Frana a adoptat sistemul ambasadelor permanente in vremea lui Ludovic al XII- lea ( 1499-1515 ).

Acesta, pentru a nltura suspiciunile cu care erau nconjura i ambasadorii , a inventat o teorie potrivit
creia suveranul care avea ct mai mul i reprezentani ai altor state la curtea sa se bucura de o faima
deosebita. Graie acestei ficiuni instituia ambasadei a fost privit cu mai mult bunvoin si astfel a
putut sa se generalizeze.
Diplomaia medievala franceza a fost serios organizata dup modelul italian de Francisc I. Influent i
subtil, ea a contribuit din plin la realizarea unei politici externe vast concepute si ferm executate.
Frana si-a trimis ambasadorii n Suedia, Danemarca, Statele germane, Polonia i, ceea ce cre tintatea
n-a putut concepe , la Constantinopol. O reea ntins de ageni secre i furniza regelui informa iile de
care avea nevoie.
La 1 ianuarie 1589 Henric al III- lea a unit pentru prima dat afacerile strine in minile unui singur
secretar de stat , in persoana lui Louis Revol. Aceasta reglementare n-a rezolvat situa ia in mod
definitiv, afacerile externe fiind , dup un timp din nou mprite ntre diver i secretari. Sesiznd
gravele inconveniente care rezultau din aceasta mpr ire Richelieu a prezentat lui Ludovic al XIII- lea
un proiect "de punere a tuturor afacerilor strine intr-o singura min". Ordonan a din 11 martie 1626 a
ncredinat afacerile strine primului secretar de stat numit special in acest scop , Phelypeaux d'
Herbault.
2
ncepnd cu Richelieu, influena diplomaiei franceze va cre te mereu, ajungnd in timpul lui Ludovic
al XIV-lea predominanta si universala. Richelieu a fost primul om de stat care a acordat diploma iei
importanta pe care o merita. Principiile pe care le-a elaborat in acest domeniu , dup care s-a cluzit
i pe care le-a transmis urmailor n aa fel in care sa le aib mereu n vedere pot fi rezumate n ase
puncte principale: a) interesele statului sunt mai presus de orice "opinii si prejudecati sentimentale ,
doctrinare sau ideologice", b) politica oricarui guvern" nu poate fi incununata de succes daca nu se
bucura de sprijinul opiniei publice nationale ", c) echilibrul politic dintre marile puteri este singura
modalitate de asigurare a linitii si a siguranei statelor europene, d) tratativele diplomatice trebuie s
constituie o activitate permanent, ele nu sunt rezultatul unui fapt ntmpltor, ci un act con tient, care
nu trebuie ntrerupt nici in timp de pace, nici in timp de rzboi, negocierile nseamn mai mult dect
reglementarea unor chestiuni litigioase, ele sunt un mijloc de informare; e) tratatul (de pace, de alian ,
economic, etc. ) trebuie ncheiat cu maxim responsabilitate i odat ncheiat trebuie respectat cu
strictee, " el trebuie s cuprind stipulaii precise, care s exclud orice subterfugii sau interpretri
ulterioare care pot crea stri de tensiune"; f) "ambasadorul nu trebuie s nesocoteasc instruc iunile,
cci risc s compromit bunele intenii ale suveranului su".
Principiile lui Richelieu, ca de altfel ntreaga politica extern ini iat de acesta au fost aplicate in
continuare, dac nu cu aceeai strlucire, cu siguran cu aceea i tenacitate i cu mai multa iretenie de
Mazarin.
3
In prima jumtate a secolului al XVII- lea ntreaga energie a diploma ie europene a fost absorbita de
un conflict care a depit , prin durata si ororile sale, tot ceea ce Europa medievala cunoscuse pana
atunci si anume Rzboiul de treizeci de ani ( 1618-1648 ). Acest conflict, unic prin lungimea lui,
schimbarea frecventa a scenei i a mobilurilor sale, a fost una din ultimele manifestri ale unei crize
mult mai ample: trecerea in Europa occidentala si centrala de la timpurile medievale, la timpurile
moderne .

