Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Orientul reprezinta mai degraba o inventie europeana si, incepand cu Antichitatea a fost un loc al idilei, al
fiintelor exotice, al amintirilor, al peisajelor obsedante, al experientelor remaracabile.
Americanii nu vor gandi la fel despre Orient care, pt ei, este mai usor de asociat cu Orientul indepartat ( China si
Japonia in principal).Francezii si britanicii aveau o lunga experienta in ceea ce autorul numeste orintalism, un fel de a
defini Orientul care se bazeaza pe locul special al acestuia in experienta vest- europeana.
Orientul este concurentul cultural al Europei si una dintre cele mai profunde si recurente imagini a Celuilalt.
In plus, orienetul a ajutat la definirea Europei ( sau a Vestului) , ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personalitati,
experiente.Orientul este parte integranta a civilizatiei si culturii europene materiale.
Orientalismul exprima si reprezinta un tip de discurs ce sustine institutiile, vocabularul, invatatura, imagistica,
doctrinele chiar si birocratia coloniala si stilulrile coloniale.
In contrast, perceperea Orientului de catre americani va parea considerabil mai putin densa.
Orientalism : un stil de gandire bazat pe distinctia ontologica si epistemologica dintre Orient si Occident.
O alta definitie a orientalismului este mai exacta din punct de vedere material si istoric: luand sfarsitul secolului al 18lea ca punct de plecare imperfect definit, Orientalismul poate fi discutat si analizat ca institutia ce se ocupa de
Orient-emitand judecati despre el, autorizand opinii, descriindu-l, predandu-l, lamurindu-l, guvernandu-l; pe scurt,
orientalismul este un stil occidental de dominatie, de restructurare, de autoritate asupra Orientului.
Orientalismul rebuie examinat ca un tip de discurs, altfel nu poate fi inteleasa disciplina extrem de sistematica prin
care cultura europeana a fost capabila sa conduca si sa produca Orientul din punct e vedere politic, sociologic,
militar, ideologic, militar, stiintific si imaginativ in perioada post-iluminista.
Datorita orientalismului, Orientul nu a fost si nu este un subiect liber de gandire.
Cultura europeana a castigat in tarie si identitate asezandu-se impotriva Orientului ca un fel de surogat si chiar ca un
fel de ego subteran.
A vorbi despre Orientalism inseamna a vorbi in primul rand despre intreprinderile culturale britanice si franceze.
Parerea mea este ca orientalismul deriva dintr o apropiere speciala intre Marea Britanie, Franta si Orient care pana
la inceputul secolului al 19-lea a insemnat de fapt India si teritoriile biblice.
De la inceputul secolului al 19-lea, pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, Franta si Marea Britanie au
dominat Orientul si orientalismul iar de la cel de al doilea Razboi Mondial, America a dominat Orientul si s a apropiat
de el asa cum o facusera Franta si Marea Britanie candva.
Orientul nu reprezinta o realitate inerta a naturii. Nu este pur si simplu un acolo, asa cum Orientul nu este el insusi
numai un acolo.
Vico : oamenii isi fac propria istorie, ceea ce ei pot cunoaste este ceea ce ei au facut; entitatile geografice sunt
creatia omului. De aceea, Orientul reprezinta o idee care are o istorie si o traditie a gandirii, a imaginarului si a
vocabuluarului ce i au conferit realitate si specificitate in raport cu Vestul.Cele doua entitati geografice se sprijina
astfel si, pana la un punct, se reflecta una pe cealalta.
Ar fi gresit sa tragem concluzia ca Orientul a fost in mod fundamental o idee sau o constructie mentala fara
corespondent in realitate.
Studiul de fata nu se ocupa cu corespondenta dintre Orient si Orientalism, ci de consistenta interna a Orientalismului.
Orientul a fost orientalizat nu numai pentru ca s-a descoperit ca este Oriental ci si pentru ca putea fi facut sa fie
Oriental.
Orientalismul este mai valoros ca semn al puterii euro atlantic asupra Orientului decat ca discurs veridic
despre Orient;cu toate astea, nimeni nu trebuie sa creada ca structura Orientalismului este doar o retea de minciuni
sau mituri.
Orientalismul nu reprezinta o fantezie europeana superficiala despre Orient, ci un corpud de teorii si practici in care in
timp s a investit considerabil.
