Universitatea Ecologică București

Facultatea de Drept

Referat :

Disciplina: Organizatii si relatii internationale

Profesor: Lect.univ.dr. Simona Mihailescu-Pene

Tema: Constituirea Organizatiilor Nationale

Student: IORGA Marius

Anul IV– Centrul Brăila

 O Organizaţie Internaţionala este o “asociaţie” statală, reunind deci mai multe state
sau nestatală, şi in acest caz reuneşte mai multe personae fizice sau juridice cu naţionalităţi
diferite. Prima categorie de asociaţii poarta numele de Organizaţii Internaţionale
Interguvernamentale, iar a doua categorie, Organizaţii Internaţionale Neguvernamentale.
Numarul Organizaţiilor Internaţionale Interguvernamentale este mai mic (cca. 400), decât
numărul Organizaţiilor Internaţionale Neguvernamentale (cca. 13.000).
Aceste doua categorii de asociaţii acoperă toate domeniile activităţii umane.
Prezentul curs se ocupă numai de Organizaţiile Internaţionale Interguvernamentale,
de constituirea şi funcţionarea lor.
Constituirea lor este explicată prin necesitatea organizării politice a societaţii
internaţionale, ca o reacţie la anarhia care rezultă din conflictele internaţionale. Pe de altă
parte unii teoreticieni văd Organizaţiile Internaţionale ca fiind embrionul unui guvern
mondial în curs de formare.

Factori care au determinat apariţia Organizaţiilor Internaţionale

Constituirea Organizaţiilor Internaţionale a fost determinată de factori multipli,
dar în primul rând de necesitatea prevenirii războiului şi reglementarea regulilor de
purtare a lui. Acesta a fost şi scopul primordial al constituirii Societaţii Naţiunilor, cât şi
a Organizaţiei naţiunilor Unite (ONU).

Revoluţia industrială şi descoperirile din domeniile ştiinţei au favorizat

cooperarea dintre state. Domenii prioritare:

 comerţul,
 transferul de tehnologie
 dezvoltarea regională
Cel mai important mecanism pentru promovarea şi reglementarea comerţului
internaţional a fost Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) creat in 1947.
Principiile lui au fost incorporate în Organizaţia Internaţionala de Comerţ (1995).
In 1945 au fost create:
Fondul Monetar Internaţional FMI,
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezoltare BIRD
Societatea s-a confruntat cu probleme noi:
 creşterea populaţiei,
  sărăcia, alimentaţia,

 deteriorarea mediului,

 epuizarea resurselor naturale,

 utilizarea spaţiului cosmic.

Rolul Organizaţiilor Internaţionale Interguvernamentale
Rolul principal, actorii principali in cadrul relaţiilor internaţionale îl au statele şi
Organizaţiile Internaţionale Interguvernamentale. Alături de aceştia:
 Organizaţiile Internaţionale neguvernamentale,
 Corporaţiile transnaţionale,
 Persoanele fizice, în măsura în care participă la viaţa internaţională,
 Mişcarile de eliberare naţională.
Principala funcţie a Organizaţiilor Internaţionale Interguvernamentale este aceea de a
asigura mijloacele de cooperare între state în domeniile de interes comun. Aceste
organizaţii au la bază principiul cooperării voluntare.
De menţionat este activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite privind menţinerea păcii
prin organismul său, Consiliul de Securitate.
Definiţia Organizaţiilor Internaţionale
O posibilă definiţie, dată de unul dintre raportorii Comisiei de Drept Internaţional a
Organizaţiei Naţiunilor Unite, ar fi următorul: Organizaţiile Internaţionale sunt asocieri de
state, constituite prin tratat, înzestrate cu o constituţie şi organe comune, posedând o
personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre.
Elementele constitutive ale Organizaţiilor Internaţionale
La respectiva asociere trebuie sa participe ca părţi contractante, statele. Calitatea
de a reprezenta statele o au reprezentanţii guvernelor.

