1

Drept Roman Curs 2

CURS 2
Aceasta definitie a lui Ulpian nu este stiintifica, este criticabila deoarece in conceptia lui
Ulpian ar exista anumite norme de drept care exprima interese generale ale societatii, alaturi
de alte norme de drept care dau expresie unor interese individuale.
In realitate, toate normele dreptului, fara exceptie, exprima interese generale ale societatii.
Prin urmare, nu exista norme de drept care sa exprime interese individuale, de aceea criteriul
de distinctie intre dreptul public si dreptul privat este altul, si anume criteriul sferei de
reglementare juridica, intrucat normele dreptului public reglementeaza anumite categorii de
relatii sociale, iar normele dreptului privat reglementeaza alte categorii de relatii sociale.
Astfel, normele dreptului public reglementeaza relatiile sociale care se formeaza in
legatura cu organizarea statului, precum si relatiile dintre stat si cetateni, pe cand normele
dreptului privat reglementeaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre ele cu continut
patrimonial, precum si relatiile care iau nastere intre pesoane cu ocazia judecarii proceselor
private (se numesc private acele procese care au un obiect patrimonial). Prin urmare, dreptul
privat roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sanctionate de statul
roman, norme care reglemeneaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre
persoane cu continut patrimonial, precum si relatiile care iau nastere intre persoane cu
ocazia solutionarii proceselor private.
1. Structura cursului
Cursul de drept privat roman cuprinde o introducere urmata de trei parti:
Izvoarele dreptului privat roman
Procedura civila romana,
Dreptul civil roman.
La izvoare vom studia formele de exprimare a normelor dreptului privat roman, care sunt
in numar de sase: obiceiul, legea, edictele magistratilor, jurisprudenta, senatusconsultele,
constitutiunile imperiale. Vom pune accentul pe edictele magistratilor si pe jurisprudenta,
intrucat dreptul civil roman a evoluat sub influenta mijloacelor procedurale create de
magistratii judiciari, precum si sub influenta cercetarii stiintifice a jurisconsultilor.
La procedura vom analiza acele norme de drept care reglementeaza desfasurarea
proceselor private. In cadrul celor trei sisteme procedurale create de romani:
Procedura legisactiunilor (aplicata in epoca veche);
Procedura formulara (epoca clasica);
Procedura extraordinara (epoca postclasica).
Dreptul civil ocupa locul central in economia materiei si cuprinde patru parti:
Persoane;
Bunuri;
1

2
Drept Roman Curs 2

Succesiuni;
Obligatiuni.
La materia persoanelor vom studia statutul juridic al diverselor categorii de persoane,
organizarea familiei romane si procedeele juridice prin care romanii au asigurat protectia
incapabililor de fapt.
La materia bunurilor vom analiza fizionomia celor trei titluri juridice prin care
persoanele exercita stapanirea asupra lucrurilor: posesiunea, detentiunea si proprietatea.
La materia succesiunilor vom cerceta normele juridice care reglementeaza transmiterea
patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai in cadrul celor trei sisteme succesorale:
succesiunea legala, testamentara, deferita contra testamentului.
Materia obligatiunilor prezinta o importanta speciala.
In primul rand, obligatiile sunt oglinda juridica a economiei de schimb, iar economia de
schimb romana a cunoscut o dezvoltare fara precedent. In al doilea rand, procedeele,
principiile si institutiile pe care romanii le-au creat in materia obligatiilor au fost preluate in
dreptul modern fara adaptari.
La randul ei, materia obligatiilor cuprinde doua parti:
Partea generala (teoria generala a obligatiilor);
Partea speciala (izvoarele obligatiilor).
La partea generala vom studia acele reguli care sunt comune pentru toate izvoarele de
obligatii, iar la partea speciala vom studia fiecare izvor de obligatii in parte.
2. Importanta dreptului privat roman
Problema importantei dreptului privat roman s-a pus inca din epoca renasterii, deoarece
dreptul acesta a supravietuit societatii care l-a creat si s-a aplicat atat in societatea feudala, cat
si in cea moderna, spre deosebire de celelalte sisteme de drept ale antichitatii care au ramas
simple documente arheologice, in sensul ca ele nu au fost preluate ulterior si nu prezinta o
importanta istorica, ci numai una culturala.
Acest fenomen de vitalitate a fost explicat de cercetatori, fie prin factori de natura
obiectiva, fie prin factori de natura subiectiva. Fapt este ca dreptul privat roman s-a dovedit a
fi expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o societate care se intemeiaza pe
proprietatea privata si pe economia de schimb. Astfel incat orice societate care cunoaste cele
doua caracteristici gaseste gata elaborate in dreptul privat roman toate procedeele juridice
necesare in vederea reglementarii acelor relatii.
Dreptul privat roman este un imens teren de verificare a teoriilor cu privire la aparitia si
evolutia fenomenului juridic, intrucat societatea nu este o masa amorfa, dar un sistem format
din numeroase componente, intre care si componenta juridica. Toate aceste componente se
afla intr-o relatie de influentare reciproca, de interconditionare, iar studiul dreptului privat
roman ne ofera prilejul de a urmari dialectica relatiilor dintre componenta juridica si celelalte.

