TEMA 1.

Istoriografia, bazele teoretico - conceptuale şi metodologice ale istoriei

diplomaţiei. Obiectul, scopul şi sarcinile cursului

OBIECTIVE:
 să cunoască istoriografia istoriei diplomaţiei
 să analizeze metodele şi principiile studierii diplomaţiei: istorismul, obiectivismul
 să estimeze obiectul, scopul şi sarcinile cursului

SUBIECTE:
1. Istoriografia istoriei diplomaţiei.
2. Metodele şi principiile studierii diplomaţiei: istorismul, obiectivismul.
3. Оbiectul, scopul, şi sarcinile cursului.

BIBLIOGRAFIA:
1. Anghel Ion. Drept diplomatic şi consular. Bucureşti, LUMINA LEX, 1996.
2. Beniuc V. Diplomaţia: Istorie, terminologie, personalităţi. Curs universitar. Institutul de
Relaţii Internaţionale din Moldova. Chişinău, 2013, 330 p.
3. Beniuc V. Noţiunile şi conceptele de bază ale diplomaţiei, Ch., IRIM, 2013, 190p.
4. Burian Alexandru. Introducere în practica diplomatică şi procedura internaţională. Ediţia a
II-a, Chişinău, 2008.
5. Kissinger H. Diplomaţia, Bucureşti, 1998, (ediţiile română şi rusă), 784 p.
6. Maliţa M. Diplomaţia. Şcoli şi instituţii. Bucureşti, 1970, 574 p.
7. Nickolson H. Arta diplomaţiei: 4 lecţii la istoria diplomaţiei, Вucureşti, 1972
8. История дипломатии . Сост. Лактионов А. М.: Акт: Акт, 2009, 672 c.

1
TEZELE PRINCIPALE:
1. Istoriografia istoriei diplomaţiei
Diplomaţia ca element structural a sistemului politic şi ca mijloc de realizare a politicii
externe a evoluat odată cu dezvoltarea societăţii. Specificul şi caracterul ei corespunde relaţiilor
social-politice, regimurilor politice, obiectivelor de stat în politica externă. În istoria dezvoltării
societăţii şi a statului problemele de politică externă şi ale diplomaţiei ocupă un loc deosebit. Acest
fapt se explică prin aceea că şi în timpurile mai vechi(perioada timpurie a evoluţiei comunităţilor
umane - până la apariţia statelor moderne) relaţiile diplomatice nu existau izolat, ci se formau în
cadrul relaţiilor complexe între oameni, structuri sociale, formaţiuni protostatale. De-a lungul
evoluţiei istorice, omenirea a acumulat o grandioasă experienţă în domeniul relaţiilor diplomatice,
care a servit drept bază pentru numeroase cercetări teoretice şi generalizări istorice.
Problemele diplomaţiei şi activităţii diplomatice, în general, au fost elucidate în lucrările
savanţilor şi diplomaţilor profesionişti din Occident care au elaborat baza teoretico-metodologică a
diplomaţiei şi relaţiilor internaţionale contemporane. Printre acestea merită a fi menţionate operele
clasice ale lui F. Callières, J. Cambon, H. Nicolson, E. Satow, H. Kissinger şi altor autori consacraţi.
Studierea diplomaţiei în Federaţia Rusă are o tradiţie bogată. Pregătirea profesională a unui
diplomat nu se poate face fără un fundament ştiinţific esenţial. Şcoala diplomatică rusă este
cunoscută prin elaborările sale metodico-ştiinţifice în domeniul diplomaţiei. Printre savanţii renumiţi
ai acestei şcoli care au pus accent pe studiul Istoriei şi bazelor diplomaţiei putem menţiona pe E.
Tarle, A. Gromîco, V. Popov, T. Zonova, Iu. Rîbacov.
Printre autorii români putem menționa lucrările lui M. Malița, G. Iacob, B. Antoniu care
reprezintă niște ghiduri metodice dedicate studenților și reflectă probleme de istorie teorie și practică
diplomatică.
Dacă aspectele generale ale teoriei relaţiilor internaţionale şi ale diplomaţiei sunt studiate de
mulţi autori cu renume, tema diplomaţiei moldoveneşti continuă să rămână încă puţin cercetată în
istoriografia contemporană. Proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991 şi tendinţele ei
de afirmare pe arena internaţională ca stat suveran au stimulat în mod firesc interesul cercetătorilor
moldoveni faţă de teoria și istoria diplomaţiei şi a politicii externe, în general, şi cea a statului
moldovenesc, în particular. În lucrările apărute până în prezent tema respectivă a fost elucidată sub
diverse aspecte: diplomatic, politologic, istoric şi de drept.

2
 Unele aspecte relevante ale temei în cauză şi-au găsit reflectare într-un şir de articole cu
caracter politologic publicate în diverse culegeri şi reviste ştiinţifice, printre care vom menţiona
studiile lui T. Spinei, V. Beniuc, S. Nazaria, V. Borş, D. Cujbă, L. Laur, R. Gorincioi şi a altor
autori.
Locul şi rolul diplomaţiei moldoveneşti în perioada sovietică şi în primii ani de independenţă
au fost schiţate în publicaţiile unor diplomaţi profesionişti şi oameni politici, precum P. Comendant,
N. Ţâu, I. Leancă, V. Stepaniuc ş.a.

