Sunteți pe pagina 1din 10

Noţiunea de misiune diplomatică este folosită în mai multe sensuri, cum ar fi

acel de raport juridic bilateral de drept internaţional, cel de sarcină încredinţată de un


stat agentului său diplomatic, grupul de persoane însărcinate cu funcţii diplomatice.
Misiunea diplomatică este privită ca instituţie în sine, permanentă şi distinctă de
persoanele fizice care o alcătuiesc. O formulă unanim acceptată pentru definirea unei
misiuni diplomatice este cea de organ al unui subiect de drept internaţional, instituit
în mod permanent pe lângă un alt subiect de drept internaţional şi însărcinat cu
asigurarea relaţiilor diplomatice ale acestuia. Dată fiind procedura de înfiinţare, o
misiune diplomatică se mai poate defini ca fiind agenţia sau instituţia pe care un stat
o înfiinţează într-un alt stat, cu consimţământul aceluia din urmă, în scopul de a
menţine cu acesta relaţii diplomatice.

La inceputurile sale, diplomatia a avut un caracter ad-hoc ( temporar ) si


intinerant. Aceste caractere ale diplomatiei s-au mentinut, in Europa pana in secolul
al XV-lea, cand apar primele misiuni diplomatice permanente ale statelor. Ele au fost
stabilite la Venetia, la Constantinopol si la Roma. Pacea din Westfalia, din 1648, a
determinat generalizarea misiunilor diplomatice permanente intre statele din Europa.
Ludovic al XIV-lea a folosit, prima data reprezentantele permanente ca forma de a
purta si intretine dialogul politic permanent. Cu timpul, reprezentantele externe ale
statului nu numai ca au devenit practice generale, dar ele s-au dezvoltat si diversificat
ca forme si structuri, adaptandu-se la sarcinile promovarii diferitelor interese de stat
in multe domeni multilaterale.

Relatiile diplomatice sunt o parte a relatiilor internationale. In cadrul relatiilor


internationale se stabilesc raporturi dintre cele mai variate intre entitatile comunitatii.
Astfel statele pot incheia aliante politice, organizatii economice sau militare, pot
stabili relati consulare, pot incheia tratate, fiecare constituind un mod de existenta a
relatiilor internationale. Alte subiecte de drept international cum sunt organizatiile,
intretin si ele relatii fie intre ele, fie cu diferitele state pentru diverse scopuri. Spre
1
deosebire de aceste relatii internationale stabilite intre subiectele dreptului
international, relatiile internationale diplomatice au o caracteristica aparte,
determinata de forma de exercitare a acestora si de scopul lor.

Relatiile diplomatice se stabilesc in scopul asigurari conditiilor de intretinere a


dialogului politic intre subiectele dreptului international prin misiunule diplomatice
permanente. Cadru legal ce da imputernicire misiunilor diplomatice in stabilirea
relatiilor diplomatice permanente este Conventia de la Viena din anul 1961 care
prevede in articolul 2 – stabilirea de relatii diplomatice intre state si trimiterea de
misiuni diplomatice permanente care se face cu consimtamantul mutual al statelor.
Regulili privitoare la stabilirea relatiilor diplomatice nu sunt detaliate in Conventia de
la Viena.

Totusi practica statelor, normele juritice, care guverneaza relatiile dintre state,
sunt bine conturate pentru diferentierea proceduri stabiliri relatiilor diplomatice de
cea a trimiteri unei misiuni diplomatice. Conform articolului 74 din Conventia de la
Viena cu privire la dreptul tratatelor din 1979 “ Ruperea relatiilor diplomatice intre
doua sau mai multe state nu impiedica incheierea tratatelor intre ele “ si deci face
posibil ca legaturile prin tratate sa stabileasca relatii juritice permanente in diverse
domenii, altele decat cele ce privesc relatiile diplomatice ale statelor in cauza.
Articolul 7 al conventiei specifica cu referire la misiunile speciale, existenta relatiilor
diplomatice sau consulare nu este necesara pentru trimiterea sau primirea de misiuni
speciale.

Pentru stabilirea relatiilor diplomatice sunt necesare trei conditii primordiale.

