Universitatea “ Dunărea de Jos“

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Referat
Organizații și Relații Internaționale

Personalitatea juridică a organizațiilor

internaționale

Coordonator:

Lect.dr.

Student:

Anul IV, Gr.II

F. învățământ IF-ZI

Ianuarie 2022
 Cuprins

1. Precizări prealabile ……………………………………………………………………..…

1.1. Aspecte ale personalității juridice ………………………………………….…..…

2. Personalitatea juridică de drept international ……………………………………….….

2.1. Temeiul personalității juridice internaționale…………..…………………...…….

2.2. Limitele personalității juridice internaționale …………………………………….

3. Personalitatea juridică de drept intern a organizațiilor internaționale ………………..

3.1. Temeiul personalității juridice de drept intern …………………………...……….

3.2. Raporturile cu statul de sediu ……………………………………………………..

3.3. Raporturile cu statele member …………………………………………………….

4. Concluzii …………………………………………...………………………………………

5. Bibliografie ………………………………………………………………………….……..

1
1. Precizări prealabile

Organizaţiile internaţionale sunt subiecte de drept internaţional în sensul că sunt

titulare de drepturi şiobligaţii pe care le dobândesc prin voinţa statelor exprimate în tratatele
lor constitutive.
Această idee este consacrată în Convenţia Naţiunilor Unite, asupra reprezentării
statelor în relaţiile
lorcuorganizaţiileinternaţionaleguvernamentaledin1975,careînart.1prevede:Prinexpresiaorgani
zaţiei internaţionale se înţelege o asociaţie de state, constituită, dotată cu o constituţie
(actconstitutiv) şi organe comune, posedând o personalitate juridică distinctă de cea a statelor
membre1.

1
Temeiul personalității juridice a organizațiilor internaționale, informație regăsită la adresa URL:
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-nicolae-titulescu-din-bucuresti/drept-international-
public/temeiul-personalitatii-juridice-a-organizatiilor-internationale/6890262 accesată în data de 05.01.2022.

2
 Pentru a participa la raporturile juridice internaţionale este necesară calitatea de
subiect de drept internaţional, ceea ce presupune capacitatea de a fi titular de drepturi şi
obligaţii cu caracter internaţional.
Conceptul de personalitate juridică, respectiv de persoană juridică internaţională este
sinonim cu calitatea de subiect de drept internaţional.
Noţiunea „personalitate juridică internaţională” desemnează aptitudinea ce o posedă o
persoană juridică internaţională, pe când noţiunea de „drepturi şi obligaţii recunoscute de
dreptul internaţional” desemnează doar drepturile şi îndatoririle juridice cârmuite de regulile
dreptului internaţional şi al căror titular este subiectul respectiv.

Un stat dobândeşte personalitate juridică din momentul când sunt întrunite elementele
constitutive, sub rezerva că cele mai multe din consecinţele existenţei personalităţii sale sunt
subordonate recunoaşterii pentru a avea efect de la data fixată de aceasta. Angajamentul
convenţional de a crea un stat face să dispară în fapt necesitatea recunoaşterii, însă statul nu
există nici în acest caz decât de la data când elementele sale sunt întrunite2.

1.1. Aspecte ale personalității juridice

Personalitatea juridică a organizațiilor internaționale se manifestă atât în ordinea

juridică internațională, cât și în ordinea juridică internă a statelor3.

Astfel, aceasta are un dublu aspect:

 organizaţia are personalitate juridică internă, respectiv în ordinea juridică internă a

statelor membre; şi
 personalitate juridică internaţională, care reprezintă aspectul cel mai important al
personalităţii sale juridice.

2
Dreptul internațional aplicabil Diplomației publice, informație regăsită la adresa URL:
http://europa2020.spiruharet.ro/wp-content/uploads/2015/04/CAPITOLUL-4.-Participanti.pdf accesată în data de
05.01.2022.
3
Raluca Miga-Beșteliu, Drept internațional public, Volumul II, București, Ed. CH. Beck, 2014, p. 74.

3
2. Personalitatea juridică de drept internațional

Organizațiile internaționale care au capacitatea de a acționa conform dreptului

internațional, sunt persoane juridice de drept internațional4.

Curtea Internațională de Justiție (C.I.J.) a recunoscut, spre exemplu, personalitatea

juridică internațională a O.N.U. față de membrii ei.

În prezent se recunoaște, că toate organizațiile internaționale guvernamentale au o

anumită personalitate juridică, limitată la domeniile în care sunt abilitate să acționeze.

Trebuie precizat faptul că, personalitatea internațională nu rezultă, automat, din faptul
existenței organizației internaționale, ea trebuind să fie conferită de statele membre, direct sau
indirect. Astfel, marea majoritate a tratatelor constitutive prevăd că oranizația are
personalitate juridică sau are personalitate internațională (ex: în cazul Comunității Economice
Europene sau al Comunității Europene a Energiei Atomice sau al Autorității Internaționale a
Teritoriilor Submarine)5.

