Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS I
Probabil că Traian a mai stat câteva lui în Dacia şi a dat o Lex Provinciae; pentru a
începe activitatea de întemeiere reală a provinciei.
Într-o anumită măsură, teritoriul cucerit nu le era necunoscut romanilor (existau
negustori spioni). Nici pentru daci, romanii nu erau necunoscuţi; unii ştiau latina dar iniţial sunt
probleme de comunicare. Pe Columnă - momente în care ambasade ale dacilor trimise la
romani - s-au înţeles ei cumva. (Ovidiu - exilat în 8 e.n. la Tomis se plânge totuşi de faptul că
nu se poate înţelege decât cu grecii din Tomis; e pierdut în afara hinterland-ului oraşului -
"când mă aud recitând latineşte, dacii râd ca proştii").
Balbus=şeful topografilor militari, aduşi de Traian în Dacia. Traian îi dă voie să plece
din Dacia după un an - aşadar, a fost înregistrată situaţia: căile naturale de acces, punctele
strategice, punctele de interes economic.
Propagandă imperială la Roma - pentru a arăta lumii că merită să îţi încerci norocul în
Dacia - pentru a atrage colonişti.
Prerogativele guvernatorului
E investit cu imperium - prerogative civile, administrative, militare, judecătoreşti (are
dreptul de a condamna la moarte pe oricine din provincie, inclusiv cetăţenii romani - de obicei,
doar împăratul putea).
Mâna lui dreaptă se ocupa de finanţe - personaj important trimis de împărat; are rang
mai mic - din ordinul cavalerilor - procurator augusti; strânge taxele, plăteşte soldele
militarilor, poate - aprovizionarea cu grâu etc.
Cele trei provincii sunt SEPARATE. Fiecare este supusă împăratului. Dacia Inferior şi
Porolissensis nu sunt subordonate Daciei Superior, ci împăratului!
În Vest - cum că ar fi graniţă near Tibiscum; tot pentru V - graniţă pe culoarul Timiş-
Cerna.
Tisa şi mlaştinile din apropiere erau de netrecut - nu există puncte fortificate pe Tisa;
Dacia nu putea include tot Banatul dar nici nu se oprea la Tibiscum sau Timiş-Cerna - pentru
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
că există urme mai la vest şi cea mai bogată zonă e acolo - graniţa de V: de la Lederata, prin
castrele de la Arcidava…Berzobia, Tibiscum, pe Mureş (la Micia, near Deva). După Deva,
mai apar puncte fortificate romane la Bulci, Sânnicolau, Aradul Nou - puncte ce asigură
securitatea pe drum; erau un drum f important.
OBS! Unii istorici cred că Hadrian a renunţat şi la Banat şi că ar fi adus limes-ul pe
Timiş-Cerna!
De la Micia (vamă atestată) - presupunem că urca spre N, pentru că trebuia să
înglobeze zona auriferă - cea mai slab cunoscută; nu ştim pe unde trecea graniţa - există
doar mici fortificaţii în Apuseni la Roşia Montana, Abrud - prea modeste. Ipoteză: M
Apuseni=graniţa naturală (FALS) - mai degrabă nu am găsit noi încă graniţa solidă.
Potaissa şi Apulum sunt sedii de legiune - aproape de marginea de V - supravegheau
zona auriferă.
De la Bologa (Valea Crişului Repede) - graniţă spre NE, spre Porolissum - trece prin
castrele de la Bucium, Românaşi, Romiţa.
Dpv strategic=locul pe unde se poate pătrunde în Transilvania dinspre N - se fac
lucrări de fortificaţie; = singurul loc din provincie, unde pe câţiva km, fortificaţia are zid
continuu, 2 castre, şanţuri, valuri de pământ şi turnuri.
Apoi, spre NE, la castrul de la Tihău, apoi pe Someş spre Căşeni - Ilişua. Schimbă
direcţia spre SE - prin şir de castre spre C Orientali: Orheiul Bistriţei, Brâncoveneşti (near
Mureş), coboară la Călugăreni, Sărăţeni, Ilirăceni, Odorhei, Sânpaul, Olteni,
Breţcu=Angustiae, cel mai estic punct al Daciei (pasul Oituz),. De la Breţcu, spre Carpaţi; e
inclusă şi Ţara Bârsei; castre: Boroşneu Mare, Comalău, Râşnov=Cumidava. De aici, două
variante:
1. pasul Bran - limesul transalutan (pe Olt)
2. ajungi până la Borţa pe Olt; apoi, cobori tot pe Olt.
Limes alutanus şi limes transalutanus sunt denumiri moderne.
• limes alutanus=graniţa pe Olt - naturală; aprox 250 km, nu e foarte uşor de apărat -
castrele: pe malul drept al Oltului, dar malul stâng al Oltului e mai înalt - au simţit
nevoia unei linii fortificate dincolo de Olt. F multe castre - de la Dunăre: 2 castre la
Izlaz, castru la Slăveni, Acidava, Ioneşti, Stolniceni, Sânbotin, Jiblea, Bivolari,
Călimăneşti, Copăceni, Racoviţe, Boiţa=Caput Stenarum.
