Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE


Specializarea – DREPT
Anul IV F.R.

REFERAT

DISCIPLINA: DREPT PRIVAT INTERNAŢIONAL

TEMA: „Regimul juridic al străinilor în România”

AUTORI:
I. NOŢIUNEA DE CONDIŢIE JURIDICĂ A STRĂINULUI

Noţiunea de străin persoană fizică. Noţiunea de condiţie juridică a străinului

Potrivit Dicţionarului politic1, străinul este privit în sensul larg al termenului (cel
de persoană fizică), el fiind definit ca: orice individ ce nu posedă naţionalitatea statului
în care se găseşte. Această definiţie condiţionează caracterul de extraneitate al persoanei
în funcţie de teritoriul pe care se află, precum şi de criteriul cetăţeniei pe care o deţine
respectiva persoană.
Regimul juridic aplicabil străinului persoană fizică de către legea română
reprezintă un conglomerat de drepturi şi obligaţii specifice raporturilor juridice ale
străinilor, care aparţin diferitelor ramuri de drept şi care alcătuiesc ceea ce în doctrină
poartă denumirea de condiţie juridică a străinului.
Într-o opinie, condiţia juridică este privită lato sensu – cuprinzând toate normele
specifice aplicabile străinilor şi stricto sensu – folosită spre a delimita o altă instituţie,
cea a conflictului de legi, care reglemetează legea după care să se exercite drepturile şi
obligaţiile străinului. Pe de o parte, condiţia juridică a străinului este determinată ca
ansamblu de drepturi şi obligaţii specifice, de legea statului în care se află străinul în
mod temporar (legea statului de reşedinţă), ceea ce face ca unii autori să-i recunoască un
caracter unilateral. Aceiaşi autori consideră însă că în definirea regimului juridic al
străinului statul de rezidenţă îl tratează pe străin în concordanţă cu propriile sale
interese, iar statul de cetăţenie/de domiciliu îi asigură un regim apropiat de cel al
propriilor supuşi.

*
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată, prin străin se înţelege persoana care
nu are cetăţenia română. Dovada cetăţeniei străine se face cu paşaportul sau un alt
document de identitate emis de statul al cărui cetăţean este străinul. Apatridul este
străinul care nu are cetăţenia nici unui stat. Dovada identităţii şi calităţii de apatrid se
face cu paşaportul sau cu alt document emis în statul în care acesta îşi are domiciliul.
Statutul personal al apatridului este supus legii domiciliului sau, în lipsă, legii reşedinţei
(art. 12 alin. ultim din Legea nr. 105/1992).
Străinul care a solicitat statutul de refugiat în România se bucură de o protecţie
asemănătoare celei acordate de statele membre ale Uniunii Europene.
România este parte la Convenţia de la Geneva din 1951 şi la Protocolul de la
New York din 1967 privind statutul refugiaţilor încă din anul 1991 când, prin Legea
nr. 46/1991, au fost ratificate fără rezerve cele două instrumente internaţionale
menţionate.
Articolul 18 alin. (2) din Constituţia României din 2003 prevede că dreptul de
azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor
internaţionale la care România este parte. Ordonanţa nr. 43/2004 privind modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România reformulează definiţia refugiatului, clauzele de încetare, retragerea şi
anularea statutului de refugiat şi introduce principiul nereturnării persoanelor aflate în
procedură de acordare a statutului de refugiat. Au fost astfel eliminate diferenţele de
regim juridic dintre străinii care au primit statutul de refugiat şi cei care au dobândit
protecţia umanitară necondiţionată, asigurându-se accesul ambelor categorii de persoane
la aceleaşi drepturi.