Gramsci a facut o distinctie analitica intre societatea civila si cea politica:
Prima e formata prin afilieri voluntare( sau cel putin rationale si necoercitive- scoli, familii, sindicate), a doua este
formata din institutii ale statului (armata, politia, birocratia centrala) al caror rol pe arena politica este dominatia
directa.
Cultura opereaza in interiorul sicietatii civile, unde influenta, ideilor, a insitutiilor si a altor persoane functioneaza prin
consens.
In orice societate netotalitara, anumite forme culturale predomina asupra altora: forma acestei dominatii este ceeaa
ce numeste Gramsci hegemonie(indispensabil pentru a intelege viata culturala in Occidentul industrializat).
Orientalismul se bazeaza pe o superioritate pozitionala flexibila, care il pune pe occidental intr-o serie
intreaga de relatii posibile cu orientul, fara a isi pierde vreodta relativa stare de dominatie.
Orientalism- grup general de idei impregnate cu doctrine ale superioritatii europene, cu variate forme de
rasism, de imperialism, de dogmatism privind orientalul ca pe un tip de abstractie ideala si imobila.
Pentru un american sau european ce studiaza orientul nu poate exista negarae principalelor circumstante ale
actualitatii lui; el se confrunta cu orientul in primul rand ca europeam sau american si apoi ca individ. Inseamna a fis
constient, oricat de vag, ca apartii unei zone cu interese bine definite in O.
Interesul fata de Orient din partea Europei si apoi a Americii a fost poltic, dar cultura este cea care a creat acest
interes.
De aceea, orientalismul este mai degraba, o distribuire a constiintei geoploitice in texte erudite, estetice, economice,
ociologice, istorice si filologice; este o elaborare nu doar a unei distinctii geografice de baza ci si a unuei intregi serii
de interese pe care, prin mijloace precum descoperirea stiintifica, reconstructia filologica, analiza psihologica, nu doar
le creeaza ci le si mentine.
Orientalismul este o dimensiune considerabila a culturii politico intelectuale moderne si, ca atare, are mai putin de a
face cu Orientul decat cu lumea noastra.
Orientalismul se bazeaza pe exterioritate, adica pe faptul ca orientalistul, poet sau cercetator, face Orientul sa
vorbeasca, descrie Orientul. Ii dezleaga misterele in fata occidentului.
Ceea ce spune si ceea ce scrie, in virtutea faptului ca este spus si scris, sete menit sa arate ca orientalistul se afla in
afara orientului, atat ca realitate existentiala cat si morala.
Principalul rezultat al acestei exterioritati este reprezentarea textului orientalist ca reprezentare, nu ca o descriere
dupa natura: stil, figurile de stil, mijloacele narative, imprejurarile istorice si sociale, NU corectitudinea reprezentari
nici fidelitatea fata de u original maret, intreg.Orientalismul vine din afara Orientului; faptul ca orientalismul are o
seminificatie depinde ma mult de Occident decat de Orient iara aceasta semnificatie este datorata direct tehnicilor de
reprezentatie care fac Orientul clar, vizibil; aceste reprezentari se bazeaza pe institutii, traditii, convetii, coduri de
intelegere acceptate pt efectul lor, si nu pe un Orient indepartat si amorf.
Orientalismul a raspuns mai mult la cultura care l-a produs decat la obiectul sau prezumtiv, care la randul sau a fost
un produs al Occidentului.Un Aspect al lumii postmoderne economice este ca a consolidat stereotiurile prin acre este
vazut orientul.
Orientalii constituie o esenta platonica pe acre orice orientalist o putea examina, intelege si expune;
Orientalii sau arabii sunt caracterizati ca fiind creduli, lipsiti de energie si initiativa, inclinati spre lingusiri
grosolane, intrigi, siretenie si cruzime fata de animale; ei nu pot merge nici pe drum nici pe trotuar, sunt
mincinosi inveterati letargici si suspiciosi, opusi in toate claritatii, franchetei si nobletei rasei anglo saxone.
pg 51.
Cromer: ma multumesc sa observ faptul ca, intr un fel sau altul, orientalul actioneaza, vorbeste si gandeste in
general, exact invers decat europeanul
Oamenii au impartit dintotdeauna lumea in regiuni, distincte una de alta in mod real sau imaginar ; demarctia
absoluta intre ets si vet pe acre Balfour si Cromer o accepta cu atata usurinta s a creat in secole.
