Organizatiile internationale interguvernamentale

Organizatie internationala o asociatie care poate fi statala (reunind state)-

interguvernamentale sau nestatala (constituita din persoane fizice/juridice de nationalitati
diferite si fara scop lucrativ) neguvernamentale

Organizatie internationala asociatie de state: participantii la organizatie trebuie sa fie

neaparat state

Factori:

- Necesitatea prevenirii razboiului si a reglementarii regulilor purtarii acestuia

- Interdependetele care apar in procesele de dezvoltare a natiunilor; cooperarea intre
state in forme care sa permita o asociere libera, cu luarea in considerare a intereselor
comune si particulare a membrilor asociatiei. Interdependentele privesc comertul,
relatiile monetare si financiare, transferul de tehnologie
- Efectul conjugat al noilor probleme cu care este confruntata societatea internationala,
ale caror proportii globale nu pot fi supuse decat unui tratament global; cresterea
populatiei, saracia si alimentatia etc

Rolul organizatiilor internationale in societatea internationala

Principalii actori sunt statele natiuni organizatiile internationale-interguvernamentale.

Acestea, impreuna cu organizatiile internationale-neguvernamentale, marile corporatii
transnationale si indivizii.

Statele sunt libere sa admita sau sa refuze reglementarea diferendelor dintre ele prin
intermediul unei organizatii internationale, pot accepta, in limitele actului constitutiv al
organizatiei internationale, deciziile sau revendicarile acesteia sau pot refuza cooperarea pt
punerea lor in aplicare.

organizatiile internationale au ca principala functie sa furnizeze mijloacele de cooperare intre

state, in domenii in care acestea au interese comune sau in domeniile in care cooperarea
asigura avantaje pt toate statele sau pt un numar mare al acestora

organizatiile internationale ofera mecanismele necesare pt transpunerea deciziilor in actiuni

concrete

Definitie

O asociere de state, constituita prin tratat, inzestrata cu o constitutie si organe comune si

posedand o personalitate juridica distincta de aceea a statelor.

Elemente constitutive:

1) Se impune ca la respectiva asociere sa participe, in calitate de parti contractante,

statele
2) Asocierea unor state in organizatiile internationale se realizeaza in baza acordului de
vointa al statelor care imbraca, de regula, forma unui tratat
1
Cele 2 elemente constitutive, asocierea de state si realizarea asocierii prin tratat permit
distinctia dintre organizatiile internationale interguvernamentale si cele neguvernamentale,
constituite pe baza asocierii unor persoane fizice/juridice inscrise in ordinea juridica interna a
unuia sau mai multor state. Tratatul de constituire impune statelor participante o anumita
cooperare in cadrul organizatiei si cu aceasta. Se creeaza obligatii reciproce, opozabile tuturor
membrilor. Numai in cazuri exceptionale, acordul interstatal poate deriva din alte acte de
vointa ale statelor.

3) Asoceierea in organizatiile internationale presupune stabilirea si urmarirea unor

obiective sau scopuri comune
4) Cerinta ca aceasta sa aiba o structura institutionala proprie; trebuie sa dispuna de un
numar de organe, cu functionare periodica sau permanenta, prin intermediul carora sa-
si desfasoare activitatea potrivit statutului
5) Asocierea dintre 2 sau mai multe state trebuie sa se stabileasca si sa se desfasoare in
baza normelor de drept international; societatile transnationale nu pot fi introduse in
categoria organizatiilor internationale interguvernamentale. Elementul ce le distinge e
de ordin juridic. Societatile transnationale sunt subiecte de drept intern, iar activitatea
lor trebuie sa se supuna, cu multiple variatii, cerintelor sistemelor juridice nationale
ale mai multor sate: statul de origine al societatii si celelalte state in care opereaza

Efectul cumulat al elementelor constitutitve infatisate confera organizatiilor internationale

interguvernamentale personalitate juridica proprie, de drept intern si international, in temeiul
careia beneficiaza de drepturi si isi asuma obligatii pe teritoriul oricaruia dintre statele
membre sau in raporturile cu acestea ori cu alte subiecte de drept international.

Sfera raporturilor pe care le pot angaja organizatiile internationale in cadrul ordinii juridice
internationale este limitata la obiectivele si domeniul pt care au fost constituite.

Clasificarea organizatiilor internationale

Criteriul compunerii universal si regional

organizatiile internationale cu caracter universal deschisa tuturor statelor; se caracterizeaza

prin eterogenitate; cuprind state de dimensiuni diferite, avand capacitati economice,
tehnologice si militare diferite

organizatiile internationale cu caracter regional constituite potrivit principiului contiguitatii

geografice; formate din state facand parte din aceeasi regiune; au grad inalt de omogenitate si
cuprind sisteme politice asemanatoare

Criteriul domeniului de activitate politice si tehnico-economice

Politice se pot implica in aproape orice probleme legate de interesele vitale ale statelor

2
Criteriul structurii institutionale de cooperare si de integrare

De cooperare cea mai mare parte a organizatiilor internationale sunt organizatii de

cooperare; sunt constituite de state, prin vointa lor, cu respectarea in general a principiilor
suveranitatii de stat si egalitatii suverane a statelor. Statele isi pastreaza, exclusiv si
discretionar, dreptul de a aprecia angajamentele pe care si le asuma si urmarile acestora.
Guvernele statelor membre nu pot fi obligate impotriva vointei lor

De integrare (supranationale) tind sa impuna deciziile lor guvernelor si guvernantilor

statelor membre, de unde si caracterul supranational

Actul constitutiv al organizatiilor internationale

Crearea unei organizatii internationale se realizeaza printr-un acord intre statele ce vor deveni
membre. Forma pe care o imbraca acest acord nu prezinta o relevanta deosebita.

In general, actul de nastere al unei organizatii internationale imbraca forma unui tratat
multilateral, respectiv al unui acord de vointa, in forma scrisa, care, pentru a-si produce
efecetele trebuie sa fie supus ratificarii statelor parti (putand sa imbrace forma unui acord in
forma simplificata)

Are o dubla natura: este un tratat multilateral intre state si este instrumentul juridic
fundamental in baza caruia se constituie si functioneaza organizatia internationala, ca subiect
nou de drept international.

Incheierea actului constitutiv

Negocierea tratatului, semnarea si ratificarea lui, eventual formularea de rezerve la acesta si

intrarea lui in vigoare, etape care, odata parcurse, conduc la crearea unui nou subiect de drept
international.

