PROTOCOL ŞI

ETICHETĂ
DIPLOMATICE
 Diplomaţia. Definiţie
► Originea etimologică a termenului diplomaţie se regăseşte în limba
greacă veche, provenind de la cuvântul diplóô, care însemna „dublez” şi
avea în vedere acţiunea de redactare a actelor oficiale sau a diplomelor în
două exemplare, unul care servea drept scrisoare de împuternicire sau
recomandare trimişilor în misiuni speciale în afara cetăţii (statului), iar
celălalt se depunea la arhivă.
► Posesorul unui asemenea dublet, ce era însărcinat cu misiuni speciale,
avea să fie numit diplomat, iar activitatea desfăşurată de el se va numi
diplomaţie.
► În sens modern, diplomaţia, potrivit lui Charles de Martens, se referă la
„ştiinţa relaţiilor externe sau a afacerilor străine ale statelor sau, într-un
sens mai restrâns, ştiinţa sau arta negocierilor”.
 Funcţiile de bază ale diplomaţiei
1. Prima funcţie de bază o constituie reprezentarea, în sensul că
statele, în momentul stabilirii de legături reciproce, trebuie să-şi
asigure menţinerea acestor legături şi să consacre faptul, în mod
solemn, că ele întreţin relaţii normale, de colaborare.
2. Trebuie să constituie un instrument de aplicare şi de înfăptuire a
politicii externe a statului, ceea ce nu înseamnă că elaborează
această politică a statului, ci doar o aplică printr-o activitate
specifică.
3. Trebuie să apere drepturile şi să promoveze interesele statului în
exterior.
Metoda prin care se realizează diplomaţia este aceea a negocierilor sau
tratativelor.
 Diplomatul
► Cei care pun în practică diplomaţia unui stat se numesc diplomaţi şi
ei reprezintă o categorie distinctă la nivelul funcţionarilor publici.
► Aceştia desfăşoară acea activitate oficială a organelor de stat pentru
relaţii externe prin intermediul tratativelor, a corespondenţei şi a
altor mijloace paşnice, pentru înfăptuirea sarcinilor de politică
externă a statului, pentru apărarea drepturilor şi intereselor statului
respectiv în străinătate.
 Diplomatul
► Diplomatul este persoana oficială care reprezintă ţara în relaţiile
bilaterale şi multilaterale, duce tratative, încheie tratate
internaţionale, urmăreşte şi studiază problemele vieţii internaţionale
şi ale relaţiilor dintre state.
► Diplomatul este obligat să informeze Guvernul său asupra
constatărilor şi activităţii sale.
► În calitate de reprezentant al statului, diplomatul se bucură de
imunitate şi de privilegiile diplomatice atunci când se află în misiune
în străinătate.
Trăsăturile şi aptitudinile diplomatului

► Trebuie să aibă trăsături de caracter bazate pe respectul faţă de adevăr,

cinste, loialitate şi devotament, integritate morală şi civică;
► Trebuie să aibă o cultură vastă, care să cuprindă principalele cunoştinţe ale
epocii, să cunoască limbi de circulaţie internaţională pentru a putea
comunica cu lejeritate;
► Să aibă anumite aptitudini, precum: inteligenţă, prudenţă, tact, răbdare,
calm, precizie, discernământ, perseverenţă, bună dispoziţie, predispoziţie
la efort susţinut, farmec, modestie, curaj, disciplină, conştiinciozitate,
punctualitate, fin observator al realităţilor cotidiene, capacitate de strângere
a informaţiilor utile şi de sinteză.
 PROTOCOLUL
► Noțiunea de „protocol” prin care se defineşte ansamblul de reguli de
reglementare a ordinii de precăderi la diverse proceduri diplomatice,
este utilizat pe larg în practica diplomatică. Protocolul codifică şi
introduce în practică regulile care guvernează ceremonialul, prin
care se înțelege respectarea strictă a anumitor formalităţi. Protocolul
garantează egalitatea în drepturi a naţiunilor, permiţând fiecăreia din
ele să-şi exercite aceste drepturi. Astfel se impune curtoazia, care
guvernează raporturile dintre oameni, ca persoane fizice şi
raporturile dintre reprezentanţii statelor, ca persoane oficiale.
 PROTOCOLUL

► Protocolul guvernează negocierea, încheierea şi intrarea în vigoarea

a actelor internaţionale, determinând locul fiecăruia conform
ierarhiei politice şi administrative, totodată asigură posibilităţile de a
se folosi de prerogativele, privilegiile şi imunităţile de care au
dreptul să beneficieze. Protocolul care însoţit de ceremonial, are o
incidenţă zilnică asupra vieţii şi activităţii organelor statale interne
ale ţării de reşedinţă şi reprezentanţilor statelor străine şi
organizaţiilor internaţionale. Protocolul, ca element de reprezentare
este omniprezent în timpul efectuării vizitelor oficiale de către şefii
de state.