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE STRĂINILOR

În art. 18 alin. (1) din Constituţia României din 2003 se prevede că cetăţenii
străini şi apatrizi care locuiesc pe teritoriul României se bucură de protecţia generală a
persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi. Protecţia străinului este
asigurată şi din punct de vedere politic şi prin angajamentele internaţionale ale statului
român asumate în urma ratificării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului,
Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului, Pactului internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice ale omului, etc. Străinii aflaţi în România pot
circula liber pe întreg teritoriul, pot să-şi aleagă o reşedinţă sau domiciliu oriunde
doresc. Pe perioada şederii lor în ţara noastră beneficiază de măsuri de protecţie socială
din patea statului român, având acelaşi tratament ca şi cetăţenii români. Ei au acces la
învaţământul de toate gradele şi pot desfăţura activităţi lucrative în condiţiile legii.
Străinii au obligaţia, ca şi cetăţenii români, de a respecta legislaţia română.
În domeniul politic, străinii sunt lipsiţi de dreptul de a organiza pe teritoriul
României partide politice şi alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot
face parte din acestea. Străinii nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice şi nu pot iniţia,
organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau
siguranţei naţionale. Străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii
ori întruniri ale acestora. Constituţia României, în art. 44, prevede aplicarea regimului
reciprocităţii în privinţa dreptului de proprietate privată de care se bucură străinii.
Astfel, cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra
terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderare României la UE şi din alte tratate
internaţionale la care România este parte, în condiţiile prevazute prin legea organică,
precum şi prin moştenire legală. Cetăţenii Uniunii Europene care îndeplinesc cerinţele
legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice
locale. Străinul are dreptul să investească în România, să transfere sumele rezultate din
investiţie, să beneficieze de serviciile publice, poştă, transport în comun, telefon, să
achiziţioneze acţiuni sau bunuri ale societăţilor comerciale cu capital de stat, să încheie
contacte de prestări servicii.
Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li
s-a acordat viza de intrare şi dreptul de şedere şi să nu rămână peste perioada stabilită
prin viză sau prin permisiunea de şedere acordată la punctul de frontieră. Guvernul
României stabileşte anual, prin hotărâre, politica în domeniul imigraţiei privind numărul
permiselor de şedere care pot fi eliberate străinilor pentru încadrare în muncă, numărul
locurilor în unităţile sau instituţiile de învăţământ pentru străini, cuantumul alocaţiilor
necesare pentru hrănirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi a celor pentru
asistenţă medicală şi spitalizare. De asemenea, Guvernul poate stabili prin hotărâre, ori
de câte ori este cazul, introducerea ori suspendarea unor facilităţi pe termen scurt, la
acordarea dreptului de a intra sau, după caz, la prelungirea dreptului de şedere pe
teritoriul României, pentru anumite categorii de străini, precum şi perioadele pentru care
se acordă, respectiv, se suspendă, aceste facilităţi.
III. INTRAREA, ŞEDEREA ŞI IEŞIREA STRĂINILOR

1. INTRAREA STRĂINILOR PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Străinii pot trece fronitera de stat a României pe baza documentelor valabile,


recunoscute şi acceptate de statul român, dacă în acestea este aplicată viza română, în
afara cazurilor când este desfiinţată în baza unor înţelegeri bilaterale.
Articolul 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prevede
documentele de trecere a frontierie de stat acceptate de statul român. Astfel:
• Paşapoartele, titlurile de voiaj, carnetele de marinar sau alte documente
similare eliberate, la standardele cerute de practica internaţională, de către statele,
teritoriile sau entităţile internaţionale recunoscute de România;
• Cartea de indentitate sau alte documente similare, pe bază de reciprocitate sau
unilateral, pentru cetăţenii statelor stabilite prin hotărâre a Guvernului României;
• Documentele de călătorie ale refugiaţilor, eliberate în baza Convenţiei de la
Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor şi documentele de călătorie eliberate
străinilor cărora li s-a acordat protecţie umanitară condiţionată;
• Documentele de călătorie ale apatrizilor, eliberate de statele în care aceştia îşi
au domiciliul.
Străinii pot intra şi ieşi din România şi pe baza unui paşaport colectiv, numai în
grup, cu condiţia ca fiecare membru al grupului să posede un document individual care
atestă identitatea şi în care este aplicată fotografia titularului, iar conducătorul grupului
să fie în posesia unui document individual de trecere a frontierei de stat.
Străinii care intră pe teritoriul statului român trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
o Să aibă un document valabil de trecere a frontierei de stat, acceptat de
statul român;
o Să fie în posesia unei vize române sau permis de şedere valabil;
o Să prezinte documente care să justifice scopul şi condiţiile şederii, dovada
existenţei unor mijloace corespunzătoare, atât pentru întreţinere pe
perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru
tranzitul către alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;
o Să prezinte garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de
destinaţie sau că vor părăsi teritoriul României, în cazul străinilor aflaţi în
tranzit;
o Să nu fie incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura
interzicerii intrării în România sau care au fost declaraţi indezirabili;
o Să nu prezinte un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea,
sănătatea ori morala publică.

