Arta şi arhitectura în Antichitate

Competenţe de atins:
4.1. Exprimarea unei opinii faţă de o operă culturală în cadrul unei dezbateri;
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric.

A. Atenienii, reîntorşi acasă după Salamina, îşi găsiseră capitala pe jumătate distrusă de perşi. Deci,
reconstrucţia era ceva necesar. Una din cauzele care le-au permis să nu se mărginească doar la o
simplă cârpeală, aşa cum ar fi vrut cei mai zgârciţi dintre guvernanţi, a fost descoperirea unor cariere
de marmură minunată, roşcată, pe coastele Pentelicului, un munte a cărui vecinătate apropiată
reducea şi eforturile, şi costurile de transport. dar acestei motivaţii materiale mai venea să i se adauge
încă ceva: maturitatea la care tocmai ajunsese geniul grec, şi nu numai Atena, ca metodă, şcoală şi
stil.
                                                                                                     Indro Montanelli, Istoria grecilor
B.

                                                               Zeus din Olimpia

                                                                   Policlet, Doriforul

                                                                Coloseumul din Roma

Cerinţe:

1. Identificaţi şi discutaţi cauzele care au determminat dezvoltarea artei greceşti folosind

informaţiile din sursa A.
2. Exprimaţi mai multe opinii referitoare la arta greco-romană porinid de la imaginile de la sursa
B.
Imperiul roman. Regatul dac
Competenţe de atins:
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de evenimente sau  procese
istorice;
2.5. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor umane in diverse contexte.

A. Este greu de imaginat ce dezastru a suferit Roma în aceşti ani. Recensământul a arătat că din
320.000 de cetăţeni au murit peste 170.000, în afară de pierderile suferite de populaţia din restul Italiei
şi din provincii. Romanii, înficoşaţi, s-au închinat în faţa fericitei sorţi a lui Caesar şi, smeriţi, au
îngăduit  să fie puşi în frâu. Învingătorul nu se mai mulţumea cu mandatul de dictator pe 10 ani. Acum
el a obţinut titlul de dictator pe viaţă, dreptul de a numi jumătate din persoanele oficiale şi astfel a
devenit stăpânitor absolut al Romei.
                                                                                              Plutarh, Oameni iluştri ai Romei antice

B. Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Burebista, bărbat get, l-a
înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a
făurit un stat puternic şi a supus geţilor populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani.
Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Thracia - până în Macedonia şi Illyria -, a pustiit  
pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub
conducerea lui Cristasiros şi pe taurisci.
                                                                                                                     Strabon, Geografia

Cerinţe:

1. Alcătuiţi o imagine a Romei în perioada războaielor civile aşa cum rezultă din sursa A.
2. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie de cauzalitate istorică din sursa A.
3. Numiţi două măsuri luate de Burebista precizate în sursa B.
4. Descoperiţi două informaţii aflate în relaţie de cauzalitate istorică din sursa B.
Statul roman
Competenţe de atins:
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric; 
2.4. Exprimarea acordului / dezacordului în raport cu un context social.

A. Cetăţenii s-au retras pe Muntele sacru care e dincolo de râul Anio, la trei mii de paşi de Roma.
Atunci au început consfătuirile între patricieni şi popor în scopul înfăptuirii armoniei şi solidarităţii dintre
cele două clase, hotărându-se condiţiile înţelegerii; poporul să aibă dregătorii săi proprii, de care să nu
se atingă nimeni şi care să aibă dreptul de a se împotrivi consulilor prin "veto", niciunul din patricieni
să nu aibă dreptul de a face parte din rândurile acestor magistraţi. Cei doi tribuni aleşi ai plebeilor au
fost Caius Licinius şi Lucius Albinus.
                                                                                                           Titus Livius, De la fondarea Romei

B. Atunci când soldaţii aflaţi sub ameninţarea inamicului tind să se retragă, generalul adună legiunea
şi-i degradează pe cei care şi-au abandonat postul. după acest lucru trage la sorţi fie cinci, fie opt, fie
douăzeci de oameni. Fixează această cifră astfel ca ea să corespundă cam la a zecea parte dintr-o
trupă. Celor care au fost desemnaţi li se aplică o bătaie nemiloasă cu bâtele. Celorlalţi li se distribuie
făină de orz în loc de grâu şi sunt trimişi să îşi facă tabăra în afara întăriturilor.
                                                                                                                                       Polibiu, Istorii

C. Oare se simt bine patricienii când ştiu că plebea, ruptă de cămătari, e învoită pentru sumele
datorate să-şi ofere trupul zălog, spre a fi sfârtecat de lovituri de vergi şi covârşită de osânde cu
nemiluita? Sau când, în fiecare zi, datornicii sunt înşfăcaţi, târâţi grămadă şi scoşi din for pentru a se
umple casele nobililor cu asândiţi, ajungându-se până acolo ca fiecare locuinţă da patrician să se
prefacă într-o închisoare pentru fiii poporului.
                                                                                                          Titus Livius, De la fondarea Romei 

Cerinţe: 

1. Identificaţi cauza pentru care plebeii s-au separat de Roma.

2. Stabiliţi, folosind sursa A ce drepturi au obţinut plebeii şi prrezentaţi aceste drepturi.
3. Numiţi şi prezentaţi două instituţii ale Romei antice în afara de cele prezentate în sursa A.
4. Comentează justeţea tratamentului prevăzut în sursa B din perspectiva politicii romane.
5. Comentaţi natura raporturilor dintre cele două entităţi sociale amintite în sursa C.
Democraţia ateniană
Competenţe de atins:
2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj
5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale şi de istorie orală;

A. Astfel împărţită în patru clase, Atena devenea o democraţie care a servit ca model tuturor celorlalte
cetăţi. Prima clasă îi furniza pe membrii Areopagului şi pe arhonţi, care erau aleşi de Adunare, pe care
o compuneau toţi cetăţenii. Ea putea să-l pună sub anchetă pe orice funcţionar superior, şi avea rol de
Curte de casaţie faţă de toate verdictele tribunalului care, şi ele la rândul lor, erau formulate de juraţi.
Aceştia erau aleşi dintre şase mii de ceteţeni de bună conduită, aparţinând tuturor claselor.
                                                                                                      Indro Montanelli, Istoria grecilor

B.   Avem o constituţie care nu imită legile vecinilor, ci mai degrabă noi înşine suntem exemplu, fără să
imităm pe alţii. În privinţa numelui - din pricină că este condusă nu de câţiva, ci de mai mulţi cetăţeni -
s-a numit democraţie, şi după lege, toţi sunt egali în privinţa intereselor particulare; cât despre
influenţa politică, fiecare este preferat după cum se distinge cu ceva, şi nu după categoria socială, ci
mai mult după virtute, iar dacă este sărac, dar poate să facă vreun lucru bun pentru cetate, nu este
împiedicat pentru că n-are vază. În raporturile cu comunitatea şi în privinţa suspiciunii reciproce în
activitatea zilnică ne manifestăm liberi activitatea, fără să ne mâniem pe vecin dacă face ceva după
pofta inimii lui, şi fără să prevedem [prin legi] acţiuni supărătoare, care nu comportă o pedeapsă, dar
sunt de nesuferit pentru alţii. Ne facem, fără să ne supărăm, interesele particulare, nu călcăm legile,
când chibzuim treburile publice, mai ales din respect pentru legi, dând ascultare şi oamenilor care
sunt, în orice împrejurare, la conducere, şi legilor, atât acelora care sunt promulgate, spre a veni în
ajutorul oamenilor păgubiţi, şi legilor care, deşi nu sunt scrise, comportă totuşi un respect unanim
consimţit. [...]  Numai noi îl socotim pe bărbatul fără activitate obştească nu un om puternic, ci chiar un
om nefolositor.
                                                                           Tucidide, Războiul peloponesiac - Discursul lui Pericle 