• limes transalutanus - aprox 235 km; dincolo de Olt, prin Muntenia. În S se apropie
de Olt (aprox la 10 km), apoi, la 50 km de Olt. În Sud există şi un val continuu de
pământ - de la Dunăre spre NE - râul Vedea, apoi, până la Râşnov. Castre - 14
puncte fortificate: Putinei, Băneasa, Roşiorii de Vede, Gresia (se termină valul),
Ghioaca, Uruieni, Fâlfani, Săpata de Jos, Albota, Jidova, Rucăr. Uneori sunt două
castre unul lângă altul - chiar dacă sunt foarte mici.
Limes transalutanus a fost abandonat la mijlocul sec III, în timpul lui Filip Arabul;
proteja limes-ul alutanus. Nu ştim însă când a fost ridicat; ipoteză:
• sf sec II (Septimius Severus) - puţin probabil
• Antoninus Pius - a mai dublat frontierele şi în altă parte (eg: Britania)
• Hadrian - argumente: după ce a abandonat Muntenia, mai avea nevoie de o linie de
apărare
6
CURS II
Dpv militar şi juridic - o singură provincie. Cele trei Dacii - se unifică sistemul de
denumire: Dacia Apulensis (fosta Dacie Superior), Dacia Malvensis (fosta Dacie Inferior),
Dacia Porolissensis.
179 - diplomă militară de la Drobeta; vorbeşte despre trupele de la Drobeta, ce
aparţine Daciei Superior.
Explicaţie: trupele/districtele militare au păstrat vechile denumiri (trium Daciarum - se
referă la cele trei districte militare) (FALS), DAR procuratorii financiari au ca una din
principalele sarcini să plătească soldele soldaţilor - confuzie, dacă denumirile sunt diferite.
Probabil, Dacia Malvensis=Oltenia+ (V Olteniei)\Drobeta; Dacia
Appulensis=Trans+Banat; Dacia Porolissensis - deja ştim.
Reşedinţe:
• la Apulum - guvernatorul celor trei Dacii, pretorul, are un palat;
• guvernatorul financiar - UTSarmi pt D Apulensis;
- Napoca sau Porolissum pt D Porolissensis
- Romula pt Dacia Malvensis
Monumentul onorific pentru Marcus Claudius Fronto - după moartea lui pe frontul
marcomanic - soclul statuii!
• 167 - legat al Moesiei Superior (legatus Augostorum - M.Aurelius+Lucius Verrus)
• legat peste două provincii: M Superior + Dacia Apulensis - pericolul venea din zonă
(iazygii între ele)
• apoi - legatus Augusti (după feb 169 e.n.) - pro praetore provinciarum Daciarum=I
legat consular al celor trei Dacii
• toamna 169 - o nouă campanie vs iazygi şi marcomani; M.C.Fronto - Moesia
Superior şi provinciarum Daciarum - îi înfrânge pe iazygi, dar moare pe câmpul de
luptă
Sec III - pericolele vin dinspre E pentru Dacia (carpii, goţii). Schimbare a direcţiei de
unde vine pericolul, dar nu se fac modificările cum ar trebui, ci din contră: o legiune la
Potaissa - întărire tot în V.
Organizarea fiscalităţii
Romanii înregistrau tot - pentru ca nimeni să nu scape de plata impozitului. Periodic:
listele de impozit sunt refăcute prin recensăminte; de aceste chestiuni se ocupa procuratorul
financiar. Sediu: UTSarmi pt D Apulensis - s-a descoperit construcţia şi un mare depozit de
cereale + arhiva fiscului=tabularium provinciae.
La tabularium - tabularii: contabilii; liberţi imperiali. + adjutores tabulari + librarius -
arhivist + arcarius - casierul + dispensator - tot casier? + scriba tabularii - copistul.
8
Fiscul imperial avea birouri şi în alte localităţi din provincie: Apulum, Romula (e
consemnat HILAS=sclav imperial, VICESIMARIUS=adună vicesima - impozitul de 5%).
Cum se stabileau impozitele? Din 5 în 5 ani - recensământ; primarii se şi numeau
duumvirii quincvenales - dacă erau aleşi acum.
1. Impozitele directe - Tributa
• tributum soli - pe pământ
• tributum capitis - personal; cetăţenii şi peregrinii; sclavii nu!; pe imobile
De plata impozitului personal şi pe pământ erau scutiţi cetăţenii romani care trăiau în
oraşele romane ce aveau drept roman (ius Italicum).
2. Impozitele indirecte
• 5% moşteniri
• 1% vânzări de mărfuri şi sclavi
• 2.5% circulaţia mărfurilor, sclavilor (perceput în vamă)
Serviciul vamal (publicum portorium) - organizat la scara IR pe zone. Dacia aparţine
unei organizări vamale - s.n. publicum portorii iliricii; în fruntea sistemului vamal - conductorul;
apoi - era numit direct de împărat, un procurator. Stationes portori=văi, birouri vamale
conduse de sclavi imperiali; în Dacia - la Dierna, Micia, la Pons Augusti (Voislava). Birouri
vamale mai erau la Sucidava, Drobeta, Seghedin.
Arheologic: a fost cercetată vama de la Porolissum, lângă drumul roman; construcţie
lipsită de zidul de apărare al oraşului; f multe mărfuri de import la Porolissum;
Commodus=restitutor comerciae - inscripţie de pe 2 altare de aici.