Poliţia de frontieră poate refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului român dacă
aceştia nu îndeplinesc aceste condiţii, care sunt prezentate în art. 6 alin. (1) din
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
De asemnea, străinilor li se refuză intrarea dacă:
• Sunt semnalaţi de organizaţiile internaţionale la care România este parte,
precum şi de instituţiile specializate în combaterea terorismului că finanţează, pregătesc,
sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;
• Există indicii că fac parte din grupuri infracţionale organizate cu caracter
transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor gupuri;
• Există motive serioase să se considere că au săvârşit sau au participat la
săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război sau crime
contra umanităţii, prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte;
• Au săvârşit infracţiuni în perioada altor şederi în România ori în străinătate
împotriva statului sau a unui cetăţean român;
• Au introdus ori au încercat să introducă ilegal în România alţi străini;
• Au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau,
după caz, la intrarea pe teritoriul României;
• Au încercat anterior să treacă frontiera României cu documente false sau
falsificate;
• Suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, maladii
stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de organele poliţiei de
frontieră şi se comunică imediat persoanei în cauză şi Direcţiei Generale Afaceri
Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

2. ŞEDEREA STRĂINILOR ÎN ROMÂNIA

Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului
român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau prin
permisul de şedere. Străinii care nu sunt supuşi regimului vizelor pot rămâne pe
teritoriul statului român până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, aceasta fiind regula
stabilită de statele membre ale Acordului de la Schengen şi preluată şi de legislaţia
română.
Pentru străinii care sunt cazaţi în hoteluri sau în alte amenajări turistice,
administraţia localului respectiv va comunica datele despre străin în 24 de ore organului
de poliţie competent teritorial.
Străinii au obligaţia să declare la formaţiunea teritorială a Autorităţii pentru
Străini schimbările intervenite în situaţia lor, cu privire la: orice modificare intervenită
în situaţia personală, în special schimbarea cetăţeniei, încheierea, desfacerea sau
anularea căsătoriei, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe
teritoriul României; orice modificare intervenită în legătură cu angajarea sa în muncă;
pierderea, prelungirea valabilităţii sau schimbarea documentului de trecere a frontierei
de stat.

3. IEŞIREA STRĂINILOR DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Străinii pot ieşi din România prin punctele de trecere, folosind documentul de
călătorie în baza căruia i s-a permis intrarea. În cazul în care străinul nu mai este în
posesia documentului de călătorie în baza căruia i s-a permis intrarea în ţară trebuie să
prezinte la ieşirea din România un nou document, valabil, eliberat de misiunea
diplomatică sau oficiul consular al statului al cărui cetăţean este. În această situaţie,
organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din ţară cu avizul Autorităţii pentru Străini,
care se eliberează în regim de urgenţă.
În următoarele situaţii străinului nu i se permite ieşirea din ţară:
• Este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea
măsurii de interdicţie a părăsirii localităţii sau ţării;
• A fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi are de
executat o pedeapsă privativă de libertate.
Măsura de a nu permite ieşirea de pe teritoriul României va fi luată de organul
competent din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative numai în baza
solicitării scrise a procurorului, a instanţelor judecătoreşti şi a organelor prevăzute de
lege care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii. Măsura va fi motivată
şi vor fi prezentate documentele doveditoare. În astfel de situaţii, Inspectoratul General
al Poliţiei de Frontieră instituie consemnul nominal în sistemul de evidenţă a traficului
la frontiera de stat, iar în documentul de trecere a fronierei se aplică o ştampilă cu
simbolul „C”. Revocarea măsurii de nepermitere a ieşirii se va face prin anularea
consemnului nominal sau prin aplicarea ştampilei cu simbolul „L”, în documentul
străinului. Potrivit art.16 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
măsura nepermiterii ieşirii încetează de drept dacă străinul dovedeşte că:
• S-a dispus, în cauza sa, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărirea penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat sau s-a dispus
încetarea procesului penal;
• A executat pedeapsa, a fost graţiat, beneficiază de amnistie sau a fost
condamnat, prin hotărâre judecătorească definitivă, cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei.