Asocierea se realizează pe baza acordului de voinţă al statelor care se

materializează într-un tratat purtând denumirea de Cartă, Satut, Constituţie, Pact etc.
Personalitatea juridica internationala
Exprimă calitatea de subiect de drept internaţional. Temeiul ei îl constituie
acordul de voinţă al statelor materializat în actul constitutiv în care se stabilesc
obiectivele, principiile de funcţionare etc.
Actele constitutive nu prevăd, de regulă, că Organizaţiile Internaţionale au personalitate
juridică internaţională, ea apare ca implicită.
Întinderea personalităţii juridice diferă de la o organizaţie la alta în funcţie de actele
constitutive.
În ceea ce priveşte opozabilitatea persoanei juridice a Organizaţiei Internaţionale
distingem 2 aspecte:
 opozabilitatea faţă de statele membre,
 opozabilitatea faţă de celelalte state.
Opozabilitatea faţă de statele membre decurge din: necesitatea de a îndeplini
scopurile organizaţiei. Organizaţia are organe speciale în acest sens, iar membrii
organizaţiei se angajează să-i acorde sprijin în acest sens.
Organizaţia Internaţională ia măsuri, întreprinde acţiuni, ia decizii, impune sarcini
statelor membre. Acestea trebuie să le respecte.
În ce priveşte opozabilitatea faţă de terţe state, nemembre ale organizaţiei, există o
regulă cutuniară de drept internaţional potrivit căreia un acord nu crează prin el însuşi
obligaţii şi drepturi pentru un stat terţ, fără consimţământul acestuia. Rezultă deci că
opozabilitatea personalităţii juridice internaţionale a Organizaţiilor Internaţionale depinde
de recunoaşterea acesteia de către terţi.
Personalitatea juridica de drept intern
Organizaţiile Internaţionale intră în raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice
aparţinând statelor membre. Personalitatea juridică de drept intern se manifestă în raporturile
cu statul pe teritoriul căruia are sediul şi în raporturile cu statele membre.
Această personalitate semnifică tratamentul de care se bucură Organizaţia
Internaţională din partea acestor state.
Între organizaţie şi statul de sediu se încheie acordul de sediu în care se stabilesc
drepturi şi obligaţii reciproce, respectiv conţinutul personalităţii juridice.

În ceea ce priveşte raportul cu statele membre, ca urmare a ratificării actului

constitutiv, acestea recunosc personalitatea juridică de drept intern a organizaţiei, astfel încât
aceasta poate întreprinde pe teritoriul lor toate masurile şi acţiunile necesare pentru atingerea
scopului organizaţiei. Totuşi, aceasta nu echivalează cu asimilarea Organizaţiilor
Internaţionale cu subiectele de drept intern.
Aria de manifestare a personalitatii juridice a Organizatiilor
Internationale
Relaţia cu statele membre.

Obligaţiile născute din actul constitutiv precum şi din decizii ale organizaţiilor sunt
obligaţii interne, iar cele rezultate dintr-un acord special încheiat între organizaţie şi un
anumit stat membru sunt obligaţii externe . Spre exemplu, obligaţia de a plăti contribuţia
la bugetul organizaţiei constituie o obligaţie internă, iar angajamentul unor state de a
contribui cu fonduri suplimentare reprezintă o obligaţie externă.
Atunci când un stat este interesat de activitatea unei Organizaţii Internaţionale, dar nu
poate deveni membru al acesteia din diferite motive, are posibilitatea de a participa la
lucrările ei ca observator sau ca membru asociat, în măsura în care actul constitutiv al
organizaţiei permite acest lucru.
Relaţii cu alte Organizaţii internaţionale
Se desfăşoară în baza unor acorduri
Foremele de manifestare a personalitatii juridece
Sunt următoarele:
Capacitatea de a incheia tratate
Unele acte constitutive prevăd expres acest drept, altele nu. Astfel s-a conturat 2 curente de
opinie:
 se consideră că Organizaţiile Internaţionale au capacitatea de a
încheia tratate numai dacă actele constitutive prevăd acest lucru
şi numai în limitele prevăzute de acestea.
 Organizaţiile Internaţionale au capacitatea de a încheia tratate chiar dacă
aceasta nu este prevăzut în mod expres în actele constitutive, în temeiul
deciziilor şi regulilor stabilite de organele organizaţiei şi în temeiul
regulilor dreptului internaţional.
Convenţia de la Viena 1986 privitoare la dreptul tratatelor prevede la art. 6:
„Capacitatea unei organizaţii Internaţionale de a încheia tratate este guvernată de regulile
acestei organizaţii”.
Putem formula următoarele concluzii:
 actul constitutiv este principalul temei al acestei capacităţi,
 deciziile Organizaţiilor Internaţionale pot constitui temeiul acestei capacităţi,
 dacă actul constitutiv nu conţine prevederi exprese în acest sens, această
capacitate se poate deduce din funcţiile organizaţiei,
BIBLIOGRAFIE
- suport curs