C. Războiul acesta, care bântuia cu putere de aproape zece ani, semănase în toată Grecia ruina, fără
să ducă la niciun rezultat. Ameninţată de o revoltă a sclavilor, Sparta a cerut pace. Atena, ţinând până
la urmă seamă de părerea aristrocraţilor, a fost de acord. Dintre aceştia, un oarecare Nicias a semnat
în anul 421 tratatul ce i-a purtat numele. Înţelegerea prevedea nu doar o pace de cinzeci de ani, ci şi o
colaborare între cele două state, în cazul când unul dintre ele s-ar fi răsculat sclavii. Marii inamici
găseau între ei înţelegere, menţinând nedreptăţile sociale.
                                                                                                                Indro Montanelli, Istoria
grecilor

Cerinţe:

1. Examinaţi organizarea societăţii ateniene folosind informaţiile din sursa A.

2. Ilustraţi un punct de vedere asupra sistemului de organizare atenian folosind două argumente
din sursa B.
3. Judecaţi sistemul politic atenian prin prisma valorilor democratice contemporane folosind
sursa B.
4. Formulaţi un punct de vedere argumentat asupra efectelor războiului peloponesiac din sursa
C.
5. Justificaţi cu o informaţie relevantă din sursa C necesitatea încheierii păcii.
Indoeuropenii.Grecii
Competenţe de atins:
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări orale sau scrise; 
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi celălalt, dintre persoane, dintre
grupuri

A. Între anii 8000 - 3000 î.Hr, omul descoperă cum să întrebuinţeze forţa animalelor şi a vântului. El
inventează plugul, roata şi corabia cu pânze, pătrunde în tainele proprietăţilor fizice ale metalelor şi
proceselor chimice care condiţionează topirea  minereului de aramă şi se pregăteşte să pună la punct
un calendar solar exact. pe de altă parte, el concepe un întreg wchipament adaptat la viaţa urbană şi
deschide calea spre o civilizaţie întemeiată pe scriere, pe tehnicile de clacul şi un sistem de măsuri şi
greutăţi.
                                                                                                 V Gordon Childe, Făurirea civilizaţiei

B. Ceea ce în legendă se numeşte "reîntoarcerea heraclizilor" se cheamă în limbaj istoric "invazia

dorică" şi a avut loc pe la 1100 înainte de Christos. Sigur că această legendă, dacă nu şi-au
confecţionat-o pe de-a întregul chiar dorienii, cel puţin şi-au însuşit-o. Ea furniza samavolniciei un fel
de alibi, şi un blazon pentru dominaţia noilor stăpâni, care trebuiau să fie consideraţi creditori şi nu
nişte tâlhari.
    Cine au fost exact dorienii, ca de obicei nu se ştie. Dar nu încape îndoială că veneau din Europa
centrală, pentru că au adus cu ei în Grecia darul cel mai de preţ al civilizaţiei, numit de etnologi "de la
Halstatt", după numele austriac unde au fost descoperite primele sale urme: fierul.
                                                                                                      Indro Montanelli, Istoria grecilor

C. În greceşte, "colonie" se spune apoikia ceea ce înseamnă literalmente "casa de afară"; şi deja
cuvântul exclude orice intenţie de cucerire şi orice subînţeles imperialist. Oamenii erau doar nişte bieţi
amărâţi care plecau să-şi facă o casă. Şi deşi conducerea numise în fruntea acestor expediţii un
"întemeietor", care îşi asuma comanda şi răspunderea acţiunii, odată constituită apoikia, ea nu
devenea o dependinţă, un dominion, un protectorat al cetăţii-mamă, ci păstra cu ea doar legături pur
sentimentale.
                                                                                                            Indro Montanelli, Istoria grecilor 

Cerinţe:

1. Descoperiţi folosind sursa A principalele "invenţii" ale omului preistoric şi analizaţi impactul lor
asupra dezvoltării civilizaţiei.
2. Interpretaţi comportamentul invadatorilor aşa cum reiese el din sursa B.
3. Specificaţi ce beneficii au adus civilizaţiei greceşti stabilirea dorienilor folosind informaţiile din
sursa B.
4. Enumeraţi o cauză a declanşării colonizării greceşti folosind sursa C.
5. Exprimaţi un punct de vedere argumentat cu o informaţie din sursa C referitor la relaţiile dintre
colonii şi metropolă.
Sumerienii. Egiptenii.Evreii
Competenţe de atins:
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi celălalt, dintre persoane, dintre
grupuri
5.3 Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale relative la un subiect istoric

A. Cel puţin douăsprezece oraşe au apărut în rândul sumerienilor. Printre ele s-au remarcat Ur, Uruk,
Kish şi Lagash. Ur, de exemplu, a devenit un oraş de aproximativ 24.000 de oameni. În centrul fiecărui
oraş era un templu care gazduia zeii oraşului, şi în jurul  fiecărui oraş se găseau lanuri de cereale,
livezi de palmieri şi terenuri pentru turme. În afară de plantarea şi recoltarea culturilor, sumerienii au
vânat, pescuit sau au crescut animale. Sumerienii au fost, de asemenea, comercianţi. Comerţul s-a
dezvoltat  atât pe mare cât şi pe uscat. Ei au construit nave pentru transport maritim şi au importat
produse de la o distanţă apreciabilă: lemn, piatra, staniu şi cupru, elemente ce nu se regăsesc în
zonă.

B. "Uită-te la mine, priveşte-mă, fiule Djehutimes" a spus Sfinxul. "Eu sunt tatăl tău, zeul Soare, şi am
să-ţi dăruiesc regatul meu de pe acest pământ. Tu ai să stai în fruntea muritorilor, purtând pe cap
coroana albă şi coroana roşie. Ţara în lung şi lat, a ta va fi, cât cuprinde privirea. Atotputernicul îţi va
da în stăpânire bogăţiile Egiptului de Sus şi ale celui de Jos, ca şi marile triburi ale întregii ţări; totul va
fi, ani îndelungaţi, numai al tău. Sprijinul şi bunăvoinţa mea sunt pentru tine."
                                                          Viziunea prinţului Djehutimes, viitorul faraon Tutmes al III-lea

C. Juratu-M-am pe Mine Însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe
singurul tău fiu, pentru Mine, De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte
neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile
duşmanilor săi; Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai
ascultat glasul Meu.
                                                                                                                                         Vechiul Testament,
Facerea, 16-18. 

