ORIENT SI OCCIDENT- STEREOTIPURI SI PREJUDECATI

Mariana RUSU*
Rezumat: n special n urma evenimentelor de la 11 septembrie 2001, dialogul ntre ceea ce numim n termeni att de generali Orient si Occident pare sa fi ajuns ntrun real impas. Este posibil, totusi, sa ajungem la o ntelegere reciproca, sa punem bazele unui real dialog, sau aceste ncercari sunt sortite esecului? Care sunt atunci cauzele acestei rupturi si este aceasta prapastie att de adnca nct sa nu permita reconcilierea ntre cele doua parti? Sunt prejudecatile si stereotipurile ce vin din ambele parti att de puternice si adnc nradacinate n gndirea colectiva nct acest dialog sa fie cu neputinta? n aceasta lucrare vom expune cteva dintre aceste probleme si vom cauta o modalitate de a ajunge la o ntelegere a motivelor ce au determinat ajungerea n acest impas.

De cele mai multe ori cand se vorbeste despre cele doua lumi se pun n opozitie termenii Occident si Islam. Din start aceasta abordare are vina de a pune pe acelasi plan doi termeni total neadecvati. Primul defineste o arie geografica, relativa totusi daca luam n considerare faptul ca situndu-ne ntr-o anumita zona, ceea ce este la vest de noi este considerat occident, nsa aceasta a devenit denumirea conventionala a spatiului aflat n vestul Europei, cteodata asociat si cu Statele Unite ale Americii. Cel de-al doilea, nsa, dupa cum putem observa se refera la religie, si ceea ce ar fi trebuit pus n opozitie cu Occidentul, respectiv Orientul, a fost vazut n primul rnd ca entitate religioasa si totodata ca o amenintare att de ordin religios, dar si de ordin politic si economic, vaznduse n aceasta forta nou aparuta, din punctul de vedere al celor din Vest drept un

oponent ce ameninta la un moment dat att spatiul europen, ct si religia crestina. Aceasta asimetrie de termeni este observata si de Bernard Lewis, care spune n acest sens urmatoarele: Asimetria este mai mult aparenta dect reala. Europa e un concept european, la fel ca ntregul sistem geografic al continentelor, dintre care Europa a fost cel dinti.Europa a conceput si a realizat Europa; Europa a descoperit America, i-a dat numele si, ntr-un anumit sens, a realizat-o. Cu cteva secole n urma, Europa inventase att Asia, ct si Africa, ai caror locuitori, pna n secolul al XIX - lea epoca suprematiei mondiale europene - , nu cunosteu numele, identitatile si nici aceste clasificari nascocite de europeni pentru propriile lor socoteli. Islamul nu este un loc; este o religie. Dar pentru musulmani cuvntul religie nu are aceeasi conotatie pe care o are pentru crestini ori pe care o avea pentru crestinii din Evul Mediu. [...] Pentru musulmani, Islamul nu este numai un sistem de credinta si cult [...] el indica mai curnd ansamblul vietii, iar normele sale cuprind elemente de drept civil, de drept penal si chiar ceea ce noi am numi drept constitutional. (Lewis,1995,pp. 5-6) nsa putem sa spunem ca, ntr-o anumita masura, raportarea Europei la Islam si considerarea acestuia din urma drept adversar al ntregii Europe, , a constituit un factor, chiar daca negativ de formare a constiintei moderne a Europei si a identitatii europene. (Cardini, 2002, pp.10 11) Unul dintre factorii importanti care duc la o perceptie eronata a ceea ce reprezinta Islamul este lipsa cunostintelor de ordin istoric. Ce reprezinta Islamul,

cine sunt arabii, musulmanii si care au fost contactele dintre cele doua lumi de-a lungul istoriei? Ce reprezinta Islamul? Islamul este o religie monoteista, ce are la baza Coranul si al carei Profet este Muhammad. n mod eronat, fapt datorat tot lipsei de cunoastere, de cele mai multe ori religia islamica este considerata mahomedanism, considerndu-se astfel ca este similara crestinismului si facndu-se astfel o paralela cu imaginea lui Isus. nsa Muhammad , pentru religia islamica nu este nici pe departe ceea ce este Isus pentru religia crestina. Acesta este doar un transmitator al cuvntului lui Dumnezeu, iar n ochii musulmanilor este un om ca toti oamenii, un om caruia i s-a ncredintat Mesajul si care constituie, prin modul sau de comportament, un exemplu de urmat pentru credinciosi.(Anghelescu,1993, p.15) De unde vin arabii ? n secolul VII, secolul aparitiei Islamului, Arabia era o zona ce se distingea prin ariditatea climei si firea aspra a populatiei ei rasfirate, de origine semitica, ce traia n acest tinut aspru n triburi rasfirate pe acest spatiu vast. ( Sourdel,1975, p.29) Aici s-a nascut Muhammad, n tribul Quraish, n jurul anului 570. Neascultat si chiar temut de cei din Mecca, Muhammad, nsotit de putini dintre cei care cred n misiunea sa pleaca la Medina, n 622. Acesta este momentul ce marcheaza nceputul erei musulmane. Anii urmatori stabilirii lui la Medina vor fi marcati de numeroase incursiuni nspre Mecca, cu victorii cnd de o parte, cnd de alta. Puterea sa creste si noua religie ncepe sa capete din ce n ce mai multi adepti, astfel nct n ianuarie 630,