1. Legiunile - elita armatei romane; infanterie grea. 28-33; aprox 30 legiuni în IR în sec II-III
e.n. În legiuni se înscriau tinerii cetăţeni; şi în trupele auxiliare existau trupe destinate
cetăţenilor, dar erau puţine; mai mult - trupe pt necetăţeni (la sf serviciului - deveneau
cetăţeni).
În cazuri extreme, unii au primit cetăţenia romană înainte, pentru a se putea înscrie în
legiune (18-20 ani, la înscriere). Pentru fapte deosebite de bravură puteai fi lăsat la vatră, dar
dacă după 25 ani - războaie, puteai fi reţinut.
Puţini călăreţi - aprox 120; >5000 infanterişti.
Legiunile sunt împărţite în cohorte
• I cohors miliaria -1000 soldaţi
• II-X - cohors quingenariae - 500 soldaţi
DAR cifrele nu sunt respectate; I se împarte de obicei în cinci centurii - centurae, iar II-
X - în 6 centurii. 1 centurie=80 soldaţi.
I cohors - cele cinci centurii ajung la 100 soldaţi: (1) - 400 soldaţi…(5)-100 soldaţi;
aranjamente teoretice. TOTAL: 59 centurii!!!
9
De ce se înrolau tinerii?
• soldă şi alte avantaje materiale
- solda este în continuă creştere în sec II-III e.n.; factori: inflaţia + împăraţii, care au
nevoie de sprijinul armatei (mai ales împăraţii soldaţi din timpul anarhiei militare)
- soldele creşteau în proporţie geometrică cu rangul; nu aveau soldă, cei de rang
senatorial
- un soldat - sub Domiţian: 300 denari pe an; sub Caracalla: 750 denari pe an;
subofiţerii: 1.5 sau 2 sau 3 X soldă soldat; centurionii - sub Traian: 5000 denari pe an; cei din
cohors prima: 10.000 denari pe an; primus pilus: 20.000 denari pe an
- solda - în 4 rate anuale; li se reţin bani pentu echipament, armament, mâncare; eg: în
timp de pace - un soldat are raţia de grâu egală cu 660 grame; la terminarea serviciului militar
- o parte din banii reţinuţi erau restituiţi
- donative - împărţiri ocazionale de bani
- sumă mare - la ieşirea din armată; în timpul campaniilor - jaf;
- disciplina era f strictă; pedepse de tot felul - including pedeapsa cu moartea;
- recompense: pradă de război, premii în bani, recompense onorifice
- decoraţii - eg: coroana triumfală, coroana murală (escaladai I zidul unei fortificaţii
asediate), valară (treceai I valul), civică (din frunze de stejar, dacă ţi-ai pus viaţa în primejdie
pentru a salva un cetăţean roman)
• cetăţenia romană
• alte avantaje
Castrele auxiliare: suprafaţă f mică; cele mai mari - pe graniţa de vest: Micia, Tibiscum,
Porolissum; 5-8 ha; în general - 2 ha; există şi mai mici de 1 ha - pe limes, în Oltenia.
Ştirile epigrafice - inscripţii care atestă edificii din castru, comandanţi de legiuni şi chiar
ofiţeri superiori sau militari obişnuiţi.
Trupele auxiliare: alae, cohortes, singulares (garda guvernatorului), numeri; singura
soluţie pentru daci de a primi cetăţenia - armata! Nu s-au acordat cetăţenii în grup; doar I
soţie şi copilul!
Aprox 100 castre în Dacia; cele mai multe, pe graniţă.
Documente f bune - diplomele militare; pe locul 2 - cercetarea arheologică; iar pe 3 -
inscripţiile.
A. Alae - 2 categorii: 500 militari (quingenariae) sau 1000 (miliarae); comanda: membru al
ordinului cavalerilor (titlul de prefect); treptele ierarhice ale cavalerului: prefectus cohortes
- tribunumlegionis - prefectus alae.
Sec III - f rar, locuitori ai Daciei ca şi conducători ai trupelor auxiliare; 1 sg caz când un
locuitor al Daciei ajunge senator.
Există subofiţeri, asemenea celor din legiuni. Aprox. 15 trupe de cavalerie au staţionat
în Dacia: pe graniţă şi în interior (S-Războieni, E-Cristeşti, N,NV - Gilău, N-Gherla; cele mai
apropiate de castrul legionar, la aprox 30-40 km)
B. Cohortele - aprox 50 în Dacia. Două tipuri: 500 sau 1000 militari. În frunte - un prefect de
cohortă - tribus de cohortă.
C. Numerii: serviciul durează tot 25 ani. Se încearcă păstrarea unui caracter etnic - trupe
specifice; împrospătarea efectivelor dub acelaşi neam. Comenzile se puteau da şi în
11
limbile acelor populaţii - eg: maurii - rămân la Micia, în Dicia; 204 - există trupe auxiliare
neregulare - VEXILATIO; cu timpul se transformă în numerii.
În celelalte trupe auxiliare (\numerii) - recrutări de peste tot; eg: recrutări teritoriale (de
unde e staţionată) dar nu trebuie exagerată (eg: tracii - f buni călăreţi - preferaţi pt alae).
