43
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

d
UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

e FACULTATEA DE DREPT
LUCRU INDIVIDUAL

o Disciplina: DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC

TEMA : " Regimul juridic al străinilor"

s
e
b Cumpătă Mihaela, anul II, grupa

i În dreptul internațional privat prin străin se înțelege acea persoană care nu are cetățenia
statului pe teritoriul căruia se află.
Instituția străinului cunoaște o dezvoltare istorică destul de interesantă, și a fost obiectul a
numeroase reglementări. În decursul istoriei, condiţia juridică a străinului a suferit transformări
profunde determinate de schimbările produse în sfera relaţiilor de producţie, în raporturile dintre
state pe plan internaţional şi de o serie de factori ca: dezvoltarea economică, contextul istoric
concret, regimul libertăţilor, gradul cooperării economice, starea de pace din zona respectivă.
Din perioada antică când străinul era asemuit cu pericolul, cu dușmanul și putea
oricând transformat în rob, s-a ajuns la condiția că majoritatea legislațiilor lumii
acordă străinilor un regim asemănător, în ceea ce privește volumul de drepturi și
obligații, cu a propriilor cetățeni, cu unele excepții. Ba mai mult, la nivel
internațional sau semnat convenții, tratate care consfințesc drepturile străinului și
prezintă instrumentele necesare pentru protejarea acestor drepturi.
Dacă să analizăm legislațiile naționale ale diferitelor state ajungem la concluzia că
nu a fost formulată o noțiune a străinului unanim recunoscută, cu toate că există
opinia că în această privință pe plan internațional au existat tentative de definire a
acesteia.
Ordonanța franceză nr.45-2658 din 2 noiembrie 1945 precizează în art.l că sunt
considerați străini, în înțelesul ordonanței toate persoanele care nu au naționalitatea
franceză, fie că au naționalitate străină, fie că n-au nici o naționalitate.
În Grecia, potrivit Legii nr.1975/1991 privind regimul juridic al străinilor, prin
străin se înțelege orice persoană care nu are cetățenia greacă sau persoana fără
cetățenie.
Art.2 din legea străinilor din Polonia, din 13 ianuarie 2003 definiția noțiunii de
străin ca fiind orice persoană care nu are cetățenia poloneză.
În Austria, Legea nr.838/1992 privind regimul străinilor definește străinul ca o
persoană care nu are cetățenia austriacă.
În România Ordonanța de urgență a Guvernului nr.194 din 2002 privin regimul
străinilor prevede în art.2 lit. a) că prin străin se înțelege persoana care nu are
cetățenia Română.
Pentru prima dată o definiție comună a noțiunii de străin o întâlnim în Dreptul
Uniunii Europene. Statele Europene membre ale Acordului Shengen din 14 iunie
1985 au convenit in art.l al Conventiei de aplicare a Acordului Shengen, semnat la
19 iunie 1990 ca prin străin se înțelege orice persoana, alta decât cetațenii statelor
membre ale Uniunii Europene.
În Republica Moldova conform art.3 din Legea nr.200 din 16.07.2010 privind
regimul străinilor stabilește că străin este persoana care nu deține cetățenia
Republicii Moldova sau care este apatrid.
Prin urmare, străinul care se gasește la un moment dat pe teritoriul unui stat poate
avea statutul de apatrid, refugiat, persoana străina, persoană strămutată.
Notiunea de străin poate fi pusă mai bine în evidență raportând-o la cea de cetățean,
aceasta fiind persoana care beneficiază de cetățenie. Cetățenia reprezintă o legătură
politico-juridică între cetățean și stat, este inseparabilă de persoana acestuia, în mod
obișnuit apare în momentul nașterii cetățeanului și dispare odată cu decesul lui.
Cetățeanul rămâne purtător de drepturi și obligații față de stat și în cazul când se
află în afara teritoriului lui, iar statul își păstrează obligațiile de a proteja pe cale
diplomatică cetățenii săi aflați în străinătate. Faptul ca o persoană nu are cetățenia
unui stat în care se află, locuiește în acel stat, sau este în trecere, este considerat ca
probă a situației sale de străin.
Spre deosebire de străin ca persoană fizică, legislațiile statelor cunosc ca subiect de
drept și străinul persoană juridică (elementul de extraneitate fiind dat în acest caz de
existența sediului în alt stat, precum si de altă naționalitate).
Apatridul (persoana fără cetățenie) în legislația mai multor state, inclusiv și
legislația Republicii Moldova, este asimilat cu cetățeanul străin. Apatridia apare
datorită faptului că de multe ori legile care reglementează cetățenia în diferite state
vin în contradicții între ele, ducând astfel la apariția acesteia. Această se petrece
atunci când o persoană își pierde cetățenia unui stat dar nu a obținut o altă cetățenie.
Respectiv un copil născut din părinți apatrizi, este la rândul său apatrid.
Doctrina autohtonă reliefează anumite deosebiri între apatrid și străin care sunt
următoarele:
1.unele reglementări privesc doar străinii, care pot fi expulzați, apatrizii care
au domiciliu legal în țară nu se expulzează;
2.statutul personal al apatridului este supus legii domiciliului iar în lipsa
domiciliului, legii reședinței;
3.dovada cetățeniei este supusă unor reglementări personale;
4.cetățenii străini beneficiază de protecție diplomatică și consulară;
5.cetățenii străini beneficiază de acordurile și tratatele semnate de către statul
de cetățenie și statul în care are statut de străin.
Pentru a reduce cazurile de apatridie și a proteja drepturile acestora la nivel
internațional a fost adoptată Convenției privind statutul apatrizilor la New York 28
septembrie 1954 și intrată în vigoare la 6 iunie 1960. Reglemetările convenției oferă
apatrizilor un standard minim de tratament din punct de vedere legal. În această
linie de idei menționăm că, Republica Moldova este parte la Convenţia Europeană a
Cetăţeniei şi Convenţia Consiliului Europei privind evitarea apatridiei în situaţia de
succesiune a statelor. Legislaţia naţională actuală încorporează standardele
internaţionale pentru prevenirea apatridiei, cetăţenia este acordată copiilor născuţi în
Moldova, inclusiv persoanelor apatride şi cetăţenilor străini. Retragerea şi
renunţarea la cetăţenie sunt condiţionate de existenţa sau obţinerea unei alte
cetăţenii.