1. Consimtamantul mutual al statelor:

Consimtamantul mutual al statelor poate fi exprimat printr-un tratat, in mod expres,


prin care partile convin asupra stabiliri relatiilor diplomatice ceea ce inseamna un
accord de recunoastere reciproca. Stabilirea relatiilor diplomatice nu este obligatory,
motiv pentru care exprimarea este bazata pe principiul suveranitatii statelor.

2
2. Subiectele intre care se stabilesc relatiile diplomatice ce trebuie sa aibe
personalitate juridica internationala.

Subiectele de drept international sunt definite ca entitati juritice care beneficiaza de


drepturi restranse, pe cand persoanele internationale sunt entitati care au o
componenta generala. Conventia de la Montevideo din 1933 prevede ca un stat poate
fi persoana internationala daca indeplineste urmatoarele conditii:

 Are o populatie permanenta


 Are un teritoriu determinat
 Are un guvern
 Are capacitatea de a intra in relatii cu alte state.
Dar nu numai statul poate fi persoana internationala. Pot avea drept de legistlatie
active si pasiv si natiunile care lupta pentru independenta, daca si-au creat organe
proprii, exercita functii de putere publica publica si controleaza un teritoriu
deteriminat. In aceasa categorie intra insurgentii, care, recunoscuti international, pot
deveni subiecte ale relatiilor internationale.Asa este cazul organizatiilor pentru
eliberare care isi exercita functi politice in numele poporului pe care il reprezinta si
care intretine relatii diplomatice cu mai multe state. Unele subiecte de drept
international prezinta caracteristici speciale cu privire la misiunile diplomatice pe
care le trimit. Exemplu Statul Papal, Ordinul de la Malta si Comitetul International de
Cruce Rosie.

3. Statele trebuie sa se fi recunoscut reciproc

Pentru stabilirea relatiilor diplomatice este necesara conditia sa se ca statele sa se


recunoasca reciproc, intelegand prin recunoastere actul juritic intern de care se leaga
anumite efecte juritice internationale. Exista teorii cu privire la consecintele
recunoasterii internationale, care sustin caracterul constitutiv, al cunoasterii in sensul
ca el ar avea efectul de a atribui statelor personalitatea juritica. Pe alta parte denumita
teoria declarativa, considera, ca obiectul recunoasterii este constatarea existentei unui
stat. Subliniem faptul ca recunoasterea este o conditie prealabila a starii relatiilor intre
state, in sensu ca aceasta face ca statele sa devina subiecte ale relatiilor internationale.

3
Recunoasterea unui stat poate fi dictat de considerente politice ca fiind un act
unilateral, ea nu poate duce la stabilirea relatiilor diplomatice care este un act juritic
bilateral. Pe de alta parte, exista posibilitatea ca un stat sa fie recunoscut, dar datorita
pozitiei guvernului acestuia, sa nu doreasca dezvoltarea relatiilor cu acesta.

Tipuri de misiuni diplomatice

Misiunile diplomatice sunt forme institutionalizate care se folosesc de catre


state ca subiecte drept international pentru a asigura intre ele fie permanenta relatiilor
diplomatice, caz in care se trimit misiuni diplomatice permanente, fie comunicarea
intre ele pe una sau mai multe probleme de interes reciproc, caz in care sunt utilizate
misiuni diplomatice temporare.

Institutiile care asigura permanenta relatiilor dintre state, ca subiect de drept


international, sunt misiunile diplomatice permanente.Acestea au regimul stabilit prin
Conventia de la Viena din 1961. Sunt misiuni diplomatice permanente intre state
:ambasadele, legatiile, nuntiaturile,internuntiaturile apostolice, inaltele comisariate si
inalti reprezentanti. Statele pot intretine relatii diplomatice si cu organizatiile
internationale, ca subiecte derivate de drept international, daca acestea sunt
organizatii interguvernamentale. Reprezentantele statelor pe langa organizatiile
internationale sunt numite misiuni permanente, iar regimul acestora este stabilit de
Conventia relativa a relatiilor statelor cu organizatiile Internationale din 1975.

