve Aici, programele ex si vi (si altele compatibile) pastreaza
fisiere pentru cazul in care cad sau se blocheaza. 36. Subdirectorul /var/run Aici sunt stocate fisiere care descriu executia
sistemului de la ultima incarcare, de aceea trebuie sa ne asteptam sa fie sters la fiecare incarcare de sistem (boot). De
exemplu, unele procese isi scriu aici identificatorul, in fisiere botezate <nume proces>. pid (de exemplu /var/run/cron.pid).
Un alt fisier de aici este utmp, care contine informatii despre cine utilizeaza curent sistemul. In sfarsit, soclurile de
comunicatie in domeniul UNIX trebuie plasate aici. 37. Subdirectorul /var/spool Datele destinate unor prelucrari
ulterioare cum ar fi joburile pentru imprimanta, posta sosita care urmeaza sa fie ditribuita utilizatorilor, posta trimisa, care
urmeaza sa fie transmisa catre alte calculatoare si altele, toate sunt memorate in /var/spool si subdirectoarele sale: at _
job-urile pentru at; cron _ job-urile pentru cron; lpd _ directorul pentru tipariri la imprimanta; mail _ cutiile postale
utilizator; mqueue _ coada cu posta care urmeaza a fi expediata; news _ directorul cu stiri; rwho _ fisierele demon-ului
rwhod (cine lucreaza in intreaga retea); smail _ fisiere pentru smail; uucp _ fisiere pentru uucp. Pentru fiecare
imprimanta se intretine un director de spool separat in /var/spool/lpd. 38. Subdirectorul /var/tmp In acest subdirector se
gasesc fisiere temporare, pentru care sistemul nu garanteaza durata de stocare. De obicei, /var/tmp este mai mare decat
/tmp (partitia radacina este mai mica decat /var) si deci fisierele din /var/tmp persista ceva mai mult. Cu toate acestea,
si /var/tmp trebuie curatat periodic. Pentru compatibilitate se mai pastreaza o legatura simbolica in /usr/tmp catre
/var/tmp. 39. Reteaua Desi unii considera ca programele si datele pentru interconectare ar trebui stocate separat, se
recomanda penctul de vedere conform caruia acestea sunt parte integranta a UNIX-ului. Asadar acestea vor fi puse in
diverse directoare dupa regulile descrise mai sus.
Dictionar Conform _ se spune despre un sistem, o distributie sau un pachet ca este conform cu standardul daca toate
directoarele si fisierele se gasesc in locurile specificate in standard; continutul fisierelor descrise in standard trebuie sa
corespunda; incercarile de localizare a fisierelor trebuie facute in principal (sau numai) in locurile specificate in standard.
complet compatibil _ un sistem este complet compatibil daca orice fisier sau director poate fi gasit in locul specificat de
standard, chiar daca plasarea lui fizica este in alta parte; de exemplu un sistem care nu este conform poate fi complet
compatibil daca are legaturile software potrivite. director de baza _ directorul de lucru al unui utilizator asa cum este el
stabilit implicit in momentul deschiderii unei sesiuni de lucru. esential _ program esential necesar pentru a sterge, crea,
pregati, verifica, regasi si monta alte sisteme de fisiere, posibil aflate pe alte calculatoare. partial compatibil _ distributiile
sau pachetele de programe care nu sunt complet compatibile pot primi calificativul de partial compatibile; in primul rand
acestea trebuie sa aiba un subset important care sa fie compatibil cu standardul; in al doilea rand abaterile de la standard
trebuie specificate intr-o lista disponibila atat utilizatorilor cat si autorilor standardului. partajabil _ un fisier sau un
director este partajabil daca poate fi utilizat in comun de mai multe calculatoare interconectate in retea; in caz contrar,
fisierul sau directorul este local unei masini; de exemplu directoarele de baza ale fiecarui utilizator trebuie sa fie
partajabile astfel incat orice utilizator sa poata lucra de la orice calculator cu fisierele proprii,fara efort suplimentar;
fisierele care marcheaza accesul exclusiv la periferice nu sunt partajabile, pentru ca trebuie sa fie asociate in mod unic cu
periferia unui anumit calculator. dinamic _ date care nu sunt statice; vezi static. static _ un fisier este static daca nu se
modifica decat la interventia expresa a administratiei unui sistem: programele, bibliotecile, documentatia sunt exemple de
date statice; celelalte sunt dinamice: jurnalele sistem, o baza de date sau programele pe care le scriu utilizatorii sunt
exemple de date dinamice.