Misiunile diplomatice 1.

Notiune de Misiune diplomatica-are mai multe sensuri: raport juridic bilateral, are intelesuri de sarcina incredintata de statul trimitator agentului sau, de grup de personal insarcinate, institutie permanenta desitincta de personalul care o alcatuiesc. Elementele comune sunt: este o istitutie statala pentru relatii externe, este un organ al unui stat ca subiect de drept international, isi desfasoara activitatea in exteriorul granitelor, are rolul de a reprezenta interesele statelor in exterior. Citeva definitii: in literatura juridica termenul de misiune diplomatica are mai multe intelesuri, vom reda ceea ce sa expus in conventie: Misiunea diplomatica este organul de stat rezidind permanent pe teritoriul unui stat strain spre a reprezenta statul acreditar in vederea mentinerii relatiilor diplomatice in statul acreditar. Misiunea ca orgamn al statului nu trebuie confundata cu membrii sai, cu grupul de agenti care actioneaza in cadrul ei,dupa cum ea nu poate fi confundata cu seful institutiei care detine aceasta functie temporar. Misunea diplomatica in sens ca institutie se deosebeste de activitatea membrilor prin infiintarea ei, este rezultatul ueni proceduri distincta de cea a agentilor, crearea ei este aneterioara numirii personalului. Cele mai multe documente ae misunii sunt primite si intocmite dinafara ei pe numele misunii ei. Existenta misunii ca institutie nu este afectata de schimbarile ce pot interveni in componenta personala. Cauzele de incetare a misiunii si agentilor sunt diferite: privilegiile si imunitatile ale misunii sunt distincte fata de cele ale memnrilor. Misunea are un statut juridic cu dubla determinare: 1. este un organ al statului si este reglementata de normele dreptului international, 2. este un organ pt relatii si activitatea pe teritoriul altui stat din care considerent multe activitati sunt reglementate de normele dreptului international. 2. Infiintarea misunilor diplomatice: Capacitatea de infiintarea a misunilor diplomatice o au subiectii de drept international:statele OIG, popoarele , natiunile. Acesta se numeste dreptul de legatie sau drept de ambasada, acest drept decurge din calitatea de subiect cxu personalitate juridica. O alta conditie este ca in aceste subiecte sa existe relatii diplomatice si pt a fi infiintata misunea este nevoie de acord expres. Statul care trimute o misiune diplomatica poarta denumirea de stat acreditant si cel care o primeste stat acreditar. Intre state se respecta principiul reciprocitatii(la nivel de rang al misunii). Principiul dat nu este obligatoriu ce priveste trimiterea misunilor, in art 5 al Conventiei din 1961 se prevede ca un stat poate trimite , acredita un sef de misune in 2 sau mai multe state dupa ce a facut notificarea corespunzatoare. In art 6 este mentionat ca 2 sau mai multe state pot acredita unul sau mai multe persoane ca sef de misiune, conform si art 5 si 6-persoanele membre personalului diplomatic trebuie sa aiba princiupiul nationalitatiii statului acreditant. 3. Clase si ranguri ale Misiunii diplomatice -afirmate in practica diplomatica si fixate in dreptul international, corespund gradului de gestionare a reprezentantelor diplomatice si determina statutele lor. Clasele diplomatice au fost stabilite pt prima data la congresul de la viena si completate la congresul de la Aachen(1818) prin introducerea de ministru-rezident. Conform conventiei de la viena din 61 sefii reprezentantelor diplomatice se impart in trei clase:ambasadori si nuntii,trimisii si internuntii, si insarcinatii cu afaceri. Deosebirea dintre diferite clase apare numai in ceea ce priveste ceremonialul si protocolul diplomatic. Rangurile diplomatice-grade
1

