SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI

TOTALITARISM. IDEOLOGII ȘI PRACTICI POLITICE ÎN

EUROPA ȘI ROMÂNIA
1. Ideologiile în secolul XX;
2. Regimuri politice și practici politice democratice în Europa în
secolul XX;
3. Regimurile totalitare și practici totalitare în secolul XX în
Europa;
4. România intre democrație și totalitarism în secolul XX;
5. Mișcări anticomuniste în Europa în epoca postbelică;
6. Disidența anticomunistă în Români;
7. Căderea comunismului în România. Construcția democrației
postdecembriste.

1. Ideologiile în secolul XX:

 Ideologiile reprezintă sisteme de idei care teoretizează dezvoltarea economică, socială și
politică a societății. Secolul XX se caracterizează printr-o varietate ideologică generată de
condiții specifice precum:
- urmările războaielor mondiale;
- progresele tehnologice;
- crizele economice;
 Ideologiile se clasifica în democratice și nedemocratice/totalitare:
o Ideologiile democratice își au originea în secolele 18-19, dar au continuat să se
dezvolte și în secolul XX. Acestea au ca valori comune promovarea unor idei
precum :principiul separării puterilor în stat, parlamentarismul, respectarea drepturilor
cetățenești. Ideologiile au permis apariția partidelor politice(=structuri care
caracterizează epoca modernă și contemporană).

o Cele mai importante ideologii cu caracter democratic în secolul XX au fost:

- LIBERALISM
- CONSERVATORISM
- SOCIAL-DEMOCRAȚIA
 LIBERALISMUL a fost fondat ca teorie politică de Charles de Montesquieu(gânditor
francez din secolul 18). În secolul XX va fi numit neoliberalism și prezintă următoarele
caracteristici:
-promovare libertății individuale;
- dezvoltarea economiei de piață și garantarea proprietății private, dezvoltarea prioritară a
industriei și tehnologiei;
-egalitatea cetățenilor ca egalitate de șanse, din punct de vedere juridic, în fața legilor;
- organizarea regimului politic pe baza separării puterilor în stat: putere legislativă, executivă
și judecătorească;
- neimplicarea statului în economie, cu excepția perioadelor de criză economică. În contextul
Marii Crize(1929-1933),economistul J.M.Keynes a teoretizat necesitatea transformării
statului dintr-un "stat minimal"(care nu se implica în economie) într-un "stat
providențial"(stat care își asumă îmbunătățirea situației cetățenilor prin intervenția în viața
economică).

 CONSERVATORISMUL a fost teoretizat în secolul 18 de către Edmund Burcke. Are

următoarele caracteristici:
- menținerea ierarhilor sociale ca expresie a ierarhiei naturale;
- păstrarea valorilor tradiționale: superioritatea bărbatului în familie, rolul bisericii în
societate, educație tradițională etc.
- păstrarea ordinii sociale centrate pe separarea puterilor în stat și vot censitar/restrictiv;
- economie de piață, proprietate privata, primatul agriculturii în raport cu industria;

 SOCIAL-DEMOCRAȚIA/SOCIALISMUL își are originea în secolul 19, fiind teoretizată

de Karl Marx și Friedrich Engels. Se caracterizează prin:
- promovarea libertății și egalități;
- economie mixtă, de piață și de stat;
- coexistenta proprietății private cu cea a statului;
-"Statul social": opusul "statului minimal " promovat de liberalism, care își asumă implicarea
economico-socială cu scopul protejării categoriilor defavorizate;
-Statul social are la bază separarea puterilor în stat , parlamentarismul si votul universal .
În consecință, ideologiile democratice au stat la baza organizării regimurilor politice
democratice în secolul XX.
 o La polul opus s-au dezvoltat ideologiile nedemocratice/totalitare. Acestea teoretizează
dezvoltarea societății sub controlul statului. În secolul XX, totalitarismul s-a
concretizat în extrema stânga(COMUNISMUL)și extrema dreaptă(FASCISMUL și
NAZISMUL).

o Indiferent de orientare, aceste ideologii resping valorile democratice:

- critică societatea existentă, declarând-o coruptă, imorală, depășită de istorie;
- propun o altă "ordine socială ",condusă de o nouă elită(proletariatul/clasa muncitoare:
comunismul; rasa ariana/germanica: nazismul);
- anunță ca obiectiv formarea "omului nou"(un nou prototip social, OMUL CARE
MUNCEȘTE, în viziunea comunismului; ARIANUL, un nou prototip rasial, în cazul
nazismului);

o SCURTE PREZENTĂRI ALE IDEOLOGIILOR TOTALITARE:

 COMUNISMUL/MARXISM-LENINISMUL a fost teoretizat de Karl Marx și V.I.Lenin.

Are următoarele caracteristici:
-promovarea libertății și egalității materiale/economice intre indivizi;
- reorganizarea societății prin promovarea "luptei de clasă"(intre proletari și
capitaliști/patroni),care se va transforma într-o "revoluție proletară" a cărei finalitate va fi
dispariția claselor sociale;
- desființarea proprietății private;
- reorganizarea statului în urma triumfului revoluției ca "dictatură a proletariatului";
-vot universal.