Pastrand ceva din caracterul brutal al razboaielor religioase din secolul precedent , Razboiul de treizeci
de ani prezinta totodata si mai multe din trasaturile marilor razboaie care au zguduit Europa in epoca
moderna .
Pornit dintr-un eveniment local si religios ( insurecia boeminilor mpotriva casei de Austria ), el a
cptat repede caracterul si dimensiunile unui rzboi general european, n care s-au angajat majoritatea
statelor , grupate n dou tabere confesionale ( catolic i protestant ), conduse de Habsburgi i de
Bourboni.
Dei n aparen ambele au luptat pentru un ideal religios , n realitate ele au urmrit scopuri politice
bine definite.
Printr-un efort suprem Habsburgii au ncercat s edifice monarhia universal catolic care obsedase
atta vreme minile lui Carol Quintul i Filip al II- lea .
n prima jumatate a secolului al XVI-lea mpotriva acestui plan monstruos se ridicase numai Fran a,
iar in cea de-a doua jumtate Anglia i Provinciile Unite.
, acum Hasburgii sunt nevoiti sa infrunte puternica coalitie a statelor protestante , care isi facusera din
apararea confesiunii lor , un scut impotriva tendintelor de hegemonie universala a Casei de Austria.
Alturi de ele, la nceput, iar apoi n fruntea lor, Fran a a contrapus planurilor Habsburgilor un proiect
tot att de ambiios conceput de Henric al IV- lea i executat cu fermitate de Richelieu si Mazarin.
"Le grand dessin" prevedea alctuirea unei serii de alian e cu statele strine n vederea distrugerii
puterii continentale a Casei de Austria i a realizrii unei noi mpriri a Europei n detrimentul
Sfntului Imperiu Roman de naiune german.
Razboiul de treizeci de ani a afectat intr-un fel sau altul intreaga Europa si nu in ultima instanta tarile
din sud-estul continentului. Faptul ca Imperiul otoman nu a putut sa intervina direct in conflict, din
pricina razboaielor neintrerupte cu Persia ( 1612-1633 ) , a ingaduit principilor Transilvaniei sa ia parte
activa la razboi, alaturi de puterile protestante si de Franta, si impotriva Hasburgilor austrieci , care nu
renuntasera catusi de putin la intentia de a pune stapanire pe principatele romanesti si in primul rand
pe Transilvania.
Richelieu, att timp ct a condus destinele Franei a fcut tot ce i-a stat in putin s o plaseze n fruntea
statelor europene . Pentru aceasta s-a folosit cu miestrie de resursele inepuizabile ale unei diploma ii
iniiate i a speculat cu abilitate dezavantajele inamicului.
Pn cnd nu a dispus de armat i flot nu a riscat s angajeze Fran a direct n rzboiul cu Germania,
preocuparea sa capital fiind meninerea imperiului ntr-o permanent stare de tensiune, provocat de
luptele interne, sau de atacurile din exterior.
Statele protestante din Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Transilvania, Vene ia au fost alia ii
direci sau indireci pe care Frana i-a opus mpratului.
Imediat ce a venit la putere, Richelieu a ntrezrit marile avantaje pe care le putea avea Fran a de pe
urma politicii orientate . El a reluat combinaiile diplomatice de acolo de unde le lsase Henric al IVlea.
Turcia si Principatele Romane au intrat iari n combina iile politice ale Fran ei.

In momentul morii lui Richelieu, Frana izbndise pe toate fronturile. mpratul btea n retragere, iar
Spania era redus la aprare.
In Germania, Franta pusese stapanire pe Alsacia, Brisach si orasele de pe Rin, in Nord, impreuna cu
olandezii ocupase Artois, in Italia cucerise Casalul, iar in Spania cea mai mare parte din Catalonia si
Rousillon.
Moartea lui Richelieu nu a schimbat cu nimic direc iile generale ale politicii franceze
Cardinalul Mazarin a respectat ad- literam testamentul su politic. El a preluat i finalizat planurile
naintaului su "fr grandoare, fr nalte i impuntoare principii, dar cu siguran , cu struin , cu
deplina reuit".
Adoptnd metodele colii italiene, Mazarin a dat diploma iei franceze mai multa suple e.
Putem afirma fara teama de a gresi ca Razboiul de treizeci de ani a implicat in aceeasi masura
atat fortele armate cat si cele diplomatice ale statelor angajate. De la declansarea insurectiei in
Boemia ( 1618 ) si pana la semnarea tratatelor de la Munster si Osnabruck ( 1648 ),
Toate statele implicate n conflict, fr excepie au dus tratative fie pentru a crea defec iuni
adversarului, a ctiga aliai sau neutralitatea unei tri, fie pentru a- i reglementa propriile preten ii sau
a ncheia o pace separat. Din rndul acestora se deta eaz, fr ndoial Fran a. Perioada nceput de
Henric al IV- lea i terminata de Mazarin, din care cea mai mare parte este acoperita de Rzboiul de
treizeci de ani este considerat ecoul de aur al diploma iei franceze.