În termeni generali, prin refugiat se înţelege o persoană care caută să se sustragă
unor condiţii sau împrejurări din ţara sa de origine, pe care le consideră
insuportabile, şi să găsească adăpost şi protecţie în altă ţară. Motivele părăsirii ţării
de origine pot fi: opresiune; persecuţie; ameninţarea vieţii sau libertăţii; sărăcie
chinuitoare; război sau lupte civile; dezastre naturale (cutremure, inundaţii, secetă
foamete).
Convenţia de la Geneva din 28.07.1951 privind statutul refugiaților, în art.l, alin.
(2), cât şi Protocolul din 31.01. 1967, de la New York, prin art. 1.2, definesc
refugiatul ca orice “persoană care în urma unor temeri justificate de a fi persecutată,
pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau
opinie politică, se găseşte în afara ţării sale de origine şi nu poate, sau din cauza
acestor temeri, nu doreşte să revină în această ţară”. Această definiție a fost preluată
de toate legislațiile care au aderat la Convenție și la Protocol. De altfel și
R.Moldove este printre statele aderante.
1. Ne permitem să remarcăm doar în linii generale următorul aspect, la etapa
actuală statele europene se confruntă cu o mare criză a refugiaților, fapt care
s-a soldat cu numeroase atentate teroriste, săvârșite cu cruzime, cu pierderi de
vieți omenești, în număr tot mai mare sau atestat cazuri de agresare a femeilor
băștinașe de către barbații refugiați. Suntem de părerea că aceste probleme
sociale vor avea repercusiuni negative asupra țărilor europene și Uniunii
Europene, dacă nu va fi găsit un consens multiaspectual, juridic, economic,
social, religios, educațional, integrațional.
Noțiunea de strămutat se consideră cetățenii unor state care au fost deportați din
țările lor cu forța, în alte state. Cel mai mare număr a persoanelor strămutate s-a
constatat după cel de al Doilea Război Mondial, ca consecință a deportărilor a
milioane de oameni din ţările ocupate de Germania.
Prin condiţia juridică a străinilor se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe
care le au străinii într-o anumită ţară (alta decât cea de origine).
Intr-o opinie, condiţia juridică este privită lato sensu(cuprinzând toate normele
specifice
 aplicabile străinilor) şi stricto sensu(folosită spre a delimita o altă instituţie, cea a
conflictului de
legi, care reglementează legea după care să se exercite drepturile şi obligaţiile
străinului).
Prin condiția juridică a străinului se înțelege ansamblul normelor juridice care
reglementează capacitate de folosință a străinului, adică drepturile și obligațiile pe
care acesta le are într-un anumit stat, în care are calitatea de străin.
Din analiza definiților de mai sus se pot trage următoarele concluzii:
Condiția juridică a străinului are un caracter unilateral deoarece este stabilită de
legea statutlui pe teritoriul căruia se află persoana fizică străină. Volumul drepturilor
acordate străinilui de legea statului de aflare poate fi diferit de volumul drepturilor
și obligațiilor oferite de statul său, astfel încât străinul poate beneficia de unele
drepturi, pe care nu le avea în țara sa.
Volumul drepturilor și obligațiilor persoanei fizice străine într-un stat, depind în
mare parte de relațiile de colaborare a statului de ședere și a statului său de
cetățenie, precum și de convențiile și tratele internaționale la care sunt parte statele
menționate.
La stabilirea regimului juridic al străinului, statul în care străinul se află poate
urmări două aspecte: acordarea unui regim juridic străinului reieșind din propriile
interese, și acordarea unui regim juridic străinului cât mai apropiat de cel al
cetățenilor săi.

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 200
din 16-07-2010
privind regimul străinilor în Republica Moldova
Articolul 4.Drepturile şi obligaţiile străinilor
(1) Străinii aflaţi legal în Republica Moldova se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi
cetăţenii Republicii Moldova, garantate de Constituţia Republicii Moldova şi de alte legi,
precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, cu excepţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
(2) Pe timpul aflării sau şederii în Republica Moldova, străinii sînt obligaţi să respecte legislaţia
Republicii Moldova şi să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor abilitate.
(3) Dreptul de proprietate, de posesiune, de folosinţă sau de dispoziţie asupra unui bun imobiliar
pe teritoriul Republicii Moldova nu oferă străinului prioritate la obţinerea dreptului de şedere pe
(4) Străinii au dreptul să desfăşoare activitate de muncă pe teritoriul Republicii Moldova doar cu
permisiunea organelor abilitate.
(5) Străinii aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligaţi să respecte scopul pentru care li
s-a acordat dreptul de intrare şi, după caz, dreptul de şedere pe teritoriul ţării, precum şi să
părăsească teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere acordat.
(6) Pe durata şederii în Republica Moldova, străinii sînt obligaţi să declare autorităţii competente
pentru străini, în termen de 15 zile calendaristice, schimbarea documentului de trecere a
frontierei de stat.
(7) Furtul sau pierderea documentului de trecere a frontierei de stat, a permisului de şedere, a
buletinului de identitate pentru apatrizi sau a documentului de călătorie se declară organului de
poliţie teritorial în termen de 15 zile calendaristice.
Articolul 5.Asistenţa la integrarea străinilor în viaţa economică, socială şi culturală a
Republicii Moldova
(1) Străinilor cărora li s-a acordat un drept de şedere în ţară li se vor asigura, prin intermediul
organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi al autorităţilor administraţiei
publice locale, condiţii de integrare în viaţa economică, socială şi culturală a ţării.