 FASCISMUL a fost teoretizat de Benito Mussolini, în contextul Primului Război

Mondial, în care Italia, deși printre statele învingătoare, nu a reușit să dobândească colonii
și nu a putut evita criza economică(inflație, șomaj, scăderea nivelului de trai).Fascismul
are următoarele caracteristici:
-promovarea superiorității națiunii italiene/naționalismul;
-xenofobia/ura față de străini;
-antisemitismul(respingerea evreilor);
-respingerea democrației, considerată un sistem politic depășit;
-respingerea "luptei de clasă" și a valorilor comuniste;
- acceptarea proprietății private;
- promovarea CORPORATISMULUI(specific fascismului!) = susținerea dezvoltării
economice prin implicarea statului în economie și colaborarea dintre patroni și muncitori, în
scopul dezvoltării armonioase a societății italiene. CORPORATISMUL este replica fascista
la "lupta de clasă " promovată de ideologia comunistă.

 NAZISMUL a fost teoretizat de Adolf Hitler în lucrarea "Mein Kampf"(1925) numită

metaforic "Biblia nazismului ".
Condițiile care au favorizat dezvoltarea acestei ideologii au fost:
-înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial;
- impunerea tratatului de la Versailles(1919),prin care Germania era obligată să cedeze
teritorii statelor vecine, să-și reducă drastic potențialul militar și să achite despăgubiri de
război;
- criza economică din anii 1918-1922;
- manifestarea revizionismului și revanșardismului ca reacție a germanilor față de tratatul de
la Versailles;
NAZISMUL a devenit ideologia Partidului Național-Socialist al Muncitorilor din Germania.
Are următoarele caracteristici:
-naționalismul;
-xenofobia;
- antisemitismul: este asociat cu rasismul; susține că omenirea este constituită din rase
distincte. Rasa superioară/ARIENII este reprezentată de popoarele germanice și are rolul de a
conduce. Rasa intermediară(popoarele neolatine și grecii ) va îndeplini funcții culturale. Rasa
inferioară este constituită din popoarele slave(ruși, polonezi, cehi, ucraineni etc.), care vor
deveni sclavii arienilor și INDEZIRABILII(evreii, țiganii și disgenicii),care vor fi exterminați
pentru că au sânge impur și ar putea contamina rasa pură, ariana!
- respinge democrația;
-respinge comunismul;
-dezvoltarea economiei de piață și respectarea proprietății private;
- teoretizarea conceptului de "spațiu vital" înțeles ca teritoriu necesar dezvoltării rasei
aeriene; spațiul vital urma să intre în posesia germanilor prin război contra slavilor din estul
Europei;
-promovarea revizionismului(modificarea/revizuirea tratatelor semnate la sfârșitul Primului
Război Mondial)și revanșardismului;

În concluzie, ideologiile nedemocratice s-au conturat în Europa în contextul experiențelor

generate de Primul Război Mondial. Toate propun un nou tip de societate, contestă valorile
democratice și vizează realizarea "omului nou". Au stat la baza organizării regimurilor
politice nedemocratice/totalitare din perioada interbelica în URSS, Italia Fascista și Germania
Nazistă/Al Treilea Reich.
2. Regimuri politice și practici politice democratice în Europa în
secolul XX:
 După Primul Război Mondial, regimurile politice democratice s-au perpetuat în Anglia,
Franța, Belgia, Danemarca și s-au instaurat în state recent create în Europa de Est:
România și Cehoslovacia. În toate aceste state, caracteristicile regimului politic se inspiră
din ideologiile democratice, acestea fiind:
- respectarea principiului separării puterilor în stat;
- votul universal;
- alegeri libere;
- pluralismul politic(existența mai multor partide politice);
- respectarea drepturilor și libertăților cetățenești;
 Practicile politice democratice se regăsesc ca o constantă a legislației/masurilor
guvernamentale în țări europene atât în epoca interbelica(1918- 1939), cât și în perioada
postbelică/ după cel de-al Doilea Război Mondial.
 Cea mai stabilă democrație europeană rămâne Marea Britanie, organizată constant ca
monarhie constituțională parlamentară. În secolul XX continuă să se aplice principiul
"regele domnește, dar nu guvernează". Parlamentul bicameral(Camera Lorzilor și Camera
Comunelor) împreună cu guvernul exercită puterea reală, ca emanație a pluralismului
politic ilustrat de existența Partidului Conservator, Partidului Liberal și a Partidului
Laburist.
 Practicile politice democratice s-au perpetuat și în Franța, organizată ca republică. Dacă
în epoca interbelică, modelul politic francez s-a caracterizat prin creșterea importanței
parlamentarismului, în epoca postbelică s-a afirmat tendința de consolidare a puterii
președintelui. Astfel, Franța a funcționat ca republica prezidențială(Charles de Gaulle) sau
semiprezidentiala(François Mitterand, până în prezent).
 România interbelica s-a democratizat prin introducerea votului universal(1918) și
adoptarea unei noi Constituții(1923). Regimul democratic a fost suspendat în 1938, când
Carol al II-lea a instaurat monarhia autoritara.