La nceputul anului 1640, din iniiativa lui Maximilian de Bavaria, principii electori s-au ntrunit la
Nurenberg pentru a discuta nlturarea separatismului religios i impunerea mpratului de a prsi
aliana spaniol i ncheierea pcii .
Ferdinand al III- lea s-a artat dispus s ncheie pace, dar numai cu statele imperiului, orice participare
strin fiind exclusa.
Proiectul su viza iniial acordarea unei amnistii generale i restabilirea situa iei dinaintea rzboiului .
Numai intervenia electorului Bavariei l-a determinat pe Ferdinand sa accepte, in ultimul moment,
necesitatea ncheierii pcii cu Frana i aliaii si.
Tratatul de pace preliminar a fost semnat la 25 decembrie 1641 la Hamburg.
mpratul a consimit c tratativele s se desf oare simultan n doua ora e din Westfalia, cele doua
congrese fiind considerate de fapt unul singur.
Pentru tratativele cu Frana a fost desemnat Munsterul catolic, iar pentru negocierile cu Suedia
Osnabruckul protestant. Cele doua orae erau declarate neutre si evacuate de for ele militare.
Data nceperii congresului a fost fixata la 25 martie 1642. Practic negocierile au nceput n noiembrie
1643 la Osnabruck si in decembrie 1644 la Munster.

Lucrrile congresului au durat cu intermitente mai bine de 6 ani i s-au ncheiat cu semnarea tratatului
de la Munster , la 24 octombrie 1648.
Ceea ce numim tratatul de pace de la Westfalia se compune de fapt din doua instrumente dar au fost
considerate unul si acelai, deoarece clauzele unuia sunt cuprinse si in celalalt :
1) tratatul de la Osnabruck ( 6 august 1648 ) dintre Suedia si mprat
2) tratatul de la Munster dintre Frana i mprat.

Pentru simplificarea prezentarii chestiunilor principale care fac obiectul tratatelor am impartit clauzele
pacii in trei categorii: teritoriale, politice si religioase. Le vom examina insa in ordinea inversa , care
corespunde de fapt evolutiei Razboiului de treizeci de ani.
mprirea teritoriilor erau in esenta clauzele principale ale pacii de la Westfalia , prin care s-a stabilit
egalitatea religioasa si politica in imperiu , s-a consfintit dezintegrarea politica a Germaniei si s-au pus
bazele echilibrului european . Hegemonia Hasburgilor a luat sfarsit odata cu lichidarea imperiului.
Numai talentul si staruinta lui Trautmansdorf in timpul negocierilor au salvat de la faramitare
domeniile ereditare ale Casei de Austria, pastrandu-se in felul acesta integritatea nucleului din care va
rasari viitorul Imperiu austriac.
Pacea de la Westfalia a anunat echilibrul european; viaa interna ional intr sub imperiul unor legi
politice, care, cu unele ntreruperi vor domina popoarele pn la apari ia Ligii Na iunilor.
Pana la Westfalia, cand a dictat conditiile echilibrului, Franta a avut de luptat impotriva tendintelor
Hasburgilor de a edifica Imperiul catolic universal. Dup Westfalia monarhia francez dobndete o
fora care o face s domine n Europa i care o ndrept e te s urmreasc ruperea echilibrului n
favoarea ei. Dar printre principiile invocate in mod constant in teoriile politice ale timpului se gasea si
cel al dreptului de a actiona pentru a preveni cresterea nemasurata a unui singur stat, care ameninta
securitatea generala si independenta celorlalte state. Drept urmare, celelalte puteri europene nu vor
pregeta sa se coalizeze impotriva lui Ludovic al XIV-lea, ca sa salveze echilibrul.
Tot la Westfalia a aprut i un nou principiu de drept, dreptul popoarelor bazat pe con tiin a libera i
egalitatea tuturor statelor europene, de a- i constitui un statut interna ional de asigurare a drepturilor
statale.
Recunoasterea suveranitatii statelor germane a fost izvorul faramitarii politice a imperiului si deci a
lichidarii sale. Din acest punct de vedere denumirea de "Codul Natiunilor" data pacii de la Wesfalia
este justificata. Nu se poate sa nu amintim ca libertatea de navigaie pe Rin acordata tuturor statelor, a
nsemnat primul pas spre internaionalizarea drumurilor navigabile.
Din punct de vedere istoric si diplomatic Razboiul de treizeci de ani si pacea de la Westfalia
marcheaz sfritul unei stri de lucruri si nceputul unei epoci cunoscuta sub numele de "vechiul
regim".
Aceasta perioada de ostilitati a fost ca un creuzet, in care, la flacara a treizeci de ani de lupte ,
diversele elemente din care se compunea Europa la inceputul secolului al XVII- lea s-au amestecat, sau confundat si s-au transformat.