3
Drept Roman Curs 2

Romanii sunt aceia care pentru prima oara in istoria lumii au creat un sistem de concepte
rezervat exprimarii ideilor juridice. Toate aceste concepte sunt denumite alfabetul dreptului,
limbajul dreptului, terminologia juridica. Prin aceste concepte pot fi exprimate cele mai
diverse si cele mai abstracte idei juridice, caci romanii au creat un criteriu de ordin formal pe
baza caruia putem distinge intre ceea ce este juridic si ceea ce este nejuridic, pe cand celelalte
popoare ale antichitatii nu au fost in masura sa creeze un asemenea limbaj, iar consecinta a
fost ca acele popoare nu au putut realiza distinctia intre normele dreptului si celelalte.
Pentru romni, dreptul privat roman prezinta o importanta aparte, deoarece dreptul
romanesc s-a format si a evoluat sub influenta dreptului privat roman. In cadrul acestei
evolutii se disting trei momente definitorii:
Momentul formarii Legii Tarii pe fondul juridic daco-roman;
Momentul elaborarii dreptului feudal romanesc scris;
Momentul elaborarii operei legislative a lui Al. I. Cuza.
In legatura cu primul moment, retinem ca in Dacia Roman s-a produs o impletire pana
la contopire intre dreptul geto-dac si dreptul privat roman. Prin aceasta sinteza a aparut un
nou sistem de drept, unul original, in fizionomia caruia valorile juridice romane au dobandit
noi functii si finalitati. Acest sistem de drept este denumit daco-roman.
Mai tarziu, in epoca feudalismului timpuriu (sec X-XIV), pe acest fond juridic s-a format
Legea Tarii (dreptul feudal romanesc nescris, obiceiul pamantului). Cercetatorii idr au
constatat ca intre institutiile Legii Tarii si cele ale dreptului privat roman exista elemente
comune, fenomen care se explica prin receptarea valorilor juridice ale dreptului privat roman
prin intermediul dreptului daco-roman, care se afla la temelia Legii Tarii. Incepand din
secolul XV s-au elaborat legiuirile noastre feudale (pravile).
Toate aceste pravile s-au inspirat din dreptul bizantin, iar dreptul bizantin nu este altceva
decat dreptul roman din vremea imparatului Justinian adaptat la realitatile din societatea
feudala bizantina. De aceea se afirma ca dreptul feudal romanesc scris a receptat valorile
juridice romane nu direct, ci prin filiera bizantina. In vremea lui Al. I. Cuza s-a elaborat o
uriasa opera legislativa prin care s-au pus bazele sistemului de drept romanesc modern. In
centrul acestei opere legislative se afla Codul civil care a fost elaborat prin receptarea
procedeelor, principiilor si institutiilor juridice romane din materia obligatiilor in forma pura.
3. Diviziunile dreptului privat roman
Asa cum dreptul roman in ansamblul sau se divide in drept public si privat, la randul lui,
dreptul privat roman se divide in trei ramuri distincte:
1. dreptul civil (ius civile);
2. dreptul ginilor (ius gentium);
3. dreptul natural (ius nature).