(2) Pentru integrarea străinilor prevăzută la alin. (1), se pot organiza şi desfăşura
următoarele activităţi:
a) cursuri de studiere a limbii de stat;
b) informare despre drepturile şi obligaţiile străinilor, despre oportunităţile de integrare în
societate;
c) cursuri de studiere a istoriei, culturii, civilizaţiei şi a sistemului de drept al Republicii
Moldova;
d) întîlniri prilejuite de diferite evenimente, la care să participe şi cetăţeni ai Republicii
Moldova, pentru promovarea cunoaşterii şi a înţelegerii reciproce.
(3) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei
publice locale cooperează, potrivit competenţelor, cu organizaţii naţionale şi internaţionale în
vederea promovării şi derulării unor programe de integrare a străinilor în societate, de
identificare şi de atragere a resurselor financiare necesare în acest scop.

Drepturile cetăţenilor străini şi ale apatrizilor reprezintă prerogativele acordate de stat ce asigură
persoanei condiţii de viaţă adecvate pentru dezvoltarea calităţilor intelectuale şi satisfacerea
cerinţelor spirituale şi materiale, inerente fiinţei umane, indiferent de raportul său cu statul în
care se află, fiind recunoscute universal, precum şi drepturile care sînt rezervate străinilor în
temeiul regimului acordat de statul-gazdă.
Drepturile și interesele cetățenilor străini și apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova se
bucură atât de protecțiia asigurată de convențiile și tratale internaționale, (Anexa nr.1) cât și de
protecția cadrului juridic național,(Anexa nr.2) care crează mecanisme de promovare, protecţie şi
asigurare a exercitării lor.
În special trebuie de menționat Legea nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în
Republica Moldova care reprezintă de fapt, legea principală sau mai bine zis legea care conție
reglementări în cele mai vaste domenii privind regimul juridic al străinilor în Republica
Moldova, unele dintre care vor fi analizate în continuare.
Intrarea străinilor în Republica Moldova se face prin orice punct de trecere a frontierei de stat
deschis traficului internațional. Străinii pot trece frontiera de stat și prin alte locuri, în condițiile
stabilite de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Străinii potrivit art.6 alin.(1) din legea nr.200 din 16.07.2010, pot intra pe teritoriul
Republicii Moldova doar dacă întrunesc următoarele condiţii :
1. posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau
acceptat de Republica Moldova, dacă prin tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte nu se prevede altfel;
2. posedă viză acordată în condiţiile prezentei legi sau, după caz, permis de şedere
valabil ori buletin de identitate pentru refugiați sau pentru beneficiarii de
protecţie umanitară, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte nu s-a stabilit altfel;
3. prezintă documente care justifică scopul intrării şi fac dovada existenţei unor
mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru
întoarcere în ţara de origine sau pentru tranzit către un alt stat în care există
siguranţa că li se va permite intrarea;
4. prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie
sau că vor părăsi teritoriul Republicii Moldova, în cazul străinilor aflaţi în
tranzit;
5. nu sînt incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura
interdicţiei de intrare în Republica Moldova conform art. 9 sau care au fost
declaraţi indezirabili conform art.55;
6. nu prezintă pericol pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică;
7. nu a fost instituit un consemn nominal de nepermitere a intrării în Republica
Moldova.
Sunt scutiți de la aceste condiţii străinii care staţionează în zonele de tranzit internaţional ale
aeroporturilor, în zonele de tranzit de la frontiera de stat fie în centrele de cazare cu regim de
zonă de tranzit ori pe ambarcaţiuni ancorate în porturi fluviale.
Străinii care intră în Republica Moldova pot rămîne pe teritoriul ei numai în perioada stabilită în
viză, cu excepţia cazurilor când li s-a acordat drept de şedere provizorie sau de şedere
permanentă. (Legea nr. 200 din 16.07.2010 art.14 alin.(2))
Dacă în tratatele internaţionale sau în actele normative prin care se desfiinţează unilateral
regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sânt desfiinţate, străinilor care nu
au obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în Republica Moldova li se permite accesul pe teritoriul
ei. Aceştia pot să rămînă pentru o şedere neântreruptă sau pentru mai multe şederi a căror durată
nu va depăşi 90 de zile calendaristice în decursul oricărei perioade de 180 de zile calendaristice,
ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de
În unele situații (art. 8 alin.(1)) intrarea străinilor pe teritoriul Republicii Moldova poate fi
refuzată:
1. nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1);
2. organizaţiile internaţionale al căror membru este Republica Moldova sau
autorităţile publice care desfăşoară activităţi de combatere a terorismului
semnalează că aceştia finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte
de terorism;
 3. există indicii că fac parte din grupuri criminale organizate cu caracter
transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
4. există indicii să se presupună că au săvârşit sau că au participat la săvârşirea
unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război, ori a unor
crime contra umanităţii, prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
5. au prezentat informaţii false la perfectarea documentelor de intrare în Republica
Moldova;
6. au încălcat regimul frontierei de stat şi regimul punctului de trecere a frontierei
de stat;
7. au săvîrşit infracţiuni în perioada unor alte şederi în Republica Moldova ori în
străinătate împotriva statului sau a unui cetăţean al Republicii Moldova şi au
antecedente penale nestinse;
8. au introdus ori au încercat să introducă ilegal în Republica Moldova alţi străini,
ori sînt implicaţi în traficul de fiinţe umane;
9. au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau la
intrarea pe teritoriul Republicii Moldova;
10.anterior au fost îndepărtaţi de pe teritoriul ţării şi nu au restituit cheltuielile
legate de îndepărtarea lor;
11.au interdicţie de intrare în Republica Moldova;
12.şi-au epuizat durata de aflare sau de şedere pe teritoriul Republicii Moldova
Autorităţile publice sau instituţiile care deţin date şi informaţii cu privire la
existenţa unor situaţii de natura celor indicate la alin.(1) au obligaţia să
informeze organele abilitate în domeniu.