4. REGIMUL ACORDĂRII VIZELOR

Viza este autorizaţia, materializată prin aplicarea unui colant sau a unei ştampile
pe un document de trecere a frontierei de stat valabil, care permite străinului supus
acestei obligativităţi să se prezinte la un punct de trecere a frontierei române pentru a
solicita tranzitul sau şederea temporară pentru o perioadă determinată. Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 stabileşte în art. 177 că forma, conţinutul şi
elementele de securitate ale vizei se aprobă prin hotărâre a Guvernului României la
propunerea Ministerului Afacerilor Externe, cu consultarea Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative şi în conformitate cu standardele Uniunii Europene în
domeniu.

TIPURI DE VIZE
Potrivit art. 20 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, în funcţie de
scopurile pentru care se acordă, vizele pot fi:
 Viza de tranzit aeroportuar – identificată prin simbolul A
 Viza de tranzit – identificată prin simbolul B
 Viza de scurtă şedere – identificată prin simbolul C
 Viza de lungă şedere – identificată prin simbolul D.

În funcţie de activitatea pe care urmează să o desfăşoare în România, străinul


poate să primească vize pentru: desfăşurarea de activităţi economice – identificată prin
simbolul D/AE; desfăşurarea de activităţi profesionale – identificată prin simbolul
D/AP; desfăşurarea de activităţi comerciale – identificată prin simbolul D/AC;
angajarea în muncă – identificată prin simbolul D/AM; intrarea în România a străinilor
căsătoriţi cu cetăţeni români – identificată prin simbolul D/CR; activităţi religioase sau
umanitare – identificată prin simbolul D/RU; viză diplomatică şi viză de serviciu –
identificată prin simbolul DS; alte scopuri – identificată prin simbolul D/AS.

a. Viza de tanzit aeroportuar


Acest tip de viză este obligatoriu pentru cetăţenii statelor cu risc migrator care
sunt cuprinse în lista ce se întocmeşte de către Ministerul Afacerilor Externe în acord cu
reglementările Uniunii Europene cu privire la măsurile pentru tranzitul de aeroporturi.
Acelaşi regim se aplică şi străinilor care, fără a fi cetăţeni ai acestor state, sunt în
posesia unui document de trecere a frontierei eliberat de autorităţile statelor respective.

b. Viza de tranzit
Viza de tanzit este viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul României
şi este eliberată de misiunile diplomatice şi oficiile consulare pentru unul sau două
tranzituri, fără ca durata fiecărui tranzit să depăşească 5 zile. În mod excepţional, viza
de tranzit poate fi acordată străinului şi pentru mai multe tranzituri.

c. Viza de scurtă şedere


Viza de scurtă şedere este viza care permite străinilor să solicite intarea pe
teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi
neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată totală să nu depăşească 90 de zile în
decurs de 6 luni de la data primei intrări. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau
mai multe intrări. Viza de scurtă şedere cu multiple intrări poate fi acordată cu o
valabilitate de un an şi, în mod excepţional, până la 5 ani, iar durata şederii nu poate
depăşi 90 de zile în decurs de 6 luni.
Viza de scurtă şedere se acordă pentru următoarele scopuri:
• Misiune – străinilor care, pentru raţiuni ce ţin de funcţia lor politică,
administrativă sau de utilitate publică, trebuie să se deplaseze în România. Acest tip de
viză se eliberează străinilor care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor,
administraţiilor publice sau organizaţiilor internaţionale, precum şi pentru cei care, prin
scopul şederii în România, prezintă interes pentru relaţiile dintre statul român şi statul
de apartenenţă. Acest tip de viză se poate elibera şi pentru membrii de familie care îi
însoţesc pe aceştia;
• Turism – pentru străinul care urmează să călătorească în România pentru
motive turistice;
• Vizită – pentru străinul care intenţionează să se deplaseze în România în vizită
la cetăţeni români sau străini posesori ai unui permis de şedere valabil;
• Afaceri – pentru străinul care intenţionează să se deplaseze în România în
scopuri economice sau comerciale, pentru contracte sau tratative, pentru învăţarea sau
verificarea folosirii funcţionării bunurilor achiziţionate ori vândute în cadrul
contractelor comerciale şi de cooperare industrială;
• Transport – pentru străinul care urmează să călătorească pentru perioade
scurte, în scopul desfăşurării unor activităţi profesionale legate de transportul de mărfuri
sau de persoane;
• Activităţi sportive – pentru străinul care urmează să intre în România pe o
durată limitată în vederea participării la competiţii sportive;
• Activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată
sau alte activităţi care nu contravin legilor române, în condiţiile justificării prezenţei în
România.