La rândul lor, organizaţiile internaţionale interguvernamentale pot trimite


misiuni permanente atât pe lângă statele care nu sunt membre ale organizaţiilor
respective, cât şi pe lângă alte organizaţii internaţionale. Este cazul U.E. care are
misiuni la Washington şi Tokyo. Tipul, rangul, sediul, funcţiile şi statutul acestor
misiuni sunt convenite între organizaţie şi statul de resedinta. Aşadar, cum se trimite
1
o misiune diplomatică permanentă?. Trimiterea de misiuni diplomatice permanente

1
Art. 91 al. 2 din Constituţie şi art. 37 din Legea nr. 37/1991 se referă la înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea
rangului unei misiuni diplomatice şi nu foloseşte termenul de trimitere
4
se face numai în baza unui acord special, numit raportul de misiune diplomatică.
Stabilirea relaţiilor diplornatice este o decizie politică, care priveşte o atitudine faţă
de un stat, pe când trimiterea de misiuni diplomatice este o hotărâre de organizare
într-un anume mod a mijloacelor de exercitare a dialogului politic, respectiv de
apreciere a unui interes actual. Statele sunt libere să aleagă mijloacele de comunicare:
contacte directe, în scris sau pe alte căi de legătură, sau deschiderea unei misiuni
permanente.

Misiunile diplomatice temporare pot fi trimise de ambele categorii de subiecte


ale relatiilor internaţionale, state sau organizaţii internaţionale interguvernamentale.
Diplomaţia prin misiunile temporare are o istorie îndelungată, practic, ea s-a folosit
încă de la primele contacte între comunităţi sau state. 2Misiunile diplomatice
temporare organizate de state pentru dialogul între ele se numesc misiuni speciale şi
sunt reglementate de Convenţia asupra misiunilor speciale, deschisă pentru semnare
la 16.12. 1969 la New York, după ce a fost adoptată de Adunarea Generală a O.N.U.
Misiunile diplomatice ale statelor trimise cu caracter temporar, la lucrările
organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, cum ar fi, de exemplu, la sesiunile
Adunării Generale a O.N.U. sau la conferinţele organizate de o organizaţie aflată sub
auspiciile acesteia, se numesc delegaţii. Aceste misiuni diplomatice cu caracter
temporar sunt supuse în statul gazdă a organizatiilor internaţionale regimului
reciprocităţii.Regimul lor depinde de componenţa delegaţiilor: daca şeful de stat
conduce delegaţia el se bucură de un regim special evident mai mare decât dacă şeful
delegaţiei ar fi un inalt funcţionar de stat; ele nu se încadrează în convenţia cu privire
la misiunile speciale, iar cutuma este în curs de formare, întrucât practica folosirii
delegaţiilor este de origine recenta. Misiunile speciale ale statelor, organizate într-un
stat terţ, sunt considerate de acesta ca fiind vizite stat.

Misiunile specializate sunt soluţii practice ale ambelor subiecte de drept


international - deci ale statelor sau organizaţiilor internaţionale - de a rezolva o
sarcina specială pentru îndeplinirea unei anumite misiuni. Ele pot fi definite ca

2
Diplomaţia.prin misiuni permanente a aparut târziu, abia in secolul XVII
5
misiuni temporare care durează în timp, cum ar spune Adolfo Maresca. Misiunile
specializate nu se bazează pe reciprocitate, deşi au ca scop de a rezolva un interes
comun; ele pot fi stabilite numai de o singură parte pentru a rezolva probleme în
domeniul economic, cultural sau chiar militar. Cele mai frecvente sunt însă misiunile
economice.

Teoretic, toate statele dezvoltate pot trimite misiuni specializate, cele mai
cunoscute misiuni sunt câteva:

- Misiunile franceze de cooperare, care, de regulă, sunt încadrate în cadrul misiunii


diplomatice permanente a Franţei. Statul de resedinta se obligă să garanteze accesul şi
legatura misiunii franceze de cooperare cu organele sale autorizate, sa implementeze
programul de asistenţă.

- Misiunile americane de asistenţă funcţionează în cadrul Programului administrat de


Agenţia de Dezvoltare Internaţionalä (US-AID); Agenţia are reprezentanţi în cadrul
ambasadelor S.U.A.