cnd intra n Mecca, nu ntmpina nici o rezistenta. La Kaaba pune sa fie distrusi idolii si proclama nceputul unei ere noi. n perioada urmatoare puterea lui se extinde asupra unei mari parti din Arabia si prin forta armelor, dar si prin supunerea de buna voie a unor triburi de beduini. De acum va ncepe expansiunea araba, ce va continua pe perioada ctorva secole si vor atinge att granitele Europei, patrunznd chiar si n interiorul ei, n Pen. Iberica, Sicilia, pna n Creta si Malta si pna n Asia ndepartata. Aceste cuceriri pot fi considerate ca fiind primele contacte pe care Europa le are cu Islamul. Totusi, islamizarea populatiei din zonele cucerite nu a fost impusa prin forta, bastinasii, o mare parte dintre cei care nu aveau o credinta monoteista, prefernd convertirea, pentru ca acest lucru aducea cu sine si o serie de privilegii si de facilitati de ordin financiar, de cele mai multe ori. ncepnd cu cea de a doua jumatate a secolului al X- lea ofensiva musulmana n ntreaga Mediterana occidentala si n zonele continentale adiacente a ajuns sa scada si sa ncetineasca mai peste tot. Secolul al XIII-lea aduce att n marea majoritate a teritoriilor cucerite de arabi si mai apoi se extinde nspre Europa o forta venita din stepele Asiei si care va constitui ceea ce stim drept Imperiul Otoman. Stim cu totii despre dominatia otomana, despre obiceiurile aduse de stapnirea otomana, dar ceea ce stim mai putin este faptul ca prin intermediul turcilor, n Tarile Romne, ca si n alte zone ocupate au fost introduse multe elemente lingvistice de provenienta araba. ntorcndu-ne putin privirea n istorie nu se poate sa nu mentionez cateva

dintre importantele contributii aduse de catre civilizatia araboislamica n spatiul european, chiar la patrimoniul civilizatiei universale. Asa cum a fost un miracol grec , a fost, n Evul Mediu, si un miracol arab , spune Paul Balta, scriitor si jurnalist reprezentnd Forumul mediteraneean al culturilor, miracolul savantilor si gnditorilor care au ales sa-si redacteze lucrarile n aceasta limba [araba] , atunci cnd erau persani, berberi, andaluzi etc.Miracolul aporturilor lor, care au fost considerabile si fara de care Renasterea europeana n-ar fi fost ceea ce a fost. Stiinta si filosofia musulmana sunt ntr-o mare parte tributare patrimoniului persan, mesopotamian si grec, mai ales. Datorita traducerilor au fost introduse si readuse n atentia Europei numeroase lucrari. Aportul adus de catre musulmani stiintelor exacte nu este nici el de neglijat. Perioada abbasida (sec. VIII XI) este perioada de maxima nflorire a stiintelor si artei. n matematica, se disting nume ca Khawarizmi, Battani (Albatenius ), care si-au adus aportul n algebra (putini stiu ca acest cuvnt este n limba araba un calcul , cu articol hotart), transmiterea numeratiei denumita araba, inventarea sinusului si tangentei, lucrarile asupra nclinarii elipticii, dimensiunea unui grad al circumferintei terestre; n chimie, cu Djabir (Geber) si urmasii sai, folosirea distilarii si definitia mai multor corpuri, dintre care alcoolul si acidul sulfuric; n optica, cercetarile lui Ibn Al-Haytham (Alhazen); n medicina, lucrarile lui Razi despre variola sau alte maladii, nfiintarea beimaristanului (spital), de origine mai ales iraniana, raspndit pe urma n