Cu ajutorul acestor evenimente , naionalitile se precipit , puterile se formeaz i se ntresc, dreptul

i pune bazele iar echilibrul se restabilete.

BIBLIOGRAFIE
Ciachir, Nicolae , Istoria relatiilor internationale de la pacea Westfalica pana in contemporaneitate,
editura Oscar Print, Bucuresti 1998
Bernstein, S, Milza, P, Istoria Europei , vol III , traducere de M. Timu , editie ingrijita si comentarii de
D. Barcan- Sterpu, Institutul European, Iasi, 1998
Pennington, D. H. , Europe in the seventeen century , Longman , Londra-New York , 1989
Mousnier , R. , Labrousse , E. , Le XVIe et le XVIIe siecles, P.U.F. , Paris, 1985

In istoria diplomaiei, pacea de la Westfalia reprezint nceputul istoriei congreselor europene,

punctul de plecare al tuturor tratatelor ulterioare cu privire la grani ele statelor europene, pn la
revoluia franceza[2].
Instabilitatea sistemelor politice ale principilor italieni din perioada Renasterii, vidul creat de
declinul autoritatii papale si imperiale, a fost inlocuit de goana febrila dupa putere printr-o inlantuire
de combinatii efemere. Acest haos a luat sfarsit mai ales datorita influentiei si fortei a doi oameni
remarcabili- o mare somitate a dreptului international si un mare om de stat, Grotius si Richelieu[3].
Hugo Grotius din Delft (1583-1645) a trait in perioada razboiului de treizeci de ani. In acele
vremuri de grele lupte pentru Europa, se naste ideea ca viata internatonala are nevoie de institutii
capabile sa evite evenimentele si razboaiele dezastuoase.
Lui Hugo Grotius ii revine meritul de a fi incercat sa fundamenteze teoretic si sa incadreze
razboaiele in limitele unor norme juridice. Lucrarea sa fundamentala De iure belli ac pacis pornea de
la dreptul de proprietate ca drept natural al omului dictat de bunul simt, adica de natura[4]. Aceasta
lege naturala este mai presus de orice scoala, independenta de institutiile existente, independenta de
papa si de imparat, mai veche si mai durabila decat aceste institutii. Pe fundamentul dreptului natural
se inalta dreptul pozitiv adica cel editat de stat. El sustine ca nici teoria balantei relatiiilor externe nu
poate fi eficienta fara recunoastrea acestor principii naturale care trebuie sa guverneze toate actele
politice[5].
O figura importanta a razboiului de 30 de ani este cardinalul Armand- Jean de Richelieu. El a
devenit secretar de stat in 1616, fiind sprijinit de Maria de Medici. Cardinal i prim ministru n 1624,
el a dus o politic de centralizare a autoritii de stat, de neutralitate a marii nobilimi i lichidare a
hughenoilor ca partid politic. Cardinalul Richelieu a susinut c diploma ia nu este o opera ie ad-hoc,
ci o activitate continua. Chiar tratativele pierdute sunt folositoare, pentru c printr-o buna diploma ie
se urmresc nu doar rezultatele incidentale, ci relaii durabile.
Interesele statelor sunt mai presus de orice - i de sentimente, i de ideologii i de doctrine. n
momente de primejdie aliaii sunt cutai dup interes, nu dup alte criterii.
Ideile expuse in lucrarea Principele, a lui Machiavelli au reprezentat o important surs de
inspiraie n coordonarea propriei politici.