o Prezentarea unor practici politice democratice:

a) pluralismul politic este ilustrat de prezenta mai multor partide politice în viața țării.
Acestea sunt create pe baza unor ideologii diferite, permițând astfel cetățenilor să-și
manifeste opțiunile și interesele. În corelație cu votul universal și organizarea alegerilor
libere, pluralismul reprezintă un fundament al democrației. A fost ilustrat în Marea
Britanie, dar și în România interbelică(PNL,PNT, PSD, PARTIDUL
POPORULUI,PARTIDUL NAȚIONAL CREȘTIN, GARDA DE FIER, partidele
minorităților etnice). În România, pluralismul s-a reinstaurat după căderea
comunismului(1989).
 b) organizarea regimului politic pe baza separării puterilor în stat;
Într-un stat democratic acest principiu este înscris în constituție și respectat de toți factorii
politici. De exemplu, în România interbelică, Constituția din 1923 preciza separarea puterii
legislative, de cea executivă și judecătorească. PUTEREA LEGISLATIVĂ era exercitată de
Parlamentul bicameral(Camera Deputaților și Senat). PUTEREA EXECUTIVĂ aparține
Regelui și Guvernului. PUTEREA JUDECATOREASCA este exercitată de tribunale, curți
de apel, Înalta Curte de Justiție și Casație.
c) votul universal : s-a generalizat în Europa după Primul Război Mondial. În România,
votul universal a fost consacrat de legea electorală din 1918. Aveau drept de vot bărbații
majori(începând cu vârsta de 21 de ani), indiferent de etnie, confesiune și avere, cu
excepția magistraților și militarilor. Dreptul de vot nu era acordat femeilor.
În a doua jumătate a secolului XX, votul universal este exercitat de toți cetățenii, fără
deosebire de sex, etnie și confesiune începând cu vârsta de 18 ani.(Constituția din 1991).
d) respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. În toate țările democratice se respectă
dreptul la liberă exprimare. Astfel, informația circulă liber, iar presa a devenit a patra
putere în stat.
Alte practici democratice:
- respectarea dreptului la proprietate;
- respectarea dreptului la liberă asociere;
- dreptul la o justiție corectă;
- destul la educație.

3. Regimuri totalitare și practici politice totalitare în Europa în

secolul XX:
o Regimurile totalitare s-au dezvoltat în Europa încă din perioada interbelică în URSS,
Italia Fascista și Germania Nazistă. Apariția acestora a fost rezultatul unor probleme
generate de încheierea Primului Război Mondial(prăbușirea imperiilor multinaționale,
duritatea tratatelor de pace pentru statele învinse) și de lipsa de soluții la crizele
economice.
 REGIMUL COMUNIST, regim totalitar de extremă stângă, s-a instaurat în Rusia.
Instaurarea sa a fost favorizată de Revoluția Bolșevica(octombrie 1917) și de victoria
comuniștilor conduși de Lenin în Războiul Civil(1918-1920) contra forțelor care
susțineau revenirea la monarhie.
- În perioada Războiului Civil s-au creat instrumente represive: Armata Roșie și CEKA
(poliția politică), care au consolidat poziția lui Lenin și a regimului comunist. Au fost
desființate partidele politice, opoziția fiind astfel înlăturată. Începând cu anul 1921 s-a
aplicat NEP(Noua politica economică)din inițiativa lui Lenin. Au fost confiscate marile
proprietăți, menținându-se însă mica proprietatea țărănească . Astfel, noul regim totalitar
 a dobândit susținători, fiind suficient de solid în 1924, când a murit Lenin. Noul
conducător al URSS și al Partidului Comunist, a fost I.V.Stalin(1928-1953). Perioada
stalinistă a contribuit la fundamentarea unor PRACTICI TOTALITARE, precum:
colectivizarea agriculturii, politica de epurare, intensificarea activității poliției politice,
cultul personalității, cenzurarea presei, înregimentarea tineretului.

a) Colectivizarea a început în 1929. A avut ca scop confiscarea pământului țăranilor.

Gospodăriile țărănești au fost înlocuite cu noi unități de producție: colhozuri(asociații ale
foștilor proprietari) și sovhozuri (ferme de stat). Rezistența țăranilor a fost reprimată dur
de Armata Roșie și poliția politică. Milioane de țărani au fost victime ale colectivizării.
Cei care s-au opus au fost deportați în Siberia sau uciși. În consecință, prin colectivizare a
fost distrusă proprietatea privată în lumea rurală din URSS.
b) Activitatea poliției politice este o practică politică specifica tuturor regimurilor totalitare.
În Rusia, poliția politică creată în 1918 sub numele CEKA, a fost reorganizată sub
denumirile NKVD și KGB. Indiferent de denumire, poliția politică a fost un instrument
de teroare, care a contribuit la supravegherea și subordonarea cetățenilor de către stat.
c) " Politica de epurare" a funcționat ca practică totalitara în scopul eliminării adversarilor
politici, implicit a eliminării oricărei opoziții în raport cu regimul comunist. În perioada
1936-1939, în URSS s-a desfășurat Marea Teroare, având ca efect excluderea din
ARMATA ROȘIE sau din rândurile PCUS-ului, a tuturor celor suspectați de
insubordonare în raport cu regimul stalinist. Astfel, foarte mulți oameni au fost arestați și,
în urma unor procese politice, au sfârșit prin a fi deportați în lagăre de muncă forțată, în
Siberia.(GULAG)
d) "Cultul personalității" a caracterizat regimul stalinist. Stalin era declarat un conducător
genial, TĂTUCUL popoarelor din URSS, un model pentru cei tineri. După încheierea
celui de-al Doilea Război Mondial, propaganda l-a prezentat ca salvator al țării și un
"campion al libertății " națiunilor est-europene. Cultul personalității s-a propagat prin
mass-media cenzurata/propaganda, școală, producții cinematografice, literatură și artă.
În concluzie, stalinismul a reprezentat apogeul practicilor totalitare în URSS. După moartea
lui Stalin, Nikita Hrusciov(noul conducător al URSS) a făcut cunoscute și a condamnat
crimele regimului stalinist. Comunismul a continuat să fie regimul politic oficial in URSS
până în 1991, fără a mai atinge vreodată cota de dezumanizare și teroare din epoca lui Stalin.

o La extrema dreapta, viața politică din Europa interbelică a cunoscut regimul fascist în
Italia și regimul nazist în Germania.