2. Metodele şi principiile studierii diplomaţiei: istorismul, obiectivismul

În cercetarea metodologică a teoriei și istorie diplomației studiile savanților contemporani
vizează ansamblul sistemului activităților diplomatice ca un nou tip de sistem al serviciului de stat.
Pentru a determina metodologia cercetării trebuie să menționăm că există diferite abordări ale
analizei istoriei diplomației și teoriei diplomației.
Dacă este să ne referim la cercetarea istorie diplomației trebuie să evidențiem două principii
științifice. În primul rând este vorba de principiul istoricismului. Acesta principiu necesită luarea în
considerare a faptelor istorice, fenomenelor și evenimentelor în conformitate cu situația istorică
concretă, corelația și interdependența lor. Fiecare fenomen istoric trebuie studiat în evoluția
dezvoltării sale: cum a apărut, care etape în dezvoltarea sa a trecut și în cele din urmă ce a devenit.
Nu putem cerceta evenimentul sau personalitatea, în același timp sau în mod abstract, înafara
pozițiilor temporare.
Și în al doilea rând, vorbim despre principiul obectivismului. Acesta presupune recurgerea la
faptele în conținutul lor adevărat, nu distorsionat și nu adaptate la o anumită schemă. Acest principiu
impune să se ia în considerare fiecare fenomen în diversitatea și contradicțiile sale, în ansamblu
atâta al aspectelor pozitive și cât și celor negative. Important în asigurarea principiului obiectivității
este identitatea istoricului: opinia teoretice, cultura metodologică, excelența și integritatea
profesională.
În ansamblul lor aceste principii pot duce la fiabilitate științifică într-un studiu al trecutului
istoric. Această abordare creează necesitatea de a face conștientiza realitatea nu ca un fenomen
static, ci în procesul lui istoric, în legătura cronologică, în dezvoltarea metodei dialectice (metodelor
de cercetare) așa cum este arătă gnoseologia, în baza metodologică a principiilor științifice. Cu mai

3
mult de două mii de ani în urmă, au apărut două abordări de bază ale gândirii istorice, care există
până astăzi. Acestea sunt: idealistul și concepția materialistă a istoriei.

3. Оbiectul, scopul, şi sarcinile cursului.

Disciplina Istoria și teoria diplomației este conceput ca un studiu conceptual și practic,
destinat pentru familiarizarea studenților cu principalele concepţii din domeniul diplomaţiei şi
formarea deprinderilor de utilizare a metodelor diplomatice, a artei diplomatice, protocolului
diplomatic etc. Drept obiective ale disciplinei sunt pregătirea teoretică a studenţilor în domeniul
relaţiilor internaţionale, ca subdomeniu al ştiinţelor politice, care sunt ştiinţe relativ noi şi în
permanentă schimbare.
Actualitatea cursului este cauzată de faptul că studenţii care se specializează în relaţii
internaţionale, se familiariza studenţilor cu principalele concepţii din domeniul diplomaţiei şi
formarea deprinderilor de analiză a tradiţiilor diferitor şcoli diplomatice, precum şi a contribuţiei lor
la dezvoltarea diplomaţiei. Deşi diverse metode diplomatice pot fi observate încă din antichitate,
diplomaţia ca formă principală de reglementare a relaţiilor internaţionale se impune doar în perioada
modernă. În aşa mod, cursul dat va permite cunoaşterea bogatului tezaur de metode, forme, principii
şi personalităţi, care şi-au adus contribuţia la constituirea diplomaţiei contemporane.
Beneficiarii documentului respectiv sunt cadrele didactice, studenţii specialităţii relaţii
internaţionale, pregătiţi ca viitori specialişti în ştiinţe politice, prin cultivarea competenţelor necesare
exercitării profesiunilor domeniului relaţiilor internaţionale în structurile de stat şi instituţiile non-
guvernamentale, care sunt în calitate de angajatori ai specialiştilor de această formaţie.
Documentul de față reprezintă un curriculum, axat pe formarea de competențe generale și
specifice specialității ”Relații internaționale”. În cadrul programului de formare al specialiștilor în
Relații internaționale, misiunea curriculumului este cel de disciplină de specialitate, obligatorie,
cuprinzând prelegeri, seminarii și lucru individual.
Scopul disciplinei Istoria și teoria diplomației constă în aprofundarea cunoștințelor teoretice
și practice la studenţi, necesare pentru familiarizarea cu principalele concepte, metode și școli
diplomatice. Totodată, acesta îi face pe studenți să înțeleagă și să cerceteze legitățile care duc la
stabilirea locului faptelor și evenimentelor diplomatice, procesele istorico-diplomatice, evoluția
metodelor diplomatice și înființarea școlilor diplomatice din diferite state.