2.1. Temeiul personalității juridice a organizațiilor internaționale

4
Personalitatea juridică a organizațiilor internaționale, informație regăsită la adresa URL:
https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/personalitatea-juridica-a-organizatiilor-internation533.php
accesată în data de 08.01.2022
5
Arat Gheorghe, Arat Oana Marie, Organizații și relații internaționale, Galați, Curs, 2010, p. 35-36.

4
 Într-o interpretare restrictivă, ar părea că numai statele, care beneficiază de teritoriu,
populație și guvern pot, avea personalitate juridică internațională, pot fi subiecte de drept
internațional. Dar statele, prin voință proprie, pot crea entități distincte, pe care le învestesc cu
anumite funcții și competențe, cu scopul realizării unor interese comune6.

Fundamentul personalității internaționale a Organizației Națiunilor Unite îl constituie

acordul de voință al statelor. Prin analogie, acest lucru a fost considerat ca aplicându-se
organizațiilor interguvernamentale, în general.

Actele constitutive ale unor organizații internaționale, cum este cazul Tratatului de la
Roma instituind Comunitatea Economică Europeană, prevăd expres că organizațiile
respective au personalitate juridică în dreptul internațional.7

2.2. Limitele personalității juridice internaționale a organizațiilor internaționale

Organizațiile internaționale sunt subiecte derivate de drept internațional. Fiind create

de state, prin voința acestora, ele nu pot avea o personalitate juridică identică cu cea a statelor.

Fiecare organizație internațională a fost creată pentru a îndeplini funcțiuni bine

determinate. Personalitatea juridică internațională a organizațiilor interguvernamentale diferă
în funcție de natura competențelor fixate prin actul constitutiv, din cuprinsul căruia poate să
rezulte o întindere mai mare sau mai mică a personalității lor juridice internaționale8.

Întinderea personalității juridice internaționale a acestor organizații diferă de la

organizație la alta, în funcție de actele lor constitutive9.

3. Personalitatea juridică de drept intern a organizațiilor internaționale

6
Andrei Popescu, Ion Diaconu, Organizații Europene și Euroatlantice, București, Ed. UJ, 2009, p. 33.
7
A se vedea art. 210 al Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană și art. 6 al Actului constitutiv al
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.
8
Andrei Popescu, Ion Diaconu, op.cit., p. 35.
9
Raluca Miga-Beșteliu, op.cit., p. 76.

5
 Întrucât organizațiile internaționale nu au teritoriu propriu, ele își exercită activitățile
pe teritoriul statelor membre numai prin dobândirea unei personalități juridice în dreptul
intern, aceasta fiind necesară în scopul de a dobândi imobile și bunuri mobile și pentru a
încheia acte juridice în planul dreptului intern al statului unde își desfășoară activitatea10.

3.1. Temeiul personalității juridice de drept intern a organizațiilor internaționale

Recunoașterea personalității de drept intern a organizațiilor internaționale este

consacrată, de obicei, în actele constitutive ale acestora, prin dispoziții exprese. Formula
folosită în general pentru stabilirea personalității de drept intern a unei organizații
internaționale, este următoarea: organizația se bucură pe teritoriul oricărui membru al său de
capacitatea juridică care îi este necesară pentru îndeplinirea funcțiilor și realizarea scopurilor
sale11.

Pot exista situații în care o organizație internațională nu posedă, prin actul său
constitutiv, decât personalitatea juridică internă12.

În practică, exercitarea personalității de drept intern a organizațiilor internaționale privește

două tipuri de situații13:

 o situație de ordin special, rezultând din raporturile organizației cu statul pe teritoriul

căruia aceasta își are sediul;
 o situație de ordin general, reflectând tratamentul aplicat organizațiilor internaționale,
de către toate țările membre, pe propriul lor teritoriu.

3.2. Raporturile cu statul de sediu

10
Constantin Andronovici, Organizații internaționale, Curs Universitar, 2014, p. 32.
11
A se vedea art. 104 din Carta O.N.U., art. XII din Convenția U.N.E.S.C.O., art. 136 din Carta Statelor
Americane, și art. 4 din Tratatul Atlanticului de Nord.).
12
Participanții la raporturile juridice internaționale, informație regăsită la adresa URL:
http://europa2020.spiruharet.ro/wp-content/uploads/2015/04/CAPITOLUL-4.-Participanti.pdf accesată în data de
08.01.2022.
13
Raluca Miga-Beșteliu, op.cit., p. 82.

6
 În prima situație, între organizație și statul de sediu se încheie un acord special, în
cuprinsul căruia se precizează întinderea și conținutul prerogativelor respectivei organizații,
decurgând din actul său constitutiv, precum și regimul raporturilor juridice pe care organizația
le încheie cu persoane fizice sau juridice din statul de sediu pentru cumpărarea de bunuri,
închirierea unor localuri, prestarea de servicii etc14.