Negocierea si adoptarea actului

Actul constitutiv se negociaza in cadrul unei conferinte diplomatice, convocate la initiativa

unor state ce urmaresc constituire organizatiei, sau de catre o organizatie existenta, la
initiativa unora dintre membrii acesteia. Practica negocierii textului unui tratat este variata si
complexa. Proiectul textului de tratat este redactat de un comitet pregatitor al conferintei sau
de catre organizatorii acesteia.

Dezbatut si amendat in timpul conferintei, actul constitutiv este adoptat de catre acesta,
conform regulamentului sa de ordine interioara, care poate prevedea, in functie de natura
organizatiei ce urmeaza sa se constitutie si de angajamentele pe care statele si le vor asuma in
aplicarea actului constitutiv, ca textul acestuia sa fie adoptat prin consens, prin votul unanim
al statelor participante la conferinta sau cu o majoritate calificata a statelor prezente si votante.

Semnarea actului constitutiv

Negocierea se incheie prin semnarea actului constitutiv care echivaleaza cu autentificarea

textului negociat. In unele cazuri, semnarea = exprimarea consimtamantului statului de a fi
3
parte la tratatul constitutiv. Se impune ca fiecare stat semnatar sa urmeze o procedura interna
ulterioara, prin care sa-si exprime consimtamantul de a fi legat prin tratat, procedura ce poate
imbraca, in functie de legislatia interna a statului respectiv, forma ratificarii, acceptarii sau
aprobarii. Statele care n-au participat la negocierea si semnarea actului pot deveni ulterior
parti ale acestui tratat prin aderare daca o asemenea posibilitate este prevazuta in act.

Admiterea de rezerve la actul constitutiv

Rezervele pot fi formulate odata cu semnarea tratatului, cu prilejul aprobarii, acceptarii sau
ratificarii acestuia, ori in momentul aderarii.

Momentul prezentarii rezervelor este valabila si pentru actele constitutive ale organizatiilor
internationale.

Rezervele fata de prevederile acestora nu sunt de dorit. In principiu, o rezerva modifica intr-o
anumita masura obligatiile statului care o formuleaza, fata de tratat si implicit fata de celelalte
state parti la acesta.

Exprimarea consimtamantului statelor de a deveni parti la actul constitutiv

Instrumentele de ratificare se depun pe langa unul dintre guvernele statelor care au participat
la negocierea si semnarea tratatului, fie pe langa o organzatie internationala.

Intrarea in vigoare a actului constitutiv

Conditiile intrarii in vigoare a actului sunt stipulate in dispozitiile finale ale fiecarui act
constitutiv; acestea sunt extrem de variate, depinzand de caracterul organizatiei si de numarul
organelor pe care le creeaza.

Exista urmatoarele orientari:

- Organizatiile cu vocatie regionala obtinerea ratificarii actului constitutiv pt toate

statele regiunii, pt ca acesta sa intre in vigoare
- Organizatiile cu caracter universal majoritate calificata sau chiar o majoritate simpla
este suficienta pt intrarea in vigoare a actului constitutiv

Actele constitutive creeaza noi subiecte de drept international. Momentul intrarii in vigoare =
aparitia unei noi entitati in relatiile internationale, distincta si independenta de statele care o
compun si care au construit-o.

Modificarea actului constitutiv

Imbraca 2 forme: revizuire si amendare

Alegerea uneia sau alteia dintre aceste modalitati depinde de amploarea dorita a se da
modificarilor asupra functionarii de ansamblu a organizatiei

Revizuire intervine atunci cand se impun schimbari esentiale de functionare a organizatiei

sau in obiectivele acestia; are loc in cadrul unei conferinte generale de revizuire

4
Amendamentele privesc problemele punctuale, bine precizate, aparute ca urmare a unor
dezvoltari neprevazute in momentul elaborarii actului

Interpretarea actului

Un tratat trebuie sa fie interpretat cu buna-credinta urmand sesnul obisnuit termenilor

tratatului in contextul lor si in lumina obiectului si scopului sau.

3 posibilitati de interpretare:

- Obiectiva (bazata pe textul actului constitutiv)

- Functionala (bazata pe scopurile si obiectul tratatului)
- Subiectiva (bazata pe intentia partilor)

Organizatiile internationale incredinteaza aceasta competenta organelor proprii.

Personalitatea juridica a organizatiilor internationale

Statele transfera acestei entitati unele dintre puterile lor, in baza carora organizatia va
promova interesele colective ale membrilor sai. Organizatiile urmeaza sa realizeze o serie de
functii publice in virtutea carora trebuie sa intre in contact cu alte entitati ale ordinii
internationale, cu statele si cu alte organizatii. Astfel, ele dobandesc o personalitate juridica
proprie, distincta de cea a statelor care le compun si opozabila erga omnes.

Personalitatea juridica se manifesta atat in ordinea juridica internationala, cat si in ordinea

juridica interna a statelor.

Personalitatea juridica internationala a organizatiilor interguvernamentale difera in functie de

natura competentelor fixate prin actul constitutiv, din cuprinsul caruia poate sa rezulte o
intindere mult mai mare/mai mica a personalitatii juridice internationale

Opozabilitatea personaliatii juridice a organizatiilor internationale

Opozabilitatea fata de statele membre necesitatea indeplinirii scopurilor pentru care a fost
creata

- Faptul ca dispune de organe cu sarcini speciale pt indeplinirea acestor scopuri

- Membrii organizatiei se angajeaza sa-i acorde sprijin in realizarea obiectivelor sale si
se obliga sa le accepte si sa le puna in aplicare

Opozabilitatea fata de statele terte un acord nu creeaza prin el insusi nici obligatii si nici
drepturi pt un stat tert, fara consimtamantul acestuia; personalitatea organizatiilor
internationale este o personalitate internationala obiectiva, opozabila erga omnes

Formele de manifestare a personalitatii juridice de drept international a organizatiilor

Exprimarea acestei calitati prin acte distincte, proprii subiectelor de drept international, cum
ar fi incheierea de acorduri internationale, reprezentarea pe langa alte subiecte de drept
international sau recunoasterea acestora, asumarea de obligatii si raspunderea internationala.

5
 Capacitatea de a incheia tratate

Capacitatea unei organizatii internationale de a incheia tratate este guvernata de regulile

acestei organizatii; capacitatea organizatiilor de a incheia trate este stipulata in actele lor
constitutive.

Multe organizatii internationale sunt abilitate, prin actele lor constitutive, sa incheie acorduri
cu state nemembre ale organizatiei respective.

Organizatiile internationale nu pot incheia acorduri care n-au nicio legatura cu statutul,
obiectivele sau functiile lor.