Cerinţe:

1. Stabiliţi principalele ocupaţii ale sumerienilor aşa cum reies din sursa A.
2. Identificaţi o zeitate egipteană din sursa B. 
3. Stabiliţi, folosind informaţiile din sursa B importanţa religiei la vechii egipteni.
4. Prezentaţi importanţa momentului  şi identificaţi personajul istoric la care se referă sursa C. 
Războiul de 30 de ani şi diplomaţia europeană
Competenţe de atins:

2.4. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor umane in diverse contexte;

5.5. Construirea de sinteze tematice.

A. Richelieu era un politician până în măduva oaselor. El demonstrase în repetate rânduri că putea să
reacţioneze cu flexibilitate la pericole noi şi să găsească soluţii pentru a depăşi obstacolele. A fost
adesea chinuit de exigenţele poziţiei sale singulare. Nu şi-a neglijat propriile interese financiare - de
fapt, rareori îşi încredinţa afacerile personale unui reprezentant al său, în mainiera în care Mazarin o
va face cu Colbert. Cu toate acestea, avea propria sa viaţă interioară, sensibilă la artă, pioasă şi
meditativă. El putea gândi pe compartimente. Şi mai remarcabil este faptul că a continuat să aibă o
gândire creatoare. Mintea sa rămânea deschisă pentru noi idei.
                                                                               Geoffrey Treasure, Richelieu şi Mazarin

B. Odată angajat în război, Richelieu nu se grăbea în nici un caz să încheie pacea - cel puţin nu o
pace care să nu-i aducă Franţei avantaje semnificative. Indiferent dacă ceea ce a marcat schimbarea
a fost căderea Breisach-ului (1638), victoria răsunătoare a olandezilor şi scufundarea a 32 de vase
spaniole la Downs (1639), sau revoltele din Catalonia şi Portugalia, este clar că în 1640 iniţiativa
aparţinea Franţei. Astfel s-au născut noi întrebări. Era Richelieu indiferent la suferinţa poporului
francez, demonstrată de revoltele populare? sau era perfect conştient de costurile umane şi materiale
ale continuării războiului, dar convins că războiul era la fel de necesar pe cât de just?
                                                                                 Geoffrey Treasure, Richelieu şi Mazarin

C.Că trebuie să existe o pace creştină şi universală, perpetuă şi adevărată, cu sinceră amiciţie, între
Sfânta Maiestate Imperială şi între Împărat şi supuşii săi creştini şi, de asemenea, între fiecare dintre
Aliaţi şi sprijinitorii Majestăţii Sale, a Casei de Austria şi Moştenitorii săi, şi Succesorii Săi, dar mai ales
între Electori, Prinţi, şi statele Imperiale pe de o parte şi fiecare dintre Aliaţi cu Moştenitorii şi
Succesorii lor pe de altă parte, mai ales între Serena Regină a Regatului Suediei şi electorii respectivi,
Prinţi şi statele Imperiului pe de altă parte.
                                                                                    Tratatul de Pace de la Westfalia 

Cerinţe: 

1. Desprindeţi o patru caracteristici ale lui Richelieu aşa cum reies din textul A şi realizaţi o
comparaţie cu un alt personaj istoric cunoscut.
2. Analizaţi comportamentul Franţei şi al lui Richelieu în timpul războiului folosind informaţiile din
textul B
3. Interpretaţi fragmentul din Pacea de la Westfalia prin prisma noilor principii de politică
diplomatică pe baza textului C.
Absolutismul
Competenţe de atins:
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric;
5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale şi de istorie orală

A. Chiar şi atunci când locul său era luat de cancelar, teoretic regele conducea întotdeauna Consiliul.
La fel se întâmpla şi în situaţiile de minorat al regelui, când acesta era reprezentat de un regent; în
cazul lui Ludovic al XIV-lea, regentul era Ana de Austria. Decretele regale aveau putere de lege: nicio
autoritate, în afară de rege, nu le putea anula. Regele putea oferi o gamă vastă de funcţii: de
guvernatori şi comandanţi militari, de exemplu. După cum arătaseră scurtele cariere ale lui Concini şi
Luyes, ministrul favorit putea primi numeroase funcţii, distincţii şi împuterniciri în semn de răsplată
pentru serviciul său, care îi consolidau poziţia faţă de rivalii nemulţumiţi sau nobilii ofensaţi.
                                                                                 Geoffrey Treasure, Richelieu şi Mazarin

B. Rusia de după Petru cel Mare nu mai era o ţară pierdută departe în Est, ci parte integrantă a
Europei. Nu numai că Petru i-a dar Rusiei superioritatea în Baltică, cu 20 de diplomaţi profesionişti la
curţile Europei, el a făcut ca ea să fie în mijlocul scenei diplomatice europene. Rusia a jucat un rol
important în Războiul pentru succesiunea la tronul Austriei din 1740-1748, când trupele ruseşti au
atins Rinul şi în Războiul de 7 ani din 1756-1763. Ea a fost un beneficiar major al împărţirii Poloniei şi
în consecinţă un participant major la rezistenţa împotriva lui Napoleon. Într-adevăr, ţarul Alexandru I a
fost albitrul principal la Paris (1814) şi Viena (1815), unde a fost trasată noua hartă a Europei,
destinată pentru o sută de ani.
                                                                                       William Marshall, Petru cel Mare

Cerinţe:

1. Prezentaţi folosind sursa A patru prerogative ale monarhului francez.

2. Interpretaţi efectele pe care le-a avut politica promovată de Petru cel Mare asupra dezvoltării
Rusiei.
Marile descoperiri geografice
Competenţe de atins:
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi celălalt, dintre persoane, dintre
grupuri
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale relative la un subiect istoric

A. La ora două noaptea, toată lumea vedea plaja la două leghe în faţa escadrilei. De data asta
amiralul [Columb] dispune tragerea bombardei. Îi promite lui Pinzon aur. Marinarii se îmbrăţişează.
Este deusă suprafaţa velelor pentru a aprin navele: nu poate fi vorba de a acosta noaptea. În zori, cele
trei caravele ancorează în faţa unei plaje deja populate de sălbatici complet goi. Columb şi cei doi
Pizon coboară pe uscat. E vineri 12 octombrie 1492. Traversarea a durat treizeci şi patru de zile. Cu
gândul la numărul sfânt al anilor vieţii lui Hristos, Columb va socoti treizeci şi trei de zile, ca şi cum ar fi
debarcat în 11 seara.
                                                                                    Descoperirea Americii de Cristofor
Columb

B. Am interzis să li [indienilor] se dea obiecte atât de mizerabile precum cioburi de străchini sparte,
bucăţi de sticlă sau ţinte de la cingători, deşi când obţineu asemenea lucruri li se părea că posedă
cele mai preţioase bijuterii din lume. S-a întâmplat ca pentru o cingătoare, un marinar să obţină
greutatea în aur a două monede castiliene şi jumătate.
         Mi s-a părut că e de rău şi am interzis acest lucru. Eu le-am dat sumedenie de lucruri
atrăgătoare şi bune, din cele pe care le-am adus, pentru ca să ne îndrăgească. Cu atât mai mult cu
cât se vor creştina, să înceapă de pe acum să iubească şi să servească pe Alteţele Lor, ca şi întreaga
naţiune castiliană.
                                                                 Primele impresii despre indigenii descoperiţi ale lui
Columb.
 
