UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS” GALAȚI FACULTATEA DE

ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

Proiect
Drept Internațional Public

1.Cetățenia

PROF. ÎNDRUMĂTOR
LECT. DREPT, ANUL III, GR. II
 IUNIE-2021
Cuprins

Definiție și Caractere juridice..............................................3-4

Apatrizii și bipatridele..........................................................4
Cetățenia contra cost…………............................................4-5
Legea cetățeniei române………………………………………6
Cetățean de onoare…………………………………………….7
Cetățenia UE…………………………………………………….8-9
Surse bibliografice.................................................................9

2
Definiție:
Cetățenia este apartenența legală a unei persoane fizice la un stat. Regulile care sunt legate
de cetățenie, se aplică pe cât posibil asupra persoanelor juridice. O persoană poate avea mai
multe cetățenii. O persoană care nu are cetățenia nici unui stat se spune că este apatrid, în timp ce
cel care trăiește la frontierele de stat a cărui statut teritorial este nesigur, este cel de la punctul de
frontieră.

Naționalitatea este adesea folosită ca sinonim pentru cetățenie în limba engleză - în special

în dreptul internațional - deși termenul este uneori înțeleasă ca denotând apartenența unei
persoane la o națiune (un grup etnic mare). În unele țări, de ex. Statele Unite, Regatul Unit,
naționalitatea și cetățenia pot avea semnificații diferite

Caractere juridice:
Cetățenia apare în 2 ipostaze:

1. Ca instituție politică în dreptul obiectiv

2. Ca o condiție juridică (statut) în dreptul subiectiv

În prima accepțiune:

Cetățenia reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturi sociale

grupate în jurul necesității de a asigura plenitudinea drepturilor și obligațiilor prevăzute de
constituție și legi acelor persoane care, prin sentimentele și interesele lor, sunt strâns legate de
destinele statului respectiv. Fiind o instituție complexă, este o instituție a dreptului constituțional,
menționează I. Deleanu întrucât:

a) este o expresie a suveranității politice. Statul pe temeiul suveranității lui stabilește statutul
juridic al cetățenilor săi.

3
b) numai cetățenii au dreptul să participe la executarea puterii în formele instituționalizate ale
democrației directe (sufragiul, referendumul, inițiativa populară) sau în ale democrației
reprezentative

În a doua accepțiune:

În acest sens ea se axează pe ideea de subiect de drept a cărei poziție juridică în cadrul unor
anumite raporturi o caracterizează și numai aici se vorbește de cetățenia unei persoane (ex.
dobândirea și pierderea cetățeniei)

Apatrizii și bipatridele:
Dreptul constituțional cunoaște situațiile în care o persoană poate avea cetățenia mai multor state
sau nu are cetățenie deloc:

 apatrid (persoană fără cetățenie) - o persoană care nu este considerată cetățean de către

nici un stat în virtutea dreptului său.
 bipatrid - o persoană care are dovada cetățeniei sale din două state. Bipatridele sunt, de
asemenea, denumite în mod obișnuit persoane cu mai mult de o cetățenie.

Cetățenie contra cost:

Programe care oferă investitorilor străini posibilitatea obținerii cetățeniei există de multă
vreme în Europa. Marea Britanie este una dintre primele țări care a elaborat un asemenea
proiect. Din 2012 până în prezent, concurența a crescut: numeroase state europene luptă pentru
atragerea imigranților.

În 2013, guvernul maltez a lansat o inițiativă legislativă intitulată „Individual Investor

Program“ prin care contra unei anumite sume de bani poate fi obținută cetățenia. Conform acestei
legi, persoana proaspăt naturalizată nu trebuie să fi locuit pe teritoriul Maltei înainte de

4
depunerea cererii. Celelalte state membre ale UE au reacționat imediat. „Portița malteză” nu era
deloc în conformitate cu regulile generale de acordare a cetățeniei. Potrivit comisarului european
pentru Justiție și Drepturi Fundamentale, Viviane Reding, trebuie să existe o legătură reală între
țara adoptivă și străinul care-i solicită cetățenia. În cele din urmă, Malta a fost nevoită să impună
o ședere minimă de 12 luni pe teritoriul insulei înaintea acordării cetățeniei.

5
Legea cetățeniei române:
Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, are la bază ius sangvinis, având doar un element
de ius soli pentru copiii ai căror părinți nu se cunosc, născuți pe teritoriul României. În acest caz,
neputându-se stabili dacă minorul a fost conceput de cel puțin un cetățean român, el este
considerat cetățean român până la proba contrarie.

Un ordin al ministrului justiției din data de 7 aprilie 2009, precum și modificarea legii

cetățeniei prin OUG în anul 2009, în vederea accelerării acordării cetățeniei române pentru
cetățenii Republicii Moldova, fără consultarea prealabilă a Uniunii Europene, a generat critici la
adresa României din partea președinției acestei organizații.