Dreptul de legatie

Organizatiile internationale au dreptul de a fi reprezentate pe langa alte subiecte de drept

international si de a primi, pe langa sediul lor, reprezentanti ai acestora.

Imbraca 2 forme: pasiva si activa.

Pasiva cand primesc reprezentanti ai altor subiecte de drept international. Organizatiile, desi
nu dispun de teritoriu, pot primi la sediul lor, pe o baza permananenta, misiuni ale statelor
membre, cu conditia ca ceasta posibilitate sa fi fost prevazuta in acordul de sediu dintre
organizatia respectiva si statul gazda sau in actul constitutiv.

Activa cand trimit reprezentantii lor pe langa acestea. Exercitarea acestui drept se realizeaza
prin acordul de vointa al organizatiei trimitatoare si acordul statului primitor, pornindu-se de
la principiul ca, in calitate de subiecte de drept international, intretin relatii diplomatice pe
baza de intelegeri mutuale.

Organizatiile internationale pot mentine oficii permanente la sediul altor organizatii

internationale sau pot sa trimita misiuni speciale la adunarile lor generale

Recunoasterea altor subiecte de drept international

Un nou stat membru este recunoscut de catre o organizatie internationala prin admiterea lui ca
membru, prin incheierea unui acord cu acesta sau prin invitarea lui la o sesiune/conferinta a
organizatiei.

Recunoasterea unui stat prin admiterea sa ca membru, este urmata aproape automat de
recunoasterea sa si de catre institutiile specializate.

Recunoasterea unui stat de catre o organizatie internationala nu implica si recunoasterea

acelui stat sau a guvernului pe care-l reprezinta de catre statele membre ale organizatiei.

Capacitatea de a prezenta reclamatii

Pt a-si indeplini functiile pt care au fost constituite, trebuie sa se protejeze ca organizatii si sa-
si protejeze agenti care pot suferi daune in exercitarea atributiilor lor. Organizatiile trebuie sa
raspunda pt actele lor.

6
Avand competenta de a actiona pe plan international, o organizatie internationala trebuie sa
beneficiee de posibilitatea de a-si reglementa diferendele care ar putea rezulta din activitatea
sa si care ar putea-o opune statelor sau altor organizatii internationale, folosind mijloacele de
reglementare a disputelor, indicate de dreptul international.

Privilegii si imunitati

In scopul asigurarii unei independente reale in indeplinirea functiilor lor si a garantarii

personalitatii lor juridice, organizatiile internationale se bucura, in statele membre, de anumite
privilegii si imunitati, a caror intindere difera. Privilegiile si imunitatile de care beneficiaza
organizatiile internationale sunt prevazute in actele lor constitutive, in conventii special
incheiate intre sate, in acordurile de sediu incheiate intre organizatii si statele gazda, precum
si alte acorduri multi/bilaterale.

Acestea privesc organizatia insasi, in calitatea de persoana juridica inviolabilitatea sediului,

arhivei, imunitatea de jurisdictie si fiscala si oficialii organizatiei. Beneficiaza de ele
reprezentantii statelor cand participa la activitatile organizatiei si persoanele care colaboreaza
cu organizatia.

Privilegile si imunitatile de care se bucura oficialii pe teritoriile statelor membre pot fi

asimilate cu privilegiile si imunitatile agentilor diplomatici.

Raporturile organizatiilor internationale cu alte subiecte de drept international

Raporturile unei organizatii internationale cu membrii sai poate fi atat de ordin intern, cat si
extern. Obligatiile nascute din actul constitutiv sau din alte decizii ale organizatiei, a caror
aplicare revine, in mod egal, tuturor membrilor, sunt obligatii interne, in timp ce obligatiile
decurgand dintr-un acord special intre organizatie si un anumit stat membru sunt obligatii
externe.

O relatie speciala de ordin extern intervine intre o organizatie si statul membru pe teritoriul
caruia isi are sediul, materializata in acordul de sediu. Intre statul gazda si organizatia care
si-a stabilit sediul pe teritoriul sau se inchiese un acord in baza caruia organizatia obtine
imunitate fiscala si de jurisdictie, ca si o serie de privilegii si imunitati ale functionarilor sai,
in raporturile cu autoritatile locale, iar statul gazda trebuie sa admita pe teritoriul sau atat
functionarii organizatiei, cat si pe reprezentantii statelor membre care iau parte la activitatile
acestia si sa le acorde imunitati si privilegii corespunzatoare.

Raporturile cu statele nemembre

Un stat nemembru este interesat de activitatea organizatiei, el are posibilitatea de a accede la

lucrarile organizatiei in calitate de observator sau membru asociat, in limitele statuelor
respectivelor organizatii. Intre o organizatie si un stat nemembru se pot incheia acorduri
speciale, in baza carora activitati ale organizatiei, realizate in mod normal in beneficiul
membrilor sai, sunt extinse si asupra statului nemembru, cu care s-a incheiat acordul
respectiv.

7
Personalitatea juridica de drept intern a organizatiilor

Organizatiile isi desfasoara activitatile pt realizarea scopurilor care au fost contituite in

teritoriul unor state; ele intra in raporturi juridice cu persoane fizice/juridice de drept intern in
aceste state. Atfel, se impune ca ele sa aiba capacitatea de a fi titulare de drepturi si obligatii
in raporturi de drept intern pe teritoriul oricaruia dintre statele membre si pe teritoriul unor
state nemembre.

Exercitarea personalitatii de drept intern priveste 2 tipuri de situatii:

- De ordin special raporturile organizatiei cu statul pe teritoriul caruia aceasta isi are
sediul
- De ordin general tratamentul aplicat organizatiilor internationale, de catre toate tarile
membre, pe propriul teritoriu

Raporturile cu statul de sediu

Intre organizatie si statul de sediu e incheie un acord si se precizeaza intinderea si continutul

prerogativelor respectivei organizatii, precum si regimul raporturilor juridice pe care
organizatia le incheie cu persoanele fizice/juridice din statul de sediu pt cumpararea de
bunuri, inchirierea unor localuri etc

Raporturi cu statele membre

Fundamentul legal il constitutie actul lor constitutiv.

Prin aceste acte, acceptate si ratificate de state, se permite organizatiilor internationale de a

actiona ca persoane juridice in dreptul intern al fiecarui stat membru. Recunoasterea
personalitatii de drept intern a organizatiilor, in fiecare stat membru, nu echivaleaza cu
asimilarea acestor organizatii cu subiectele de drept intern: organizatiile internationale dispun
de privilegii si imunitati derogatorii de la dreptul comun

Personalitatea juridica de drept intern a organizatiilor internationale este opozabila tuturor

statelor membre in calitatea lor de parti ale acestui tratat multilateral. Fiecare stat poate sa
recunoasca aceasta personalitate asa cum e ea prevazuta in actul constitutiv, dar poate s-o
largeasca sau s-o restranga, in baza unui acord international sau a unei legi interne.