C. Spre sfârşitul vieţii, Las Casas scria în testamentul său: "cred că, în urma acestor fapte nelegiuite şi
ruşinoase, săvârşite într-un mod atât de nedrept, de tiranic şi barbar, Dumnezeu va răspândi asupra
Spaniei mânia şi furia sa, pentru că întreaga Spanie, cu mic cu mare, şi-a însuşit câte ceva din
bogăţiile mânjite cu sânge pe care le-a uzurpat cu preţul atâtor catastrofe şi exterminări".
     Jumătate profeţie, jumătate blestem, cuvintele stabilesc prin urmare responsabilitatea colectivă a
spaniolilor, şi nu numai a conchistadorilor; pentru vremurile ce aveau să urmeze, şi nu numai pentru
prezent. Iar ele anticipează sancţionarea crimei, ispăşirea păcatului.
                                                                Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii. Problema Celuilalt

Cerinţe:

1. Comentaţi atitudinea marinarilor spanioli în momentul descoperirii Americii folosind informaţiile

din textul A.
2. Analizaţi comportamentul dintre primii europeni şi indieni şi argumentaţi părerile proprii cu
informaţiile din textul B.
3. Exprimaţi-vă un punct de vedere argumentat asupra vinovăţiei folosind informaţiile din textul C
drept argumente.
Reforma religioasă
Competente de atins:

2.5.  Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor umane in diverse  contexte;

3.2. Utilizarea dialogului intercultural.

A. Papei i se reproşează luxul şi impozitele foarte grele la care supunea întreaga lume creştină
apuseană, episcopilor absenteismul prea frecvent, multor membri ai clerului simplu ignoranţa. Dar
ceea ce reclamă cu precădere cei mai valoroşi creştini, ca Erasmus ori Martin Luther, este un cler ai
cărui membri să nu  se facă doar distribuitori de sacramente, ci oameni capabili să provăduiască
Cuvântul lui Dumnezeu şi să răspundă astfel neliniştilor şi preocupărilor timpului.
                                                                                    Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria
Europei

B. Biserica vizibilă, concretă, nu este de fapt biserica lui Dumnezeu, fiindcă adevărata biserică a celor
aleşi este invizibilă şi cunoscută doar de el însuşi. Instituţiile ecleziastice sunt utile deoarece oferă
învăţătură, dar au un caracter pur omenesc. Sacramentele nu constituie o cale de mântuire, ci doar
instrumente de dominare inventate de clerici. Într-o Biserică fundamentată mai degrabă pe cuvânt
decât pe tainele sfinte, el încadrează în categoria acestora din urmă numai botezul şi euharistia,
modificând conceptul de messa, care nu mai este o ofrandă către Dumnezeu, ci o reiterare a
sacrificiului hristric. El condamnă slujbele celebrate pentru mântuirea defuncţilor, spre substanţialul
profit al preoţilor. Dar sacerdoţiul nu constituie apanajul unor aleşi, ci este universal. Oricine poate
interpreta Scripturile, se poate căsători sai îşi poate păstra castitatea, căci învăţătura lui Iisus este
destinată tuturor.
                                                                                       Dicţionar al marilor personalităţi, Martin Luther

C. Sub autoritatea lui Calvin, consistoriul oraşului [Geneva] tinde să reglementeze viaţa fiecărui
cetăţean, care trebuie să devină o întruchipare a pietăţii, fără urmă de frivolitate sau comportament
uşuratic. Jocurile, dansul, comportamentele indecente şi înjurăturile sunt interzise. Ba chiar ajung să
fie suspectaţi chiar şi cei care au prenume cu o puternică rezonanţă catolică!... De acum se preferă
nume ca Avram, Isaac sau Daniel, Sarah ori Judith. Rigoarea morală transpare până şi în austeritatea
alimentară şi vestimentară, menită să pregătească omul pentru a părea cât mai umil în faţa Domnului.
În domeniul teologic, Calvin lucrează fără încetare pentru a stabili preceptele doctrinei deja expuse în
Instituţia religiei creştine. Biblia rămâne singura carte, izvorul unic al revelaţiei religioase şi suportul de
nezdruncinat al credinţei. Tainele bisericeşti sunt reduse la taina botezului şi la comuniune, deşi
aceasta din urmă este percepută de acum ca un simbol comemorativ şi nu ca o perpetuare a
sacrificiului hristic. Calvinismul predică, prin urmare, întoarcerea la o viaţă simplă, dedicată muncii, şi
un cult debarasat de prea numeroasele "ornamente" ale catolicismului.
                                                                                    Dicţionar al marilor personalităţi, Jean
Calvin

Cerinţe:

1. Analizaţi folosind sursa A starea clerului catolic prin prisma modificărilor aduse în societate de
umanism.
2. Raportaţi mesajul religios al lui Martin Luther din sursa B la valorile promovate de Renaşterea
italiană. 
3. Analizaţi impactul reformelor promovate de Jean Calvin aducând argumente din textul C.
4. Comparaţi preceptele religioase promovate de cei doi mari reformatori, Martin Luther şi Jean
Calvin, folosind informaţiile din textele B şi C.
Umanismul
Competenţe de atins:
2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj
4.2. Aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la actualitate

A. Creată de umaniştii italieni, reluată de Georgio Vasari, noţiunea unei resurecţii a literilor şi a artelor
graţie Antichităţii regăsite a fost desigur rodnică, precum rodnice sunt toate manifestele pe care tinere
generaţii cuceritoare le lansează de-a lungul secolelor. Ea semnifică tinereţe, dinamism, dorinţa de
reînnoire. Posedă necesara injustiţie a declaraţiilor adolescentine abrupte, care rup  ori  dau impresia
că rup cu gusturile şi categoriile mentale ale înainte-mergătorilor. Numai că termenul de "Renaştere",
chiar în accepţiunea strâmtă a umaniştilor care îl aplicau în esenţă literaturii şi artelor plastice, ne
apare astăzi ca fiind neîndelustător. Acesta are aerul că respinge ca barbare creaţiile robuste şi în
acelaşi timp misterioase ale artei romane, ca şi cele mai zvelte ale epocii gotice.
                                                                                      Jean Delumeau, Civilizaţia Renaşterii

B. [...] În ceea ce-i priveşte pe teologi, aş face poate bine să nu spun nimic; nu e prudent nici să atingi,
nici să scurmi ceea ce miroase urât. Sunt oameni care nu înţeleg zemflemeaua şi care se aprind
pentru o nimica toată. M-ar putea copleşi sub o ploaie de argumente pentru a mă sili să retractez, sau
m-ar putea denunţa pretutindeni ca eretic, dacă aş refuza să o fac.
                                                                                     Erasmus de Rotterdam împotriva
teologilor

C. Principele stabileşte o tipologie a regimurilor politice, operând distincţia între principatele moştenite
şi cele cucerite prin violenţă. Unica problemă este aceea de a şti cum să păstrezi puterea. Sunt
trecute în revistă pentru aceasta mijloace precum cruzimea şi clemenţa, liberalitatea şi parcimonia,
dragostea şi ura. După părerea lui Machiavelli, un principe trebuie să fie puternic şi viclean. Această
căutare a unei puteri ferme îşi relevă sensul deplin în ultimul capitol, care îndeamnă la curăţirea Italiei
de barbari - apel la unitate definit în mod negativ, prin respingerea soldaţilor străini; Machiavelli nu
explică însă care sunt factorii de unitate, cu excepţia existenţei unei dinastii care să o pună în practică
şi să o încarneze. Principele a apărut în Italia, în 1532, în limba italiană, după moartea autorului său, şi
a fost interzisă la Roma în 1559.
                                                                  Despre Principele, operă redactată de Niccolo
Machiavelli