CURS III
- 107/108 - război cu iazygii (atacă Panonia şi Dacia; sunt înfrânţi) - nemulţumiţi pentru că
Traian nu le-a cedat teritoriile ce le preluase Decebal de la ei;
HA=izvor literar
1. Traian - dă lex provinciae=*constituţie*; pune bazele romanităţii (eg: schimbarea legendei
monedelor: Dacia Capta devine Dacia Augusti)
- cunoaştem următorii guvernatori:
• Iulius Sabinus (106-109 e.n.)
• Decimus Terentius Scaulianus - e fondată colonia UTAugusta Dacica Sarmi. (Depr
Haţeg)
• Avidius Nigrinus
• Quadratus Basus
2. Hadrian (vara 117-138) - conflictul cu iayzgii şi pacificarea roxolanilor.
Ipoteza: 123/124 - Hadrian a venit în Dacia; nu prea credem…
Napoca e ridicată la rangul de colonie. Cunoaştem cinci legaţi imperiali (pt Dacia
Superior), doi procuratori (în Dacia Inferior) şi doi procuratori (în Dacia Porolissensis).
3. Antoninus Pius (138-161) - pace în IR; "vârsta de aur";
- întărirea frontierelor şi a reconstruit castre în piatră
- câteva perioade de criză; Aelius Aristides - într-un discurs, face aluzie la *nebunia geţllor*
care ar fi atacat Dacia Inferior pe la 144 e.n., dar mai degrabă îi confundă cu roxolanii
- 157-158 - lupte la N,NV provinciei cu dacii liberi şi costobocii; Marcus Statius
Priscus=legat al Daciei Superior - la locul Sub Cununi (near Grădiştea Muncelului) ridică
un altar zeiţei Victoria în urma acestor lupte victorioase; pentru această perioadă (157-
158) - documente epigrafice: în Dacia, Roma a investit foarte mulţi bani: construcţii publice
sau refacerea lor
• inaugurarea unui apeduct la Apulum
• reparaţii la amfiteatrul de la Sarmi
• amfiteatrul de la Porolissum - refăcut în piatră
4. Marcus Aurelius (161-180) - împăratul filozof (neostoicism), cartea "Către sine"=culegere
de cugetări stoice. Moare pe frontul marcoman la Vildobana (Viena) de ciumă. Îl asociază
la tron pe Lucius Verro.
- 166 - izbucnesc războaiele marcomanice=şir de atacuri ale populaţiilor barbare
(marcomanii, cvazii, lacringii, burii, costobocii, iazygii, dacii, vandalii) de la nordul
imperiului, care încep să se mişte din cauza mişcărilor goţilor. Războaiele durează până la
începutul domniei lui Commodus. Chiar dacă s-au încheiat păci de mai multe ori, ele erau
încălcate de barbari (HA: "au conspirat" toate popoarele).
- Dacia a fost şi ea afectată; de când? Mai multe ipoteze
• mijlocul anului 167 (plăcuţele de la Albumus Major - ultima este din 29 mai 167
e.n.)
13
OBS: Reguli: guvernarea Britaniei, Siriei - SUPER! Dacă ai fost înainte în provincii mai
uşoare.
Dacia <> încununarea carierei, DAR <> primul post pentru un guvernator (cam 2/3 ani
pe provincie).
CURS IV
Septimius Severus - după 196 e.n., când a fost ajutat de legiunile dacice, a vrut să dea
o răsplată - 2 oraşe.
• Municipium Apulensis - lângă canabae; dintr-un alt nucleu de cetăţeni romani; 250
e.n., în timpul lui Decius - colonia Nova Apulensis = vechea colonie Aurelia,
primeşte epitetul pentru că a fost refăcută; altă ipoteză: municipium SS devine
colonie (FALS). Nu au existat 2 oraşe colonii, ci 1 colonia şi 1 municipiu.
• Potaissa - 197; vicus-ul devine direct colonia! În 107 exista un sat numit Potaissa la
aprox. 10.000 paşi de Napoca; izvor literar: Ulpianus - în colecţia lui Justinian:
"satul Potaissa a fost ridicat de SS la rang de colonia"
Ulpian are dreptate, pentru că a primit ius italicum, DAR realitatea arheologică atestă
un municipium Septimium Potaissa. Mai degrabă, a devenit colonie la sf lui SS sau chiar în
timpul lui Caracalla.
Alte localităşţi rurale din jurul castrelor sau prin dezvoltare din localităţi proto-urbane,
care devin oraşe
• Porolissum - existenţa mai multor castre; principal: Porolissum - aici, în apropiere,
se dezvoltă un vicus, ce devine municipium Septimiun Porolissene; existau şi
castre secundare + un limes fortificat. Nu a fost colonia!
• Dierna - tot dintr-un vicus; nu ştim exact când devine municipium; probabil, în
timpul lui Septimius Severus. Ulpianus: Dierna=colonia întemeiată direct de Traian;
i-a dat ius Italicum (FALS); Dierna nu ajunge colonia
• Tibiscum - exista un castru militar; castrul - pe toată perioada existenţei provinciei
romane; pe aici au staţionat: cohors I Vinelicorum, numerus Palmirenorum,
numerus Maurorum. Devine municipiu probabil în timpul lui Septimius Severus. O
informaţie sigur databilă - dedicaţie pentru Cornelia Salomina, soţia împăratului
Gallienus (mij sec III)
• Ampelum=centrul administrativ al zonei aurifere; procurator aurianus; vicus, până
în timpul lui Septimius Severus, apoi: municipium; inscripţie: ordo Ampelensum
(ordin al decurionilor) - municipiu. Vexilaţii ale Legiunii XIII Gemina şi numerus
Maurorum Hispanensum.