deosebite de serviciu, conferite personalului diplomatic de deparatametul afacerilor externe si de reprezentantele diplomatice de peste hotare. Fiecare stat isi are sistemul sau de ranguri diplomatice. In legislatia mai multor tari sunt prevazute urmatoarele ranguri: atasat, secretar III, sceretar II, secretar I, consilier, timis si ambasador. Suspendarea Misiunilor diplomatice poate sa aiba loc fara a se rupe relatiile diplomatice in urmatoarele situatii: 1. cind o miscare revolutionara inlatura guvernul legitim si se instaureaza un nou regim. In situatia data pina la aderarea la o noua declaratie activitatea diplomatica se suspenda, 2. cind intregul personal diplomatic al misunii lipseste din tara de resedinta indiferent de motivul absentei de la post. Incetarea Misiunii diplomatice: Cauzele incetarii unei misiuni: 1) Incetarea relatiilor diplomatice este cea mai frecventa cauza a ruperii rel-lor diplomatice si a incetarii misiunii diplomatice. 2) Nerecunoasterea unei guvernari aparute in urma unei lovituri de stat sau miscari revolutionare 3) Declararea starii de razboi 4) Disparitia statului acreditar ca subiect de drept international. Misiunea diplomatica a carei existenta a incetat datorita ruperii relatiilor diplomatice nu-si va putea relua activitatea decit in urma restabilirii acestora. Suspendarea unilaterala a Misiunii diplomatice de catre statul acreditant: Cel mai frecvent, masurile de acest gen intervin din ratiuni financiare, cind statul acreditant e supus unor constringeri financiare si trebuie sa reduca cheltuielile. Sediul Misiunii diplomatice: Practica generala a statelor este ca sediul Misiunii diplomatice permanente sa fie stabilit in locul unde Guvernul statului isi are sediul (de regula- capitala). Conventia de la Viena permite stabilirea de sectii/birouri ale misiunii diplomatice inafara sediilor de resedinta. Structura generala a Misiunii diplomatice: Nu exista nici o regula care sa stabileasca structura si modul de organizare a unei Misiuni diplomatice. Misiunile diplomatice ale statelor nici nu pot fi comparate cu misiunile diplomatice ale marilor puteri, cu toate acestea, sint multe similitudini. Pentru ca o Misiune sa activeze sint necesare urmatoarele elemente: o Cancelaria Nucleul central de care sint legate celelalte elemente ale Misiunii diplomatice. De la Cancelarie se coordoneaza celelalte misiuni. Cancelaria este coordonata de seful misiunii diplomatice. In cazul Misiunilor diplomatice mari, ea este subordonata de I persoana dupa seful misiunii diplomatice. o Sectia politica Condusa de I coordinator si urmareste evolutia relatiilor politice dintre statul acreditant sic el acreditar. o Sectia comerciala detine o importanta majora, dirijeaza piata statului acreditant, identifica posibilitatile de import /export catre statul acreditant. o Sectia consulara Indeplineste functia ce-I revine unei misiuni consulare
2

o Sectia cultura si presa Faciliteaza activitatea institutiilor culturale menite sa o

o o

asigure schimbul de valori culturale. Biroul atasatului militar - cuprinde unul sau mai multi ofiteri, in functie de activitatea Misiunii diplomatice. Sunt subordonati ierarhic din punct de vedere administrative (seful misiunii). Alte sectii de specialitate In dependenta de necessitate: turism, servicii, etc. Sectia ce include serviciile tehnice transport , contabilitate, etc. Sectia de cifru

Efectivul Misiunii diplomatice: Problema efectivului nu e reglementata prin nici un fel de norme, fiind contraversata. Marimea Misiunii diplomatice aste lasata la discretia statului acreditant, ce o stabileste reiesind din potentialul sau economic, interesele sale, volumul de munca. Problema in discutie apare cind statul acreditar poate impune limite in privinta numarului personalului. Conventia de la Viena prevede ca in absenta unui accord expres privind marimea Misiunii diplomatice, statul acreditar poate cere ca dimensiunile unei Misiuni diplomatice sa fie tinute in limite rezonabile (Art 11). Aceasta formulare imprecise uneori a generat discutii / dispute legate de marimea Misiunii diplomatice. In ultimile 2-3 decenii s-a constatat tendinta de a se recunoaste dreptul statului acreditar de a limita efectivul misiunii diplomatice, iar in lipsa unui accord expres s-a ajuns la concluzii de reciprocitate.