Măsura nepermiterii intrării în Republica Moldova a străinului va fi motivată de
Poliţia de Frontieră şi va fi comunicată persoanei în cauză, faptul consemnîndu-
se în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi al
azilului. Decizia privind aplicarea măsurii nepermiterii intrării în Republica
Moldova poate fi contestată în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Străinul căruia nu i se permite intrarea în Republica Moldova este obligat să părăsească imediat
punctul de trecere a frontierei de stat către ţara de origine sau către orice altă destinaţie  pe care o
doreşte, cu excepţia teritoriului Republicii Moldova.
În cazul în care părăsirea imediată a punctului de trecere a frontierei de stat de către străinul
prevăzut la alin. (1) nu este posibilă, organul abilitat va dispune cazarea lui într-un loc amenajat
în acest scop, până la încetarea motivelor care fac imposibilă plecarea acestuia, dar nu mai mult
de 24 de ore de la data cazării. Dacă motivele care fac imposibilă plecarea nu încetează în 24 de
ore de la data cazării, străinul va fi predat autorităţii competente pentru străini în vederea
îndepărtării de pe teritoriul Republicii Moldova, în condiţiile legii.
Pentru a intra pe teritoriul Republicii Moldova unele categorii de străini au nevoie de vize.
Regimul acordării vizelor este reglementat în Capitolul III din Legea nr.200 privind regimul
străinilor în Republica Moldova. Potrivit art.14 viza oferă titularului dreptul de intrare pe
teritoriul Republicii Moldova numai dacă la momentul prezentării acesteia la punctul de trecere
a frontierei de stat organele de control constată că nu există nici unul din motivele de
nepermitere a intrării în R.Moldova stabilite de art.8 alin.(1).
Vizele se acordă în funcție de scopul declarat și pot fi:
 1. de tip „A”, – viză de tranzit aeroporuar (cel mult 5 zile);
2. de tip „B„ – viză de tranzit (cel mult 5 zile cu una sau multiple intrări și
ieșiri);
3. de tip „C„ – viză de scurtă ședere ( nu mai mult de 90 de zile în decurs de
180 de zile, cu una sau multiple intrări și ieșiri);
4. de tip „D„ – viză de lungă ședere (pe o perioadă de 12 luni dar cu șederi ce
nu depășesc 90 de zile în decursul a 180 de zile, cu una sau multiple intrări
Viza se acordă străinilor de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
Republicii Moldova.Viza electronică se acordă străinilor de către Direcţia
generală afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi
Integrării Europene. În situații de excepții prevăzute de art.21viza poate fi
acordată și la punctele de trecere a frontierii de stat de către poliția de frontieră.
Cazurile de excepție sunt stabilite de art.21, care sunt:
1. în caz de urgență determinată de dezastre, calamități naturale sau
accidente;
2. în caz de deces sau de îmbolnăvire gravă a unei rude aflate pe teritoriul
Republicii fapt confirmat prin documente;
3. în cazul echipajelor şi pasagerilor navelor sau aeronavelor aflate în situaţii de
extreme, nevoite să acosteze ori să aterizeze ca urmare a unor defecţiuni,
intemperii sau a pericolului de atac terorist;
4. în cazul funcţionarilor din cadrul organizaţiilor internaţionale, delegaţi să
îndeplinească misiuni oficiale în Republica Moldova într-un interval de timp
scurt, care nu va depăşi perioada de 15 zile calendaristice;
5. în cazul participanţilor la acţiunile internaţionale, organizate în Republica
Moldova cu acordul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, dacă
nu este timp suficient pentru obţinerea vizelor;
În situaţii de excepţie, viza se eliberează la punctele de trecere a frontierei de stat dacă sînt
întrunite anumite condiții:
1. solicitantul întruneşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), c), d), e), f) şi
g);
2. solicitantul nu a reușit să solicite în prealabil viza, și prezintă documente care
dovedesc existența unor motive neprevăzute și imperative de intrare;
3. întoarcerea solicitantului în ţara sa de origine ori de reşedinţă sau tranzitarea de
către acesta a altor state este considerată certă în baza documentelor justificative
prezentate de solicitant.
Aceste vize de excepție conferă titularului drept de şedere pentru o perioadă de maximum 15
zile, în funcţie de scopul şi condiţiile şederii prevăzute. În cazul tranzitului, durata şederii
autorizate nu trebuie să depășească 5 zile.
Referitor la documentele de călătorie art. 61menționează că la data intrării străinului pe teritoriul
Republicii Moldova, durata de valabilitate a documentului de călătorie trebuie să depăşească cu
cel puţin 3 luni data stabilită pentru părăsirea teritoriul Republicii Moldova. În situaţiile de
excepţie prevăzute la art. 21 alin. (1), precum şi în cazul funcţionarilor internaţionali care
urmează să participe la evenimente de anvergură cu caracter naţional sau internaţional,
organizate de către autorităţile publice centrale, se permite intrarea în Republica Moldova în
baza unui document de călătorie a cărui valabilitate va depăşi cu mai puţin de 3 luni data
stabilită pentru părăsirea teritoriului Republicii Moldova. Documentul de călătorie trebuie să
conțină cel puțin două pagini libere. Documentul trebuie să fie eliberat în ultimii 10 ani.
Prevederile alin. (3) şi (4) nu se răsfrâng asupra cărţilor de identitate acceptate pentru trecerea
frontierei de stat.
În condițiile legii (art. 9 din Legea nr.200) pentru unele categorii de străini poate fi dispusă
interdicția de intrare în Republica moldova. Interdicția de intrare pe o perioadă anumită
de timp este dispusă de:
1. de autoritatea competentă pentru străini, în privinţa străinului returnat de pe
teritoriul Republicii Moldova;
2. de Poliţia de Frontieră, în privinţa străinului care a ieşit din Republica Moldova
după data la care şederea sa a devenit ilegală.
Măsura interdicției de intatre pe teritoriul Republici Moldova se dispune şi împotriva
persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) lit. b)–e). Instituirea măsurii interdicţiei de intrare în
Republica Moldova se comunică străinilor în scris de către organul care a adoptat măsura,
împreună cu motivele care stau la baza dispunerii ei.
