MASTERAT STRATEGII COMUNICATIONALE SI INTERCULTURALE SI LINGVISTICE

Ciaus Mihaela-Elena Anul II Sectia de slavistica

Orientalism. Conceptiile occidentale despre Orient

Edward Said

Un oriental triete n orient, triete o via de lene oriental, ntr-o stare de despotism i de senzualitate orientale, plin de fanatism oriental. Edward W. Said

In lucrarea sa, Orientalism, Edward Said sustine ca intelectualii occidentali, anume Europa de Vest si Statele Unite, au fost cei care au creat stereotipurile culturale si au intarit prejudecatile impotriva culturilor non-occidentale, clasificandu-le ca si orientale. Cheia acestei probleme, o reprezinta felul cum Occidentul a inteles si continua sa inteleaga Orientul, in propria sa viziune. Orientalismul este un "discurs ce susine instituiile, vocabularul, nvtura, imagistica, doctrinele, chiar i birocraia colonial i stilurile coloniale"; este "o distribuire a contiinei geopolitice n texte erudite, estetice, economice, sociologice, istorice i filologice". Astfel, ntre domeniul academic al studiilor orientale i instituiile socio-economice i politice ar exista o complicitate menit a facilita dominaia occidental asupra unei bune pri a lumii, care este foarte divers din punct de vedere cultural, dar care sufer presiuni discursive unificatoare, mai precis este forat s devin "oriental", este orientalizat. Said arat c Orientul a fost construit n oglind cu o alt ficiune cultural, "Occidentul"; a fost schiat ca alteritate negativ fa de valorile occidentale. Teza crii asupra creia ne-am oprit este c "Orientul" a ajutat la definirea Occidentului "ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personaliti, experiene". Orientului "despotic", "violent", "antimodern", "iraional", "mistic", "obscurantist", "fanatic", "dep ravat", "excentric" etc. i corespunde, n aceast tradiie de gndire, Occidentul "democratic", "raional", "virtuos", "modernizator", "laic" etc. Said vede ca orientaliste i o serie de stereotipuri aparent

mgulitoare sau neutre, care atribuie orientalului "exotismul", "misterul", "senzualitatea", "feminitatea", "pasivitatea", "maleabilitatea", "infantilismul", "profunzimea". n contrast, occidentalul este "cerebral", "masculin", "matur", "activ" i, nainte de toate, "normal". Orientul si Occidentul, ca si entitati geografice, culturale si istorice, au fost create de catre om. Ca si Occidentul, Orientul reprezinta o idee cu propria istorie si traditie a gandului, cu propriile imagini si cuvinte. Cele doua entitati geografie se sustin una pe alta, iar intr-un anumit punct, chiar se reflecta. Relatia dintre Occident si Orient este una de putere, de dominatie si chiar de hegemonie, din partea Occidentului. Edward Said afirma ca teza, conform careia Orientul este o idee sau o creatie fara a avea un corespondent in realitate, este una gresita. Totodata el afirma ca istoria sau cultura unei tarii nu poate fi inteleasa sau studiata, fara a se studia mai si configuratiile de putere. Si nu in ultimul rand, Said considera ca structura Orientalismului este, de fapt, una minciuni, mituri care, daca ar fi dezvaluite, ar zgudui conceptiile occidentale. Orientalismul nu reprezinta altceva decat niste minciuni, fantazii create de catre generatiile occidentale, care s-au inradacinat in conceptia oamenilor de-a lungul timpului prin literatura, pictura, rte plastice si scrieri geografice. Acest lucru a dus la crearea imaginii Occidentului ca fiind una pozitiva, reprezentand toate lucrurile bune, iar Orientul insumeaza tot ceea ce Vestul nu este, anume iresponsabil, dezordonat, irational. De ce apar aceste scrieri despre Orientalism care il prezinta intr-o lumina negativa? Said distinge trei astfel de stituatii: in primul rand, el face distinctia intre cunosterea pura si cea politica. Scrierile pot fi influentate de realitatea politica, economica sau sociologica a vremii. E foarte greu sa pastrezi o perspectiva obiectiva, sa te detasezi de ideile si convingerile tale ca persoana, sa ramai doar un scriitor. De aici deriva cunoasterea politica. Cunoasterea adevarata este una non politica, unde se pastreaza obiectivitatea. Orientalismul nu este un subiect legat de problema politica sau de institutiile culturale, nici o colectie de texte incerte despre Orient scrise de occidentali, cu scopul de a descrie Orientul, ci reprezinta o constientizare geopolitica in textele istorice, economice, sociologice si psihologice. Orientalismul este un discurs format de schimbul cu puterea politica, intelectuala, morala si culturala. Este un fapt cultural si politic.