 În Italia, Benito Mussolini a devenit prim-ministru printr-o lovitură de stat(1922:

MARȘUL ASUPRA ROMEI). Alegerile din 1924, marcate de violență, au fost câștigate
de Partidul Fascist Italian. Astfel, începând cu 1925, în Italia s-a instaurat un regim
totalitar. Au fost desființate partidele politice, Partidul Național Fascist devenind "partid
unic". Italia era condusă de Marele Consiliu Fascist, iar regele Victor Emanuel al III-a a
păstrat un rol decorativ. Adevăratul conducător al Italiei interbelice/fasciste a fost
Mussolini care avea titlul de IL DUCE.
 PRACTICILE POLITICE TOTALITARE in Italia sunt cele cunoscute și în URSS:
partidul unic, activitatea poliției politice, cultul personalității, presă cenzurata, înregimentarea
tineretului, eliminarea adversarilor politici. Spre deosebire de regimul comunist, fascismul
italian nu a prejudiciat proprietatea privata. Similar Germaniei naziste, regimul fascist italian
a promovat masuri antisemite. O notă de originalitate economico-sociala, a fost dată de
organizarea corporațiilor.

- Prezentarea unor practici politice fasciste:

a) folosirea poliției politice pentru a subordona populația. Poliția politică poartă numele
OVRA. A recurs la metode de intimidare(supraveghere, șantaj, arestare etc)și
dezinformare a populației. A colaborat cu o forțele paramilitare ale Partidului Fascist
(Cămășile brune).
b) Cultul personalității lui Mussolini a fost promovat prin propagandă, școală și
cinematografie. Având titlul IL DUCE, Mussolini era considerat modelul perfect al
liderului: prieten, părinte, conducător.
c) CORPORATISMUL- politică de stat care subordona mediile profesionale statului fascist.
În 1928 a fost elaborată Carta Muncii, conform căreia statul italian devenea un "stat
corporatist". Se creau corporațiile =asociații profesionale care grupau laolaltă muncitorii
și patronii dintr-o ramură economică, sub directa supraveghere a statului. Muncitorii și
patronii, uniți de valorile italiene și fasciste nu puteau intra astfel în conflict . Împreună
acționau pentru bunăstarea Italiei. Corporațiile aveau rolul de a preveni "lupta de clasă" ,
promovată de comuniști. În realitate, corporațiile au împiedicat muncitorii să revendice
salarii mai mari sau să facă greve.

 În Germania, regimul nazist s-a instaurat în 1933,ca efect al nemulțumirilor față de

scăderea drastică a nivelului de trai, în contextul Marii Crize Economice(1929-1933).
- Partidul Nazist a câștigat alegerile din noiembrie 1932, iar la 30 ianuarie 1933 , Adolf
Hitler a devenit cancelar. Într-un an, acesta a monopolizat puterea politică și a
transformat Germania într-un stat totalitar. După incendierea Reichstag-ului(februarie
1933), Hitler a cerut desființarea partidelor politice. În aprilie 1933, Partidul Național
Socialist al Muncitorilor din Germania devenea partid unic. În iunie 1934 a avut loc
"Noaptea Cuțitelor lungi"(eliminarea SA de către SS + uciderea lui E.Rohm - adversarul
lui Hitler în cadrul Partidului Nazist). În august 1934, după moartea președintelui
Hindenburg, Hitler a primit jurământul armatei și titlul de Führer(Conducător). Așadar,
în vara anului 1934, Hitler a devenit stăpânul Germaniei, un stat totalitar( până în 1945).

- Practicile totalitare din Germania Nazistă sunt cele cunoscute:

a) Monopartidismul: în primăvara anului 1933, Partidul Național Socialist al Muncitorilor
din Germania a devenit partid unic. Până în 1945 acesta a monopolizat toate instituțiile
statului și a controlat societatea. Germanii au fost înscriși în organizații subordonate
partidului unic: Frontul Muncii(înlocuia sindicatele libere) sau organizațiile de tineret:
Hitlerjugend.
b) Activitatea poliției politice: poliția politică a fost creată în 1933 sub numele de
GESTAPO. A recurs la metode drastice pentru a elimina orice fel de opoziție. A colaborat
cu trupele paramilitare SS.
c) Cultul personalității lui Hitler a fost promovat pe scară largă prin propaganda condusă de
P. Goebbels, dar și în școală. Hitler era considerat liderul suprem, depozitarul tuturor
valorilor ariene/germanice.
d) Politica rasista: este ilustrată în primul rând de masurile antisemite. În 1935 au fost
adoptate legile rasiale/ legile de la Nuernberg, care stipulau retragerea cetățeniei germane
în cazul evreilor. Aceștia au pierdut drepturile civile și politice.
În perioada 1938-1941, evreii au fost țintă pentru diferite masacre comandate de regimul
nazist. În acest context se înscrie "Noaptea de Cristal"( noiembrie 1938). În anii 1942-1945,
evreii din Europa, dominată de Germania Nazistă, au fost deportați în lagăre de exterminare
și uciși. Astfel, peste 6 milioane de oameni, majoritatea evrei, au fost victime ale
Holocaustului. Cel mai mare lagăr de exterminare a fost cel de la Auschwitz-Birkenau,
organizat de naziști pe teritoriul Poloniei.