Organizarea municipală
Modelul în mic al Romei; organizare cam ca şi a Romei; există magistraţi municipali
aleşi - duumviri (o dată la 5 ani - 1 din ei avea atribuţii cenzoriale - recensământ!).
Ordo decuriorum=senatul municipal; aici - intri dacă eşti liber, ai o anumită avere (cens
de 100.000 sesterţi),>25 ani (dar se dau şi dispense de vârstă), onorabilitate.
Curia=locul unde se ţin şedinţele.
Există 2 questori şi 2 ediles.
Pentru unele municipii: quatromvirii (Apulum, Potaissa, Dierna).
Există un ordo Augustali - din liberţii bogaţi; care nu pot intra în ordo decuriorum.
Patronus colonium=persoanele importante; şi exista o castă sacerdotală (întreţin cultul
oficial): flamines, augures, haruspices.
Unele oraşe: ius Italicum - scutire de plata impozitului funciar şi personal (UT Sarmi,
Dierna, Apulum, Napoca, Potaissa).
Aşezările ne-urbane - sunt atestate în Dacia
- pagus, pagii - cele mai importante aşezări rurale (asemenea unor târguri)
- vicus, vicii; eg: Aquae, Micia
- stationes, mansiones - de-a lungul drumurilor principale (asemenea unor hanuri);
eg: Albunus Major
- saline
- staţiuni termale - eg: Germisara, Ad Mediam
Pentru localizarea localităţilor: cursul apelor, inscripţii epgirafice (apar situaţii
contradictorii); există oraşul şi teritoriul lui. Zona auriferă, zona Teliuc, salinele (centrul la
Ocna Mureş) - aparţin domeniului împăratului.
- kastellum - aşezări dispersate montan; =sate ale minerilor colonizaţi din Dalmaţia şi
conduse de magistraţii lor (princeps).
Organizarea pt pagii, vicii - prefectus sau 2 magistri (eg: Micia).
Collegium profesionale
Collegium - se credea că sunt exclusiv profesionale, asemenea breslelor. Funcţia
principală: întrajutorarea reciprocă (eg: înmormântările), dar
collegium=asociaţie<>întovărăşire temporară (societas); colegii profesionale - eg:
• colegiul fabiilor (meşteşugari) - grupaţi în decurii; au o funcţie municipală
• centonarii - postăvarii; sunt pompieri
• dendroforilor - lucrează cu lemnul; taie arborele sacru-pinul, în cultul zeiţei Cybele
Elita de rang II, clasa mijlocie; vrea să participe la viaţa publică, dar nu poate fi
magistrat. Organizează banchete (eg: tăbliţele cu listele de preţuri de la Albunus Major),
asociaţii de întrajutorare (eg: stelele funerare ale Fabiilor sunt standardizate)
• colegiu religios - eg: al lui Isis
• colegiu de galatini - la Napoca
235 e.n. - exista un album al unei asociaţii de persoane din Asia Mică (esp galaţi)
• colegiu al lapidarilor - la Micia
• colegiul utricularilor=negustori?! de origine renană
• colegium nautarum (plutaşi) - la Apulum
• colegium galatatum - Germisara
19
Economia în provincie
Ramura de bază era agricultura (creşterea animalelor, cultivarea plantelor). Teritoriulk
era împărţit - exista ager publicus; proprietate funciară mijlocie, DAR nu sunt atestate marile
latifundii. În teritoriul oraşelor existau proprietăţile aristocraţilor.
Villa rustica=fermă romană; are în centru locuinţa proprietarului (confortul urban);
locuinţele sclavilor, locuinţe anexe; totul este înconjurat cu o incintă.
S-au desc depozite de unelte din fier: brăzdare de plug, sape, seceri - la Lechinţa de
Mureş. Plugul roman: brăzdare din fier, cormane din lemn, pe rotile?! Scene de arat - pe
monumente funerare (eg: Şeica Mică).
Viticultura - testamentul de la Sucidava - un personaj lasă urmaşilor săi două iugera de
vie; nu există ferme viticole descoperite, doar o cella vinaria de la Potaissa (un fel de pivniţă)
+ o tăbliţă cerată de la Albunus Major - s-au cumpărat două tipuri de vin.
Creşterea animalelor - doar cercetările arheologice oferă informaţii; speciile de azi.
Romanii au adus o specie bovină ameliorată (talie mai mare). Exista un monopol imperial al
păşunilor: publius Aelius Marus=Conductor pasqui et salinarum.
Mineritul - mai ales aurul (M Apuseni - zona Albunus Major; Ruda Brad); sediul
administrativ: Ampelum=Zlatna. Marcus Ulpius Hermina procurator aurariarum (libert al lui
Traian). Au fost colonizaţi aici minerii dalmatini - locuiesc în kastella. Existau leguri
aurariarum=arendaşi?! Sau cei care aleg nisipul aurifer.
Tehnici:
• cernerea nisipului aurifer
• galeriile mici (sclavi copii, probabil) sau de mai mari dimensiuni (zona Bradului)
• la suprafaţă
• prin prăbuşirea galeriilor - un crater; roca se exploatează prin spălare
Fier - eg: Teliuc - conductores ferariarum; Ghelari; Cinciş, Ruda, Moldova Nouă.