La raison dtat, raiunea de stat, este dominant att n concepie, ct i n practica diploma iei
lui Richelieu. Statul este mai presus de orice. El este bunul cel mai pre ios, pentru a crui prop ire
toate mijloacele sunt binevenite. Acesta este sensul ra ionamentelor lui Richelieu din lucrarea sa
remarcabila, Testament politic. Ar fi aspru fa de cei ce se lauda cu dispre ul legilor i dispozi iilor
statului - spune Richelieu in sfaturile sale ctre rege - nseamn a ac iona in numele binelui public. Un
cretin este dator sa uite jignirile aduse persoanei sale, dar un suveran nu trebuie sa uite delictele care
aduc prejudicii interesului public. A le las nepedepsite nseamn in realitate a le svr i de dou ori.
Biciul, care este simbolul justiiei nu trebuie sa rmn niciodat nefolosit [8].
O politica trebuie sa aib sprijinul opiniei publice. Richelieu a introdus pamfletul politic
pentru a populariza aciunile pe care le ntreprindea, pentru a se bucura de un sprijin larg. Tratatele
trebuie respectate, dup Richelieu, cu scrupulozitate. El a creat, n Fran a, ministerul de Externe, in
1626.
Cel care a continuat politica lui Richelieu, este Mazarin. Membru al Consiliului de Regenta la
moartea lui Ludovic al XIII i prim ministru al rii, el a condus efectiv politica Fran ei pn n 1661. A
fost de doua ori exilat, dar continua s dea sfaturi, s dirijeze politica Fran ei i cnd revenea la putere,
imperturbabil si perseverent, relua lucrrile exact de unde le lsa.
Mazarin reprezint n bun msur ceea ce a adus valoros coala francez n istoria
diplomatic: suplee i perseveren, continuitate, claritate, continuitatea scopurilor [10].
La sfritul secolului al XVII-lea, Frana avea ambasadori la Roma, Constatinopol, Viena,
Londra, Madrid, Lisabona, Copenhaga, Berna si Mnchen.
In secolul al XVII-lea si al XVIII-lea, in diploma ie se utiliza cu precdere limba francez.
Odat cu apariia pe scena europeana a colii diplomatice franceze, aceast limb nlocuie te limba
latin.
coala franceza a fost ilustrata de alte figuri importante, precum cea a lui Vergennes, ministru
al lui Ludovic al XIV-lea, ambasador al Franei la Poart, i foarte bun negociator.
Colbert, unul dintre principalii sfetnici al lui Ludovic al XIV-lea, care a realizat importante
reforme economice i comerciale, cerea ca ambasadorul de la Contantinopol s fie trimis de Ministerul
Finanelor i al Comerului, nu de Ministerul de Externe. Colbert a lsat o vast coresponden , n care
se regsesc i instruciuni date ambasadorilor i diploma ilor afla i n strintate.
Termenul de extrateritorialitate a aprut n cadrul colii diplomatice franceze. n 1569,
Francisc I a obinut de la Poarta dreptul de a avea consuli, cu dreptul de jurisdic ie asupra tuturor
cetenilor francezi care se gseau n Imperiul Otoman i care n felul acesta, erau sustra i controlului
autoritilor. Cetenii francezi nu puteau fi judecai de ctre autorit ile turce ti, i gseau la consulat
protecia necesar. n felul acesta se introduce n rela iile interna ionale o institu ie de importan
major.
In Orient, Frana a introdus prima dreptul de jurisdicie al consulilor.
Frana a dezvoltat in cursul istoriei sale o politica de alian e. Aceasta politica era dusa in
vederea supremaiei politice pe care o exercita ori de cate ori avea prilejul.
O caracteristica aparte pentru diplomaia franceza este caracterul cultural pe care l mbrcau
unele din demersurile sale. Era un vechi element din politica i diploma ia franceza de a rspndi o
aureola de generozitate in domeniul cultural, de a c tiga pe temeiul culturii un prestigiu care n alte
domenii ar putea fi mai greu de dobndit. [11]