D. Artist solitar, diferit de ceilalţi, Michelangelo seamănă cu acel şir de artişti pe care un erudit ca
Rudolf Wittkower i-a denumit "născuţi sub semnul lui Saturn", influenţaţi de planeta care pare să
guverneze temperamentele melancolice şi extravagante. Preţul plătit de Michelangelo pentru geniul
său a fost, probabil, o viaţă marcată de singurătate şi suferinţă. Nu a fost căsătorit şi nu a avut
niciodată copii: "Eu stau aici cu o mare nelinişte în suflet şi un corp extrem de obosit, nu am prieteni
de niciun fel şi nici nu-mi doresc să am, şi nu am nici atât de mult timp încât să-mi pot satisface
nevoile", îi scrie artistul unui din cei patru fraţi ai săi, în 1509, la un an după începerea lucrărilor de la
Capela Sixtină. Detestat ca persoană şi neglijent ca stil de viaţă, cu foarte puţini prieteni, nepăsător
până la insolenţă cu cei care nu-l intersau, Michelangelo lucra fără pauză, absorbit în propria frenezie
creativă.
                                                                                                    Enrica Crispino,
Michelangelo

Cerinţe:

1.  Desprindeţi, folosind textul A, trei caracteristici ale Renaşterii şi exemplificaţi-le cu informaţii

despinse de voi.
2. Explicaţi, folosind textul A, sensul termenului de "Renaştere" aducând două argumente în
acest sens.
3. Interpretaţi, folosind textul B, concepţia desptre cler a lui Erasmus de Rotterdam.
4. Numiţi trei caracteristici ale unui principe, folosind informaţiile din textul C, şi emiteţi judecăţi
de valoare asupra lor.
 5. Caracterizaţi condiţia artistului în epoca Renaşterii raportându-vă la valorile prezentului
folosind informaţiile din sursa D.

Contextul şi obiectivele voievozilor români

Competenţe de atins:
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural. istoric;

5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale şi de istorie orală.

A. Art. 1. Din marea Noastră milostivire, Noi consimţim ca principatul din nou supus prin neînvinsa
Noastră putere să ocârmuiască după chiar legile sale şi domnul să aibă dreptul de a face războiu sau
pace şi acela de vieaţă sau de moarte asupra supuşilor săi.
   Art. 2. Toţi creştinii care, îmbrăţişând religia lui Mahomed, vor trece în urmă din ţările supuse puterii
noastre în România şi se vor face acolo din din nou creştini, nu vor putea fi nici într-un chip reclamaţi
şi atacaţi.
    Art. 3. Toţi românii, cari vor trece în vreo parte a stăpânirilor Noastre, vor fi scutiţi de haraciu şi de
orice bir. 
    Art. 4. Domnii lor creştini vor fi aleşi de mitropolit şi de boieri.
    Art. 5. Dar din pricina acestei înalte clemenţe şi pentru Noi am înscris pe domni pe lista celorlalţi
supuşi ai Noştri, va fi dator să plătească pe fiecare an visteriei Noastre împărăteşti trei mii de bani roşii
ai ţării, sau cinci sute bani de argint în moneda Noastră.
                              Capitulaţia încheiată în 1391(1393) între Mircea cel Bătrân şi sultanul Baiazid

B. Luându-se şi Constantin vodă după socoteala tinereţilor, n-au păzit datoria sa deplin spre împărăţie
şi, precum scrie Letopiseţul cel leşesc, dintâiaş dată birul (...) nu l-au primit. Şi aşa, scârbindu-se
împărăţia, l-au mazilit pe Constantin vodă şi au dat domnia lui Ştefan vodă Tomşii. Nu i-au folosit lui
Constantin vodă uricele ce avea de la împărăţie, date tătâne-său, de domnie veşnică, lui şi feciorilor şi
nepoţilor lui, că Turcul cu vreme dă, cu vreme ia, precum este vremea aşa lasă, blându când este
vreme de blândeţe, semeţ şi ager când este vreme de semeţie. Creştinului niciodată cuvântul nu-l ţine,
nici este a amăgi ruşine, toate precum iaste vremea face.

          Uric - denumirea dată în Moldova documentelor oficiale vechi şi respectabile. În acest caz
concret, Ierimia Movilă primise într-adevăr de la sultan Ahd-name cu confirmarea domniei pe viaţă şi
ereditare în cadrul familiei sale
                                                                        Miron Costin dspre mazilirea lui Constantin
Movilă

Cerinţe:

1. Prezentaţi obligaţiile şi îndatoririle românilor şi turcilor aşa cum reiese din sursa A.
2. Identificati contextul politic, economic şi social la care se referă sursa B. 
3. Interpretaţi motivele pentru care Constantin Movilă a fost mazilit folosind informaţiile din sursa
B.
4. Analizaţi comportamentul otoman faţă de domnii români folosind informaţiile din sursa B.
Ideea de cruciadă
Competenţe de atins:
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de evenimente sau  procese
istorice

2.4. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor umane in diverse contexte

A. Cruciaţii străbăteau străzile Ierusalimului, cu spada sau pumnalul în mână omorând orice locuitor
pe care-l întîlneau, fără să cruţe nici femeile, nici copiii. Spectacolul unui asemenea număr de cadavre
era insuportabil; dar masacratorii erau şi mai hidoşi la înfăţişare decât victimele lor: din tălpi până în
creştet erau acoperiţi de sânge. În incinta însăşi a templului erau peste 10.000 de cadavre, cifră la
care trebuie adăugate cadavrele care zăceau pe străzile oraşului. Apoi, după ce au asigurat paza
oraşului, baronii s-au despărţit şi s-au dus la locuinţele lor. S-au spălat şi şi-au pus veştminte curate.
Apoi au pornit desculţi, într-un concert de plânsete şi de gemete, prin toate locurile oraşului pe care la
străbătuse Hristos, sărutând urmele tălpilor lui...
                                                         Guillaume de Tyr, relatare despre prima cruciadă: 1096-
1099

B. Creştinii descopereu un univers care îi uluia. Asta nu înseamnă că le era complet necunoascut!
Ştiau câte ceva din Spania, din pelerinajele în Ţara Sfântă. Din comerţul care le oferea obiecte
manufacturate în Levant [Bizanţ], din cadourile pe care suveranii lor le primeau din partea prinţilor
musulmani. (...).  Dar una este să ştii câte ceva despre bogăţia, somptuozitatea, decadenţa unei lumi
aflate la un orizont îndepărtat, şi cu totul altceva să trăieşti în această lume. Universul în care s-au
trezit creştinii este bogat, somptuos, decadent (...). Orientalilor le plăceau jocurile, muzica, dansul,
mesele rafinate (cu legume şi fructe exotice, cu mirodenii care se plăteau în aur), băuturile ameţitoare.
În pofida Coranului, cupa de vin ţinută în mână a devenit un simbol al fericirii şi al puterii. Latinii noştri
s-au apucat să joace polo, şah, să caute ţesături rafinate, fildeşuri sculptate, pahare emailate pe care
Egiptul şi Siria le descoperiseră în secolul al XII-lea.
                                                              Jean-Paul Roux, Istoria războiului dintre islam şi creştinătate