d. Viza de lungă şedere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de


zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:
 Desfăşurarea de activităţi economice;
 Desfăşurarea de activităţi profesionale;
 Desfăşurarea de activităţi comerciale;
 Angajarea în muncă;
 Studii;
 Reîntregirea familiei;
 Intrarea în România a străinilor căsătoriţi cu cetăţeni români;
 Activităţi religioase sau umanitare;
 Alte scopuri – străinilor detaşaţi de către companiile străine, lucrătorilor
stagiari sau sezonieri, străinilor care urmează tratament medical de lungă
durată, străinilor a căror prezenţă pe teritoriul României este necesară din
interese de siguranţă naţională şi celor care desfăşoară alte activităţi care
nu contarvin legilor române.

e. Viza diplomatică şi viza de serviciu


Aceste tipuri de vize permit intrarea în România şi şederea pe durata îndeplinirii
de către titulari a unor funcţii diplomatice, consulare sau tehnico-administrative, de
regulă durata unui post fiind de 4 ani.

f. Viza colectivă este o viză de tranzit sau de scurtă şedere acordată în scop
turistic şi pentru o perioadă care să nu depăşească 30 de zile, eliberată unui grup de
străini, constituit anterior solicitării, cu condiţia ca membrii acestuia să intre, să rămână
şi să părăsescă teritoriul României în grup. Grupul trebuie să fie compus dintr-un număr
minim de 5 şi maximum 50 de persoane. Conducătorul grupului trebuie să dispună de
un paşaport individual şi, după caz, de o viză individuală în care să fie înscrisă pe bază
de listă datele de identitate ale persoanelor care îl însoţesc, care să aibă şi documente
valabile de trecere a frontierei de stat.

CONDIŢIILE GENERALE DE ACORDARE A VIZELOR


Străinii care solicită viză de intrare în România trebuie să prezinte un document
de călătorie în care urmează să fie aplicată viza. Documentul de călătorie trebuie să
depăşească valabilitatea vizei solicitate cu cel puţin 6 luni, aceasta fiind o regulă în
practica internaţională în materie de vize.
Termenul de acordare a vizei este de cel mult 30 de zile de la primirea solicitării
la Direcţia Generală Afaceri Consulare. În practică termenul este, în majoritatea
solicitărilor, de 3 până la 5 zile, potrivit standardelor statelor Schengen.
În situaţii de excepţie, viza română poate fi acordată şi de către organele poliţiei
de frontieră. În acest sens, art. 31 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
stabileşte următoarele situaţii:
• În caz de urgenţă, determinată de dezastre, calamităţi naturale sau accidente;
• În caz de deces sau îmblonăviri grave ale rudelor apropiate, dovedite cu
documentele corespunzătoare;
• În cazul echipajelor şi pasagerilor navelor sau aeronavelor, aflate în situaţii
deosebite, care sunt nevoite să acosteze ori să aterizeze ca urmare a unor defecţiuni,
intemperii sau pericol de atac terorist;
• În cazul funcţionarilor care aparţin unor organizaţii internaţionale şi au fost
delegaţi să îndeplinească misiuni oficiale în România într-un interval de timp scurt;
• În cazul marinarilor care au solicitat tranzitul pentru a se îmbarca, reîmbarca
sau pentru a părăsi o navă în scopul repatrierii la încetarea contractului de muncă,
precum şi în cazul schimburilor de echipaje.
Viza poate fi revocată dacă străinul, la data sosirii la frontieră, nu mai
îndeplineşte condiţiile legale cerute la acordarea vizei, a declarat un alt scop al vizitei
sau a fost declarat indezirabil. Autorităţile care anulează viza aplică pe colantul din
paşaport ştamplia cu inscripţia „ANULAT”. Vizele pot fi limitate ca perioada de
valabilitate dacă, la controlul pentru trecerea frontierei române, organele poliţiei de
frontieră constată că străinul nu posedă mijloacele de întreţinere pentru întreaga
perioadă de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei sa face prin înscrierea pe colantul de
viză a perioadei de şedere corespunzătoare perioadei pentru care străinul posedă
mijloace de întreţinere.