Sarea - conductors paqui et salinarum; Ocna Mureş=centrul unui district imperial; eg:
Ocna Dej, Domneşti, Sânpaul, Cojocna.
Carierele de piatră - la Bucova (marmura din UT Sarmi), Trascău (piatră pentru
Potaissa - marmură), Deva şi Simeria (andezit), Gioagiu (rocă vulcanică), Sănduleşti, Cheia,
Călan.
Ateliere meşteşugăreşti
Există mari aşezări=centre ceramice (eg: Micăsasa - Sibiu; imitaţiile de terra sigilata;
ceramică lucrată în relief; ştampile cu numele meşterilor).
Principala categorie de ceramică: terra stampata=decorată prin ştampilare (impresiuni)
(eg: Cristeşti - jud Mureş; Micia, Apulum, Potaissa, Sucidava, Romula, UT Sarmi) - veselă
propriu-zisă şi material tegular (eg: cărămizi, opaiţe, statuaria în teracotă).
Sticla - la Tibiscum: mărgele de sticlă colorată - exportate la barbari; la Romula -
cavatores gemarum (camee, geme).
Pictura - Apulum: Maestrius Martinius - dedică un altar zeităţilor celto-germanice.
Comerţul - negustori din mai multe zone ale IR, esp negustori sirieni (eg: Panonia - s-
au descoperit schelete de cămile). Negustori din Dacia - atestaţi în IR (eg: Dalmaţia, I-la
Lesbos, Egipt).
Ceramică din Germanica, lucerne din N Italiei, S Panoniei, mortaria (vas tip modjar - se
pisează cerealele - fiertură) din Moesia Inferior, Panonia, Italia, amfore pentru vin (zona
Egeană), ulei, sos de scrumbii macerate (Hispania). Export: sare, lemn, aur.
20
CURS V
Colonizarea în Dacia
Eutropius: Traian, după ce a învins Dacia, a adus din toată lumea romană mulţimi
nesfârşite de oameni pentru ogoare şi pentru popularea oraşelor.
Cercetările de natură onomastică confirmă acest lucru:
I mare val de colonizare - sub Traian
II val - sub Septimius Severus (mai puţin amplu)
Există o colonizare oficială - deoplasările unor populaţii, unor grupuri etnice
specializate (eg: cele dalmatice - extracţia şi prelucrarea aurului) - au fost pirustae,
baribustae, maniatai, sardeastae.
- întemeierea UT Sarmi - tot o colonizare; primii aşezaţi - veterani; primesc pământ.
- primele grupuri de cetăţeni romani=coventus chivium romanorum
Colonizarea a continuat la iniţiativa privată -grupuri, familii, persoane. Numărul
coloniştilor sub Traian era deja însemnat - existau mulţi cetăţeni romani (faza cu Hadrian!).
La Napoca - locuitori din Galatia, asianii; exista un collgeium de pontobictinorum - esp.
cu comerţul.
Colonişti din V,NV Africii, italici, din zona Balcanică.
În ordine descresc: Aurelius (pt că din 212 e.n. - aproape toţi cetăţenii din IR au
devenit cetăţeni şi au luat numele de familie al împăratului), Aelius, Ulpius, Septimius (rar)
sau nume mai vechi, din sec I: Iulius, Claudius, Flavius. Alte nume comune: Valerius, Antoniu,
Cassius, Domiţius.
Pentru cognomina de origine greacă: unele sunt f frecvente - Alexander, Antipatric,
Appolionic, Diodenes, Hermes.
Cognomina de origine iliră (nu sunt cetăţeni): Pator, Dasuis, Verzo, Epicadus.
Origine traco-dacică: Muca, Pitus, Dremias
Origine semitică: Teimes, Barchadadus, Bolhas
Origine egipteană: Hamonius, Sarapio.
Proporţia numelor este direct proporţională cu studiul epigrafelor (eg: cele mai multe
sunt în latină).
Cât se trăia? După studiul epitafurilor (vârsta decedatului) - media:35/36 ani DAR
lipsesc inscripţiile funerare pentru copiii<1 an (mortalitatea infantilă se presupune că era de
1/3). În Roma, media era de 21 ani.
Dacă luăm doar inscripţiile funerare ale celor>15 ani - media:45 ani.
Situaţia este similară cu cea din Hispania, Egipt. În NV Africii, media era mai mare.
Dubios: în multe inscripţii apar vârste rotunde - o aproximare.
Câţi locuitori are provincia? Dificil de apreciat. Putem aprecia nr locuitorilor oraşelor
(cel mai mare - Apulum) + nr militarilor + familiile militarilor - obţinem o cifră DAR nu ştim câţi
locuitori erau la ţară.
Cimitirul de la Soporu de Câmpie - aprox. 50 de suflete. Sunt atestate 400 de sate.
Cifra de 20.000 - clar greşită. Aşadar, fie localităţile erau mai mari, fie erau mai numeroase.
În Roma s-au păstrat ceva inventarieri - posibil, nr locuitorilor să fie între 800.000 - 1ml,
la o populaţie a IR de aprox. 60 ml.
Cum se trăia?
Dpv al stratificării sociale - perioada comunistă: sclavi şi stăpânii loc (FALS); grosul
populaţiei nu aparţine acestor categorii.