C. Între 1905 şi 1291, cruciadele au costat oare Occidentul (slab populat pe atunci - abia 50 de
milioane de fiinţe) 4 sau 5 milioane de oameni, aşa cum estimează calculele unor statistici recente şi
foarte hazardate? Nimeni nu poate spune. În orice caz, cruciadele au constituit drama Europei care se
năştea, primul ei triumf cel puţin dublu: recucerirea precară şi provizorie a Sfântului Mormânt şi cea
definitivă a Mediteranei purtătoare de bogăţii. Ele au desăvârşit stabilirea spaţiului occidental în
marginile lui menţionate, pentru multă vreme cele mai importante, până la Marile Descoperiri maritime
din secolele al XV-lea şi al XVI-lea.
Cruciadele atestă pentru prima oară unitatea Europei pentru că sunt aventurile unei pasiuni colective.
                                                                                                 Fernand Braudel, Gramatica civilizaţiilor

D. Cronologia cruciadelor

 1096-1099: Cruciada I    S-a desfăşurat în două faze: "cruciada sărăcimii" condusă de către
Petre Pusnicul şi Walter cel Sărac; cruciaţii au fost măcelăriţi de către turci fără a-şi atince
obiectivul iniţial; "cruciada cavalerilor", condusă de Godffroy de Bouillon, cucereşte Ierusalimul
în 1099.
 1147-1148: Cruciada a II-a    A pornit în urma recuceririi unor teritorii importante de către
musulmani şi a fost condusă de către regele Franţei, Ludovic al VII-lea şi de împăratul german
Conrad al III-lea. Cruciada a fost un eşec.
 1187:    Ierusalimul este recucerit de către musulmani
  1189-1192: Cruciada a III-a     A fost condusă de regele Franţei. Filip al II-lea August, regele
Angliei, Richard Inimă de Leu şi de către împăratul Germaniei, Frederic Barbarossa.
 1202-1204: Cruciada a IV-a   A avut drept rezultat cucerirea Constantinopolului şi constituirea
Imperiului latin care va dura până în 1261.
 1212: Cruciada copiilor
 1217-1219: Cruciada a  V-a   A fost un eşec.
 1228-1229: Cruciada a VI-a    A fost condusă de împăratul Frederic al II-lea, care prin
negocieri reuşeşte să elibereze Sfântul Mormânt, Bethleem şi Nazareth.
 1244: Turcii mulsulmani recuceresc Ierusalimul.
 1248-1254: Cruciada a VII-a    A fost organizată de regele Franţei. Ludovic al IX-lea şi a fost
un eşec.
 1270: Cruciada a VIII-a  A doua cruciadă organizată de către Ludovic al IX-lea; acesta
încearcă, fără succes, să cucerească egiptul, care controla locurile sfinte.

Cerinţe:

1. Comentaţi comportamentul creştinilor în Orient folosind informaţiile din sursa A.

2. Descoperiţi şi investigaţi efectele produse de lumea orientală asupra mentalului şi
comprtamentului cavalerilor europeni folosind sursa B.
3. Notaţi două informaţii aflate în relaţie de cauzalitate istorică din sursa B. 
4. Descoperiţi impactul  pe care l-au avut cruciadele asupra Europei medievale, aducând drept
argument două informaţii aflate în relaţie de cauzalitate istorică folosind sursa C..
Imperiul Otoman
Competenţe de atins:
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări orale sau scrise

5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale şi de istorie orală

A. Mongolii au adus cu ei triburile turceşti din Asia superioară. Înrolaţi în armatele lui Genghis Han
[conducătorul mongolilor] şi ale urmaşilor lui, turcii ajung să populeze o parte din ţinuturile acestui
imperiu imens. În drumurile lor, au împins spre vest alte triburi turceşti nomade (turkmenii), care se
instalaseră, în perioada selgiucidă, în Iran şi în Anatolia orientală, şi care au luat-o la fugă de frică sau,
pur şi simplu, pentru a găsi noi păşuni în locul celor ocupate de cuceritori.
                                                                 Jean-Paul Roux, Istoria războiului dintre islam şi creştinătate

B. Succesiunea sultanului nu a fost niciodată simplă şi directă. Deşi era ereditară în Casa lui Osman,
până la mijlocul secolului al XVII-lea succesiunea nu depindea de vârstă. Înainte de această dată nu
era obligatoriu ca cel mai în vârstă fiu sau rudă pe linie bărbătească cea mai în vârstă şi cea mai
apropiată, să devină sultan. Se credea că alegerea celui mai potrivit candidat este în mâinile lui
Dumnezeu şi, din această cauză, a impune linia de succesiune ar însemna a te opune lui Dumnezeu.
Astfel, Soliman Magnificul spunea unuia din fii săi: "Poţi să laşi totul în seama lui Allah, pentru că nu
plăcerea omului, ci voinţa lui Allah este aceea care dispune asupra împărăţiilor şi guvernelor lor. Dacă
El a hotărât că tu vei avea împărăţia după mine, nici o fiinţă pământeană nu va fi în stare să împiedice
acest lucru".
                                                                                        Adriana Stiles, imperiul Otoman, 1450-1700

C. Turcii vin la război ca şi cum ar fi fost invitaţi la o nuntă; cred că nu există nici un prinţ în lume care
să aibă armate şi tabere mai bine ordonate atât în ceea ce priveşte abundenţa de alimente şi alte
lucruri absolut necesare cât şi din punctul de vedere al modului disciplinat în care îşi aşează taberele
fără nicio confuzie. Turcii îi depăşesc pe soldaţii noştri din trei motive: ei se supun comandanţilor lor cu
promtitudine, nu arată niciodată cea mai mică preocupare pentru viaţa lor în luptă, pot trăi o perioadă
lungă de timp fără pâine sau vin, mulţumindu-se cu orz şi apă. Pacea şi liniştea domnesc în tabăra
turcească - rezultat al disciplinei militare. Într-adevăr nu ar putea exista o disciplină mai bună şi o
supunere mai mare.
                Raport al lui Paolo Giovio adresat împăratului Carol Quintul despre bătălia de la Mohacs

Cerinţe:

1. Prezentaţi originea turcilor otomani aşa cum reiese din sursa A.

2. Analizaţi succesiunea la tronul otoman aşa cum rezultă din sursa B desprinzând două
informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
3. Comparaţi modul cum se relizează succesiunea în statul otoman cu alte monarhii europene
contemporane.
4. Descoperiţi două caracteristici ale modului de organizare militară a Imperiului Otoman folosind
informaţiile din sursa C.
5. Stabiliţi o diferenţă între mentalitatea din armatele creştine şi cele otomana aşa cum reiese din
sursa C.
Califatul arab
Competenţe de atins:
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi celălalt, dintre persoane, dintre
grupuri; 