IV. STABILIREA DOMICILIULUI ÎN ROMÂNIA

1. CONDIŢIILE PENTRU STABILIREA DOMICILIULUI ÎN ROMÂNIA

Străinul poate solicita o şedere permanentă în România, pe o perioadă


nedeterminată, dacă îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru stabilirea domiciliului
pe teritoriul statului român. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prevede în
art. 69-74 condiţiile pe care străinii, în mod cumulativ, trebuie să le îndeplinească.
Astfel:
 O şedere temporară continuuă şi legală în ultimii 5 ani anterior depunerii
cererii. Şederea va fi considerată continuuă atunci când perioada de absenţă de pe
teritoriul României este mai mică de 6 luni consecutive şi nu depăşeşte în total 10 luni
pe întreaga perioadă. Şederea va fi considerată legală atunci când discontinuităţile între
perioadele pentru care s-a acorda succesiv dreptul de şedere sunt mai mici de 30 de zile
consecutiv şi nu depăşesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă au fost
sancţionaţi contravenţional;
 Să facă dovada faptului că deţin mijloace de întreţinere în cuantumul prevăzut
de lege, corespunzător scopului pentru care s-a prelungit dreptul de şedere până la
depunerea cererii;
 Să facă dovada asigurării sociale de sănătate;
 Să facă dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit;
 Vorbesc limba română la un nivel satisfăcător;
 Nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională.
Străinilor de origine română sau născuţi în România, precum şi celor a căror
şedere este în interesul statului român, li se poate aproba stabilirea domiciliului fără
îndepliniea condiţiilor prevăzute mai sus.
Dreptul de şedere temporară poate fi revocat, prin decizie motivată, de către
Autoritatea pentru Străini atunci când:
⇒ Străinul nu mai îndeplineşte condiţiile de prelungire a dreptului
de şedere ori nu mai
respectă scopul pentru care i-a fost acordat acest drept;
⇒ Se constată că străinul a încălcat reglementările vamale sau cele
privind frontiera de stat;
⇒ Se constată că străinul suferă de o boală ce pune în pericol
sănătatea publică şi nu se supune măsurilor de tratament
medical stabilite de autorităţile competente.

Dreptul de şedere permanentă sau temporară poate fi anulat de către Autoritatea


pentru Străini dacă:
⇒ Se constată ulterior că la data prelungirii dreptului de şedere
temporară sau la data aprobării stabilirii domiciliului în
România străinul nu îndeplinea condiţiile prevazute de lege;
⇒ Se constată ulterior că unele acte care au stat la baza acordării
dreptului de şedere temporară sau permanentă sunt false sau
falsificate.

2. ÎNDEPĂRTAREA STRĂINILOR DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Străinii a căror şedere a devenit ilegală sau dreptul lor de şedere a fost anulat sau
revocat pot fi îndepărtaţi de pe teritoriul României şi li se poate interzice intrarea pentru
o perioadă determinată. Decizia dată de Autoritatea pentru Străini obligă străinul să
părăsescă în anumite termene (de 5 zile, 30 de zile sau 3 luni) teritoriul României.
Dispoziţia de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 5 zile lucrătoare de la
data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti sau, după caz, la curtea de apel în a cărui
rază de competenţă teritorială se află formaţiunea teritorială care a emis dispoziţia de
părăsire a teritoriului. Sentinţa instanţei este definitivă şi irevocabilă. În anumite cazuri
bine justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, reclamantul poate
cere instanţei să dispună suspendarea executării dispoziţiei de părăsire a teritoriului
până la soluţionarea acţiunii.