Incepand cu secolul 18, sporirea cunostintelor europenilor despre Orient; Europa s a aflat intotdeauna pe o
pozitie de forta
Orientalul este irational. Depravt, infantil, diferit astfel europeanul este rational, virtuos, matur, normal.
Dar modalitatea de a insufleti relatia a fost peste tot sublinierea faptului ca orientalul a trait intr o lume a sa, diferita,
dar riguros organizata, o lume cu propriile granite nationale, culturale si epistemologice si cu propriile principii de
coerenta interna.
Totusi, ceea ce a dat identitate si inteligibilitate orientului nu a fost rezultatul eforturilor orientalului ci o serie
inteligenta de manipulari prin care orientalul a fost identificat de catre Vest.
In limbajul lui Cromer si Balfour, orientalul este prezentat ca ceva ce se judeca(tribunal), ceva ce se studiaza si se
descrie (ca intr o programa scolara), ceva ce se disciplineaza ( penitenciar). In fiecare din aceste cazuri, Orientalul
este inchis in niste cadre dominante si reprezenatat prin acestea. Pg 53.
In sec 19 si 20 s a facut presupunerea ca orientul si tot ce inseamna el a fost in mod evident, inferior Vestului.
Orientul era considerat ca inchis in limitele salii de clasa, ale tribunalului, inchisorii, ale manualului ilustrat.
Orientalismul reprezinta cunostintele despre Orient acre plaseaza relaitatile orientale in clasa, etc, in vederea
analizei, studierii, disciplinarii sau guvernarii.
Perioada de progres intens al institutiilor si al continutului orientalismului coincide exact cu perioada de expansiune
europeana fara egal; din 1815 pana in 1915, dominatia europeana directa a crescut de la 35% la 85%.
Orientul Apropiat, teritoriile Estului arab, unde islamul trebuia sa defineasca trasaturile culturale si rasiale, a fost locul
unde s a intalnit cu cea mai mare familiaritate, intensitate si complexitate, britanicii, francezii cu orientul.
Orientalismul era o biblioteca sau arhiva de informatii detinute in comun si, in unele aspecte, in mod unanim; pe
scurt, orientalsimul e mai bine perceput ca un set de constrangeri si limitari impuse gandirii decat ca o doctrina
pozitiva de gandire.
Orientalismul a adnacit distinctia dintre superioritatea vestica si inferioritatea estica.
Inceputul secolului al 19 lea este inceputul orientalismului modern.
Teza: realitatea orientalista este antiumana si persistenta. De la inceputurile storiei sale moderne si pana in prezent,
orientalismul, ca forma de gandire asupra starinilor, a demonstrat in mod tipic tendinta regretabila a oricarei
cunoasteri bazate pe distinctii rigide de genul E-V. Pentru ca acesata tendinta se manifesta chiar in centrul
teorieipracticii si valorilor orienatliste gasite in V, sensul puterii occidentale este luat a atare, avand statutul de adevar
stiintific.
Kissinger- Domestic structure and foreign policy: Vestul este profound dedicate ideii ca lumea reala este
exterioara observatorului iara cunoasterea consta in inregistrarea si clasificarea informatiilor.Kissinger isi sustine
teoria prin evocarea revolutiei newtoniene care nu a avut loc in lumea in curs de devzoltare: culturile care au ratat
impactul initial al gandirii newtoniene au retinut conceptia essential prenewtoniana ca lumea reala e aproape complet
interna observatorului. Kissinger considera ca diferenta intre culturi creeaza un front de lupta care il invita p
occidental sa il conduca, sa il tina sub control pe celalalt.
1972-Harold W. Glidden American journal of psychiatry, The Arab World: conformism, cultura mizera, al carei
sistem de prestigiu inseamna abilitatea de a atrage sustinatori si clienti, arabii pot trai doar in situatii de conflict,
islamul isis face din razbunare o virtte, in soc. Araba doar succesul conteaza si scopul scuza mijloacele; arabii
traiesc in mod firesc intr-o lume caracterizata prin anxietate, exprimata rin suspiciuni si neincredere, etichetata ca
ostilitate generala, arta subterfugiului este foarte dezvoltata in viata araba ca si in islamul insusi
II. Geografia imaginativa si reprezentarile sale: Orientalizarea Orientului
Orientalismul consituie un domeniu cu ambitii geografice considerabile; caractersitica orientalismului -> dimensiunea
enorma nediscrimanatorie + o capacitate infinita de subdivizare.