Dizolvarea organizatiilor internationale

Cauze:

1) Realizarea sarcinilor pentru care a fost infiintata

2) Schimbarea conditiilor care au determinat constituirea organizatiei
3) Necesitatea crearii unei noi organizatii, in locul uneia existente, cu preluarea intr-o
formula modificata, a unora dintre atributiile acesteia de catre noua organizatie

Metode de dizolvare

Prin propriile acte constitutive.

8
Un nou tratat/protocol pt constituirea unor noi organizatii internationale poate anula actul
constitutiv al unei vechi organizatii internationale, daca este incheiat intre aceiasi parteneri si
daca in noul tratat se prevede dizolvarea vechii organizatii si maniera in care aceasta se va
realiza, ori se incheie un acord separat in acest sens.

In urma unor hotarari ale propriilor congrese sau prin acorduri incheitate cu alte organizatii
internationale.

Isi pot inceta activitatea in urma deciziei tuturor statelor membre de a renunta la calitatea de
membru, determinata de schimbarea imprejurarilor politice sau din lipsa de activiitate

Consecintele dizolvarii

Principalele functii ale vechii organizatii pot fi preluate de noua organizatie internationala sau
pot fi transferate altor organizatii. Organizatia succesoare evita preluarea ansamblului
functiilor cu caracter politic ale vechii organizatii.

Unele dintre actele juridice ale vechii organizatii sunt anulate odata cu dizolvarea acesteia,
altele sunt preluate de organizatia succesoare, avand ca efect asupra membrilor sai, dar nefiind
opozabile statelor membre ale vechii organizatii, care nu participa si la noua organizatie.

Acordurile incheiate intre organizatia dizolvata legate de functionarea acesteia, ca si regulile

de procedura, isi vor inceta efectele. Acordurile sale cu statele membre li se vor aplica regulile
care reglementeaza succesiunea statelor, ele urmand sa fie preluate de organizatia succesoare.

Participarea la activitatile organizatiilor internationale

Toate statele membre ale unei noi organizatii au calitatea de membri deplini, indiferent daca
sunt membri fondatori sau au aderat la statutul organizatiei. Membri fondatori sunt membri
originari ai unei organizatii si actele constitutive ale unor organizatii internationale admit o
distinctie intre acestia si membrii admisi ulterior. Membrii fondatori si-au rezervat, prin actele
constitutive ale acestor organizatii, un loc special, in comparatie cu cel al membrilor admisi
ulterior in organizatie.

Aderarea

Admiterea de noi state in calitate de membri intr-o organizatie, dupa constituirea acestiea, se
realizeaza prin aderare. Conditiile aderarii sunt specificate in actele constitutive.

Admiterea de noi membri presupune indeplinirea de catre statul candidat a unor conditii care
difera de la o organizatie la alta, in functie de natura obiectivelor fiecareia. Constatarea
aptitudinii statului candidat de a indeplini conditiile cerute revine organizatiei si nu statului
candidat.

Regula cu cea mai larga aplicabilitate este cea a hotararii de admitere luata cu o majoritate de
2/3, de catre organul principal al organizatiei.

Dupa decizia unei organizatii de a primi un nou membru si indeplinirea formalitatilor

constitutionale de catre stat, instrumentele de ratificare/aprobare se depun, de catre statul care
9
adera, la statul sau organizatia depozitara a actului constitutiv al respectivei organizatii. Statul
candidat obtine calitatea de membru si devin efective drepturile si obligatiile decurand din
aceasta calitate.

Aparitia unor noi state

In cazurile unirii a 2/mai multe state intr-un stat federal -> statele nou constituite inlocuiesc
statele vechi din care s-au format in cadrul organzatiei, obtinand calitatea de membri cu
drepturile depline in mod automat, nefiind impuse noi proceduri de admitere.

Statele desprinse si cele care au denuntat apartenenta au fost in general primite, potrivit
procedurilor de primire de noi membri ale fiecarei organizatii.

Statele aparute in urma destramarii sistemului colonial au fost nevoite sa urmeze procedurile
de admitere, impuse la aderarea oricarui stat nemembru, prin actele constitutive ale
organizatiilor la care doreau sa adere.

Pierderea calitatii de membru

Prin retragere voluntara si excludere

Retragere voluntara

2 curente legate de dreptul statelor de a se retrade dintr-o organizatie:

- Acest drept este nelimitat si exprima o forma de exercitare a suveranitatii statelor

membre
- Retragerea este posibila numai in cazul unei schimbari fundamentale a scopurilor
organizatiei

Cea mai mare parte a constitutiilor organizatiilor prevad in mod expres posibilitatea incetarii
calitatii de membru prin retragere unilaterala. Sunt prevazute si termene precise de la care
retragerea isi poate produce efectele.

Perioada de timp dupa care retragerea unui stat dintr-o organizatie devine efectiva este
necesara atat pt reglementarea raporturilor statului care s-a retras cu organizatia, cat si pentru
oganizatia sa se adapteze noii situatii create prin pierderea unor membri.Retragera unui
membru dintr-o organizatie, mai ales din una cu caracter universal, poate duce la slabirea
organizatiei, actele constitutitve ale unor organizatii interzic retragerea pt o perioada initiala
de timp.

Considerente legate de mentinerea integritatii organizatiei ar putea explica de ce actele

constitutive ale unor organizatii internationale nu contin prevederi privind retragerea
voluntara.

Indiferent daca retragerea este prevazuta sau nu in actul constitutiv, cand un stat ia decizia sa
se retraga, el este obligat sa hotifice hotararea sa organizatiei din care urmeaza sa se retraga

10
Excludere

2 perspective: sanctiune si masura de protejare a organizatiei

Statul exclus pierde drepturile rezultand din calitatea de membru si inceteaza si obligatiile sale
fata de organizatie.

Pentru organizatiile cu caracter universal, o excludere reprezinta o renuntare la realizarea unei

universalitati absolute.

Clauze exprese de excludere sunt astfel inserate in actele constitutive ale multora dintre marile
organizatii internationale.

Se impune majoritatea de voturi, aplicabila hotararilor importante ale organizatiei.