3. RETURNAREA STRĂINILOR

Returnarea reprezintă acţiunea desfăşurată de o autoritate competentă a unui stat,


denumită parte solicitantă, prin care o persoană care are cetăţenia celuilalt stat, denumit
parte solicitată, este îndepărtată de pe teritoriul părţii solicitate, deoarece a intrat sau se
află ilegal pe teritoriul părţii solicitante. Decizia de returnare poate fi atacată de străinul
împotriva căruia s-a dispus, în termen de 3 zile de la data comunicării, la curtea de apel
competentă teritorial. Instanţa de judecată se pronunţă în termen de 3 zile de la data
primirii cererii. Până la pronunţarea hotărârii, străinul este luat în custodie publică.
Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.
Măsura returnării este interzisă în următoarele cazuri:
• Străinul este minor şi părinţii au dreptul de şedere în România;
• Străinul este părinte al unui minor care are cetăţenia română, iar durata şederii
legale nu depăşeşte un an, dacă minorul se află în întreţinerea părintelui sau străinul este
obligat la plata pensiei alimentare, obligaţie pe care şi-o îndeplineşte cu regularitate;
• Străinul care este căsătorit cu un cetăţean român, dacă perioada de şedere
ilegală nu este mai mare de 6 luni, iar căsătoria nu este de convenienţă;
• Străinul a depăşit vârsta de 80 de ani;
• Există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori va fi supus la torturi,
tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie returnat străinul;
• Returnarea este interzisă de documentele internaţionale la care România este
parte.
Măsura returnării se execută prin escortarea străinului până la frontieră sau în ţara
de origine, de către personalul specializat al Autorităţii pentru Străini.

4. EXPULZAREA STRĂINILOR – este actul prin care un stat constrânge unul


sau mai mulţi străini aflaţi pe teritoriul său să-l părăsească în cel mai scurt timp. Măsura
expulzării se ia împotriva străinului care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul României
în condiţiile prevăzute de Codul Penal şi de Codul de procedură penală. Instanţa poate
dispune ca, până la efectuarea expulzării, străinul să fie luat în custodie publică. Străinul
nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viaţa îi este pusă în
pericol ori va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante. Măsura expulzării
nu se dipune, iar în cazul în care a fost dispusă nu poate fi executată, dacă străinul este
învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea măsurii
interdicţiei de părăsire a localităţii sau a ţării sau dacă a fost condamnat prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate.
Interdicţia de expulzare durează până la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată.
Străinii luaţi în custodie publică sunt cazaţi în centre de cazare şi beneficiază de
drepturile prevăzute de legea română, precum şi de cele prevăzute în tratatele şi
acordurile internaţionale în materie la care România este parte. Ei au dreptul la asistenţă
juridică, medicală şi socială şi la respectarea opiniei şi specificului propriu, în materie
religioasă, filosofică şi culturală. Pe întreaga perioadă a şederii în centre a străinilor li se
va asigura posibilitatea comunicării cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului
de provenienţă.

5. INTERZICEREA INTRĂRII PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Măsura interzicerii intrării se aplică de Autoritatea pentru Străini faţă de străinii


care au fost îndepărtaţi de pe teritoriul român. Durata interdicţiei de intrare este stabilită
astfel:
• 1 an – în cazul unei şederi ilegale de la 30 de zile la 1 an, pentru străinii care
nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de şedere conferit prin viză sau
în termenul unor convenţii internaţionale ori acte normative prin care se desfiinţează
unilateral regimul de vize; sau al unei şederi ilegale de la 3 luni la 1 an, pentru străinii
care au fost titulari ai unui permis de şedere temporară; sau al străinilor care nu au
respectat dispoziţia de părăsire a teritoriului şi care au fost returnaţi;
• 2 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani;
• 3 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;
• 5 ani - în cazul unei şederi ilegale de peste 3 ani.

Împotriva străinilor care au intrat ilegal pe teritoriul României, durata interdicţiei


este de 10 ani. Pentru străinii care au comis infracţiuni pe teritoriul statului român,
durata interdicţiei va fi egală cu durata pedepsei la care au fost condamnaţi, dar nu mai
mică de 3 ani.