4
Drept Roman Curs 2

1. Conceptul de drept civil este utilizat in textele juridice romane cu trei sensuri:
In primul sens si cel mai vechi, dreptul civil cuprinde ansamblul normelor juridice care
reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani. Intrucat cetatenii romani erau denumiti
quirii, dreptul civil mai este denumit si dreptul quiriilor. Actele juridice ale dreptului civil
presupuneau respectarea unor conditii de forma extrem de complicate, iar formalismul rigid
al actelor de drept civil se explica in primul rand prin faptul ca la origini romanii nu aveau
inca experienta vietii juridice, iar conditiile de forma aveau menirea de a le atrage atentia
asupra gravitatii consecintelor acelor acte juridice.
Romanii au conditionat incheierea actelor de drept civil de respectarea unor forme
solemne pentru ca acele acte sa nu fie accesibile si strainilor. De altfel, in epoca foarte veche
nici nu se punea problema unor relatii juridice intre cetatenii romani si straini, intrucat la acea
epoca functiona principiul conform caruia orice strain venit la Roma cadea automat in
sclavie.
Cu timpul, odata cu dezvoltarea economiei de schimb, romanii au inceput sa ii tolereze pe
straini, fie in calitate de oaspeti, fie clienti, iar incepand din secolul III .Hr. strinii care
apartineau unor cetati cu care romanii aveau tratate de alianta, puteau veni la Roma fara a
cadea in sclavie si erau denumiti peregrini. Insa relatiile juridice dintre cetateni si peregrini
nu erau reglementate prin normele dreptului civil, astfel incat relatiile dintre cetateni si
peregrini erau reglementate de dreptul gintilor.
In al doilea sens (mai recent), dreptul civil se confunda cu activitatea de cercetare
stiintifica a jurisconsultilor pe care o denumim jurisprudenta.
In al treilea sens, dreptul civil cuprinde intregul drept privat roman, cu exceptia dreptului
pretorian, creat de magistratii judiciari (pretori) prin utilizarea unor mijloace procedurale.
2.Conceptul de drept al gintilor este utilizat cu trei sensuri:
In primul sens, dreptul gintilor cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza
relatiile dintre cetatenii romani si peregrini. fata de faptul ca dr gintilor s-a format in legatura
cu dezvoltarea comertului, actele sale nu presupun respectarea unor conditii de forma, caci de
regula ele se incheiau prin simpla manifestare de vointa a partilor, si de aceea jurisconsultii
clasici spuneau ca aparitia dreptului gintilor a marcat momentul maximei abstractizari a
gandirii juridice romane.
Fata de avantajele pe care le prezinta, cu timpul, dreptul gintilor a preluat functiile
dreptului civil, in sensul ca cele mai multe operatiuni juridice se realizau prin acte de drept al
gintilor.
In vremea imparatului Justinian, dreptul gintilor a devenit un drept general,
confundandu-se cu intregul drept privat roman.

5
Drept Roman Curs 2

In doilea sens, intalnit la Titus Livius, dreptul gintilor cuprinde acele norme de drept care
reglementeaza relatiile dintre statele cetati ale antichitatii, ceea ce astazi ar corespunde
dreptului international public.
In al treilea sens, dreptul gintilor se confunda cu dreptul natural, caci in conceptia unor
jurisconsulti clasici, exista reguli si principii de drept privat care se aplica la toate popoarele,
din toate timpurile si care sunt valori juridice universale.
3. Dreptul natural are doar valoare teoretic, intrucat romanii vedeau in el un sistem de
principii valabile pentru toate popoarele si pentru toate timpurile.