In situatia organizatiilor internationale ale caror acte constitutive nu prevad expres

posibilitatea excluderii unui membru, celelalte state membre, individual si/sau in cadrul
organelor organizatiei, pot sa exercite presiuni pt a determina retragerea voluntara a statului
care nu mai indeplineste conditiile statutare impuse de calitatea de membru, plus posibilitatea
amendarii actului constitutiv al respectivei organizatii, prin includerea unor prevederi
referitoare la excludere.

Disparitia unui membru

Disparitia duce in mod automat si la pierderea calitatii de membru al organizatiilor din care
facea parte.

Dizolvarea unei organizatii

Lichidarea unei organizatii internationale are ca efect pierderea calitatii de membru indiferent
daca dizolvarea acestia s-a produs cu consimtamantul tuturor membrilor sau a majoritatii
acestora, ori a fost sau nu inlocuita de alta organizatie

Participarea unor organizatii internationale la acitivitatile altor organizatii

Exista aranjamente de cooperare intre organizatii constituite prin obtinerea statutului de

observator

Participarea altor entitati la organizatiile internationale

Forme cunosute: membri asociati, observatori si consultanti.

Membrii asociati

Permite participarea la activitatile unei organizatii internationale, dar nu confera enitatii

participante drepturile de care se bucura un stat independent. Drepturile si obligatiile
membrilor asociati depind de prevederile actului constitutiv. In general, membrul asociat nu
poate fi ales in principalele organe ale organizatiei, nu are drept de vot in aceste organe. ->
participare incompleta, secundara.

11
Obtinerea caliatii de membru asociat intervineatunci cand acest stat doreste cooperarea
respectiva, dar nu indeplineste toate conditiile de a deveni membru al acesteia.

Acest statut mai poate interveni atunci cand unul/mai multe state dintr-o anumite zona
geografica sunt interesate sa participe la activitatile organizatiei regionale, dintr-o alta zona
geografica, iar actul constitutiv al acestei organizatii confera calitatea de membru cu drepturi
depline numai statelor din aceasta zona.

Observatorii

O organizatie poate acorda statutul de observator:

- Statelor membre ale altor organizatii internationale pot lua parte la sesiunile
organului plenar al acesteia in baza unei invitatii de participare
- Statelor membre ale ale organizatiei, dar care nu sunt membre ale unuia dintre
organele cu compozitie restransa un stat membru al organizatiei, nereprezentat
intr-unul dintre organele acestia cu compunere restransa, are un interes particular in
urmarirea lucrarilor acestuia
- Miscarilor de eliberare nationala recunoscute ca autoritate care controleaza un
teritoriu aflat in procestul de constituire a unui stat independent
- Altor organizatii internationale forma cea mai larg practicata

Drepturile decurgand din statutul de observator sunt limitate. Ei primesc documentele

organizatiei si pot face declaratii in anumite conditii; au un anumit acces la sedintele
diferitelor organe ale organizatiei, dar nu au drept de vot. Drepturile observatorilor sunt
reglementate prin acordurile carora fiecare organizatie confera statutul de observator. Intre
diferinte organizatii internationale se incheie anual acorduri de schimburi de observatori.

Consultantii

Se acorda unor organizatii internationale neguvernamentale (ONG) a caror activitate are

tangenta cu cea a organizatiei internationale ce acorda acest statutu. Unele organiztii pot
solicita consultanta si unor firme private sau chiar unor specialisti reunoscuti, actionand in
nume propriu. Pentru ca un ONG sa obtina statut de consultant, trebuie sa aiba un sediu
propriu, un act constitutiv, adoptat in mod democratic, in baza caruia sa fie autorizata sa
vorbeasca in numele membrilor sai.

Structura organizatiilor internationale

Au organe principale si organe subsidiare

Organele principale prevazute in actul constitutiv, clar, cu denumirea si atributiile lor

Structura tripartita:

1) Organ plenar
2) Organ cu compunere restransa
3) Organ administrativ

12
La acestea se mai adauga si alte tipuri de organe care nu intra in structura obisnuita a oricarei
organizatii internationale, precum organele jurisdictionale.

1) Organul plenar

Cel in cadrul caruia fiecare membru poate sa participe la definirea politicii organizatiei pentru
infaptuirea obiectivelor propuse; sunt singurele in masura sa stabileasca orientarea generala a
activitatii organizatiei, fiind considerate organele politice ale organizatiei.

In categoria lor intra adunarile generale, adunarile parlamentare, reuniunile speciale.

Adunarea generala organul suprem al unei organizatii internationale de la care

emana orientarile generale privind activitatea acestuia

Abilitat sa adopte recomandari si decizii in legatura cu cele mai importante aspecte ale
activitatii organizatiilor, dintre care unele au un caracter specific, primirea de noi mmebri sau
excluderea unor membri, constituirea si compunerea unor organe subsidiare, alegerea
membrilor organelor cu compunere restransa, alegerea/numirea directorului general.

Compusa din reprezentantii tuturor statelor membre; poate functiona chiar daca nu sunt
prezenti reprezentantii tuturor statelor membre, dar cu conditia sa fie indeplinit cvorumul
impus de actul constitutiv; cel mai adesea, cvorumul e dat de prezenta majoritatii simple a
membrilor organizatiei sau atunci cand se intruneste o anumita majoritate calificata.

Absenta reprezentantilor unui stat membru de la lucrarile organului suprem al organizatiei din
care face parte nu constituie un act ilegal, ci se priveaza de exercitiul dreptului de a fi
informat si de a-si apara interesele in organul respectiv. Cand un membru duce o politica
sistematica de a refuza participarea la lucrarile organizatiei, acest refuz poate fi socotit contrar
obligatiilor decurgand din calitatea de membru si organizatia este indreptatita sa adopte
masuri de corectare a unei asemenea situatii.

Statele sunt libere in desemnarea reprezentantilor lor in adunarile generale ale diverselor
organizatii internationale.

Un stat poate desemna mai multe persoane care sa-l reprezinta in adunarea generala sau in
diversele comisi. Numarul de voturi de care dispune fiecare stat nu este dat de numarul
membrilor delegatiei sale.

Adunarea poate priva un stat de exercitiul dreptului sau de a participa la deliberari, prin
refuzul de a accepta deplinele puteri ale reprezentantilor statului respectiv la lucrarile sale

Adunarile parlamentare

Reprezinta vointa generala a populatiei statelor membre, asa cum este exprimata in
parlamentele proprii, sa se poata reflecta si in activitatile acestor organizatii.

Reprezentarea statelor in acest tip de organ se realizeaza prin atribuirea unui numar
determinat de locuri pt parlamentari ce provin din parlamentele nationale si reprezinta intreg

13
spectrul politic al parlamentelor respective. Numarul de locuri atribui fiecarui stat este stabilit,
tinandu-se seama, in principal, de marimea populatiei.