Interdicţia de intrare în Republica Moldova se aduce la cunoştinţa străinului printr-o decizie
separată fie concomitent cu o decizie de returnare (art. 9 alin. (5)). Termenele interdicției care
pot fi dispuse pentru străini, sunt stabilite în art.10 din Legea nr.200, și pot varia de la un an până
la zece ani, în dependență de gravitatea încălcării stabilită de lege.
De menționat că art.101stipulează cazurile și condițiile când autoritatea competentă poate
dispune ridicarea interdicției de intrare în Republica Moldova, care sunt:
1. străinul este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova, iar căsătoria nu este
fictivă;
2. străinul este căsătorit cu un alt străin cu drept de şedere permanentă în
Republica Moldova, iar căsătoria nu este fictivă;
3. străinul are copii minori sau copii inapţi pentru muncă, comuni cu cetăţeni ai
Republicii Moldova, dacă aceștia se află la întreţinerea lui sau dacă există
obligaţia plăţii pensiei alimentare, obligaţie pe care străinul şi-o îndeplineşte cu
regularitate;
4. străinul beneficiază de dreptul de dobândire a cetăţeniei Republicii Moldova
prin recunoaştere.

Șederea străinilorîn Republica Moldova este de două tipuri: provizorie și permanentă,

reglementată de capitolul IV și V a Legii nr.200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în
Republica Moldova.
Potrivit art.31 străinul poate solicita autorităţii competente pentru străini acordarea dreptului de
şedere provizorie în Republica Moldova în baza unei vize de lungă şedere în scopul pentru care
a fost eliberată, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.421şi art.422.

Dreptul de ședere provizorie poate fi acordat:

1. pentru imigrare la muncă;
2. pentru studii;
3. pentru reântregirea familiei;
4. pentru activităţi umanitare, de voluntariat sau religioase;
5. pentru tratament medical de lungă durată, balneosanatorial şi de recuperare;
 6. pentru protecţia victimelor traficului de fiinţe umane;
7. pentru protecţia victimei violenţei în familie;
8. pentru alte scopuri, în care activitatea străinului nu contravine legislaţiei
Republicii Moldova sau prezenţa lui pe teritoriul Republicii Moldova este
necesară în interes public sau de securitate naţională;
Pentru acordarea dreptului de şedere provizorie, străinul trebuie să adreseze autorităţii
competente pentru străini, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului
pentru care i s-a acordat dreptul de aflare, o cerere în acest sens.
Cererea trebuie să fie însoțită de paşaportul naţional în original şi în copie, de dovada spaţiului
de locuit, de dovada asigurării medicale şi a mijloacelor de întreţinere, de cazierul judiciar tradus
și legalizat/apostilat de autorităţile statului a cărui cetăţenie străinul o deţine, de actele de stare
civilă în original şi în copii. În cazul în care străinul are o şedere legală de cel puţin 2 ani într-o
altă ţară decât țara a cărei cetăţenie o deţine, acesta urmează să prezinte cazierul judiciar eliberat
de autorităţile statului de reşedinţă, tradus și legalizat/apostilat, precum şi documentul ce
confirmă dreptul de şedere.
În termen de până la 30 de zile calendaristice din data depunerii cererii, autoritatea competentă
pentru străini va emite o decizie privind acordarea sau refuzul acordării dreptului de şedere
provizorie. Decizia va fi consemnată în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul
migraţiei şi azilului. În cazul în care termenul de aflare pe teritoriul Republicii Moldova expiră
până la emiterea deciziei, autoritatea pentru străini va elibera străinului un certificat ce confirmă
statutul lui (certificat de confirmare).
În funcţie de motivul solicitării, dreptul de şedere provizorie poate fi acordat pentru o perioadă
de până la 5 ani, iar în cazurile prevăzute de lege, şi pentru o altă perioadă.
Decizia privind refuzul acordării dreptului de şedere provizorie se emite în cazul în care:
1. străinul nu întruneşte condiţiile de intrare în Republica Moldova prevăzute la
art. 6 alin. (1) lit. a), b), c), e), f) şi g);
2. există vreunul din motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii
Moldova prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c), d), e), g), h), i), j), k) și l).
Decizia privind refuzul acordării dreptului de şedere provizorie se comunică în scris
solicitantului în termen de 3 zile lucrătoare de la emitere. Respectiv aceasta poate fi contestată în
instanţă de contencios administrativ.
În condițiile legii poate fi cerută acordarea și prelungirea dreptului de ședere provizorie:
lucrătorului imigrant,investitorilor străini, pentru studii, pentru reântregirea familiei cu străini
care au drept de şedere în Republica Moldova, pentru reântregirea familiei cu cetăţeni ai
Republicii Moldova, activități umanitare de voluntariat sau religioase, pentru tratament, pentru
victimele traficului de ființe umane, pentru victimele violenţei în familie, pentru alte cazuri.
Dreptul de şedere permanentă (art.45) se acordă la cerere, în condiţiile prezentei legi, pe o
perioadă nedeterminată străinului, titular al dreptului de şedere provizorie dacă întruneşte
cumulativ următoarele condiţii:
1. are drept de şedere provizorie legală şi continuă pe teritoriul Republicii
Moldova de cel puţin 3 ani - în cazul străinului căsătorit cu un cetăţean al
Republicii Moldova;
2. are drept de şedere provizorie legală şi continuă pe teritoriul Republicii
Moldova de cel puţin 5 ani - în cazul străinului din alte categorii;
 3. face dovada faptului că deţine mijloace suficiente de întreţinere; excepţie fac
străinii căsătoriţi cu cetăţeni ai Republicii Moldova;
4. dispune de spaţiu de locuit;
5. vorbeşte limba de stat la un nivel satisfăcător;
6. îndeplineşte în continuare condiţiile de intrare în Republica Moldova prevăzute
la art. 6 alin. (1) lit. a), c), e), f) şi g);
7. nu a intervenit, în perioada şederii în Republica Moldova, nici unul dintre
motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova prevăzute la
art. 8 alin. (1) lit. b), c), d), e), g), h), i), j), k) și l);
8. nu a avut în ultimii 3 ani antecedente penale.