Acest eclectism isi are punctele sale slabe-> pana la sfarsitul secolului al 19 lea, nu s a acordat prea mare atentie
Orientului actual sau modern, orientul a fost studiat ca un univers textual;
Forta si domeniul orientalismului au produs nu numai o mare cantitate de cunostinte despre O., ci si un fel de
cunostinte de rangul 2, ascunse in povestirile orientale, in mitologia textului misterios, in conceptiile privind
impenetrabilitatea asiatica-> ceeea ce V. G. Kierman a numit visul colectiv al Europei despre Orient ->Goethe,
Nerval, Flaubert, Fitzgerald.
H.A.R. Gibb studii islamice anglo americane
Claude Levi Strauss- The Savage Mind-Gandirea salbatica, Totemismul azi :
Mintea cere o ordine care este etinsa luand nota de tot, plasand intr un loc sigur, usor de gasit, ceea ce mintea
constientizeaza, acordand lucrurilor un loc in economia obiectelor si a identitatilor ce creeaza mediul inconjurator;
dar exista intotdeauna o doza de arbitrar pur intre distinctia dintre lucruri; la fel se intampla cu valorile.
Practica universala de a desemna in minte un loc familiar al nostru si unul nefamiliar al lor, este o cale de a face
distinctii geografice care pot fi complet arbitrare.Este suficient sa stabilim in minte aceste granite si, ca urmare, ei
devin ei si atat teritoriul cat si mentalitateasunt desmnate ca fiind diferite de ale noastre; granitele geografice le
insotesc pe cele sociale, etnice si culturale intr un mod usor previzibil.
Gaston Bachelard >analiza poeticii spatiului : interiorul unei case, spune el, dobandeste un aer de intimitate, secret,
siguranta real sau imaginar datorita experientelor care ajung sa para potrivite pentru el.Spatiul obiectiv al unei case
este mai putin important decat ceea ce il impregneaza in mod poetic, de obicei o calitate cu valoare imaginativasau
figurativa pe care o putem numi si simti.Deci, spatiul dobandeste o dimensiune emotionala printr un fel de proces
poetic in timp ce departarile goale sunt transformate in semnificatii pentru noi, cei de aici.Acelasi lucru este valabil si
despre timp.Acest gen de cunostinte imaginative exista ca mai mult decat ceea ce pare a fi cunoaster pozitvia pur
si simplu.Aproape de la inceputuri, in europa, Orientul era mai mult decat ceea ce se stia in mod empiric despre el.
R.W.Southern ;Perceperea europeana a unui tip de cultura orientala a fost ignoranta dar complexa.
Orientul, in ansamblu, oscileaza intre dispretul Vestului fata de ceea ce este familiar si frisoanele de placere fata de
noutate.
** africa de nord a cazut in fata armatei musulmane.
Reprezentarea europeana a musulmanilor, otomanilor sau arabilor a constituit intotdeauna un mod de a controla
redutabilul orient->demersuri de asimilare a orientului-> orice orientalsit a facut acest gen de operatie mintala->
vocabular si iamgistica limitate.
Islamismul era reprezentat si perceput de crestini ca fiind o varianta gresita a crestinismului.Ceea ce face orientalistul
este sa confirme orientul in fata cititorilor sai.
Orientul este adaptat exigentelor morale ale crestinismului; scena orientalista devine un sistem cu valoare morala si
epistemologica.
Geografia imaginativa, (portretele din literatura) justifica un vocabular, un univers de dsicursuri reprezentative,
specifice discutarii si intelegerii islamului si orientului.
Ceea ce considera acest discurs a fi o realitate- de ex ca Mohamed e un impostor- constituie o componenta a
discursului, o afirmatie pe acre discursul te obliga sa o faci ori de acte ori apare numele Mahomed. Accentuarea
tuturor elementelor diferite ale discursului orientalist se face printr o serie de figuri reprezntative sau figuri de stil- pg
82.