orasele Orientului, nainte de a ajunge, cu ocazia Cruciadelor, n Europa, generalizarea n sfrsit, pna la medicii lui Moliere, a unei farmacopei si a unei doctrine, a caror piesa esentiala o constituie Canonul lui Avicenna; n geografie, dupa operele lui Marinus din Tyr si ale lui Ptolemeu, ale caror date sunt reactualizate, elaborarea, n cadrul academiei Bayt al-hikma, a unui nou atlas al pamntului, precednd nflorirea unei stiinte originale, mai nti legate, ca la Ibn Khurdadhbeh, de preocuparile administrative de cunoastere a imperiului, pe urma elaborndu-si doctrina si metodele, odata cu Ya_qubi, Balkhi, Istakhri, si, mai ales, n a doua jumatate a secolului al X- lea, prin Ibn Hawqal si Muqaddasi.(Miquel,1994, pp.223-224). Nu mai putin importante sunt contributiile aduse si n alte domenii, cum ar fi botanica, agronomia, dresarea soimilor, astrologie, fiziognomie, alchimie. Multe dintre operele scrise n aceste domenii au fost traduse sau inspirate nu numai din lucrarile grecesti, ci si din adaptari pehlevi ale unor originale indiene sau chiar chinezesti, ajungnd si ele n Europa prin traduceri. n filosofie, Aristotel s-a bucurat de un interes deosebit, dovada fiind faptul ca a fost tradus aproape n ntregime. Platon a fost cunoscut mai ales prin intermediul neoplatonicilor; sunt , de asemenea, traduse opere ale stoicilor, neopytagoreicilor, etc. Meditatia filosofica a lui Al-Farabi si, mai trziu a lui Avicenna se leaga de nsasi condisia cunoasterii intelectuale autentice, vazuta ca o iluminare capatata de intelectul uman de la Intelectul activ, Fiinta Prima n care se amesteca viziunea coranica cu cea a filosofilor greci. (Anghelescu, 1994,

pp. 117- 118) n lumina acestor ctorva aspecte istorice si culturale, pe scurt mentionate, ne ntoarcem la problema de fond cu care ne confruntam noi, ca europeni, ceilalti de partea cealalta. Cte dintre aceste lucruri ne sunt cunoscute? Ct de mult ne-au interesat acestea? Nu rareori, atunci cnd se vorbeste despre musulmani, implicit ei sunt asociati cu arabii, iar cnd se vorbeste despre arabi, ei sunt considerati , de asemenea, n mod implicit, musulmani. Este o eroare ct se poate de mare pe care cei mai multi o fac din nestiinta. Dupa cum spuneam, expansiunea araba a fost impresionanta, ajungnd pna la granitele Chinei la est, Pen. Iberica si coastele sudice ale Europei mediteraneene. nsa acest lucru nu a nsemnat implicit si adoptarea religiei musulmane de catre popoarele respective. Dupa cum, o importanta comunitate crestina se gaseste pe teritoriile statelor arabe, n care, ntradevar, religia dominanta este cea islamica. nca o problema n aceasta discutie o constituie isteria, as putea spune, provocata de mijloacele de informare n masa cu privire la terorism si teroristi. Ne.am obisnuit, poate din comoditate, sa preluam informatiile care ne parvin din diverse surse, fara a le analiza si fara a discerne. Aceste etichete puse si generalizari sunt cel putin nefondate. Nici noua nu ne place sa ni se puna marca de capitalisti corupti, imperialisti, etc. Pentru ca vorbim de idei preconcepute si stereotipuri, nici de partea cealalta, descrierile si viziunea asupra a ceea ce nseamna Occidentul nu sunt mai putin eronate. Si atunci ramne ntrebarea pe care am adresat-o la nceputul acestei

prezentari: care ar fi solutia pentru a reusi sa punem bazele unui dialog real ntre cele doua parti, aflate, dupa parerea mea, ntr-o stare conflictuala artificial creata si ntretinuta. Ca sa existe un dialog, n primul rnd trebuie ca ambele parti sa accepte acest lucru si sa fie dispuse sa se aseze la masa dialogului. Apoi, ar trebui ca ambele parti sa-si manifeste dorinta reala de a se cunoaste reciproc. Si nu n ultimul rnd, sa manifestam toleranta unii fata de ceilalti si sa ne ascultam. Poate acest lucru se va ntmpla ntr-un viitor nu ndepartat, dar cel putin trebuie sa ncercam, macar, sa deschidem calea catre un dialog real, ceea ce ar putea fi solutia acestui conflict ce dureaza de o perioada prea lunga si care se perpetueaza, uneori nejustificat.

Bibliografie
[1] Anghelescu, Nadia, Introducere n Islam, Bucuresti, 1993. [2] Anghelescu, Nadia, 2004, Dialogul euro-arab: exigente

si

perspective n Observatorul Cultural, nr.213, 23.03 29.03.2004. [3] Anghelescu, Nadia, 1996, Stereotipuri privind islamul si lumea araba n Adevarul literar si artistic, 1996. [4] Cardini, Franco, Europa si Islamul. Istoria unei nentelegeri, Polirom, 2002. [5] Clot, Andr, Civilizatia araba n vremea celor 1001 de nopti, Bucuresti, 1989. [6] Corm, Georges, Europa si Orientul, Cluj-Napoca, 1999. [7] Miquel, Andr, Islamul si civilizatia sa, Bucuresti, 1994. [8] Sourdel, Dominique, Sourdel-Thomine, Janine, Civilizatia Islamului clasic, Bucuresti, 1975. * Aistent universitar, Uiversitatea Nationala de Aparare, Facultatea de Comanda si Stat Major, Bucuresti.