Pentru străinii căsătoriţi cu cetăţeni ai Republicii Moldova, durata căsătoriei trebuie să fie în
mod obligatoriu de cel puţin 3 ani, în caz contrar fiind aplicabile prevederile alin. (1) lit. b).
Străinilor a căror şedere este în interesul Republicii Moldova li se poate aproba acordarea
dreptului de şedere permanentă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
În cazul în care ambii părinţi sânt titulari ai dreptului de şedere permanentă, străinul minor
obţine stabilirea domiciliului în Republica Moldova concomitent cu părinţii săi. Minorul este în
drept să obţină stabilirea domiciliului în Republica Moldova şi în cazul în care numai unul dintre
părinţi este titular al dreptului de şedere permanentă dacă se află la întreţinerea acestuia.
Dreptul de şedere permanentă se acordă şi străinilor care, conform legislaţiei în vigoare,
beneficiază de dreptul la dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin recunoaştere şi întrunesc
condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. d) şi h).
Dreptul de ședere permanentă se acordă cetățenilor străini și membrilor familiilor acestora în
cazurile prevăzute la art. 17 alin. (11) și (31) din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-
XIV din 2 iunie 2000.
Sînt exceptaţi de la prevederile art.45 străinii înmatriculaţi la studii.
Dreptul de şedere permanentă încetează sau se retrage:
1. la cererea titularului;
2. la plecarea străinului din ţară pentru a-şi stabili domiciliul pe teritoriul unui alt
stat;
3. în cazul absenţei străinului pe teritoriul Republicii Moldova în o perioadă mai
mare de 12 luni consecutive;
4. în cazul declarării străinului persoană indezirabilă;
Absenţa motivată a străinului de pe teritoriul Republicii Moldova pe o perioadă mai mare de 12
luni consecutive nu conduce automat la încetarea sau retragerea dreptului de şedere permanentă.
În toate situaţiile, după 6 ani de absenţă de pe teritoriul Republicii Moldova, străinul îşi pierde
dreptul de şedere permanentă.
Dreptul de şedere permanentă poate fi anulat sau revocat în condiţiile prezentei legi.
În ceea ce privește condițiile de depunere a cererii de e acordare a dreptului de şedere
permanentă în Republica Moldova art.46 alin. (1) prevede că cererea se depune personal la
autoritatea competentă pentru străini. La alin (2) se prevede că cererea se întocmește în limba
de stat și se însoțește de următoarele documente:
1. certificatul de stare civilă;
2. documentul valabil pentru trecerea frontierei de stat;
3. actul ce confirmă deţinerea legală a spaţiului de locuit;
4. actul ce confirmă mijloacele de întreţinere;
 5. cazierul judiciar sau un alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de
autorităţile din ţara de origine;
Autoritatea competentă pentru străini va emite, în termen de pînă la 90 de zile calendaristice din
data înregistrării cererii, o decizie privind acordarea sau refuzul acordării dreptului de şedere
permanentă, care va fi consemnată în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul
migraţiei şi azilului.
În cazul în care, după depunerea cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă în
Republica Moldova, nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 46 alin.(1) şi (2), autoritatea
competentă pentru străini respinge cererea.
Autoritatea competentă pentru străini comunică solicitantului în scris, în termen de 10 zile
lucrătoare, decizia de respingere a cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă în
Republica Moldova, precum şi motivele care au stat la baza deciziei.
Decizia de respingere a cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica
Moldova poate fi contestată în instanţa de contencios administrativ.
Cererea repetată privind acordarea dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova poate
fi depusă după înlăturarea motivelor care au condus la respingerea ei.
Ieșirea străinilor din Republica Moldova potrivit art.11 din Legea nr.200 din 16.07.2010 se face
în baza unui document valabil pentru trecerea frontierei de stat în al cărui temei au intrat în ţară.
Dacă străinul nu mai este în posesia acestui document, la ieșirea din țară străinul trebuie să
prezinte un nou document valabil pentru trecerea frontierei de stat, eliberat de misiunea
diplomatică sau de oficiul consular străin ori de un alt organ competent, conform legislaţiei în
vigoare.
Poliţia de Frontieră poate permite străinului ieşirea din ţară şi în baza documentului care atestă o
altă cetăţenie, în cazul pierderii, furtului sau deteriorării documentului cu care acesta a intrat în
Republica Moldova.
Conform art.12 , din aceeași lege străinului nu i se permite să iasă din țară, în următoarele
situații:
1. străinul execută o pedeapsă penală privativă de libertate în temeiul unei hotărâri
a instanţei de judecată a Republicii Moldova;
2. în cadrul unui proces de urmărire penală sau de judecare a cauzei penale pe
teritoriul Republicii Moldova, străinul este anunţat în căutare de către organul
abilitat sau i s-a aplicat una din următoarele măsuri preventive, conform
Codului de procedură penală:
 obligarea de a nu părăsi localitatea;
 obligarea de a nu părăsi ţara;
 transmiterea sub supraveghere a minorului;
 arestul la domiciliu;
 arestul preventiv;
 liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, cu obligaţia de a nu
părăsi localitatea.
1. străinului i-au fost aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical, în
condiţiile legii penale;
2. străinul are interdicţie de a părăsi ţara în temeiul unei încheieri a instanţei de
judecată, conform Codului de executare.
În vederea punerii în executare a măsurilor prevăzute la alin. (1), autorităţile care au dispus
aplicarea lor au obligaţia de a le comunica autorităţii competente pentru străini.
În toate situaţiile, se vor preciza motivele pentru care se solicită măsura nepermiterii ieşirii din
ţară şi, după caz, vor fi prezentate documentele confirmative.