Limbajul nici macar nu incearca sa fie precis.Ceea ce incearca sa faca este sa incorporeze schematic pe o scena de
teatru al carui public, manager si actori sunt pentru Europa.
III. Proiecte
** 1798- Invazia de catre Napoleon a Egiptului; a luat cu sine o intreaga academie de orientalisti-> o raportare
textuala la Orient a generat intreaga experienta moderna a Orientului Description de lEgypte , 23 volume
- francezii s-au retras in 1801
- in 1869 s a construit Canalul Suez menit sa anuleze distanta dintre Asia si Europa
. Criza
O atitudine textuala este tentativa de a te raporta la realitate prin schematismul oferit de text, de
carte. Un text poate crea realitatea pe care o descrie.
Orientalalimul este vointa de a guverna Orientul; intrucat Orientul nu poate fi anulat din punct de
vedere ontologic, exista mijloace de a il captura, trata, decrie, imbunatati, schimba radical.
Trecerea de la o intelegere, exprimare sau definire pur si simplu textuala a Orientului la punerea
lor in practica in Orient a avut loc cu adevarat si orientalismul a fost profund implicat in aceasta
trecere irationala.
Desi, din puct de vedere al cercetarii, orientalismul a vaut rezultate pozitive, O. A depasit
Orientul. Ca sistem de gandire asupra orientului, s a ridicat de la detaliul specific uman la cel
transuman, general.
Orientul orientalizat caracterizat de Abdel Malek Orientalism in crisisorientul si orientalii
purtand amprenta unei deosebiri constitutive, cu caracter esentialist.
Ca obiect de studiu, orientul este pasiv, neparticipativ, dotat cu o subiectivitate istorica, nonactiv, neautonom, nesuveran fata de sine insusi; sg. Orient sau oriental sau subiect ce poate fi
admis este fiinta alienata din punct de vedere filosofic, adica alta decat ea insasi in relatia cu
sine, exprimata, inteleasa, definita si actionata de altii.
b) la nivelul tematicii, orientalistul va aborda o conceptie esentialista asupra tarilor, natiunilor si
popoarelor din orient rasism
Conform orientalistilor traditionali trebuie sa existe o esenta- uneori descrisa chiar in termeni
metafizicicare constituie baza comuna si inalienabila a tuturor fiintelor considerate conceptie
istorica cat si anistorica intrucat tintuieste fiinta, obiectul de studiu in specificitatea sa
inalienabila si neevolutiva.
Astfel se ajunge la o tipologie bazata pe o specificitate reala insa detasata de istorie si, prin
urmare fiind conceputa ca intangibila, esentiala ceea ce face din obiectul studiat o alta fiinta
iar din subiectul studiant o entitate transcendentala.
Societe Asiatique 1822,
La sf, sec 19, Marea Britanie credea ca are de aparat interese religioase in teritorile coloniale si
de aceea s au infiintat organizatii ca Societatea pentru promovarea Cunostintelor Crestine
- exista dezamagirea ca Orientul modern nu este aidoma cu cel din texte; a scrie despre orientul
modern inseamna a dezvalui o demistificare tulburatoare a imaginilor provenite din texte.
Incepand cu cu 1920, reactia, de la un capat la altul a lumii a treia, la imperiu, a fost dialectica.In
momentul conferintei din 1955, intregul orient isi castigase independenta politica fata de
imperiile occidenatle si se confrunta cu o noua configuratie a puterilor imperiale: USA si U
Sovietica.Orientalistul avea de a face acum cu un orient provoator si inarmat politic.
Criza incepe nu numai datorita discrepantei dintre orientul pasiv infatisat de orientalist si cel real,
ci dat. Divortului dintre instrmentele de lucru ale stii telor sociale si cele orientalismului.
Principalele dogme ale orientalismului vechi s au pastrat si in noul jargon academic in ceea ce
priveste discursul orientalist:
1) occidentul este rational, uman dezvoltat, superior iara Orientul este aberant;
2) abstractiile despre Orient in special cele bazate pe texte, sunt intotdeauna preferabile dovezilor
directe provenind din realitatile orientale directe.
3) Orientul este static, uniform, etern, incapabil sa se defineasca pe sine
4) Orientul reprezinta la baza fie ceva de temut fie ceva de controlat.