- Organizatiile internaţionale pentru asistentă şi de misiuni de asistenţă. Asistenţa


acordată de organizaţiile internaţionale se referă, în principal laa ajutor economic şi
asistenţă tehnica, spre deosebire de asistenţa acordată de state, care poate fi şi în alte
domenii, asistenţa organizaţiilor internaţionale este funcţională, în sensul că este
determinată de însăşi competenţa limitată a organizaţiei Cea mai reprezentativă
organizatie economica internaţională este PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare) a fostcreat în anul 1965), care face parte din agenţiile specializate ale
O.N.U, şi este coordonată de Consiliul Economic şi Social (ECOSOC).

6
Functiile misiunilor diplomatice

Limitele exercitarii unei activităţi licite de către o misiune diplomatica sunt prevazute
in art. 3 al Convenţiei de la Viena din anul 1963, care declară:

1. Funcţiile unei misiuni diplomatice permanente constau în special în:

a) A reprezenta statul acreditant în statul acreditar; a duce tratative cu guvernul


statului acreditar - Reprezentarea este, în primul rând, participarea misiuriii
diplomatice la viaţa publică din statul acreditar: participarea la sărbătorile naţionale,
la recepţii ş.a. In al doilea rând, reprezentarea este expresia unei împuterniciri
generale dată şefului de misiune diplornatică de a exprima voinţa, dorinţele,
preocupările şi punctele de vedere alé statului acreditant. Aşa cum rezulta din
prevederea din articolului 3, misiunea diplomatica reprezintă statul acreditant şi nu pe
şeful de stat sau guvernul acestui stat3; aceasta inseamna că poziţiile ambasadorilor,
preocupările şi acţiunile lor trebuie să se încadreze în politica statului, aşa cum este ea
elaborată de autorităţile competente ale acestuia.

b) A ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor


săi, în limitele admise de dreptul international - Orice negociere presupune un interes
de a promova o poziţie sau drept al statului acreditant, dar ea cere, pentru a fi cu
rezultate trainice, să se înţeleagă punctul de vedere al partenerului, interesul acestuia,
care trebuie să fie conciliat cu interesul statului acreditant. Trebuie menţionat că
negocierile, oricât ar fi de deschise, trebuie să aibă un maximum de secret; acest lucru
este valabil mai ales atunci când negocierile se fac în scris, regula fundamentală fund
că nu se poate da publicităţii o pro punere scrisa, fără acordul partenerului. De
menţionat că misiunea diplomatică trebuie să folosească toate mijloacele licite de
informare: contacte oficiale , relaţii de prietenie, discutii cu colegii diplomaţi,
comunicatele de presă, părerile opoziţiei, ale personalităţilor politice etc.

3
În Convenţia de la Viena din anul 1961 s-a fäcut precizarea că misiunea diplomatica reprezinta statul, la
propunerea delegatiilor Australiei şi Luxemburgului, precizare însuşită de Comisia de Drept Internaţional.
7
c) Protecţia diplomatica este mijiocul prin care misiunea diplomatica ocroteşte
interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor säi, persoane fizice sau juridice.
Protecţia se realizează prin intervenţii diplomatice în favoarea cetăţeanului lezat
printr-un act ilicit. Fundamentul protecţiei diplomatice este în obligaţia statelor de a
asigura strainilor care se găsesc pe teritoriul lor un maximum de tratament, cât şi în
acordurile bilaterale încheiate între părţi.

Suspendarea sau incetarea misiunilor diplomatice.

Suspedarea misiunii diplomatice este o situaţie rar întâlnitä în practica; ea este


diferită de suspendarea relaţiilor diplomatice, căci suspendarea misiunii diplornatice
nu are ca temei aparitia unei situaţii de ostilitate între cele două state, ca în cazul
suspendării relaţiilor diplomatice În practica diplomatică se citează drept suspendare
a misiunilor diplomatice cazul statelor ocupate de Germania fascistă, care şi-au mutat
guvernele în alte ţări; sau, situaţia creată clupă cel de-al doilea război mondial, când
statele yestice au suspendat propriile misiuni în unele state, conduse de comunişti.