2) Organele cu compunere restransa (rol executiv)

Constituirea unor organe neplenare decurge din cerintele asigurarii permanentei activitatii
organizatiilor internationale, in perioadele dintre sesiunile organelor plenare, care sunt, de
regula, anuale, si a punerii in aplicare a deciziilor acestor organe supreme.

Ele contribuie la o mai buna desfasurare a procesului decizional in cadrul organizatiei, in

sensul identificarii intereselor specifice unor state sau grupuri de state si a unor eventuale
limitari ale zonelor de dezacord dintre ele.

Ca o tendinta de ordin general, numarul statelor care pot face parte din aceste organe variaza,
de la 1/5 pana la 1/3 din numarul membrilor organului plenar.

Nominalizarea statelor pentru alegeri si alegerea acestora in organele neplenare este rezultatul
aplicarii mai multor principii sau criterii de prezentare, din a caror combinare rezulta
compozitia efectiva a unui organ din care nu fac parte toate statele membre.

Alegerea+reprezentarea sunt guvernate de 3 principii: principiul unei reprezentari geografice

echitabile, principiul accesului tuturor membrilor, prin rotatie si principiul reprezentarii
echilibrate a intereselor diferitelor grupe de state.

Principiul reprezentarii geografice echitabile pleaca de la constatarea ca statele aceleiasi

regiuni exprima in cadrul unor oganizatii, puncte de vedere similare. Competenta acestui
organ se va manifesta mai eficient in situatiile in care in componenta sa sunt incluse state din
toate regiunile, reprezentand interese, legaturi istorice si forme diferite de civilizatie. Metoda
folosita in vederea obtinerii unei reprezentari geografice echitabile consta in rezervarea unui
anumit numar de locuri in organele neplenare pt fiecare regiune geografica.

Principiul reprezentarii echilibrate a unor interese specifice anumitor state, care detin un rol
preponderent intr-un domeniu sau altul, li se rezerva o prezenta permanenta in organele
neplenare ale diferitelor organizatii internationale, fiind nominalizate ca atare. Ceilalti
directori executivi sunt alesi dupa o procedura ce combina aplicarea principiului repartitiei
geografice cu marimea subscriptiei diferitelor state; astfel nu are loc o nominalizare directa a
statelor care detin un loc permanant in organul executiv cu participare restransa, ci se
mentioneaza grupul de state carora sa se faca alegerea.

Principiul accesului tuturor membrilor, prin rotatie in interesul oricarei orgnizatii de a

constitui organe neplenare omogene si ca aceste organe sa cuprinda membri in care
organizatia, sa aiba incredere. Tendinta alegerii cu precadere a statelor exprimand pozitiile
cele mai echilibrate in masura sa ajunga mai usor la compromisuri.

Alegerea in organele restranse se face pe 2 cai:

a) Alegerea de catre intreaga organizatie

b) Alegerea de catre regiuni sau grupuri de interese

14
Alegerea membrilor unui organ restrans de catre intreaga organizatie internationala presupune
participarea la alegere, pe baza de egalitate, a tuturor membrilor organizatiei

Statele care urmeaza sa candideze pentru locurile respective sunt stabilite prin intelegere intre
membrii din zona, in asa fel incat, prin rotatie, toti membrii acesteia sa poata fi reprezentati, la
anumite intervale de timp, in organul cu caracter restrans -> organul restrans reprezinta
organizatia, in intregime

In organele neplenare exista avantajul antrenarii unui numar sporit de state la activitatile
curente ale organizatiei si o mai serioasa identificare a acestora cu scopurile si obiectivele
organizatiei. In organizatiile cu caracter universal, efectivitatea principiului rotatiei depinde,
in buna masura, de termenul pt care se face alegerea: cu cat este mai scurt, cu atat se asigura
reprezentarea in timp a mai multor state in organele cu compunere restransa.

3) Organele administrative

Este organ cu functionare permanenta si cu atributii administrative, denumit secretariat

Secretariatul unei organizatii internationale este un mecanism administrativ, actionand in

afara administratiilor nationale si complet independent de acestea, in interesul comun al
tuturor statelor membre ale organizatiei.

Cea mai inalta autoritate al organizatiei este ales/numit de catre organul plenar al
organizatiei, dintre toate personalitatile care se bucura de increderea statelor membre si
beneficiaza de presitigiu international recunoscut in domeniile lor de activitate.

Rolul important in activitatea de informare si documentare a organizatiei si in pregatirea

reuniunilor celorlalte organe, a propunerilor de actiuni a organizatiei le revin si anumite
atributii in executarea unora dintre deciziile acesteia.

Activitatea secretariatelor/a secretarilor generali mai poate dobandi si un caracter politic.

Rolul secretarului general al unei organizatii internationale poate capata diverse valente, in
functie de natura organizatiei. Valentele politice ale functiilor de secretar general sunt revelate
mai ales in acele organizatii internationale in cadrul carora acestor inalti functionari li se
atribuie raspunderea conduerii lucrarilor organelor plenare sau executive ale organizatiei.

Totalitatea competentelor conferite secretariatelor organizatiilor internationale se realizeaza

sub directa conducere a sefilor acestor secretariate; secretarul general beneficiaza si de
anumite puteriaditionale, cum ar fi dreptul de initiativa pe langa organele conducatoare ale
organizatiei.

Secretarul general reprezinta organizatia respectiva in raporturile sale cu alte enitati

state/alte organizatii internationale si are dreptul sa incheie acorduri si sa primeasca
scrisorile de acreditare ale reprezentantilor misiunilor acreditate pe langa respectiva
organizatie ori sa numeasca reprezentantii sai in diverse state sau pe langa alte organizatii
internationale.

15
Multe secretariate indeplinesc si functia de depozitar al tratatelor internationale incheiate sub
auspiciile organizatiei.

Secretariatele reprezinta vointa organizatiei in ansamblul sau, intrucat, in confruntarea dintre

tarile membre ele se pot plasa pe o pozitie neutra.

Organele jurisdictionale

Pentru aplicarea unor conventii internationale multilaterale au fost instituite organe de

jurisdictie internationala cu competenta specializata.

Organele subsidiare ale organizatilor internationale

Un organ subsidiar urmeaza sa raspunda urmatoarelor cerinte:

- Sa fie instituit de catre unul/mai multe organe principale ale organizatiei

- Functiile sale ii sunt delegate de organul principal si nu pot depasi limitele
competentei acestuia si nu pot merge dincolo de competentele generale ale
organizatiei in cauza, stabilite prin actul constitutiv
- Deciziile/concluziile sale nu au caracter obligatoriu pt organul principal

Functionarea organizatiilor internationale

Modul de functionare al unei organizatii internationale este stabilit prin actul constitutiv.

