Fişa de lucru

I. Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi răspundeţi cerinţelor:

A. Căpetenia militară (otomană) Mezid, primi poruncă (în 1442) să năvălească cu o oaste mare în provincia Transilvaniei, trecând prin Ţara
Românească (...) şi prădă şi pârjoli, răspândind pretutindeni tulburare şi groază. Iancu (de Hunedoara), cu oastea (sa) porni pe urma turcilor ce
se retrăgeau după ce pustiiseră provincia şi nu pierdea nici o ocazie de a se năpusti asupra lor în orice moment şi în orice loc.(...) Dar cauza
pentru care luptau era departe de a fi aceeaşi pentru ambele părţi, căci unii se băteau pentru patrie, copii, altare şi cămin, pe când ceilalţi
pentru pradă şi câştig (...). Mezid îşi dădu seama că se destramă frontul susţinut de ai săi, căci o parte din armată se preda, iar alta o luase la
fugă. Mezid şi fiul lui, care-şi puseseră ultima speranţă în fugă, fură opriţi în cale şi ucişi; căzură şi cei ce erau cu ei, mulţime fără număr.
(Antonius Bonfini, Cronica maghiară)

B. În anul (1462, sultanul Mahomed al II-lea) trimite la voievodul Valahiei (Vlad Ţepeş) un sol anunţându-l să vină în grabă la închinăciune (...)
Voievodul i-a răspuns însă: „cât despre sine să vină însuşi la închinăciune (...)este cu neputinţă”. (Sultanul) şi-a strâns armata de pretutindeni,
peste 150 de mii; şi, în vreme de primăvară, (...) a venit la Danubiu (Dunăre). (...) Tiranul trecând Danubiul, a străbătut (Ţara Românească).
(...) Tiranul s-a înspăimântat şi noaptea, când a ridicat corturile, fiindu-i frică, a tras şanţuri şi a ridicat valuri (de pământ) şi sta în mijlocul lor.
Vlahul (Vlad Ţepeş) însă sculându-se dis-de- dimineaţă şi rânduindu-şi bine oamenii de sub el, a năvălit, când era încă întuneric, şi nimerind în
partea dreaptă a taberei, a intrat deodată înauntru şi până în ziuă a tăiat turci fără de număr şi până ce s-a luminat de ziuă, mulţi turci s-au ucis
între ei. Când însă s-a făcut dimineaţă, românii au intrat în (tabăra) lor.
(M. Ducas, Istoria turco-bizantină)

1. Menţionaţi, pe baza textelor A şi B, statul cu care ţările române se aflau în conflict în sec. al XV-lea.
2. Selectaţi din textul A, două informaţii aflate în relaţie cauză –efect.
3. Menţionaţi, pe baza textelor A şi B, tactica folosită de conducătorii români în lupta împotriva duşmanului, selectând o informaţie care justifică adoptarea
ei.
4. Precizaţi anii de domnie pentru conducătorii români menţionaţi în text.
5. Formulaţi un punct de vedere referitor la importanţa participării Transilvaniei la lupta antiotomană în secolul al XV-lea şi susţineţi acest punct de vedere
prin două argumente istorice.
6. Prezentaţi o acţiune politico-militară la care a participat Moldova în secolul al XV-lea.
7. Formulaţi un punct de vedere cu privire la rolul Ţărilor române în “cruciada târzie”.
II. Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi răspundeţi cerinţelor:

A. Prin multe şi serioase dovezi (Sigismund Bathory) răsturnă toate îndoielile care păreau să justifice o întârziere mai îndelungată din partea lui
Mihai. I s-a adus aminte că în fiecare lună are a se teme de invaziile prin ţară, fie ale turcilor, fie ale tătarilor, chiar şi atunci când nu vin ca
duşmani, iar dacă vor să rămână în pace din partea lor şi nesupăraţi, trebuie să le rabde taberele din ţară, după bunul plac, aîât peste iarnă, cât
şi peste vară, să-i întreţină cu multe provizii, să-i îndestuleze cu mari sume de bani. Îi mai arătă că de la un timp încoace niciunul dintre
predecesorii săi n-a avut parte de o domnie liniştită şi durabilă, ci fie prin calomniile pizmaşilor fie prin darurile pretendenţilor au fost aduşi
înaintea sultanului şi scoşi din scaun sau ucişi (…) Domnul (Mihai) începu să cugete ce ar fi de făcut pentru întărirea demnităţii şi autorităţii
sale, considerând că nu era onorabil a lăsa supuşii încredinţati apărării sale pradă atâtor nefericiri, el adună pe cei mai mari şi mai de frunte ai
ţării ca să ţină sfat asupra felului în care va putea să scape ţara de atâtea rele ce suferă şi de altele mai mari, care o ameninţă la tot ceasul.
Acea adunare se încheie, cu învoirea tuturor, că e mai bine să se unească cu principii creştini decât să poarte mai departe, jugul cel nesuferit al
tiranului turc.
(Balthazar Walter, Scurta şi adevărata descriere a faptelor săvârşite de Io Mihai, voievodul Ţării Româneşti)

B. Ca domn al unei ţări situate în prima linie a confruntărilor dintre creştini şi otomani şi care cunoştea pretenţiile tot mai împovărătoare ale
(Imperiului Otoman), Mihai Viteazul a înţeles că, faţă de schimbările care se manifestau în viaţa internaţională, nu poate fi indiferent şi nici
neutru. Aceste schimbări trebuiau folosite pentru a da un nou curs statutului politic al Ţării Româneşti. Înzestrat cu simţ diplomatic, conturându-
şi lucid planurile de acţiune, Mihai Viteazul (…)odată ajuns la cârma Ţării Româneşti, (…)a stabilit legături cu voievozii Moldovei, cu principii
Transilvaniei, cu conducătorii mişcării de eliberare a popoarelor din Balcani şi cu organizatorii cruciadei antiotomane, pentrua iniţia şi a duce,
cu sorţi de izbândă, lupta împotriva turcilor.
(Şt. Ştefănescu, C. Mureşan, Istoria românilor)
1. Selectaţi pornind de la textul A, decizia adoptată de adunarea convocată de Mihai Viteazul
2. Precizaţi un fapt istoric prin care Mihai Viteazul a îndeplinit decizia adoptată de adunare
3. Menţionaţi, pa baza textului B, doi dintre aliaţii cu acre Mihai a stabilit legături diplomatice
4. Precizaţi statutul politico-juridic al Ţării Româneşti în timpul lui Mihai Viteazul şi ilustraţi limitarea acestuia cu două informaţii din textul A
5. Indicaţi litera corespunzătoare textului care susţine punctul de vedere conform căruia Mihai Viteazul a înţeles că trebuie să se încadreze în “cruciada
târzie”, selectând o informaţie în acest sens.
6. Numiţi un document care reglementeză relaţiile dintre Imperiul Otoman şi ţările române în Evul Mediu şi precizaţi două prevederi ale acestuia.
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia Mihai Viteazul a înfăptuit prima unire politică a românilor.

III. Elaboraţi, în aproximativ 2 pagini, un eseu despre politica de cruciadă a domnitorilor români în secolele XIV-XVI, având în vedere:

- definirea noţiunii de “cruciadă târzie” şi prezentarea contextului internaţional în care a avut ea loc;
- prezentarea politicii de cruciadă duse de doi domnitori ai ţărilor române din secolele XIV-XVI;
- precizarea tacticii şi strategiei folosite de aceştia în “cruciada târzie”;
- menţionarea a două consecinţe a acestei politici de cruciadă duse de domnitorii români.