Convenției de la Viena privind dreptul tratatelor între state și organizații

internaționale sau între organizații internaționale, din 1986, stipulează:

„Capacitatea unei organizații internaționale de a încheia tratate este
reglementată de regulile organizației”.
Conform Avizului consultativ al Curții internaționale de Justiție dat la
cererea Adunării Generale ONU (1949) asupra „prejudiciilor suferite în
serviciul ONU” „organizația internațională este o persoană internațională și
capabilă să posede drepturi și obligații internaționale”.

Capacitatea unei organizații internaționale de a încheia tratate este strict

reglementată și subordonată puterilor și regulilor organizației respective, care
sunt stabilite de statele membre sau de alte entități care alcătuiesc organizația.
Da, este adevărat că capacitatea unei organizații internaționale de a încheia
tratate este reglementată de regulile organizației respective. Fiecare organizație
internațională are propria sa constituție, statut sau document similar care
stabilește puterile și competențele organizației, inclusiv în ceea ce privește
încheierea tratatelor.
Regulile organizației pot stabili cerințe specifice pentru încheierea tratatelor, cum
ar fi procesul decizional intern, procedurile de aprobare sau autorizare, rolurile și
responsabilitățile diferitelor organe ale organizației în acest proces, precum și
limitele și condițiile în care organizația poate încheia tratate. Aceste reguli pot fi
conținute într-un tratat constituțional sau într-un document separat, cum ar fi
statutul organizației sau un regulament intern.
Organizațiile internaționale pot fi constituite din state membre sau pot include și
alte entități, cum ar fi organizații regionale, organizații non-guvernamentale sau
entități private. În funcție de structura și constituția organizației, tratatele
încheiate de organizație pot fi obligatorii pentru statele membre sau doar pentru
entitățile implicate în organizație.
Este important de menționat că, în general, organizațiile internaționale nu au
aceeași suveranitate ca statele și nu pot încheia tratate cu același grad de
autonomie și independență. Ele acționează în limitele puterilor delegate de statele
membre și trebuie să respecte regulile și procedurile stabilite de acestea în
constituțiile lor respective sau prin consensul lor.
 Conceptele de „personalitate” și „capacitate” juridică sunt distincte sau pot
fi suprapuse?
Conceptele de "personalitate" și "capacitate" juridică sunt distincte, dar
există o anumită suprapunere între ele.
Personalitatea juridică se referă la statutul juridic al unei entități sau
persoane de a fi subiect de drepturi și obligații într-un sistem juridic. De exemplu,
statele, organizațiile internaționale, persoanele juridice (companii, organizații
non-guvernamentale etc.) au personalitate juridică și pot acționa în justiție,
încheia contracte, deține proprietate și exercita alte drepturi și obligații.
Pe de altă parte, capacitatea juridică se referă la aptitudinea unei persoane
fizice de a dobândi și de a exercita drepturi și obligații. Este capacitatea de a fi
titular de drepturi și de a le exercita în mod independent. Capacitatea juridică
poate fi deplină sau restrânsă în funcție de lege.Deși personalitatea juridică este
asociată în principal cu entități colective, cum ar fi statele sau persoanele juridice,
și capacitatea juridică se referă în principal la persoanele fizice, există o
suprapunere între cele două concepte în cazul persoanelor juridice. Persoanele
juridice au atât personalitate juridică, în sensul că sunt considerate entități
distincte de membrii lor și pot fi titulari de drepturi și obligații, cât și capacitate
juridică, în sensul că pot exercita drepturile și obligațiile lor prin reprezentanți
legali.
Pe scurt, personalitatea juridică se referă la statutul juridic al unei entități,
în timp ce capacitatea juridică se referă la aptitudinea unei persoane de a dobândi
și de a exercita drepturi și obligații. În cazul persoanelor juridice, cele două
concepte se suprapun într-o anumită măsură.

Care este originea personalității juridice internaționale a organizației

internaționale?
Originea personalității juridice internaționale a organizațiilor internaționale
poate fi atribuită evoluției treptate a dreptului internațional și a practicii statale în
secolul al XX-lea. Există mai multe etape cheie în dezvoltarea personalității
juridice internaționale a organizațiilor internaționale:
 1. Liga Națiunilor: Fondată în urma Tratatului de la Versailles din 1919, Liga
Națiunilor a fost prima organizație internațională cu personalitate juridică
internațională recunoscută. Liga Națiunilor a avut capacitatea de a încheia
tratate, de a primi și de a transmite informații, de a emite decizii și de a
înființa misiuni și organisme specializate. Prin intermediul Ligii Națiunilor,
statele membre au transmis o parte din suveranitatea lor organizației în
vederea promovării păcii și securității internaționale.
2. Organizația Națiunilor Unite (ONU): Fondată în 1945, Organizația
Națiunilor Unite a înlocuit Liga Națiunilor și a devenit principala
organizație internațională globală. Carta ONU acordă ONU personalitate
juridică internațională, atribuindu-i capacitatea de a încheia tratate, de a
stabili organisme specializate, de a lua decizii și de a exercita alte funcții
specifice. Personalitatea juridică a ONU este recunoscută de statele
membre și este consfințită în practica și jurisprudența internațională.
3. Practica și consuetudinile statale: Pe lângă baza legală furnizată de tratate
și statutele organizațiilor internaționale, personalitatea juridică
internațională a acestora a fost consolidată prin practica și consuetudinile
statale. Statele membre ale organizațiilor internaționale au recunoscut și au
interacționat cu aceste organizații în calitate de subiecți de drept
internațional, ceea ce a contribuit la consolidarea personalității juridice a
acestora.
Concluzie:Astfel, personalitatea juridică internațională a organizațiilor
internaționale s-a dezvoltat treptat prin evoluția dreptului internațional și prin
recunoașterea acestei personalități de către statele membre și comunitatea
internațională în ansamblu.