Pentru a studia societatea provincială: situaţia juridică (cetăţean, necetăţean, sclav) şi
situaţia materială.
Pentru sec IX apar doi termeni concludenţi:
• honestiores - clasa superioară (A)
• humiliores - clasa inferioară (B)
În ambele categorii intră persoane care aparţin oamenilor liberi şi sclavilor.
A. - cetăţeni romani, peregrini bogaţi (necetăţeni), militari (cam toţi), sclavii şi liberţii imperiali
- nu este o clasă omogenă.
• Cei mai de frunte: puţini, membrii ai ordinului senatorial (guvernatori, comandanţii de
legiuni, tribunii)<>locuitori; sunt doar în trecere DAR ţinem cont de ei pentru că atrag
atenţia concetăţenilor = modele pentru ei.
• Membrii ordinului ecvestru - de la o vreme, chiar provinciali din Dacia - intră în acest ordin
(există condiţii de cens şi cetăţenie)
• Servus - vilichi şi achores - sclavi-antreprenori; şefi de sclavi etc. Însărcinări deosebite din
partea stăpânilor - adună avere (peculium) şi se răscumpără.
22
În oraşe există grupuri de cetăţeni foarte bogaţi - aristocraţia municipală; din tată în fiu
deţin puterea în oraşe (eg: decurionii). După antroponimia lor observăm că sunt cetăţeni de
dată veche, de regulă provin chiar din primele familii de cetăţeni romani stabiliţi în provincie.
Cei din ordinul senatorial nu erau salariaţi, iar procuratorii primeau între 60.000,
200.000 de sesterţi pe an.
Cei bogaţi îşi permiteau să facă donaţii pentru comunitate
• o singură mărturie epigrafică (Apumul) - ulei pentru terme
• celelalte - donaţii în bani (eg: pentru pavarea unor străzi, pieţe, repararea unor temple,
completarea unor clădiri publice) de zei de mii de sesterţi (cetăţean de la UTS - 80.000
sesterţi - pt anonă; cea mai mare sumă!)
Cât căştigau ceilalţi? Nu ştim cât câştiga un negustor, un agricultor sau un patron de
atelier. Se pare că unii aveau venituri suficiente (eg: pictorul de la Apulum se laugă că a
construit un mic sanctuar, deci îşi permitea; ofrandă de la Micia pentru Silvanus - 10 pondii de
Ag=aprox 800 denari - o sumă mare!).
- sumele care se împrumută: 60, 140 denari
Societate unde predomină averea mijlocie, mică (dovadă: tezaurele de argint).
- tăbliţele cerate ne oferă date importante despre preţurile sclavilor, alimentelor
B. grosul: oamenii liberi (peregrini) de condiţie modestă (eg: micii meseriaşi, micii negustori,
scriba - copiştii), sclavii (lucrau în mine, agricultură; nu apar în epgirafe; nu au bani) şi
liberţii.
În Egipt, în sec II e.n. - vreo 7% din populaţie erau sclavi. Probabil, în Dacia, <10%
erau sclavi.
Sclavii eliberaţi deveneau liberţi - fostul lor stăpân devenea patronus.
• nu puteau ocupa funcţii municipale
• încercau să se îmbogăţească
• din ei se recrutează o pătură de homines novi
• copiii lor vor ajunge chiar cetăţeni
• ordor augustalium=ordinul augustalilor; aproape exclusiv liberţi; cultul imperial. Era fictiv -
un fel de reprezentanţă a clasei cavalerilor de la Roma în provincie.
! În IR, sistemul social era permeabil (nu existau categorii închise).
Răbufniri sociale violente (nu prea sunt atestate) - 3-4 inscripţii din zona muntoasă a
Banatului şi near Drobeta - omoruri săvârşite de latrones (asemenea haiducilor) şi pasajul din
HA (during Commodus) - în Dacia, nemulţumiri ale provincialilor, înăbuşite în final de armată.
Cu timpul, aspectul etnic s-a şters, răbufnirile au mai degrabă un caracter social. E
posibil ca în timpul războaielor marcomanice să fi avut loc mişcări interne, dar nu ştim.
Raporturi patriarhale - în inscripţiile de stăpâni şi sclavi (monumente funerare - eg:
stăpânul s-a însurat cu sclava; liberţii moştenesc stăpânul etc).
Prin sistemulş donaţiilor către comunitate se încearcă o redistribuire a avuţiei - evitarea
stărilor conflictuale.
1 singură inscripţie - vie, la Sucidava, mare de 2 iugera (f mică!) - nu avem alte
documente despre proprietăţi (despre mărimea lor esp).
Baza socială în Dacia erau peregrinii - nu sunt foarte bogaţi, au puţini sclavi.
Condiţiile de alimentaţie, igienă, cunoştinţele medicale şi aplicarea lor - cea mai bună
lume de până atunci.
23
Ce s-a întâmplat în teritoriile locuite de dacii liberi (denumire modernă) - sec II-IV
Grupurile de daci, care în sec II-IV e.n. sunt cunoscute arheologic - în Arad, Crişana,
Sătmar, Moldova, Muntenia. Unii sunt numiţi daci, alţii costoboci, alţii carpi (Moldova), alţii geţi
(Muntenia).
Asemănări: în cultura materială pornesc toţi din LaTene-ul dacic.