Măsura de nepermitere a ieșirii de pe teritoriul Republicii Moldova se realizează:
1. instituirea unui consemn nominal în Sistemul informaţional integrat automatizat
în domeniul migraţiei şi azilului;
2. aplicarea, de către autoritatea competentă pentru străini, în actele de identitate a
ştampilei privind nepermiterea ieşirii din Republica Moldova.
Cât privește revocarea măsurii nepermiterii ieşirii din ţară se face conform art. 13 prin anularea
consemnului nominal din Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi
azilului şi prin aplicarea de către autoritatea competentă pentru străini a ştampilei în documentul
de identitate privind revocarea nepermiterii ieşirii.
Măsura nepermiterii ieşirii din ţară încetează de drept dacă se dovedeşte că:
1. în privinţa străinului s-a dispus neânceperea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului
penal ori revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara;
2. străinul a executat pedeapsa, a fost graţiat, beneficiază de amnistie sau a fost
condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei.
Returnarea străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova este prevăzută la art.51 Legea
nr.200, astfel împotriva străinilor care au intrat ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, a căror
şedere pe acest teritoriu a devenit ilegală, a căror viză sau al căror drept de şedere a fost anulat
sau revocat, cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere provizorie, al căror drept de
şedere permanentă a încetat, a căror cerere privind recunoaşterea statutului de apatrid a fost
respinsă, a fost încetată procedura respectivă sau al căror statut de apatrid a fost anulat, precum
şi împotriva foştilor solicitanţi de azil, autoritatea competentă pentru străini dispune măsura
returnării de pe teritoriul Republicii Moldova şi aplică interdicţia intrării în Republica Moldova
pentru o perioadă determinată conform art. 10.
Decizia de returnare este un act administrativ al autorităţii competente pentru străini prin care
şederea unui străin este declarată ca fiind ilegală şi care obligă străinii indicaţi la art. 51 să
părăsească teritoriul Republicii Moldova într-un anumit termen, după cum urmează:
1. în maximum 15 zile calendaristice– străinul căruia i s-a anulat viza sau a cărui
şedere a devenit ilegală;
2. în 30 de zile calendaristice – străinul căruia i s-a refuzat prelungirea dreptului de
şedere ori căruia acest drept a fost anulat sau revocat, precum şi străinul care
solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistat în situaţie de
şedere ilegală;
3. în 3 luni - străinul care trebuie să lichideze o investiţie;
4. în 15 zile calendaristice – foştii solicitanţi de azil, solicitanţii statutului de
apatrid sau străinii al căror statut de apatrid a fost anulat.
Aceste termene se calculează de la data la care străinului i s-a adus la cunoştinţă decizia de
returnare, în condiţiile prezentei legi.
În situaţii temeinic justificate, ţinând cont de circumstanţele specifice ale fiecărui caz în parte,
cum ar fi durata şederii legale, existenţa copiilor care frecventează şcoala şi existenţa altor
legături familiale, termenul acordat poate fi prelungit, la cerere, cu până la 30 de zile. Decizia
privind prelungirea termenului de părăsire a teritoriului Republicii Moldova sau privind refuzul
prelungirii acestui termen se comunică în scris străinului. Decizia de refuz poate fi atacată în
instanţa de judecată în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării.
În privinţa străinilor care nu au executat decizia de returnare, care au trecut sau au încercat sa
treacă ilegal frontiera de stat, care au intrat în ţară în perioada de interdicţie dispusă anterior, a
căror identitate nu a putut fi stabilită, autoritatea competentă pentru străini va emite decizia de
returnare sub escortă, care va fi însoţită, după caz, de luarea în custodie publică în condiţiile
prevăzute la art. 64.
Declararea străinului persoană indezirabilă,conform art. 55 Legea nr.200, este o măsură
asigurătorie de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori în a
cărui privinţă există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună
în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.Măsura se dispune de autoritatea competentă
pentru străini din oficiu sau la propunerea unor alte autorităţi cu competenţe în domeniul ordinii
publice şi al securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor indicate.
Autoritatea competentă pentru străini emite o decizie motivată privind declararea străinului
persoană indezirabilă după ce s-a constatat că este ca atare. Atunci când decizia privind
declararea străinului persoană indezirabilă se întemeiază pe raţiune de securitate naţională, în
decizie nu vor fi menţionate motivele care stau la baza ei.Dreptul de şedere al străinului
încetează de drept la data emiterii deciziei privind declararea sa persoană indezirabilă. Străinul
poate fi declarat persoană indezirabilă de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului cu
o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că motivele care au
determinat luarea acestei măsuri nu au încetat.
Măsura declarării străinului persoană indezirabilă se consemnează în Sistemul informaţional
integrat automatizat în domeniul migraţiei şi azilului.
Decizia privind declararea străinului persoană indezirabilă se aduce la cunoştinţă acestuia de
către autoritatea competentă pentru străini, în condiţiile art. 53.
Conform art.57 în decurs de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, decizia privind declararea
străinului persoană indezirabilă poate fi atacată în instanţa de judecată.
Îndepărtarea sub escortă a străinului, potrivit art.58 Legea 200, presupune însoţirea acestuia
de către personalul specializat al autorităţii competente pentru străini până la punctul de trecere a
frontierei de stat deschis traficului internaţional ori până în ţara de origine, de tranzit sau de
destinaţie. Îndepărtarea sub escortă se aplică străinilor:
1. care nu au părăsit voluntar teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului
acordat prin decizia de returnare prevăzut la art. 52 alin. (1);
2. care au trecut sau care au încercat să treacă ilegal frontiera de stat ori a căror
identitate nu a putut fi stabilită;
3. care au intrat în Republica Moldova în perioada de interdicţie dispusă anterior;
4. care au fost declaraţi indezirabili;
5. împotriva cărora a fost dispusă expulzarea;
6. care prezintă un risc de sustragere de la procedura de îndepărtare.