În concluzie, regimurile politice totalitare din perioada interbelică au creat practici

nedemocratice(partidul unic, poliția politică, lichidarea opoziției, cultul personalității etc.)
care au anihilat drepturile și libertățile individului și au atentat la demnitatea umană.
Dezbaterea de idei în spațiul public a fost înlocuită cu guvernarea prin teroare. Aceste practici
se regăsesc în Europa de Est(URSS, Ungaria, Polonia, România, Bulgaria, Albania,
Cehoslovacia, Republica Democrată Germană)în epoca postbelică(1947-1989), până la
căderea comunismului.

4. România între democrație și totalitarism în secolul XX:

- În secolul XX, România, asemănător altor state europene, a înregistrat o alternare a
regimurilor politice democratice și nedemocratice.
- Regimul democratic a funcționat în epoca interbelică(1918 -1938) și la sfârșitul secolului
XX, după căderea regimului comunist(19 90-prezent).
- În perioada 1948-1989 s-au succedat regimuri nedemocratice:
a) monarhia autoritara a regelui Carol II(1938- 1940);
b) regimul național-legionar(1940-1941). A fost un regim totalitar de extremă dreaptă,
asemănător fascismului italian și nazismului;
c) dictatura militară condusă de generalul Ion Antonescu(1941-1944 );
d) regimul comunist(1947-1989)
- Ideologiile și practicile democratice în România au funcționat în epoca interbelică.
Ideologiile democratice au fost liberalismul și țărănismul.

 LIBERALISMUL a fost teoretizat de Ștefan Zeletin și Vintilă Brătianu. A avut

caracteristicile liberalismului european. Ca notă originală, liberalismul românesc a
susținut protecționismul, având lozinca "prin noi înșine!"
 ȚĂRĂNISMUL a fost teoretizat de Gheorghe Zane și Virgil Madgearu. A fost ideologia
Partidului Național-Țărănesc.

- Practicile democratice în România secolului XX pot fi:

a) aplicarea votului universal(1918/1923/1991);

b) prezentarea unei Constituții democratice care înscrie principiul separării puterilor în stat:
pentru perioada interbelică-Constituția din 1923; pentru a doua jumătate a secolului XX-
Constituția din 1991).

- În afara acestora s-au dezvoltat și ideologiile nedemocratice/ totalitare. Acestea au fost

COMUNISMUL și LEGIONARISLUL.

 COMUNISMUL a prezentat caracteristicile ideologiei marxist-leniniste, în general. A stat

la baza apariției Partidului Comunist Român(1921). Nota caracteristică este dată de
caracterul antiromânesc: PCR nu a recunoscut caracterul național-unitar al României
Mari. În 1924 s-a descoperit implicarea acestui partid în mișcările antiromânești din
Basarabia. Astfel, PCR a fost interzis. În concluzie, extrema stânga din România nu a
avut importanța în epoca interbelică/prima jumătate a secolului XX.

- Extrema dreapta a fost mult mai prezenta în viața politică a României interbelice.

 LEGIONARISLUL a fost teoretizat de Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Corneliu Zelea

Codreanu. Ideile specifice au fost:
-naționalismul;
-xenofobia;
-antisemitismul;
-spiritul antidemocratic;
-anticomunismul ;
-ortodoxismul;
-justețea asasinatului politic;
Ideologia legionară a stat la baza organizării GĂRZII DE FIER(partid de extremă dreaptă.
Acest partid politic, condus de Corneliu Zelea Codreanu, a devenit foarte vizibil în anii '30,
fiind susținut de Germania Nazistă. Au guvernat România împreună cu generalul Ion
Antonescu în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941. Statul național-legionar a fost un
model politic totalitar și a promovat practici precum:
-partidele unic
-organizarea poliției politice(Poliția Legionară)
-eliminarea opoziției și a adversarilor politici. De exemplu, în noiembrie 1940, Poliția
Legionară a arestat 63 de foști demnitari, cunoscuți pentru atitudinea prodemocratică. Aceștia
au fost duși la închisoarea Jilava și împușcați. În aceeași noapte(26/27 noiembrie
1940)legionarii i-au asasinat pe profesorii universitari Nicolae Iorga și Virgil Madgearu.
-antisemitismul: de mai multe ori legionarii au vandalizat case sau magazine din Cartierul
Evreiesc din București(noiembrie 1940,ianuarie 1941)
În concluzie, primele practici totalitare în România au fost cele de extremă dreaptă. Ele au
funcționat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
De exemplu, ANTISEMITISMUL, ca practică totalitara în România a atins apogeul în
perioada guvernării lui Ion Antonescu. Între 1941-1944,guvernul Antonescu a adoptat legi
antisemite, a organizat masacre antievreiești(pogromul de la Iași, Botoșani și Odessa)și a
deportat peste 100 000 de evrei în Transnistria, participând astfel la politica de Holocaust.