5.5. Construirea de sinteze tematice

A. Parcă totul a început din întâmplare. Un trib puternic din Bahrein, cel al lui Bakr [succesorul lui
Mohamed], superficial islamizat, a fost scânteia care a aprins focul. Tribul a pus la cale câteva jafuri
pe teritoriul persan şi i-a cerut califului să-i mai trimită câţiva oameni în ajutor. Abu Bakr nu putea să
refuze niciodată o solicitare venită din partea noilor supuşi. Nu numai că acceptă, dar chiar se
grăbeşte să-l trimită pe cel mai bun dintre generalii săi, Khalid ibn al-Walid. Acesta, împreună cu şeful
tribului, al cărui nume merită să fie reţinut, al-Muthanna, se năpustesc în Hira. Oraşul era bogat. Va
plăti foarte scump pentru a nu fi jefuit. Armata persană a guvernatorului provinciei va fi învinsă la
Buwaid. Se spune că arabii s-au ales cu o pradă substanţială. Războiul sfânt, jihad-ul, aducea
beneficii încurajatoare pentru a fi continuat.
                                                              Jean-Paul Roux, Istoria războiului dintre creştinătate şi islam

B. În secolul al X-lea, califatul Cordobei ajunge la apogeu sub domnia unor mari prinţi, Abd al-Rahman
al III-lea (912-961) şi al-Hakam al II-lea (961-967). Este epoca în care capitala sa adăposteşte sute de
mii de suflete, are 700 de moscheii şi 400 de băi publice, în care se rdică Marea Moschee ce va
măsura, la sfârşit, 157 pe 247 de metri şi va avea 1293 de coloane, în care se construieşte, la câţiva
kilometri de ea, un oraş rezidenţial, Medinet al-Zahra, oraşul lui Zahra, Zahra fiind favoritul lui Abd al-
Rahman; este epoca în care ambasadorii Constantinopolului, primiţi cu un fast uluitor, aduc cu ei
mozaicuri şi oferă în dar textul grecesc al lui Dioscoride unui suveran pe care-l ştiau pasionat de
cultură şi colecţionar de manuscrise. Nu le căutase el până la Cairo şi Bagdad? Era atât de neobosit
în căutări, încât biblioteca de care dispunea, cea mai mare din lume, avea peste 400.000 de titluri.
Majoritatea vor fi distruse dealtfel de reacţia unor fanatici. Mozaicarii vor lucra la nişă mitrab-ul, la a
cărei splendoare vor contribui.
mitrab - altar într-o moschee
Jean-Paul Roux, Istoria războiului dintre creştinătate şi islam

C. Mitrabul de la Cordoba
  

Cerinţe:

1. Realizaţi o prezentare a începuturilor statului arab, a cauzelor ce au încurajat exansiunea sa

pornind de la sursa A.
2. Stabliţi folosind informaţiile din sursa B conexiunile dintre arabi şi Europa medievală. 
3. Descrieţi în zece rânduri oraşul Cordoba, aşa cum rezultă din documentele B şi C.
Arta medievală. Arta medievală românească

Competenţe de atins:
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări orale sau scrise
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale relative la un subiect istoric

A. Planul Bisericii romanice continuă tradiţia planului bazilical. elementele componente sunt: o navă
centrală, 2-4 nave laterale, un transept (uneori două), absida (numită şi cor sau altar), absidiole
(capele) şi între absidă şi absidiole, deambulatoriul (coridor de comunicare situat în jurul absidei).
Adriana Botez Crainic, Istoria artelor plastice

B.
  

C.

 
D.
  

E. 
F.

G. 

H.
  

I. 

J.
Cerinţe:

1. Descrieţi operele de arhitectură prezentate mai sus.

Formarea statelor medievale româneşti (II):

Moldova şi Dobrogea
Competenţe de atins:
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de evenimente sau  procese
istorice;
5.5. Construirea de sinteze tematice

A. Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că înălţimea noastră [Ludovic
I, rege al Ungariei] aducându-şi aminte de feluritele fapte de credinţă şi de preastrălucita vrednicie a
credinciaselor slujbe ale lui Dragoş, fiul lui Gyula, credinciosul nostru român din Maramureş, slujbe pe
care ştim că le-a făcut şi le-a adus maiestăţii noastre, potrivit cu cerinţele stării şi putinţei lui, în cele
mai multe treburi şi tăzboaie ale noastre, încredinţate şi date în seama lui, şi mai cu osebire în
reaşezarea ţării noastre, a Moldovei, potrivit iscusitei sale vrednicii când a întors cu veghetoare grijă şi
cu neobosită strădanie pe calea statornicei credinţe ce trebuie păstrată către coroana regească pe
mulţi români răzvrătiţi, rătăciţi din calea credinţei datorate, voind noi pentru sus-pomenitele lui vrednice
slujbe să-l răsplătim cu un dar regesc, pentru ca [şi] ceilalţi văzând aceasta, să fie îndemnaţi mai cu
uşurinţă la împlinirea faptelor datoratei credinţe şi să înveţe sp slujească [şi] cu mai multă râvnă sub
un principe slăvit...
                                                            Dania regelui Ludovic I pentru Dragoş, fiul lui Gyula
(1360)

B. Iar în acel timp Bogdan, voivodul românilor din Maramureş, adunând în jurul său pe
românii din acest district, trecu pe ascuns în ţara Moldovei, supusă coroanei regatului ungar,
dar lipsită de locuitori de multă vreme datorită vecinătăţii tătarilor şi, cu toate că a fost lovit
de multe ori de armata regelui, crescând mult numărul locuitorilor români, acea ţară a crescut
[devenind] un stat. Însă voievodul pe care îl alegeau românii din acea ţară se recunoştea drept
vasal al regelui Ungariei, obligându-se să plătească censul la timpul obişnuit.    
                                                                     Iohannes de Thurocz, Cronica Hungarorum

C. Un neam scitic [nume dat de bizantini populaţiilor de la nord de Dunăre] prădat zilnic de
sauromaţi, părăsindu-şi sălaşele, a coborât la Danubios. Cum aveau nevoie să se înţeleagă cu
cei care locuiau la Danubios, căzând de acord asupra acestui lucru, au intrat în tratative cu
conducătorii lor, cu Tatos, numit şi Chalis, cu Sestlab şi Saţa, căci trebuie să amintesc şi
numele celor mai de seamă dintre ei, deşi trupul se murdăreşte cu aceştia, unul ţinând în
stăpânirea sa Dristra [Dârstor, Silistra], ceilalţi Vicina şi celelalte. După ce s-au înţeles cu
aceştia, trecând Danubiul fără teamă de acum încolo, prădând ţinutul învecinat, ocupând chiar
şi unele orăşele. Apoi, bucurându-se de oarecare tihnă, au arat pământul, semămând mei şi
grâu.
Ana Comnena, Alexiada 

Cerinţe:

1. Subliniaţi motivul pentru care Dragoş a fost răsplătit de regele ungar cu două
informaţii din sursa A.
2. Stabiliţi statutul politico-juridic al Moldovei aşa cum rezultă din sursa A.
3. Prezentaţi scopul răsplătirii lui Dragoş de coroana maghiară prin folosirea a două
informaţii aflate în relaţie cauză efect din sursa A.
4. Stabiliţi condiţiile descălecatului lui Bogdan folosind informaţiile din sursa B.
5. Recunoaşteţi trei conducători dobrogeni pe baza sursa C.
6. Reconstituiţi contextul menţionării celor trei lideri din Doborogea folosind sursa C.