Una din cauzele care pot duce la încetarea unei rnisiuni dipiomatice este
ruperea relaţiilor diplornatice, fie din cauza apariţiei unor ostilităţi, fie din cauza
disparitiei unui subject al relaţiilor; încetarea misiunii diplomatice este, deci, prifl
implicaţie. O misiune diplomatică permanentă poate înceta în cadrul relaţiilor
normale dintre subiectele dreptului internaţional. Dacä relaţiile dintre subiectele
dreptului internaţional sunt normale, părţile pot conveni sau agrea încetarea activităţii
unei misiuni diplomatice permanente.

In art. 20 a al Convenţiei privind misiunile speciale, se exprirnă principiul,


care se aplică la toate tipurile de misiuni externe. Un stat poate decide unilateral să
închidă sau să retragă temporar misiunea sa externă. Aceasta întrucât stabilirea unei
misiuni externe este un drept şi nu o obligaţie a statului trimiţător; retragerea unei
misiuni nu poate fi considerată ca o încălcare a normelor dreptului international.

8
Misiuni diplomatice ale Republicii Moldova:

Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Republicii Moldova au


competenta de a acorda asistenta oricarui cetatean moldovean indifferent de statutul
sau in tara in care se afla, precum si cetatenilor sytaini aflati temporar sau domiciliati
permanent pe teritoriul RM. Cetatenii se pot adresa la misiunile diplomatice si oficiile
consulare are Republicii Moldova pentru obtinerea actelor de identitate, solicitarea
emigrarii autorizate, solutionarea problemelor de cetatenie, si altele.

 Ambasada Republicii Moldova in Republica Azerbaidjan


 Ambasada Republicii Moldova in Republica Austria
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Belarus
 Ambasada Republicii Moldova in Canada
 Ambasada Republicii Moldova in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de
Nord
 Ambasada Republicii Moldova in Regatul Belgiei
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Bulgaria
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Populara Chineza
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Elena
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Franceza
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Federala Germania
 Consulatul General al Republicii Moldova la Frankfurd pe Main
 Ambasada Republicii Moldova in Statul Israel
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Italiana
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Polonia
 Ambasada Republicii Moldova in Romania
 Ambasada Republicii Moldova in Federatia Rusa
 Ambasada Republicii Moldova in Statele Unite ale Americii
 Ambasada Republicii Moldova in Regatul Spaniei
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Turcia
 Ambasada Republicii Moldova in Ucraina
9
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Ungara
 Ambasada Republicii Moldova in Condederatia Elvetiana
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Portugheza
 Ambasada Republicii Moldova in Regatul Suediei
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Ceha
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Estonia
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Lituania
 Ambasada Republicii Moldova in Republica Letonia
 Ambasada Republicii Moldova in Olanda
 Consulatul General al Republicii Moldova la Milano
 Consulatul Republicii Moldova la Padova
 Consulatul General al Republicii Moldova la Istanbul
 Consulatul Republicii Moldova la Odesa
 Consulatul Republicii Moldova la Iasi

Concluzionand pot spune ca, in toate formele de organizare ale omenirii,


diplomatia a existat si va continua sa fie una dintre cele mai importante discipline de
promovare si realizare a politicii externe a statelor. Marile puteri ale lumii, toti marii
sefi de stat au recurs la serviciile diplomatiei si ale diplomatilor pentru atingerea
scopurilor in cunoasterea obiectivelor politice declarate sau secrete ale aliatilor sau
dusmanilor precum si in elaborarea sau adaptarea propriilor orientari de politica
externa, in scopul apararii intereselor proprii cu o eficienta sporita in mediul
continental si mondial. Rolul diplomatiei pe aria politica este o adaptare continua la
climatul si dezvoltarea societatii umane. In zilele noastre interesul dominant il
constituie problematica economica ca forma evolutiva a confruntariilor militare.
Evolutia relatiilor comerciale in convenirea celor mai avantajoase tranzactii se arata
ca o noua cale in creerea de noi monopoluri sau imperii ce pot schimba sau inclina
axa lumii in favoarea lor.

10