- În perioada postbelică, în România a funcționat regimul comunist. Favorizat de URSS,

PCR a reintrat în viața politică a României după 23 august 1944. În noiembrie 1946, prin
falsificarea alegerilor, PCR a devenit partid de guvernământ. În anii 1946-1947 au fost
eliminate partidele politice democratice, iar pe 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost
detronat. Astfel, România devenea stat comunist, având numele oficial de Republica
Populară Română.
- În România, regimul comunist a cunoscut două etape:
1)STALINISMUL(1948-1965)=epoca Gheorghiu-Dej;
2)NAȚIONAL-COMUNISMUL =epoca Nicolae Ceaușescu ;

- Practici totalitare în perioada stalinismului:

a) politica de desființare a proprietății private a fost ilustrată de NAȚIONALIZARE și
COLECTIVIZARE. Naționalizarea s-a aplicat începând cu anul 1948 și a avut ca efect
trecerea în proprietatea statului, a tuturor firmelor industriale și urbane: fabrici, uzine,
bănci, cai ferate, mine, magazine, restaurante etc.
Colectivizarea a început în martie 1949 și s-a încheiat în 1962.A reprezentat confiscarea
pământului țăranilor de către stat și organizarea CAP și IAS-urilor. Acestea au consacrat
proprietatea colectivă și a statului în lumea rurală din România. Ca și în URSS, colectivizarea
în România a fost un abuz.
b) Organizarea poliției politice: în 1948 s-a organizat SECURITATEA. Aceasta a acționat
brutal pentru anihilarea oricărei opoziții la adresa regimului comunist. A fost implicata în
teroarea care a caracterizat lumea satelor în anii colectivizării, dar și în organizarea
închisorilor politice: Pitești, Aiud, Gherla etc.
c) Organizarea partidului unic. În 1947,PNL și PNT au fost desființate, iar liderii lor
(Constantin Dinu Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache etc)închiși. În februarie 1948
PCR și PSD(stânga democratică)au fuzionat, formându-se Partidul Muncitoresc
Român(P.M.R) ca partid unic. Acesta a condus România până în 1989,revenind însă în
1965 la denumirea de PCR.
d) Eliminarea adversarilor politici.
În manieră stalinista, Gheorghe Gheorghiu-Dej a îndepărtat din partidul unic acei lideri care-l
puteau concura. În 1948 a fost arestat Lucrețiu Pătrășcanu, acuzat de
titoism/NAȚIONAL-COMUNISM. A fost condamnat la moarte și executat în 1954. De
asemenea, au fost neutralizați comuniștii din grupul moscovit.
e) Constituția din 1948;(vezi tema CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI).

- Exemple de practici politice nedemocratice din perioada național-comunistă:

a) Constituția din 1965(vezi tema CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI)

b) politica de planificare familială: a avut la bază o lege din 1966,conform căreia orice
femeie care nu împlinise 45 de ani și nu născuse 4 copii, nu avea posibilitatea de a
întrerupe o sarcină. Această lege ilustrează încălcarea dreptului la viață privată. A avut
efecte nocive, generând privarea de libertate a unui număr mare de persoane(femei care
au încercat să avorteze, medici)
c) Comunismul dinastic: promovarea în funcțiile de conducere a membrilor familiei
Ceaușescu
d) Cultul personalității: După vizita în Republica Populară Chineză și Coreea de Nord, în
România a început "Mini revoluția culturală"(1971).În acest context, propaganda s-a
intensificat ,iar figura lui Nicolae Ceaușescu a devenit emblema modernizării și
demnității românilor. Dictatorul era numit "geniul din Carpați" , "cel mai iubit fiu al
poporului" etc.
e) raționalizarea alimentelor în anii '80:pentru a putea plăti datoria externă a României, a
fost crescut nivelul exportului. Astfel s-a manifestat criza produselor alimentare de bază
și s-au introdus cartele ;
f) activitatea poliției politice: Securitatea și-a rafinat metodele, renunțând la intervențiile
deschise și brutale. În schimb s-a intensificat supravegherea cetățenilor prin recrutarea
unui număr foarte mare de "colaboratori ",care aveau misiunea de a-și supraveghea
vecinii, colegii de serviciu, prietenii și rudele. În epoca Ceaușescu teama de Securitate a
rămas la fel de vie ca și în epoca stalinistă, deși închisorile politice au fost desființate încă
din 1964.
În concluzie, practicile politice nedemocratice au contribuit la fundamentarea unor
nemulțumiri profunde în raport cu regimul comunist. În decembrie 1989 acesta a fost
contestat prin mișcări violente și desființat.
În 30 decembrie 1989 s-a revenit la pluralismul politic, iar la începutul anului 1990 s-au
reorganizat PNL și PNT CD.

5. Mișcări anticomuniste în Europa în secolul XX:

- Regimurile totalitare de extremă dreaptă au fost desființate după cel de-al Doilea Război
Mondial, ca urmare a înfrângerii Germaniei Naziste și a Italiei Fasciste de către Națiunile
Unite.
- URSS s-a plasat între învingători și a devenit cea mai mare putere din Europa. Prezența
Armatei Roșii pe teritoriul Țărilor est-europene, ca armată eliberatoare, a favorizat
 intrarea acestora în sfera de influența sovietică și instaurarea unor regimuri comuniste. În
România, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și Germania de Est, partidele
comuniste locale, susținute de sovietici, au devenit partide unice, de guvernământ și au
patronat sisteme totalitare.