Formarea statelor medievale româneşti (I)

Transilvania şi Ţara Românească
Competenţe de atins:
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări orale sau scrise;
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale relative la un subiect istoric

A. XXVI. Atunci Tuhutum, auzind despre bunătăţile acestui teritoriu, a trimis solii săi la ducele Arpad, a
să-i dea voie să se ducă dincolo de păduri pentru a lupta contra ducelui Gelu. Ducele Arpad, după
consfătuirea avută, a lăudat voinţa lui Tuhutum şi i-a dat îngăduinţa să meargă dincolo de păduri
pentru a lupta contra lui Gelu. Auzind aceasta de la trimisul său, Tuhutum şi-a pregătit soldaţii şi, după
ce şi-a lăsat tovarăşii săi acolo, a plecat peste păduri, către răsărit, contra lui Gelu, ducele blachilor.
Iar Gelu, ducele ultrasilvan, aflând despre venirea lui, şi-a strâns armata şi, foarte repede, a pornit
călare în calea lui, pentru al opri la porţile Mezeşului, dar Tuhutum, traversând pădurea într-o zi, a
sosit la râul Almas. Atunci ambele armate au ajuns faţă în faţă, între ele găsindu-se numai râul.
Ducele Gelu cu arcaşii săi, voia să-i oprească acolo.
                                                                                                           Anonymus, Gesta Hungarorum 

  B.    Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi care au scăpat cu fuga din războiul
Crimhildin şi care, temându-se de popoarele din apus, au rămas tot timpul in câmpia de la
Chigla, până în vremea lui Arpad. Aceştia nu s-au chemat aici huni, ci secui. Căci toţi aceşti
secui sunt rămăşiţe  ale hunilor care, când au aflat că ungurii se întorc din nou în Panonia, le-
au ieşit în cale, când se întorceau, în Rutenia şi, după ce au cucerit împreună Pannonia, au
dobândit o parte din aceasta, dar nu în câmpia Pannoniei, ci vecini cu românii, au avut aceeaşi
soartă în munţii de graniţă. De aceea, amestecându-se cu românii, se spune că se folosesc de
literele lor.
                                                                                    Simion de Keza, Gesta Hungarorum et
Hunorum 

C.      În numele Sfintei Treimi una şi nedespărţită, Amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele
Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururi.
            După o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la
această hotărâre, luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rermbald, marele preceptor al
ospitalierilor din Ierusalim din părţile de dincolo de mare, […] îi dăm şi dăruim lui şi prin
dânsul numitei case, întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate
celelalte ce atârnă de ea, precum şi cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul Olt, afară de
pământul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpânit
aceştia şi până acum. Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor
strânge pe seama regelui de la românii care locuiesc în ţara Litua – în afară de Ţara Haţegului
cu cele ce ţin de dânsa- să le culeagă sus zisa casă. Mai voim ca sus zişii români să ajute pe
sus zişii fraţi cu mijloacele lor ostăţeşti întru apărarea ţării şi înfrângerea şi pedepsirea
atacurilor ce ni s-ar aduce  de către străini, iar din partea lor aceşti fraţi să fie datori la prilejuri
asemănătoare să le dea lor sprijin şi ajutor, pe cât le va sta în putinţă. […] Pe lângă aceasta,
am dăruit amintitului perceptor şi prin dânsul casei ospitalierilor toată Cumania, de la râul Olt
şi munţii Transilvaniei, sub aceleaşi îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara
Severinului- în afară de ţara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care le-am lăsat-o acelora,
aşa cum au stăpânit-o până şi acum- şi întru totul sub acele îndatoriri, rânduite mai sus cu
privire la ţara Litua. Însă nu vrem să trecem cu vederea acest lucru, că de la intrarea în
stăpânire a des-pomeniţilor fraţi, în timp de douăzeci şi cinci de ani, numita casă va strânge
toate veniturile ţării Cumaniei în întregime, afară de cele din sus amintita ţară a lui Seneslau,
din care vor avea numai jumătate din venituri şi din foloase.
                                                                                                          Diploma
cavalerilor ioaniţi

D.  După ce regele [Ungariei] a cuprins Severinul şi fortăreaţa lui, le-a încredinţat toate
numitului Dionisie împreună cu demnitatea de ban. Făcându-se aceasta, Basarab a trimis la
rege o solie vrednică de toată cinstea ca să-i spună regelui: "Fiindcă voi, rege şi stăpân al meu,
v-aţi ostenit cu strângerea oştirii, eu voi răsplăti osteneală voastră cu 7.000 de mărci de argint
şi voi lăsa în pace şi Severinul cu toate cele ce ţin de el, pe care acum cu puterea le ţineţi în
mâinile voastre. pe deasupra, tributul pe care-l datorez coroanei voastre îl voi plăti cu credinţă
tot anul. Şi nu mai puţin voi trimite la curtea voastră pe unul dintre fii mei, pentru ca să
servească pe banii mei şi pe cheltuiala mea, numai să vă întoarceţi îndărăt cu pace şi să 
înconjuraţi primejdia persoanelor voastre, pentru că dacă veniţi şi mai mult înlăuntrul ţării, nu
veţi mai putea nicidecum să înconjuraţi primejdia". Regele auzind acestea, cu mintea trufaşă,
a izbucnit faţă de soli cu următoarele vorbe, zicându-le: "Să spuneţi aşa lui Basarab că el e
păstorul oilor mele şi eu din ascunzişurile sale de barbă îl voi scoate".[...]
Regele a ajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa, dar calea aceasta era cotită şi închisă de
amândouă părţile de râpe înalte de jur împrejur, şi pe unde această cale era mai largă, acolo
românii în mai multe locuri o întăriseră împrejur cu prisăci. Iar regele şi toţi ai săi,
negândindu-se în adevăr la aşa ceva, mulţimea nenumărată a românilor sus pe râpe a alergat
din toate părţile şi a aruncat săgeţi asupra oastei regelui care se găsea în fundul unei căi
adânci, ce nici nu se putea numi cale, ci mai curând un fel de corabie strâmtă, unde din pricina
înghesuielii cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau din toate părţile în luptă. [...]
Iar regele îşi schimbase însemnele armelor sale, cu care s-a îmbrăcat Deseu, fiul lui Dionisie,
pe care crezându-l românii însuşi regele, l-au omorât cu cruzime. Şi  însuşi regele abia a
scăpat cu câţiva inşi.
                                                                                                        Cronica pictată
de la Viena
Cerinţe:

1. Menţionaţi pe baza sursa A motivaţiile lui Tuhutum în cucerirea Transilvaniei.

2. Precizaţi folosind sursa B originea etnică a secuilor.
3. Specificaţi folosind informaţiile din sursa B care sunt interacţiunile dintre secui şi românii găsiţi
de aceştia în zona Transilvaniei.
4. Menţionaţi formaţiunile atestate de documentul C.
5. Extrageţi din textul C numele dat Ţării Româneşti de regele maghiar.
6. Numiţe regele Ungariei la care face referire sursa D.
7. Analizaţi atitudinea regelui Ungariei faţă de Basarab din sursa D aducând două informaţii în
acest sens.
8. Prezentaţi desfăşurarea luptei dintre Basarab şi regele maghiar şi argumentaţi alegerea
locului confruntării de români.