In complexul de evenimente ce s-au desfasurat in seolele XVII-XVIII, Fran a a demonstrat c

diplomaia are un rol la fel de important ca si fora militar, ca factor al rela iilor dintre state.
Diplomaii francezi au tiut s adapteze acest instrument la externe, mrindu-i capacitatea de
operare, rafinndu-i conceptele, formnd tehnici de calificare superioar, buni juri ti, dublat de o
excelenta pregtire intelectual. [12].
Aceasta a impus coala franceza n practica diplomatica europeana i pn n pragul epocii
contemporane, aceasta cola i-a meninut un rol preponderent in istoria diploma iei.
[1] Graham Darby, Razboiul de treizeci de ani, Ed. All, Bucuresti, 2004, p. 63.
[2] Ibidem, p. 64.
[3] Harold Nicholson, op. cit., p. 41.
[4] Hugo Grotius, op.cit., p. 21.
[5] Istoria diplomatiei, op. cit., p. 211.
[8] Diplomati ilustri, vol. II, p. 35.
[9] Ibidem, p.47.
[10] Ibidem, p. 53.
[11] Diplomati ilustri, op. cit., p. 61
[12] Mircea Malita, op.cit., p.114.
1
Diplomaia francez a stat la baza diplomaiei mondiale contemporane. Astzi Frana este a doua ar
din lume dup numrul de Misiuni Diplomatice acreditate peste hotare (prima este SUA). nc din
timpurile lui Rishelieu diplomaia pentru Frana a rmas o activitate de stat permanent n albia
intereselor de stat.
2
Rishelieu nici una din activitile politice nu are succes dac nu este susinut de societatea
naional. Din toate componentele diplomaiei serioase, cele mai eseniale dup Rishelieu sunt
stabilitatea i responsabilitatea. Tratatul internaional este principalul n relaiile dintre state.
3
Diplomatul francez al sec XVII F. Kallier minciuna nu este binevenit niciodat n diplomaie.

Taleiran referindu-se la calitile diplomatului spunea c principalele sunt:

- modestia
- capacitatea de studiere a relaiilor politice
4
Astzi serviciul diplomatic francez activeaz n baza Constituiei Franei din 1958. Decizia n politica
extern a Franei i aparine preedintelui. eful Guvernului informeaz legislativul despre activitatea
politic extern a Guvernului. Tot el este responsabil de corespondena Ministerului Afacerilor
Externe.
5
Adunarea Naional controleaz activitatea guvernului.Legislativul este n drept s discute probleme
legate de politica extern.
Ministrul Afacerilor Externe este membrul Comitetului Aprrii Franei, n fruntea cruia se afl
preedintele Franei. Acest Comitet se ocup cu problemele politicii externe i militare.
6
Cabinetul ministrului (secretariatul) se ocup de:
- selectarea informaiei pentru ministru
- meninerea legturii permanente cu secretariatul preedintelui i a guvernului
- organizarea i controlul pregtirii de ctre serviciile ministerului a proiectelor de
documente
- pregtirea rspunsurilor la scrisorile adresate ministrului
7
n cadrul MAE exist
3 direcii generale:
- politic i securitate
- ntrebri administrative
- dezvoltare internaional i colaborare
Prima direcie include (politic i securitate):
1. Departamentul ONU i Organizaii Internaionale
2. Departamentul pe probleme strategice i securitate
3. Departamentul pe probleme de colaborare militar i aprare
4. Secia pentru relaii cu Organizaiile Nonguvernamentale
8
A doua direcie general(ntrebri administrative) include:
1. Departamentul pentru resurse de cadre
2. Departamentul bugetar i financiar
3. Serviciul material-tehnic
4. Serviciul informaie
5. Serviciul ntreinerii diplomatice
6. Secia modernizare