- Sistemul comunist a fost contestat în toate statele cotropite de sovietici. Cele mai
importante mișcări anticomuniste din a doua jumătate a secolului XX au fost:

a) Revoluția anticomunistă din Ungaria(1956):

A izbucnit la Budapesta ca o mișcare studențească, dar s-a transformat într-o veritabilă
mișcare de eliberare. În fruntea revoluției s-a plasat Imre Nagy, conducătorul Partidului
Comunist Maghiar. Sovieticii au intervenit cu trupe și au reprimat revolta. Au avut și sprijinul
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist român. Acesta a permis trecerea tancurilor
sovietice prin România și l-a convins pe Imre Nagy să vină la București, promițându-i azil
politic. Apoi l-a predat sovieticilor. În semn de mulțumire, Nikita Hrusciov a retras Armata
Roșie din România în 1958. Acest eveniment a generat posibilitatea României de a se
distanța de URSS.
b) " Primăvara" de la Praga(1968):
Liderul Partidului Comunist din Cehoslovacia, Alexander Dubcek a inițiat o dezbatere
privind dreptul la liberă exprimare. În Cehoslovacia se creau premise pentru revenirea la
pluralismul politic. Astfel, în august 1968,URSS a propus tuturor statelor membre ale
PACTULUI DE LA VARȘOVIA să intervină militar în Cehoslovacia. Singurul lider
comunist, care a refuzat să participe ,a fost Nicolae Ceaușescu . Acesta a condamnat public
intervenția militară din Cehoslovacia. Ca urmare a poziției antisovietice adoptate, Nicolae
Ceaușescu a devenit foarte popular atât în țară, cât și peste hotare. În anii următori Republica
Socialistă România a devenit partener politic al SUA, Franței, Germaniei Federale, Angliei.
Mișcarea anticomunistă din Cehoslovacia a fost reprimata.
c) Mișcarea SOLIDARITATEA în Polonia:
În anii 80 regimul comunist din Polonia, condus de generalul Jaruzelski s-a confruntat cu
opoziția sindicatelor libere Solidaritatea. Acestea cereau drepturi pentru muncitorii polonezi,
legalizarea dreptului la grevă, recunoașterea dreptului la liberă exprimare. Liderul
Solidarității a fost Lech Wallensa. Deși autoritățile comuniste din Polonia au încercat să
anihileze această mișcare, nu au reușit. Mișcarea Solidaritatea a contribuit la prăbușirea
regimului comunist în Polonia în 1989.

În URSS, liderul Mihail Gorbaciov a propus reformarea regimului comunist în 1985, prin
revenirea la economia de piață(perestroika) și la libertatea de exprimare(glasnost). Reformele
propuse nu au salvat regimul comunist. Acesta s-a prăbușit în 1989 în toate statele est-
europene și în 1991 în URSS.
6. Disidență anticomunistă în România:

- Disidența anticomunistă reprezintă rezistența/opoziția față de regimul comunist. S-a

manifestat în epoca postbelică în toate țările est-europene, inclusiv în România.

- FORMELE de manifestare ale disidenței românilor au fost:

a) REZISTENȚA ARMATĂ: s-a desfășurat în perioada stalinismului. După proclamarea

Republicii Populare Romane, foști ofițeri ai Armatei Regale au refuzat să depună
jurământ de credință noului regim și s-au refugiat în munți. Li s-au alăturat țărani care
refuzau colectivizarea. Astfel s-au dezvoltat mici grupuri de rezistența/"grupuri de
partizani", care au luptat cu Securitatea și Miliția. Cele mai importante grupuri de
rezistența au fost: Sumanele Negre, Haiducii Muscelului, Țepeș I, Țepeș II, Haiducii din
zona Făgăraș. Deși discreditare de presa comunistă și de Securitate, care le prezentau
drept "rămășițe ale fascismului și legionarismului", aceste grupuri s-au bucurat de
susținere din partea țăranilor. Ele au fost lichidate în 1962.
b) GREVELE MUNCITOREȘTI
Cea mai importanta grevă din România comunista a fost GREVA MINERILOR DIN
VALEA JIULUI(1977). Nemulțumiți de condițiile de muncă și salarizare, muncitorii din
Valea Jiului au oprit lucrul și s-au închis în mină. Au cerut ca Nicolae Ceaușescu să vină în
Valea Jiului pentru a le asculta plângerile. Liderul PCR a răspuns cererilor formulate de
greviști și i-a convins să reia lucrul, promițând îmbunătățirea condițiilor de muncă și dând
asigurări că nu vor exista represalii. După încheierea grevei, liderii minerilor au fost aspru
pedepsiți de către Securitate.
c) PROTESTE INDIVIDUALE ALE UNOR INTELECTUALI
În 1977 s-a remarcat protestul scriitorului Paul Goma. Acesta a acuzat regimul ceaușist de
încălcarea drepturilor omului și de nerespectarea ACORDURILOR DE LA HELSINKI,
asumate de România în 1975. Paul Goma a redactat o SCRISOARE DESCHISĂ postului de
radio EUROPA LIBERA, prin care cerea lui Ceaușescu să respecte drepturile omului legate
de liberă exprimare și dreptul la liberă circulație. Pentru a-l neutraliza, i s-a permis să plece în
Franța.
În anii ʼ80 s-a remarcat prin proteste individuale DOINA CORNEA, lector la Facultatea de
Litere din Cluj. A fost acuzată că folosește materiale interzise în lecțiile predate studenților,
destituita de la catedră și obligată să nu părăsească domiciliul din Cluj. Experiențe similare au
trăit poetul MIRCEA DINESCU și filosoful ANDREI PLEȘU .
d) MITINGURI DE PROTEST
În 1987 ,muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov, au protestat în curtea
uzinei, cerând măriri salariale și reglementarea problemelor legate de furnizarea energiei
termice și electrice. Apoi muncitorii au ieșit pe străzile orașului și s-au deplasat spre centru,
aruncând cu pietre și scandând lozinci anticomuniste. Mișcarea a fost neutralizata de
Securitate și liderii acesteia arestați.
CONCLUZII:
În România disidența anticomunistă s-a manifestat în diferite forme, având însă caracter
local, spre deosebire de alte mișcări anticomuniste din țările estice, unde acestea au avut
caracter național.