Said studiaza Orientalismul ca pe un schimb dinamic intre autori si inclinatiile politice, formate de catre cele trei mari imperii: britanic, francez si american, in cadrul carora a fost produs teritoiul imaginativ si intelectual al scrierilor. Cea de-a doua distinctie pe care Said o face este cea a intrbarii metodologice. El considera ca fiecare lucrare trebuie sa aiba punctul propriu de plecare. Daca foloseste un punc de plecare comun cu alta lucrare, atunci toata lucrarea ar fi una gresita. De exemplu, daca faci o lucrarea despre Orient plecand de la prezumtia occidentala despre acesta, atunci lucrarea ta nu va aduce nimic nou, ci va prezenta un punct de vedere deja exprimat. Formarea strategica reprezinta un mod de a analiza relatia dintre texte: oricine scrie despre Orient trebuie sa se identifice cu acesta, trebuie sa abordeze tipurile de structura, de imagini, de teme si motive, ce contin si reprezinta Orientul. Ultima distinctie pe care acesta o face este cea a dimensiunii personale. El admite ca lucrarea de fata a fost scrisa din perspectiva unui oriental, crescut si educat in colonii britanice. Desi a studiat in Statele Unite, a fost constient de acest orientalism, iar aceasta care reprezinta o cale de a inventaria urmele subiectului oriental, a culturii orientale. In epoca postmoderna stereotipurile despre Orient au fost consolidate prin intermediul televiziunii, filmelor si mijloacelor media. Said identifica trei cauze pentru puternica politizare a perceptiei Islamului si arabilor: Prima, o reprezinta istoria antiaraba si a prejudecatii antiislamice in Vest, care se reflecta imediat in istoria Orientalismului. A doua, lupta dintre arabi si sionismul israelian, si efectele asupra evreilor americani. A treia, absenta discutiilor despre islam sau arabi. Nimeni nu discuta despre acestia si nu poate fi stabilita o perceptie corecta, singurele discutii care au loc sunt acelea de mare putere, din perspectiva resurselor petroliere, Israelul democrat si rau, arabaul totalitar si terorist. Sansele de a vorbi despre adevarata cultura si situatie, sunt foarte mici. Stereotipurile culturale, rasiale si politice este puternic inradacinat impotriva arabilor sau musulmanilor. Occidentali au o lunga istorie de neintelegere a Orientului, realiatea din Orient nu se aseamana cu nimic din ceea ce ei isi inchipuie. De fapt, occidentalii subapreciaza tot ceea ce nu tine de sfera lor

geografica. Daca nu te localizezi in spatiul lor de interes, nu existi, sau importanta ta este egala cu zero. Asa cum se vorbeste despre stereotipurile legate de Orient, aceleasi au fost aplicate si Europei Centrale si Balcanice. Si aici exista aceasta dihotomoie dintre Est si Vest, superioritatea cu care Vestul priveste restul Europei. Apartenenta Romaniei la Orient sau la Occident poate fi discutata pe mai multe planuri: geografic, istoric, politic, religios si cultural. n fiecare dintre acestea, adevarul se reconstituie din nenumarate nuante care, pe de o parte, pun n lumina interferente complexe, iar, pe de alta, relev simplismul cliseelor dihotomice legate de cele dou civilizatii. Romania de azi este rezultatul unor influente intalnite, de-a lungul istoriei, dinspre toate cele trei arii de civilizatie. Dac Antichitatea este marcat de extinderea Imperiului Roman la nord si sud de Dunare, in Evul Mediu, Bizantul devine principalul model politic, cultural si religios, pentru ca, incepand din secolul al XIX-lea, romanii sa descopere Occidentul. Pasoptistii aleg modelul francez, iar junimistii incearc sa-l impun pe cel german. Intre cele dou razboaie, modernistii, adepti ai sincronizarii cu spiritul veacului, orientati spre cultura apuseana, intra in disputa cu traditionalistii autohtonisti, care doreau intoarcerea spre valorile romanesti traditionale si, prin ortodoxism, spre Orient. Este perioada cea mai fecunda a culturii romane. Perioada comunista a insemnat ins o reorientare a Romaniei, de data aceasta spre blocul tarilor care au intrat n sfera politica sovietica. Contactele de orice fel cu Occidentul sunt intrerupte. Dup caderea comunismului, Romnia reinnoada relatiile cu Occidentul, incecand consolidarea prin integrarea in Uniunea Europeana. Si in ceea ce priveste religia, romanii s-au scindat intre Orient si Occident. Orientarea unei parti a romanilor transilvaneni spre Apusul catolic, la inceputul secolului al XVIII-lea, a fost interpretata fie ca un gest de salvare a credintei si individualitatii elementului romanesc din Transilvania, fie ca o subjugare la imperialismul papal si o ingenunchere in fata habsburgilor. In perioada comunista, Biserica Romana Unita cu Roma si cultul greco-catolic au fost interzise, clericii care au refuzat sa treaca la ortodoxism au fost nchisi, iar lacasurile de cult au fost preluate de ortodocsi.

Balcanii reprezinta un taram al contradictiilor, iar, asa cum Mary Douglas afirma, ambiguitatea este tratata ca o anomalie, est- europenii sunt ilustrati ca inferiori.

Bibliografie: 1. Edward Said, Orientalism, First Vintage Books Edition,1979 2. Maria Todorova, Balcanii si balcanismul, Humanitas, Bucuresti