9
Direcia general (dezvoltare internaional i colaborare) include:
1. Departamentul strategii de planificare i aprecieri
2. Departamentul dezvoltrii i colaborrii tehnice
3. Departamentul colaborrii culturale i a limbii franceze
4. Departamentul colaborrii tiinifice i a cercetrilor tiinifice
5. Departamentul informaiei externe a audiovizualului i a tehnicii comunicaionale
10
Reprezentanii serviciului diplomatic sunt divizai n 3 categorii: A, B, C.
A trimii, consilieri, secretari ai ministerului, translatori
B secretari administrativi, asisteni pe probleme sociale
C aparatul tehnic, economiti-contabili
11
coala Naional a Administraiei pregtete specialiti timp de 2 ani i 4 luni (vrsta 26 30 ani).
Condiiile nscrierii la studii 5 ani de activitate n serviciul de stat. Dup absolvire toi sunt ncadrai
la serviciu n aparatul central MAE. Pentru a activa n misiuni diplomatice, colaboratorii trebuie s
activeze n aparatul central minimum 2-4 ani. Activitatea maxim n cadrul unei misiuni diplomatice
este de 3-4 ani.
Serviciul diplomatic contemporan francez

https://prezi.com/raa0oymxfpwn/serviciul-diplomatic-contemporan-francez/ accesat la 10.10.2016

Protocol este un cuvnt cu etimologie greac, provine din dou cuvinte din greaca veche Prtos , care nseamn primul, i kollo , care nseamn a lipi, adic ceea ce este lipit mai nti.

Monarhiile europene medievale sunt, practic, cele care au definit i impus regulile de protocol i
ceremonial care stau la baza actualului protocol european. Toate aceste reguli au suferit adaptri i
modernizri n fiecare epoc istoric, tocmai pentru ca obiectivul principal al protocolului asigurarea
unor relaii armonioase ntre state, instituii sau persoane s poat fi atins.

Secolele XVII-XVIII sunt dominate de absolutismul monarhic exemple remarcabile fiind Frana i
Spania - cnd normele de protocol i de ceremonial erau centrate pe a remarca importana i prestigiul
monarhului, care negocia direct prin intermediul reprezentanilor si.
Dup cel de-al doilea rzboi mondial, odat cu intensificarea i redefinirea relaiilor internaionale, s-a
produs o real unificare a protocolului diplomatic, o contribuie esenial avnd Organizaia Naiunilor

Unite, urmat fiind de celelalte organizaii internaionale. Avnd ca principiu fundamental de

funcionare egalitatea statelor suverane, a fost posibil ntr-o msur mult mai mic exprimarea
distinct i n propria stilistic a fiecrui stat n parte.
O resuscitare a ateniei fa de aceste activiti are loc sub mpratul Napoleon I (1808-1814), care a
fost cel mai mare legiuitor al Franei i n materie de protocol.

Regulile detaliate de protocol i ceremonial civil i militar precum i ordinea de precdere, enunate de
ctre Napoleon I ntr-un decret emis la 13 iulie 1804, au rmas n vigoare pn n secolul XX.
O important modificare a textului napoleonean a fost fcut de ctre premierul Franei Georges
Clemenceau, care printr-un decret emis la 16 iunie 1907 i semnat de preedintele Franei de la acea
vreme, Armand Fallieres (1906- 1913), consacr definitiv supremaia puterii civile.
Imediat dup eful statului urmeaz acum, n locul prinilor i cardinalilor, preedinii Senatului i
Camerei Deputailor, preedinii Consiliului de Minitrii, membrii guvernului etc.
n 1958, cnd preedintele Rene Coty l solicit pe generalul Charles de Gaulle s revin la viaa
politic i s reia conducerea guvernului francez, ca o recunoatere a excepionalei personaliti a
acestuia, are loc o modificarea decretului sus-amintit, n ceea ce privete ordinea de precdere,
acordndu-se locul al doilea n stat prim ministrului, preedinii forurilor legislative trecnd pe locurile
trei i patru.
n secolul al XIX-lea i secolul al XX -lea se remarc o apropiere considerabil a regulilor de protocol
n toat Europa, lucru care determin tendina de a vorbi despre un protocol european .

https://www.scribd.com/doc/94116218/arta-diplomatiei