7. Căderea comunismului în România. Construcția democrației

postdecembriste:
 Cauzele căderii comunismului în România au fost interne și externe. CAUZELE
INTERNE s-au conturat în anii ʼ80, pe fundalul crizei alimentare(raționalizarea
alimentelor de bază: pâine, carne, ouă, ulei, zahar etc)și energetice(raționalizarea energiei
termice și electrice).După 1981,nivelul de trai al cetățenilor români s-a deteriorat ca
urmare a deciziei luate de Nicolae Ceaușescu de a achita datorita externă de 11 miliarde
de dolari.
CAUZELE EXTERNE au fost conturate ca urmare a destinderii relațiilor dintre URSS ȘI
SUA, după 1985, când liderul sovietic Mihail Gorbaciov a anunțat reformarea comunismului
prin reforme. Reformele propuse au fost: GLASNOST(transparență în relațiile sociale,
revenirea la libertatea de exprimare)și PERESTROIKA(revenirea treptată la mica proprietate
și economia de piață). În 1987,Gorbaciov a vizitat România și a propus aplicarea acestor
reforme. Ceaușescu l-a refuzat, România rămânând astfel, singurul stat cu regim neostalinist
din Europa. În consecință, regimul Ceaușescu s-a izolat complet pe plan intern și extern.

 CĂDEREA REGIMULUI COMUNIST ÎN ROMÂNIA:

- În 1989, regimurile comuniste est-europene au dispărut, prin "revoluții de catifea"/demisii
ale liderilor comuniști. România a fost singura țară în care regimul comunist a fost
răsturnat prin violență, implicând pierderi de vieți omenești.
- La 16 decembrie 1989 au apărut primele manifestați la Timișoara. Acestea au fost
îndreptate împotriva încercării autorităților de a-l evacua din casă pe pastorul reformat
Laszlo Tokes. Desfășurat inițial în zona casei pastorului, protestul s-a extins în tot orașul
și a devenit o mare manifestație anticomunistă. Întrucât Nicolae Ceaușescu era plecat din
țară, Elena Ceaușescu a ordonat represalii dure la Timișoara și incinerarea celor 40 de
cadavre ale protestatarilor uciși.
- În zilele următoare s-au produs mișcări de protest la București și în alte orașe din
România. În 22 decembrie, în cadrul unui mare miting, Ceaușescu a încercat să se
adreseze bucureștenilor, dar a fost huiduit. Dictatorul și Elena Ceaușescu au părăsit
Bucureștiul cu un elicopter, au fost prinși și executați la Târgoviște în 25 Decembrie
1989. Astfel s-a pus capăt regimului comunist din România. La conducerea țării s-a
ridicat un organism politic ,creat în zilele Revoluției, numit FRONTUL SALVĂRII
NAȚIONALE(FSN),condus de Ion Iliescu.
 CONSTRUIREA DEMOCRAȚIEI POSTDECEMBRISTE s-a realizat prin adoptarea
unor masuri care să refacă statul și societatea civilă. Cele mai importante măsuri
democratice/fapte istorice au fost:
- revenirea la PLURALISMUL POLITIC prin emiterea unui Decret-lege al FSN la 31
decembrie 1989. Ca urmare, la începutul axului 1940 au reapărut partidele istorice, PNL și
PNT, iar FSN s-a transformat în partid politic;
- revenirea la PROPRIETATEA PRIVATĂ(martie 1990)
- organizarea de ALEGERI LIBERE în mai 1990. Acestea au fost câștigate de FSN, Ion
Iliescu devenind primul președinte al României postdecembriste.
- adoptarea unei CONSTITUȚII democratice în decembrie 1991. Noua lege fundamentală a
legitimat reinstaurarea democrației în România, afirmând principal separării puterilor în stat,
parlamentarismul, pluralismul politic și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești;

CONCLUZII
Deși revenirea la comportamentul societăților și statelor democratice a fost
anevoioasa("fenomenul Piața Universității", "Mineriadele"), România a intrat pe un drum
democratic ireversibil. În perioada postdecembristă, obiectivele României au fost alternanta
la guvernare(plan intern) și integrarea în NATO și UNIUNEA EUROPEANĂ(plan extern).