FACULTATEA DE DREPT

MASTER: ȘTIINTE ADMINISTRATIVE,

DISCIPLINA: DREPT DIPLOMATIC ȘI CONSULAR

MASTERAND: PERCIU DRAGOȘ MIHAI

ANUL 1

1
 FUNCȚIA DE REPREZENTARE A MISIUNILOR DIPOMATICE

Dreptul diplomatic este acea ramură a dreptului internaţional ce cuprinde

totalitatea normelor juridice care se referă la organizarea, sarcinile şi competenţa
organelor pentru relaţii externe, având ca obiect diferite aspecte ale activităţii
diplomatice desfăşurate de aceste organe importante.
Misiunile diplomatice sunt reprezentate de ambasade, reprezentanţe,
delegaţii şi misiuni permanente pe lângă organizaţiile internaţionale, inclusiv
Reprezentanţa permanentă a României la UE1.
Oficiile consulare sunt reprezentate de consulate generale, consulate,
viceconsulate şi agenţii consulare.
Înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea rangului Misiunii
Dipomatice/Oficiului Consular de Carieră se aprobă de Preşedintele României,
prin decret, la propunerea Guvernului, în baza documentaţiei iniţiate de M.A.E.
În cadrul unei Misiuni Dipomatice/unui Oficiu Consular, în afara sediilor
acestora, pot fi înfiinţate birouri, prin ordin al ministrului afacerilor externe, în
conformitate cu normele de drept internaţional şi practica locală din statul
acreditar.
Misiunea diplomatică acreditată într-un stat poate garanta şi reprezentarea
României pe lângă o organizaţie internaţională interguvernamentală, în
conformitate cu normele de drept internaţional, practica locală din statul
acreditar şi practica organizaţiei internaţionale respective2.
Astfel că - înfiinţarea şi desfiinţarea institutelor culturale româneşti din
străinătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ICR (Institutului
Cultural Român). În zilele noastre, o importanță aparte o au funcțiile misiunilor
dipomatice, acestea fiind variate.
Misiunile diplomatice au următoarele funcții esențiale:
a)de a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;

1
I.M. Anghel, Dreptul diplomatic şi consular, vol. I , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 41.
2
I.M. Anghel, op.cit., p. 43.
2
 b) funcția de a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale
cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional;
c) de a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d) funcția de a se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi
evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea
guvernului statului acreditant;
e) de a promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţiile economice,
culturale şi ştiinţifice între statul acreditant şi statul acreditat.
Dintre toate aceste funcții importante ale misiunilor diplomatice am ales
să tratez, în special, funcția lor de reprezentare.
Funcția de a reprezenta statul acreditant în statul acreditar reprezintă cea
mai veche funcţie a misiunilor diplomatice, şeful misiunii fiind cel care
reprezintă statul său în plenitudinea relaţiilor sale diplomatice, prin modalităţi
foarte variate de participare la viaţa publică a statului acreditar3.
Formele prin care se realizează funcţia de reprezentare sunt multiple:
- participarea la viaţa publică a statului acreditar. Se impune o participare
activă la viața publică a statului acreditar. În acest sens – este delimitată eficient
activitatea statului acreditar4.
- negocierea în numele statului acreditant.
Aceasta trebuie să fie desfășurată atent cu respectarea normelor de drept
internaționale în vigoare, dorindu-se realizarea unei negocieri juste în numele
statului acreditant.
- promovarea politicii statului acreditant etc. De asemenea, se remarcă un
interes crescut pentru realizarea promovării în timp util a politicii esențiale a
statului acreditant.
Toate aceste forme de realizare a funcției de reprezentare sunt forme
aparte care sunt des întâlnite în societatea actuală.

3
https://www.academia.edu/19186878/FUNC%C5%A2IILE_MISIUNILOR_DIPLOMATICE.
4
I.M. Anghel, Dreptul diplomatic şi consular, vol. II., Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 24.
3
 Așadar, misiunile diplomatice sunt foarte importante, ele fiind delimitate
eficient în raport cu oficiile consulare.
Trebuie precizat faptul că - nici o dispoziţie importantă a Convenţiei nu
poate fi interpretată ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcţiilor
consulare5.
În acest sens - enumerarea funcţiilor misiunii diplomatice nu este una
exhaustivă – fapt notabil din orice unghi privim.
Prin urmare - consimţământul pe care un stat îl oferă pentru înfiinţarea
misiunii diplomatice implică permisiunea de a îndeplini cel puţin funcţiile
enumerate de Convenţie.
Misiunea diplomatică are rolul de a cultiva, promova, extinde şi
diversifica relaţiile dintre statul acreditant şi statul acreditar, pe diferite planuri:
politic, economic, cultural, juridic etc.
Trebuie precizat că - activitatea diplomatică inclusă în noţiunea dreptului
diplomatic, este desfăşurată atât de organele interne cât şi de organele externe
ale statului. În acest sens, are loc stabilirea exactă a direcţiilor politicii externe, a
strategiei şi metodelor de realizare a acesteia, aceasta fiind un atribut al statului
suveran şi independent.
În concluzie, diplomaţia constituie principalul instrument, caracterizat ca
modul paşnic în care două sau mai multe state promovează o politică externă
comună. Ca atare, pe termen lung, diplomaţia contribuie la construcţia ordinii
internaţionale care va duce la o rezolvare în timp util a disputelor dintre state,
precum și la o buna cooperare dintre state.

5
https://www.academia.edu/19186878/FUNC%C5%A2IILE_MISIUNILOR_DIPLOMATICE.
4
 BIBLIOGRAFIE

  
1. I.M. Anghel, Dreptul diplomatic şi consular, vol. I- II., Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2002.
2.Daniel Biro, Relațiile internaționale contemporane. Teme centrale în politica
mondială, Editura Polirom, Iași, 2013.
3.Convenţia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relaţiile diplomatice.
4.Convenţia de la Viena din 24 aprilie 1963 privind relaţiile consulare.
5.https://www.academia.edu/19186878/FUNC
%C5%A2IILE_MISIUNILOR_DIPLOMATICE.