3.3. Raporturile cu statele membre

Prin actele constitutive, acceptate și ratificate de statele membre, se permite

organizațiilor internaționale de a acționa ca persoane juridice în dreptul intern al fiecărui stat
membru15. De reținut este că recunoașterea personalității de drept intern a organizațiilor
internaționale, în fiecare dintre statele membre, nu echivalează cu asimilarea acestor
organizații cu organizații cu subiectele de drept intern din aceste state: organizațiile
internaționale dispun de privilegii și imunități derogatorii de la dreptul comun16.

Personalitatea juridică de drept intern a organizațiilor internaționale, decurgând din

actul lor constitutiv, este opozabil tuturor statelor membre în calitatea lor de părți ale acestui
tratat multilateral. Fiecare stat poate să recunoască această personalitate așa cum este ea
prevăzută în actul constitutiv, dar poate și s-o lărgească sau s-o restrângă, fie în baza unui
acord internațional, fie în baza unei legi interne.

Unele state, precum SUA, Marea Britanie sau Canada, au emis legi speciale prin care
acordă personalitate juridică internă organizațiilor internaționale la care sunt membre și
precizează natura, întinderea și aplicabilitatea imunităților și privilegiilor acordate. În lipsa
unor asemenea legi sau a unor prevederi exprese în actele constitutive, ca regulă generală,
organizațiilor internaționale nu li se pot aplica, în statele membre, reguli de drept intern care
ar putea prejudicia funcționarea sau îndeplinirea scopurilor pentru care au fost constituite.

4. Concluzii
14
Raluca Miga-Beșteliu, ibidem.
15
Idem.
16
Pentru instituțiile specializate din sistemul ONU, ale căror acte constitutive nu conțin prevederi exprese privind
personalitatea lor juridică de drept intern, temeiul juridic al acestei personalități se află în Convenția asupra
privilegiilor și imunităților instituțiilor specializate, adoptată în 1947, recomandată spre semnare de Adunarea
Generală ONU tuturor statelor membre ale acestei organizații.

7
 Concluzionand, putem afirma că statele, respectiv organizațiile, nu pot exista fără
dreptul internațional și nici dreptul, în general, fără state și instituțiile lor. Legislația, adică
dreptul, ține frâiele unei țări. Prin normele sale, dar mai ales prin deciziile care se iau, depinde
binele unui stat. Cu atât mai mult, dreptul internațional depășește barierele sale, intrând în
sfera comunicării, comuniunii și armoniei între state. Organismele internaționale sunt
grăitoare în acest sens.

O componentă importantă în dreptul internațional este negocierea, în deosebi atunci

când se are de a face cu situații de conflict, calea pașnică fiind cea mai bună soluție de
rezolvare a problematicii și un principiu de bază în norma de drept internațional; organizațiile
internaționale, ca de pildă O.N.U. fiind un exemplu, în special prin instituția Consiliului de
Securitate care se ocupă cu menținerea păcii.

Dreptul are menirea de a crea și menține un echilibru între drepturile și obligațiile pe

care statele trebuie să le aibă, cu excepția “obligației” de pace pe care un stat care dorește să
fie în armonie cu alt stat, trebuie să-și însușească această “obligație”- în sensul bun al
cuvântului.

Însă, pe lângă această așa-zisa “obligație”, căci de fapt trebuie privită ca pe o

necesitate, ca pe un lucru firesc, dreptul internațional fiind bazat pe regulile moralei. Prin
urmare, dreptul internațional influențează regulile moralei în raporturile interstatale,
contribuind la dezvoltarea acestora în raport cu cerințele internaționale bazate pe drept.

În consecință, dreptul internațional constituie un mijloc de orientare și de influențare a

politicii externe a statelor, în direcția unor obiective și valori stabilite de acestea, prin
principiile și normele de drept internațional, de care nu pot face abstracție în fiecare poziție pe
care o adoptă față de o problemă a vieții internaționale. Politica externă a statelor contribuie la
dezvoltarea dreptului internațional, la modificarea sau completarea acestuia, în raport cu
nevoile reale ale raporturilor interstatale ale evoluției societății umane.

5. Bibliografie

8
I. Tratate, cursuri, monografii:

1. Raluca Miga-Beșteliu, Drept internațional public, Volumul II, București, Ed. CH. Beck, 2014.

2. Arat Gheorghe, Arat Oana Marie, Organizații și relații internaționale, Galați, Curs, 2010.

3.Andrei Popescu, Ion Diaconu, Organizații Europene și Euroatlantice, București, Ed. UJ, 2009.

4.Constantin Andronovici, Organizații internaționale, Curs Universitar, 2014.

II. Legislație:

1. Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

2. Actul constitutiv al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

3.Carta O.N.U.

4. Convenția U.N.E.S.C.O.

II. Internet:

1.https://www.academia.edu/23222586/ORGANIZA%C8%9AII_%C8%98I_RELA
%C8%9AII_INTERNA%C8%9AIONALE

2.https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-nicolae-titulescu-din-bucuresti/drept-
international-public/temeiul-personalitatii-juridice-a-organizatiilor-internationale/6890262

3.http://europa2020.spiruharet.ro/wp-content/uploads/2015/04/CAPITOLUL-4.-Participanti.pdf

4.https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/personalitatea-juridica-a-organizatiilor-
internation533.php