Care este distincția dintre personalitatea juridică de drept internațional și

de drept intern?
Distincția dintre personalitatea juridică de drept internațional și de drept
intern se referă la domeniul de aplicare al fiecărei personalități și la baza legală
pe care se întemeiază.

1. Personalitatea juridică de drept internațional: Se referă la capacitatea unei

entități sau persoane de a fi subiect de drepturi și obligații în cadrul
sistemului juridic internațional. Personalitatea juridică de drept
internațional este recunoscută de statele suverane și de alte entități
 internaționale și permite entităților în cauză să participe în mod direct în
relațiile internaționale, să încheie tratate, să adere la organizații
internaționale și să beneficieze de protecție juridică la nivel internațional.
2. Exemple de entități cu personalitate juridică internațională includ statele,
organizațiile internaționale și anumite organizații non-guvernamentale
recunoscute la nivel internațional.
3. Personalitatea juridică de drept intern: Se referă la capacitatea unei entități
sau persoane de a fi subiect de drepturi și obligații în cadrul sistemului
juridic intern al unui stat. Personalitatea juridică de drept intern este
reglementată de legislația națională a fiecărui stat și permite entităților în
cauză să aibă drepturi și obligații în cadrul acelui stat, cum ar fi dreptul de
proprietate, drepturile contractuale sau drepturile civile. Exemple de
entități cu personalitate juridică de drept intern includ persoanele fizice,
persoanele juridice (companii, asociații, fundații etc.) și alte entități
recunoscute legislația internă a unui stat.

Concluzie:Astfel, distincția principală constă în faptul că personalitatea juridică

de drept internațional este recunoscută în cadrul comunității internaționale și
permite participarea și acțiunea în relațiile internaționale, în timp ce
personalitatea juridică de drept intern se limitează la sfera de drept intern a unui
stat și conferă drepturi și obligații în cadrul acelui stat.

Pot exista situații în care o organizație internațională să nu posede

personalitate juridică internațională?

Da, există situații în care o organizație internațională poate să nu posede

personalitate juridică internațională. Personalitatea juridică internațională nu
este automată și nu este acordată tuturor organizațiilor internaționale în mod
implicit. Există anumite criterii și procese prin care o organizație internațională
poate obține personalitate juridică internațională.
Iată câteva situații în care o organizație internațională poate să nu aibă
personalitate juridică internațională:
1. Neîndeplinirea cerințelor juridice: O organizație internațională poate să nu
îndeplinească cerințele specifice stabilite de dreptul internațional pentru a
fi recunoscută ca o entitate cu personalitate juridică internațională. Aceste
cerințe pot varia în funcție de context și de dreptul internațional aplicabil,
cum ar fi criterii precum existența unui acord internațional care să
stabilească personalitatea juridică a organizației, recunoașterea de către
state sau alte organizații internaționale, și capacitatea de a încheia tratate
și de a participa în mod activ în relațiile internaționale.
2. Caracterul informal sau neconstituit: Anumite grupuri sau organizații
informale, care nu au un cadru constituțional formal sau care nu sunt
recunoscute de un acord internațional, pot să nu posede personalitate
juridică internațională. Acestea pot fi, de exemplu, grupuri de lucru sau
comitete ad-hoc, care acționează într-un cadru temporar și nu au o
personalitate juridică independentă.
3. Persoane fizice sau entități non-internaționale: Dacă o entitate este
alcătuită exclusiv din persoane fizice sau entități non-internaționale, cum ar
fi persoane fizice private sau companii private, ea poate să nu beneficieze
de personalitate juridică internațională. Personalitatea juridică
internațională este de obicei acordată entităților care au o natură
internațională și care acționează într-un scop colectiv în sfera relațiilor
internaționale.

Cocluzie:Este important de menționat că, în absența personalității juridice

internaționale, o organizație internațională poate totuși să aibă personalitate
juridică de drept intern în țara în care este înființată sau are sediul său.
Personalitatea juridică de drept intern le permite organizațiilor internaționale să
acționeze și să desfășoare activități în conformitate cu legislația țării respective,
chiar dacă nu posedă personalitate juridică internațională.
 Biografie
1. Carta ONU. [on-line], (Accesat 13.05.2023): https://www.un.org/en/about-us/un-

charter/preamble.

2. Montis C., Republica Moldova și UE: oportunitățile și cerințele în contextul

Politicii europene a vecinătăților

3. O Europă Extinsă: Vecinătatea – un nou cadru pentru relațiile cu statele vecine din

Est și Sud. Ed. SRL Legko Ink. Kiev, 2004

4. Bordeianu D., Politica europeană de vecinătate. Cazul Republicii Moldova și al

Ucrainei. Ed. Lumen. Iași, 2007

5. Ministerul Afacerilor Externe și integrării Europene al Republicii Moldova

[on-line],