6. REGIMUL JURIDIC APLICABIL UNOR CATEGORII SPECIALE DE


STRĂINI

Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic


European pot intra pe teritoriul României pe baza cărţii de identitate. Cetăţenii acestor
state, precum şi membrii lor de familie se bucură de:
• Protecţia generală a persoanei şi a proprietăţii, garantată prin Costituţie şi de
celelalte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care
România este parte;
• Libertatea de deplasare şi de a-şi stabili reşedinţa oriunde pe teritoriul
României;
• Toate drepturile şi beneficiile acordate persoanelor angajate, precum şi de
protecţia socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români;
• Un document de identitate care să facă dovada dreptului de şedere, emis de
Autoritatea pentru Străini, intitulat: „Permis de şedere pentru un cetăţean al unui stat
membru al UE sau aparţinând Spaţiului Economic European”, valabil 5 ani, cu
posibilitatea de prelungire pentru încă 5 ani.
Străinii cu drept de şedere permanentă în statele membre ale UE pot intra şi
rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni,
fără vize. Membrii de familie ai străinilor cu drept de şedere permanentă în statele
membre ale UE pot intra în România în baza unei vize de lungă şedere, acordată de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condiţiilor
generale de acordare a vizelor, precum şi cu prezentarea dovezilor privind dreptul de
şedere pe teritoriul statului membru al UE.
Străinilor minori care intră neînsoţiţi pe teritoriul României li se asigură
reprezentarea printr-o instituţie competentă potrivit legii, care le va asigura protecţia şi
îngrijirea necesară, inclusiv cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor, în
aceleaşi condiţii ca şi pentru minorii români.
În scopul identificării părinţilor şi returnării în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în
ţara în care au fost identificaţi alţi membri de familie, Autoritatea pentru Străini
cooperează cu alte instituţii, precum şi cu organizaţiile interne şi internaţionale
specializate în domeniul ocrotirii minorilor.

7. EXTRĂDAREA

Potrivit art. 19 alin. (3) din Constituţia României, cetăţenii străini şi apatrizii pot
fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
Extrădarea se hotărăşte numai de justiţie. Pot face obiectul extrădării şi cetăţenii români
în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe
bază de reciprocitate. Codul penal, în art. 9, prevede că extrădarea se acordă sau pote fi
solicitată pe bază de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa
acestora, în temeiul legii. De asemenea, Convenţia Europeană privind extrădarea,
încheiată la Paris la 13 septembrie 1957 şi protocoalele sale adiţionale, încheiate la
Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978 constituie drept comun în materie de
extrădare între ţările europene. România a ratificat şi Convenţia Europeană privind
reprimarea terorismului prin Legea nr. 16/1997.
Tratatele de asistenţă juridică privind cauzele civile, familiale şi penale încheiate
de ţara noastră cu un număr mare de ţări conţin prevederi cu privire la extrădarea
străinilor. Străinii care au primit dreptul de azil, precum şi cei care se bucură de
imunitate de jurisdicţie pe teritoriul român nu sunt extrădaţi. De asemenea, străinii care
au comis infracţiuni politice şi cei care ar fi condamnaţi la pedeapsa cu moartea sau ar
risca de a fi supuşi torturii sau altor tratamente inumane nu sunt extrădaţi de statul
român.
Extrădarea are la bază principiile reciprocităţii, dublei incriminări şi principiul
specificităţii, în sensul respectării condiţiilor din actul de extrădare. Procedura extrădării
constă în verificarea legitimităţii şi regularităţii cererii de extrădare, procedura în faţa
organelor de urmărire şi a instanţei de judecată. Cererile de extrădare sunt însoţite de
copia mandatului de arestare, copia sentinţei de condamnare, acte privind fapta penală,
calificarea ei juridică, eventuale pagube materiale produse şi alte informaţii referitoare
la străinul infractor. Statul solicitat procedează la arestarea străinului infractor pentru a
fi predat statului solicitant. Odată cu finalizarea procesului penal şi după pronunţarea
hotărârii judecătoreşti definitive, statul solicitat primeşte o copie a sentinţei.
Cererea de extrădare se transmite pe căi diplomatice, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe şi a misiunilor diplomatice.

Bibliografie:
1. S. Tamaş - Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, 1993
2. V. Marcu, N. Diaconu - Regimul juridic al strainilor în România, Ed. Moroşan, 2003, pg. 1.
3. I.Filipescu – Drept internaţional privat, ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, 2005
4. www.eur-lex.europa.eu

hhhhdddddhhhhhiiiidiiiidddddddddUIIIIIIiii \;`\q2i pyui +