Art. 10 din această lege prevede „Cetățenia română se poate acorda și persoanei care a pierdut
această cetățenie și care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine...”. Având însă în
vedere că anumite țări nu permit dubla cetățenie, sau, dacă o permit, prevăd pierderea automată a
cetățeniei lor la dobândirea de bună voie (din proprie inițiativă, prin liberă voință) a cetățeniei
altui stat, statul român nu poate garanta păstrarea cetățeniei străine la redobândirea cetățeniei
române. De exemplu, un supus belgian care și-a redobândit cetățenia română înainte de 9 iunie
2007 a încetat să fie supus belgian odată cu redobândirea cetățeniei române. Pentru un supus
olandez care și-a redobândit cetățenia română înainte de 1 aprilie 2003 este valabil același
lucru, la fel ca pentru un supus olandez care și-a redobândit cetățenia română după 1 aprilie
2003, dar nu satisface una din cele trei excepții de la pierderea automată a cetățeniei olandeze în
cazul dobândirii voluntare a unei alte cetățenii. Aceasta nu constituie o vină a statului român
deoarece „conform Constituției României și art.1, alin 3 din Legea Nr. 21 din 1991 cu
modificările și completările ulterioare, republicată, cetățenii României se bucură de protecția
statului român – aceste dispoziții nu prevăd însă nicio obligație în acest sens a statului român față
de foștii și/sau viitorii cetățeni români”. Art. 8 din Convenția europeană asupra cetățeniei
adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România în 2002, prevede ca fiecare
stat parte trebuie să permită renunțarea la cetățenia sa, cu condiția ca persoanele respective sa nu
devină apatrizi si un stat parte poate să prevadă în dreptul sau intern faptul ca doar cetățenii care
domiciliază în mod obișnuit în străinătate pot renunța la cetățenia sa. 

6
Cetățean de onoare:

Cetățean de onoare este un titlu onorific acordat de autoritățile unei localități unei persoane

a cărei activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața localității sau pentru talentul și
serviciile deosebite aduse de aceasta localității.

De obicei, titlul se acordă unor personalități din domeniul culturii, artei, științei,
învățământului sau sănătății, dar și unor sportivi și oameni de afaceri care au valoare,
competență, moralitate recunoscute de către comunitatea locală, au avut o contribuție deosebită
la dezvoltarea și la creșterea prestigiului localității sau al țării pe plan național și internațional,
persoane care, prin acțiunile lor, au contribuit la preîntâmpinarea producerii de evenimente
deosebit de grave, în cazuri de calamitate naturală sau situații de urgență sau care au contribuit la
salvarea de vieți omenești, etc.

7
Cetățenia UE:
Ce drepturi aveți și cum le puteți utiliza:

Toți cetățenii unei țări membre a Uniunii Europene sunt, automat, și cetățeni ai UE. Statutul
de cetățean al UE vă conferă o serie de drepturi și responsabilități suplimentare importante.

Drepturile pe care vi le conferă cetățenia UE:

Acestea sunt definite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Articolul 18)

și Carta drepturilor fundamentale (capitolul V).

Aveți nevoie de ajutor pentru a vă exercita drepturile?

În scopul sensibilizării autorităților publice și naționale, Comisia publică periodic un raport

privind cetățenia UE

Sinteze ale legislației UE în domeniul cetățeniei UE

Dreptul de a locui și de a circula liber în UE

În calitate de cetățean al UE, aveți dreptul de a locui și de a circula liber pe teritoriul Uniunii,
fără a face obiectul discriminării pe motive de naționalitate.

Vă puteți stabili în oricare din statele membre ale Uniunii, atâta timp cât îndepliniți anumite
condiții, în funcție de activitatea pe care doriți să o desfășurați (să lucrați, să studiați etc.).

Dreptul de a participa la viața politică a UE

Fiecare cetățean al UE are dreptul de a vota și de a candida, atât la alegerile locale, cât și la
alegerile pentru Parlamentul European, în țara din UE în care locuiește, în aceleași condiții ca și
cetățenii țării respective.

Dreptul de a înainta petiții și plângeri

Puteți adresa o plângere Parlamentului European pentru a-i solicita să se ocupe de o problemă

personală ori de o chestiune de interes public. Subiectul acesteia trebuie să intre în sfera

8
competențelor UE (adică să nu fie legat de ceva ce se decide la nivel local sau național) și trebuie
să vă afecteze direct.

Dacă vă nemulțumește comportamentul unei instituții sau organism al UE, puteți adresa o

plângere Ombudsmanului european.

De asemenea, puteți contacta direct instituțiile și organismele consultative ale UE și aveți

dreptul de a primi răspuns în oricare dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii.

Protecția consulară

Dacă vă aflați într-o țară din afara Uniunii și aveți nevoie de ajutor, în calitate de cetățean
european aveți dreptul la protecție consulară din partea ambasadei sau consulatului oricărui stat
membru al UE, dacă propria dumneavoastră țară nu deține reprezentanță diplomatică în țara
respectivă.

De exemplu, puteți solicita asistență în situații legate de deces, accident sau îmbolnăvire,
arest sau detenție, acte de violență și repatriere.

Bibliografie

a) Informații bibliotecare;
b) Internet;
c) Articole și studii de specialitate;
d) Legislație.