Marea majoritate a organelor plenare sau restranse ale organizatiilor internationale nu-si
desfasoara activitatea in mod permanent: ele se intrunesc periodic, aceste reuniuni au numele
de sesiuni o data oficiala de deschidere si o data oficiala de inchiedere. Se compune dintr-
o serie de reuniuni, sedinte, care se pot tine de 2/3 ori pe zi. Intre 2 sedinte, sesiunea se
considera intrerupta sau amanata. In cazurile in care lucrarile unei sesiuni nu pot fi reluate
decat dupa o perioada de timp mai lunga, se foloseste formula inchiderii sesiunii si
redeschiderii ei dupa un anumit interval de timp sau formula suspendarii lucrarilor si reluarea
acestora dupa o perioada de timp convenita.

Sesiunile organelor plenare ale organizatii internationale sunt ordinare (dedicate activitatii
curente) si extraordinare/speciale (dezbaterii unor probleme speciale cu care se confrunta
organizatia/a caror rezolvare reclama o anumita urgenta)

Sesiunile se tin la intervale regulate de timp, fixate de fiecare organizatie prin actul constitutiv

Organizatiile ale caror organe au caracter restrans si au atributii cu caracter executiv si

atributii de decizie, se afla permanent in sesiune.

Durata sesiunilor depinde de numarul si importanta punctelor inscrise in ordinea de zi.

Conducerea lucrarilor organizatiei

Functionarea eficienta a organelor plenare/a celor cu compunere restransa ale diverselor

organizatii internationale depinde de persoana aleasa pt a conduce lucrarile acestora.

16
Alegerea presedintelui presupune prealabile negocieri informale intre statele membre, chiar la
nivelul conducerii acestora. In unele organizatii, pt functia de presedinte ale diferitelor organe
nu se organizeaza alegeri, reprezentanti ai tarilor membre prezideaza lucrarile prin rotatie.

Presedintele lucrarilor unui organ al unei organizatii internationale conduce dezbaterile

sesiunii respective ii da dreptul sa decida asupra anumitor probleme de procedura, sa
initieze discutii cu anumite delegatii, in legatura cu problemele inscrise pe ordinea de zi sau sa
propuna solutii de compromis privind aceste probleme dar si ca urmare a exercitarii altor
functii, cum ar fi numirea membrilor unor organe subordonate, functia de mediator al
diferitelor dispute sau reprezentant al organului care l-a ales.

Cand numarul voturilor pro si contra unei propuneri sunt egale, votul presedintelui este
decisiv.

Desfasurarea lucrarilor organizatiei

Lucrarile propriu-zise ale sesiunii organului plenar incep dupa alegerea biroului acestuia

Ordinea de zi

Aprobarea ordinii de zi prefigureaza programul oricarei sesiuni a diferitelor organe ale unei
organizatii internationale si marcheaza declansarea lucrarilor de fond ale sesiunii respective.
Proiectul trebuie comunicat membrilor organizatiei, in timp rezonabil, inainte deschiderii
oficiale a sesiunii respective. Statele membre stabilesc mandatul si compozitia delegatiilor la
sesiunea la care urmeaza sa participe; delegatiile la sesiune n-ar avea puterea sa angajeze
guvernele lor in legatura cu probleme ce n-au fost inscrise in proiectul ordinii de zi
comunicat. Se poate schimba ordinea dezbaterii punctelor din agenda, poate sa decida asupra
inlaturarii unora dintre ele ori transmiterii lor spre dezbatere unei sesiuni viitoare sau poate sa
adauge noi puncte.

In functie de numarul si importanta punctelor inscrise pe ordinea de zi, presedintele sesiunii

organului plenar poate delega dezbaterea unora dintre acestea unor organe subsidiare
(comisii/comitete) care isi desfasoara lucrarile paralel cu dezbaterile din plenul congresului
sau adunarii plenare.

Motiunile de procedura

Vizeaza ordonarea dezbaterilor si mentinerea lor in limita punctelor inscrise in ordinea de zi si

a procedurilor fiecarei organizatii internationale. Oricare dintre delegatiile participante este
astfel indreptatita sa atraga atentia presedintelui reuniunii asupra violarii sau aplicarii gresite a
regulilor de procedura de catre acesta, de catre anumite organe ale organizatiei sau de catre
alte delegatii.

Motiunile de procedura se introduc prin chemari la ordine care pot fi ridicate de orice
delegatie, in orice moment al dezbaterilor, cu conditia ca delegatia respectiva sa se limiteze
strict la problema de procedura, sa nu abordeze fondul problemei in dezbatere.

17
Adoptarea hotararilor

Unele dintre aceste acte privesc functionarea organizatiei ca structura internationala

autonoma, iar altele se refera la conduita statelor membre, in vederea realizarii obiectivului pt
care organizatia a fost constituita.

In procesul de adoptare a acestor acte, intalnim mai multe etape: lansarea unei initiative,
negocierea si redactarea textului hotararii propuse si mecanismul adoptarii ei.

1. Initiativa si propunerile de hotarari

Guvernele statelor membre sunt principalii initiatori ai actelor ce se adopta de organizatii

internationale. Dreptul lor de initiativa in cadrul acestora este ingradit numai de limitele
competentei organizatiei: nu se pot prezenta initiative pentru actiuni ce nu intra in competenta
organizatiei. Guvernele initiatoare informeaza si consulta guvernele altor tari membre.

Lansarea unei initiative poate apartine si secretariatelor unor organizatii internationale sau
unei alte organizatii internationale. Anumite companii private specializate, reprezentand
grupuri specifice, pot beneficia de dreptul la initiativa.

O initiativa imbraca forma unui proiect de rezolutie, a unei recomandari, a unei hotarari sau a
unei declaratii.

Atragerea unui numar cat mai larg de coautori mareste sansele de adoptare a initiativei, dar
intarzie luarea deciziei, orice amendament al unui coautor la propunerea initiala trebuind sa
fie acceptat de ceilalti coautori.

Intrucat propunerile de hotarari sunt distribuite inainte de data cand ar urma sa se dezbata,
orice alta delegatie poate propune amendamente.

Exista notiunea de intelegeri pachet propunerile unui grup de state sunt acceptate de catre
un alt grup de state in schimbul acceptarii de catre primul grup a propriilor propuneri.
Propunerile ambelor grupuri devin astfel susceptibile de a obtine acordul general.