Pe timpul îndepărtării sub escortă pot fi utilizate procedee şi mijloace speciale, în condiţiile
legislației în vigoare, numai în cazurile în care acestea sânt necesare pentru protejarea vieţii sau
integrităţii fizice a personalului din escortă, a străinului ori a altor persoane, pentru împiedicarea
producerii de pagube materiale sau pentru îndeplinirea obiectivului îndepărtării sub escortă.
Măsurile se aplică cu respectarea demnităţii străinului, gradual şi proporţional cu starea de
pericol ce trebuie înlăturată.
Dacă străinul posedă document de identitate valabil pentru trecerea frontierei de stat şi mijloace
financiare şi dacă nu este necesară efectuarea unor alte formalităţi, măsura va fi pusă în aplicare
în 24 de ore, iar dacă măsura nu poate fi aplicată în acest termen, străinul este luat în custodie
publică sau i se poate acorda tolerarea rămânerii pe teritoriul Republicii Moldova.
Drepturile, libertățile și obligațiile fundamentale ale străinilor sunt reglementate la cap
IXLegea 200 din 16.07.2010
La general, străinii în Republica Moldova se bucură de regim național, astfel ei se bucură de
aceleaşi drepturi, libertăţi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu anumite excepţii
stabilite de lege, atunci când prin aceasta nu sunt lezate interesele statului, drepturile şi interesele
legitime ale cetăţenilor R. Moldova şi ale altor persoane.
Străinii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosibire de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
În conformitate cu legislația Republicii Moldova străinii au dreptul:
 dreptul la muncă şi la protecţia ei;
 dreptul la odihnă şi la ocrotirea sănătăţii;
 dreptul la asigurări sociale (indemnizaţii, pensii, și alte prestații sociale);
 dreptul la domiciliu și la locuinţă;
 dreptul la proprietate şi dreptulde proprietate intelectuală (străinii au dreptul de
a deține bunuri în proprietate privată, de a moşteni, de a testa, de a exercita
dreptul de autor al unei opere literare,artistice sau ştiinţifice, al unei descoperiri,
invenţii, alte drepturi personale nepatrimoniale);
 dreptul la educaţie (străinii au acces la învăţămîntul preşcolar, primar, secundar,
profesional tehnic, universitar, în condițiile legii);
 dreptul la asociere (străinii se pot asocia în diverse societăţi culturale, ştiinţifice,
sportive, în organizaţii cooperatiste,etc.);
 dreptul la libertatea conştiinţei şi a opiniei;
 dreptul la familie(străinii se pot căsători şi de a desface căsătoria cu cetăţeni ai
Republicii Moldova, cu alte persoane în conformitate cu legislaţia în vigoare. Ei
se bucură de dreptul la familie şi au îndatoriri în relaţiile de familie);
 dreptul la libera circulaţie pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
 dreptul la inviolabilitatea persoanei și a locuinței, precum și dreptul la satisfacţie
efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente, a altor autorităţi publice
împotriva actelor ce le violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime;
 dreptul să adreseze cereri Avocatului Poporului;
 în procesele de judecată străinii beneficiază de aceleaşi drepturi procedurale ca
şi cetăţenii Republicii Moldova;
 de asistenţă juridică gratuită sau pe bază de contract din partea avocaţilor,
precum şi a altor persoane autorizate conform legii;
 străinilor li se garantează dreptul de a cere protecţie la misiunea diplomatică a
statului lor.
Obligațiile străinilor sunt menționate în art.841al Legii nr.200 astfel străinii sunt obligați:
  străinii sânt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de
intrare şi, după caz, dreptul de şedere pe teritoriul ţării, de asemenea să
părăsească teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere
acordat;
 străinii sînt obligaţi să respecte legislaţia Republicii Moldova şi să se supună, în
condiţiile legii, controlului organelor abilitate;
 străinii sînt obligaţi să declare la autoritatea competentă pentru străini, în termen
de 15 zile calendaristice, despre schimbarea documentului de călătorie în baza
căruia a fost obţinut dreptul de şedere, despre chimbarea domiciliului sau
reşedinţei,despre schimbarea cetăţeniei, despre desfacerea sau anularea
căsătoriei;
 străinul este obligat să declare la organul de poliţie teritorial în termen de 15 zile
calendaristice, furtul sau pierderea documentului de călătorie, a permisului de
şedere sau a buletinului de identitate pentru apatrizi;
 străinii sânt supuşi la impozite, taxe şi alte plăţi pe baze generale ca şi cetăţenii
Republicii Moldova, dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte nu stabilesc altfel.
După cum am mai menționat străinului îi sunt inpuse unele restricții privind exercitarea
drepturilor politice, astfel străinii nu au dreptul:
 de a alege şi de a fi aleşi în organele legislative, executive sau în alte organe
eligibile, şi nici de a participa la sufragiul universal;
 de a fi membri ai unor partide sau ai altor organizaţii social-politice;
 de a satisface serviciul militar în forţele armate ale R. Moldova.
Aici ar fi de remarcat că dreptul de posesiune, de folosinţă sau de dispoziţie asupra unui bun
imobiliar aflat pe teritoriul Republicii Moldova nu oferă străinului prioritate la obţinerea
dreptului de şedere pe teritoriul Republicii Moldova.
Cu titlu de concluzii ne permitem să remacăm că materia privind regimul juridic al
străinului este abordată insistent de către legiuitorul moldav, avînd în vedere numărul
mare de modificări ale legislației, deși Legea nr.200 din 16.07.2010 este relativ nouă, și
această insistență ne permit să facem două concluzii probabile: legislatorul nostru
manifestă o grijă sporită față de cetățenii străini și ajustează legislația la scimbările
survenite intre timp, sau a doua concluzie care este că, legislația Republicii Moldova
privind regimul juridic al străinilor a fost adoptată cu mari carențe, fapt care este corectat
prin modificările pe carele vedem. Astfel ar fi recomandabil ca legislația privind regimul
juridic al străinilor să se bucure de o anumită stabilitate și previzibilitate în timp, fapt care
ar contribui la mărirea numărului de vizitatori străini în țara noastră.