Culturile arheologice:
• Sântana Arad (V,NV Daciei) - a
• Lipiţa (costobocii - N,NE) - b
• carpii (E) - c
• Chilia-Militari (geţii din Muntenia) - d
Comun: tipurile de aşezări (lipsite de fortificaţii), locuinţe, ocupaţiile, formele ceramice
mai vechi, practicarea incineraţiei.
Diferenţe: datorită influenţelor romane diferite, diferitelor neamuri cu care dacii au venit
în contact (iazygii pt V,NV; roxolanii pt E).
După sec IV nu mai pot fi surprinşi arheologic - amestec cu vandalii.
a. Dacii din V,NV - în Câmpia Aradului, Crişana (pe toate cele 3 Crişuri), Sătmar,
Maramureş, Oaş, Cursul Superior al Tisei (Ungaria de NE şi Slovacia de E).
Există câteva centre importante: Medieşu-Aurit (cuptoare, morminte), Lazuri.
- tezaure de monede romane şi importuri romane (terra sigilata, fibule, vase de sticlă) -
relaţii cu romanii
- inscripţia translatorului - interprex dacorum - din castrul de la Brigeţio
Singuri sau aliaţi cu iazygii (esp during războaiele marcomanice) - atacă Dacia
• cercetările recente (eg: Porolissum) - destul de aproape de limes există aşezări dacice;
tratatul - interdicţia de a se apropia la < 40 stadii - a fost cu timpul uitat
S-au pacificat cu vremea - pentru sec III nu mai există ştiri de atacuri.
La Medieşu-Aurit - există dovezi că romanii au făcut recrutări pentru armată din rândul
dacilor liberi.
În Moldova există destul de multe obiecte romane - 95 tezaure monede romane (eg:
Muncelul de Sus - unicele vase de argint din România - fie urmarea unui raid sau cadouri
primite de la romani).
Periculoşi pentru IR - esp sec III, deceniul V - marea invazie during Filip Arabul.
La sf sec III-înc sec IV - carpii mai sunt pomeniţi (unii intră în Dobrogea) apoi dispar.
Ipoteză: au migrat în interiorul Pen Balcanice şi ar fi contribuit la naşterea albanezilor.
d. Geţii - aprox. 120 aşezări cunoscute (până în sec IV pot fi urmărite arheologic). Produsele
romane de import cele mai multe: ceramică, amfore, fibule, opaiţe, monede şi piese de
artă (statuete de bronz, fragmente ceramice cu inscripţii latine - eg: la Socetu - jud
Teleorman - o farfurie romană de lut zgâriată pe margine de lauda de sine a olarului).
La sf sec II - prima jumătate a sec III pătrund în Muntenia grupuri de roxolani.
Dobrogea
• 29 - Crassus. Treptat - regat clientelar, dat de romani aliatului lor.
• 46 e.n. - Thracia, transformată în provincie romană, DAR nu e clar că Dobrogea a devenit
acum
• la mijlocul sec I, Dobrogea nu era provincie, era prefectură (organizarea pre-provincială)
• primele trupe auxiliare romane, mai durabil, doar sub Vespasian; Suetonius, Iordanes ar
indica că sub Vespasian Dobrogea=terit roman.
Dpv administrativ, Dobrogea a ajuns o parte a provinciei Moesia (Inferior); există trei
legiuni în Moesia Inferior (=provincie imperială)
I Italica - pe Dunăre, la Nove
25
Oraşele greceşti
1. Callatis - conservatoare; s-a aliat cu romanii de timpuriu. Foedus - datare? - probabil de
prin 72/71 î.e.n.. Şi-a păstrat jurisdicţia proprie şi proprietatea reală asupra teritoriului. Nu
a trebuit să întreţină o garnizoană romană. Întâlnim instituţiile greceşti: Adunarea,
Consiliul, Arhonţii, Basileul.
După 102 e.n. - garnizoane. Populaţie: aprox. 10-15.000 locuitori; maj greci.
2. Tomis - acceptă garnizoană romană. Oraşul cel mai important (25-30000 locuitori). Terit
oraşului - cel mai romanizat; există destul de mulţi romani. Terit. Tomis-ului - multe sate cu
nume roman (vicus Narcissianus, vicus Clementianus). Receptiv la noutăţi.
3. Histria - sub Traian, supusă impozitului; nu avea drept de posesie asupra teritoriului. DAR
s-au păstrat şi vechile instituţii şi populaţie amestecată (10-15.000 locuitori).
4. Rirtenopolis (Costineşti) - decade; localităţi mărunte în terit Tomisului.
5. Argamum (Capul Dolojman) - I localitate de pe terit României pomenită în izvoare
6. Hamlyris - aşezare geto-romană. Un castru + 1 vicus Classicorum (=satul corăbierilor);
unitate navală ce aparţinea flotei Dunării
7. Aegyssus (Tulcea) - fortificaţie indigenă.
8. Noviodunum (Isaccea) - baza principală a flotei Moesiei; sf sec II e.n. - apare un oraş pe
lângă castru.
9. Troesmis (Igliţa) - V Macedonica (până în 166 e.n.) - va ajunge şi la Potaissa; după
plecarea legiunii, canabaele (2) se contopesc - oraşul devine municipium (decurioni,
diumviri etc atestaţi)