2) Modalitaile de adoptare a hotararilor

Consensul este o modalitate de a ajunge la un acord intre membrii organizatiei asupra unei
anumite probleme, fara ca aceasta sa fie supusa la vot. Rezultatul este hotararea prin care se
materializeaza un asemenea acord, nu conduce insa la aparitia unor categorii distincte de
hotarari. Documentele adoptate prin consens poarta aceleasi denumiri ca si documentele
adoptate prin vot: declaratie, decizie, rezolutie etc

Elementele definitorii ale consensului:

a) Constatarea unui acord general fara a se recurge la vot

b) Absenta oricarei obiectiuni din partea vreunui reprezentant fata de adoptarea hotararii
c) Nu orice declaratii/observatii formulate fata de o anumita propunere trebuie
considerata obiectiune, ci numai acelea pe care autorii le prezinta ca fiind un
obstacol in adoptarea unei propuneri.
18
Unanimitatea - partile direct vizate prin respectiva hotarare nu pot bloca, prin votul lor,
adoptarea unei decizii pt care este ceruta unanumitatea

Votul ponderat fiecare stat membru dispune de un vot; exista organizatii ale caror state
membre au o putere de vot sporita, diferit ponderata, acestea dispun de un numar mai mare
de voturi la adoptarea hotararilor.

Majoriati numarul de voturi necesar pt adoptarea hotararilor in cadrul organelor

plenare/restranse ale unei organizatii internationale ori in cadrul unei reuniuni multilaterale.

4 tipuri de majoritati:

1. Majoritatea simpla 50%+1 din numarul membrilor prezenti si votanti

2. Majoritatea absoluta 50%+1 din numatul total al membrilor organizatiei
internationale
3. Majoritatea relativa se aplica in cazul propunerilor in mai multe variante, dar
actionand in acelasi sens
4. Majoritate calificata 2/3

Actele constitutive ale organizatiilor internationale stabilesc precis problemele in legatura cu

care hotararile trebuie adoptate cu majoritate calificata, pentru restul hotararilor impunandu-se
votul cu majoriate simpla.

Ordinea supunerii la vot

1) Propunerile sunt votate in ordinea in care au fost prezentate

2) Amendamentele la propuneri se voteaza inaintea acestora
3) Cand 2/mai multe amendamente privesc aceeasi propunere, se supune mai intai la vot
amendamentul care se indeparteaza cel mai mult de la substanta propunerii in cauza

Metode de votare

Votul deschis numai numarul de voturi inregistrate, nu si modul in care fiecare delegatie a
votat

Apel nominal poate fi cerut de 1/mai multe delegatii, se inregistreaza fiecare vot si modul
cum a votat fiecare delegatie

Vot secret folosit de catre marea majoriate a organizatiilor internationale la alegerile de

persoane in organele lor de conducere dar si in legatura cu unele probleme de procedura

Votul prin corespondenta folosit de organele unor organizatii internationale atunci cand nu
se afla in sesiune, pentru luarea unor decizii care prezinta o anumita urgenta si nu pot astepta
sesiunea ordinara a organului respectiv; ele se inregistreaza prin intermediul secretariatelor
organizatiilor

Abtinere in situatia in care regulile procedurale impun luarea unei decizii prin sistemul
majoritatii simple, abtinerea echivaleaza cu un vot negativ, in alte situatii abtinerile nu sunt
luate in considerare in calculul majoritatii, cei care s-au abtinut fiind socotiti votanti.
19
Absenta influenteaza negativ procesul decizional in cadrul unei organizatii internationale, in
cazul hotararilor care impun votul majoritar al membrilor organizatiei; in alte situatii, absenta
la vot echivaleaza cu un vot negativ

Activitati normative si cvasinormative. Valoarea juridica a hotararilor organizatiilor

internationale

Privite dpdv al urmarilor lor, actele organizatiilor internationale se refera:

- Fie la functionarea organizatiei, ca structura multinationala autonoma

- Fie la conduita statelor membre, in scopul indeplinirii obiectivelor pt care organizatia
a fost constituita

Actele care privesc functionarea organizatiei, mecanisemele sale interne se adreseaza fie
statelor membre, fie unor organe subordonate ale organizatiei si au ca obiect probleme cum ar
fi primirea de membri, suspendarea/pierderea calitatii de membru etc

Actele organizatiilor internationale incluse in aceasta categorie au caracter obligatoriu si

fomeaza ceea ce in literatura de specialitate se numeste ordinea juridica interna a
organizatiilor internationale. Doctrina retine existenta acestei ordini juridice, distincta atat
prin raport cu ordinea juridica interna a statelor membre, cat si prin raport cu ordinea juridica
internationala generala, ai carei principali actori sunt statele suverane.

Cea mai mare parte a actelor organizatiilor internationale privesc insa realizarea obiectivelor
organizatiilor si se adreseaza statelor membre; actele creeaza fie drepturi sau obligatii
concrete adresate unora sau altora dintre statele membre, fie reguli generale de comportament
in raporturile dintre toate statele membre, decurgand din calitatea de membru, ori dintre
acestea si organizatie, in virtutea aceleiasi calitati.

Autoritatea acestor acte este diferita dpdv juridic. Unele pot avea caracter obligatoriu, altele
doar valoare de recomandare adresate statelor, a caror punere in aplicare depinde de vointa
acestora de a le da curs.

In marea majoritate a cazurilor, organizatiile internationale isi realizeaza obiectivele prin

intermediul unor acte lipsite, in principiu, de forta obligatorie. Ele reprezinta recomandari
adresate statelor membre, care sunt libere sa le aplice sau nu.

Actele organizatiilor internationale, avand caracter de recomandari, sunt adoptate prin

consens sau vot, in organele lor deliberative, formate din reprezentantii statelor membre care
sunt astfel, simultan, autori si destinatari ai acestor acte.

Obligatii de comportament:

- Calitatea de membru al unei organizatii internationale determina o anumita solidaritate

intre membrii organizatiei, pt realizarea obiectivelor acesteia si cooperarea in punerea
in aplicare a hotararilor adoptate in acest scop
- Statele care voteaza in favoarea unor anumite rezolutii adoptate cu majoritatea
necesara de voturi, pot fi considerate ca fiind obligate sa respecte, in baza

20
 consimtamantului dat, iar cele care s-au abtinut, in baza consimtamantului tacit, de
vreme ce abtinerea reprezinta un vot negativ
- Niciun stat memebru al unei organizatii internationale nu poate ignora, in mod
sistematic, recomandarile organelor acesteia.

21